A murit Ion Iliescu si a luat cu el aproape un secol de istorie romaneasca. A fost un om de stat care a cultivat respectul bazat pe dialog. A stiut sa rezolve cu intelepciune si cu echilibru multe din problemele complicatei tranzitii prin care a trecut Romania dupa 1989. A stiut sa construiasca echipe, a stiut sa stabileasca aliante dar, mai ales, a reusit sa genereze consens pe marile provocari ale Romaniei post-decembriste. Din acest punct de vedere, Masa de de la Snagov ramane un grandios exemplu.
Am lucrat impreuna din 1990. Ii datorez intrarea mea in politica. I-am admirat calitatile politice dar si calitatile umane, pasiunea pentru cultura, capacitatea de a asculta, capacitatea de a analiza. I-am admirat forta de a comunica direct cu oamenii simpli dar si prestanta la reuniuni internationale.
Cel mai adesea, am avut opinii asemanatoare.
Cred ca in ultimii douazeci de ani s-a simtit lipsa unei prezente mai consistente a sa in viata publica. Probabil ca multi il vor pretui mai mult dupa ce nu mai este.
A scris mult, a dat interviuri, a tinut discursuri. Privind in jur, astazi, mi-as dori ca cei mai tineri sa invete cate ceva din toate acestea. Desi nu sunt foarte optimist.
Inchei aceste cateva ganduri, pline de tristete, cu raspunsul pe care mi l-a trimis, in 2004, la un mesaj:
„Stimate domnule Adrian Năstase, Răspund, așadar, afirmativ scrisorilor pe care mi le-ați adresat, din convingerea că noi, oamenii politici, avem o datorie față de viitorul României: aceea de a acționa astfel încât să răspundem permanent interesului național, să construim împreună binele public și o viață mai bună pentru toți românii. Acesta a fost și este angajamentul meu de viață, un act de conștiință de la care nu voi abdica niciodată”.
Condoleante Doamnei Nina si sa ne ramana in memorie Ion Iliescu ca un Stalp al Cetatii.
PS Dintre miile de fotografii impreuna, am ales, cu nostalgie, una care mi se pare un simbol.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Păi, nu credea in Dumnezeu!!! Dar a spus un lucru extraordinar, prin anii 90, ”cine vrea să trăiască bine, să știe ca salariul de la stat, sau privat, n-o sa-i fie îndeajuns” Ce zici?
Dumnezeu să-l odihnească in pace!
Să-și găsească liniștea și împăcarea! I-am fost în preajmă ani buni, ani grei, răscruci anevoiase…I-am purtat și-i voi purta respectul meu necondiționat, pentru totdeauna.
Condoleante D-nei Iliescu. Dumnezeul sa-l odihneasca in pace si lumina eterna!
Dumnezeu sa-l odihneasca. Pacat ca oamenii uita binele si se lasa purtati de valul de ura. Sper ca istoria sa-i respecte memoria.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Acum își găsește și dansul liniștea
Condoleanțe doamnei
RESPECTUL MEU DEOSEBIT PENTRU DÂNȘII
Avut privilegiul să fiu de multe ori în preajma dansului prin natura serviciului atât la Senat cât și în stradă Atena. Un om deosebit păcat ca nu mai avem asemenea oameni de stat.
PS.
ȘI PENTRU DV AM UN RESPECT DEOSEBIT.
PĂCAT CĂ NU AȚI MAI CONTINUAT ÎN POLITICĂ ȘI CONDUCEREA ȚĂRII.
AM TRĂIT 25 ÎN CURTEA DIN KISELEFF ȘI CÂND VĂD CUM A AJUNS PARTIDUL ÎMI VINE SĂ URLU.
Condoleanțe
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Cum poate PSD sa accepte declarațiile usr si bolojan . Eu acuma aș ieși de la guvernare.
Într-adevăr,un om de exceptie,cu calitati deosebite,calități pe care nu le-am mai întâlnit la ceilalti nealesi ai României.
Din păcate și optimismul românului obișnuit este pus sub semnul întrebării.
Bunul Dumnezeu să aiba grije de sufletul lui deosebit și să ii ierte pacatele omenești.
Sincere condoleante stimatei doamne Nina,adevaratul sprijin al omului ce ne-a părăsit la această venerabilă vârstă.
[…] mesajul publicat pe blog, Năstase mai susține că Ion Iliescu ”a fost un om de stat care a cultivat respectul bazat pe […]
Dumnezeu sa îl odihnească! E singurul Președinte al Romaniei pe care l-am admirat si l-am vazut in mijlocul românilor, dădea mâna cu ei cand era prezent la evenimente
speciale ( la Mănăstirea Văratec, din Neamț, fiind invitat cu ocazia unei sărbători importante, fiind Președintele țării la timpul respectiv).
Respect! Sunt un nimeni care rezonează cu fiecare cuvânt scris de dvs. Drum lin spre lumina. Odihna Veșnicia!
[…] propriul blog, Adrian Năstase scrie un mesaj înduioșător, plin de condoleanțe, la adresa fostului […]
[…] „A murit Ion Iliescu și a luat cu el aproape un secol de istorie românească. A fost un om de stat care a cultivat respectul bazat pe dialog. A știut să rezolve cu înțelepciune și cu echilibru multe din problemele complicatei tranziții prin care a trecut România după 1989. A știut să construiască echipe, a știut să stabilească alianțe dar, mai ales, a reușit să genereze consens pe marile provocări ale României post-decembriste. Din acest punct de vedere, Masa de la Snagov rămâne un grandios exemplu”, a scris Năstase. […]
Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumina! A deschis un drum pe care, sper, sa
nu-l inchida Alții acum.
Dumnezeu sa l odihnească!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Cel mai bun Președinte de după 1989!
Ar fi fost minunat dacă ar fi ajuns Președinte în 1980, câștigam zece ani!
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească!
Dumnezeu să-l odihnească în pace și liniște! Condoleanțe familiei greu încercate!
Un singur lucru cred cä nu i se poate ierta politic dacä läsäm Divinitatea la o parte: cä in vara lui 1992 spunea cä va candida la „al doilea mandat constitutional” (dupä intrarea in vigoare a Constitutiei din Decembrie 1991), iar in 1996 si apoi in 2000 – spunea acelasi lucru desi consumase un mandat intre 1992 si 1996 – CANDIDEZ TOT LA AL DOILEA MANDAT ??? CONSTITUTIONAL PREZIDENTIAL ! ARE DESIGUR SI MERITE INCONTESTABILE DAR NU ERA MAI BINE PENTRU TOTI CA IN 2000 ADRIAN NASTASE SÄ FI FOST ALES PRESEDINTE IAR ION ILIESCU PRIM MINISTRU ? CONDOLEANTE färä URÄ !
S-a stins o mare Lumina a Romaniei: Fostul Presedinte Ion Iliescu a trecut in Eternitate
Ion Iliescu (n. 1930 – d. 2025), fost presedinte al Romaniei (1990 – 1996, 2000 – 2024), a murit marti, in spital, in urma unui cancer pulmonar. Doliu national pe 7 august.
Presedintele Iliescu a condus tara intr-o perioada extrem de framantata, de transformari din temelii a Romaniei, in urma revolutiei anticomuniste din decembrie 1989. Charismatic, cald, uman si apropiat de oameni, cu nelipsitu-i zambet, devenit proverbial, Iliescu a fost preocupat fundamental de binele tarii si poporului sau, sa le asigure o evolutie sigura si ascendenta spre democratie, prosperitate si securitate. Iliescu a generat consens politic si majoritate electorala, fiind respectat si votat covarsitor de romani. Era distins si cuceritor in discursuri, ideile sale politice si nu in ultimul rand civice aveau substanta. Cu modestie a evidentiat repetat ca a fi domn este o intamplare, dar a fi om este lucru mare! Desigur, in pluralismul politic de dupa dictatura si partidul unic, a fost perfect democratic ca presedintele Ion Iliescu sa aiba in mod deschis adversari declarati si sa se confrunte cu critici acerbe, unele constructive, altele mai putin sau unele chiar oarbe, chestiuni care tin insa si de calitatea omului. Exista o vorba inteleapta care spune ca in democratie nu trebuie sa ne temem de idei sau de critici, ci de calitatea ideilor sau criticilor!
Ion Iliescu a realizat extraordinarul consens de la Snagov privind directia strategica a Romaniei postcomuniste, de integrare in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana. El a fost artizanul deschiderii largi spre Occident si spre Statele Unite, printr-o relatie personala cu presedintele american George W Bush, care a venit la Bucuresti in timpul mandatului sau la Cotroceni. Presedintele Ion Iliescu este pe drept cuvant parintele Romaniei democratice postdecembriste. Daca azi beneficiem de libertatea de gandire si de exprimare, sa nu uitam un fapt cauzal esential, ca libertatea si democratia in Romania au fost restaurate, revolutionar si constitutional, de catre presedintele Ion Iliescu, iar din acest punct de vedere a fost un presedinte emerit. Inevitabil, i-au fost reprosate unele greseli, insa balanta a inclinat decisiv spre lucrurile bune si pozitive. Daca privim la liderii mondiali ai momentului din Orient si din Occident, vom intelege mai bine ca nimeni nu este fara greseala, dar ceea ce conteaza este ca bilantul sa fie pe plus. Sunt neintelegeri si certuri in familie, daramite la nivel de tara! Moartea fostului presedinte Ion Iliescu este o pierdere grea, dar trecerea lui in Eternitate trebuie sa ne tina uniti in jurul valorilor cardinale de libertate si democratie pentru care acesta a luptat cu determinare si pentru care patria si istoria ii vor fi in veci recunoscatoare. Sa-i pastram o memorie luminoasa, pe care o merita cu prisosinta.! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace pe fostul presedinte Ion Iliescu! El este deja adaugat la poporului sau, in Cartea Neamului!
***
domnule Nastase eu cand v-am zis ca ar fi fost bine ca Ion Iliescu sa fi fost 30 de ani presedinte al Romaniei v-ati suparat pe mine.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească-n pace, am avut multe de învățat de la domnul Ion Iliescu, sunt unul din puținii generației tinere ’92 care l au apreciat și i-au citit cărțile. R.I.P. Ion Iliescu
Cum nu a apucat Ion Iliescu ( R.I.P. ! ) să explice ce înseamnă „naționalismul luminat”, anticipativ ( cu 1 zi înainte …)…, l-am intrebat la Atlantykron 2025, pe președintele Uniunii Scriitorilor din România, Varujan Vosganian, despre opinia sa cu privire la marea opera a lui Henryk Sienkiewicz în literatura lumii, fără a avea un corespondent în literatura română ( un singur argument, acum : Premiul Nobel pentru literatura primit în anul 1905 ). În sprijinul întrebării, un fragment dintr-un studiu al Mariei Vîrcioroveanu ( “ Receptarea creației lui Henryk Sienkiewicz în România ) :
« Ìntrebat ìntr-un interviu (1916) despre ceea ce crede in legàturà cu intentiile puterilor centrale privind Polonia, Nicolae Iorga denunța cu profundà indignare tendintele expansioniste germane asupra Poloniei. Cu ìnflăcărarea ce-l caracteriza, Iorga susține cauza în numele căreia lupta Sienkiewicz. În ziarul „Neamul Românesc” din noiembrie 1916 citim, în traducerea lui N. Iorga, următorul fragment care apartine scriitorului polonez:
„Fac parte dintre aceia care proclamă că ideea patriei trebuie să ocupe cel dintìi loc în sufletul și inima oricărui om. Și totuși n-am stat pe gănduri să citez cuvintele lui Montesquieu căci ele fixeazà în chip hotărîtor și logic pînă unde trebuie să meargă sentimentul național. Trebuie să-ți iubești țara înainte de toate și să gîndești mai ales la fericirea ei, dar în același timp, cea dintîi datorie a unui adevărat patriot este să aibă grijă ca ideile patriei să nu fie în contrazicere cu fericirea omenirii întregi, ci dimpotrivà, să formeze una din bazele ei. Numai în aceste condiții, existența, dezvoltarea și mărimea patriei vor interesa omenirea întreagă. Cu alte cuvinte, deviza oricărui patriot trebuie să fie : Prin patrie, către umanitate — și nu : Pentru patrie, contra umanității. Tocmai așa am înțeles, noi polonii, ideea de patrie și în acest chip am iubit-o». Si, mai departe : „… ca să îndreptățești ființa ta trebuie să ai în afară de pumn și pîine, o idee moralà…”, căci un popor izolat nu este și nu va putea fi niciodatà destul de tare pentru ca, fiind cauză de nenorocire universalà, să poată sa suporte apăsarea urii universale”
Fragmentul citat face parte din râspunsul lui Sienkiewicz la ancheta ziarului francez Le Courrier Européen, publicată sub titlul Co myslç o Nicmczech (Ce gîndesc despre nemți).
Nicolae Iorga își încheie articolul cu un scurt comentariu :
„Azi, cînd vultanii Poloniei celei vechi se așează în cuibul părăsit pretinzînd a încălzi acolo puii păsării de mult ucise, li se pot arunca în față aceste cuvinte de veșnic adevàr și de superioritate morală, pe care le-a scris unul din marii scriitori ai lumii „.
Dumnezeu să-l Odihneasca în Pace pe cel mai mare președinte al României! Cu siguranță Dvs ați fost la fel de bun! Veșnica lui Pomenire! Sigur ca v-ați înțeles foarte bine așa cum sigur se înțeleg doi oameni care iubesc sincer România fără ură de rasă! Rândurile ce vi le-a scris transced istoria, D-sul fiind așa cum spunea într-un interviu ”sper să mor nu neapărat sărac dar cinstit”!
Dumnezeu sa-l ierte. Romaniei ii lipsesc oameni politici de calibrul lui Ion Iliescu.
Dumneavoastra ca si mama mea, nu sunteti optimist in privinta politicienilor de azi si vorbiti cu atata admiratie despre perioada post comunism 1989-2004 (exceptie acei 4 ani). Incercam sa i explic si ei in seara asta ca educatia din vremea voastra, respectul si conduita impuse au dat oameni precum Ion Iliescu, dumneavostra, ea; acum lucrurile astea sunt la alegere, se vrea ca omul sa fie cat mai liber in felul de a si trai viata. Ce stiu eu daca comparam cele doua tipuri de educatie, era mai bine sau mai rau? Stiu doar ca, coruptia (in orice domeniu) lasata libera distruge o societate mult mai mult decat toata educatia oferita gratuit, in scoli, copiilor. Si coruptia s a dezvoltat si mai mult dupa 1989 (in Romania) foarte mult, incat majoritatea societatii de azi nu mai stie semnificatia cuvantului corect. Si din pricina asta, sunt de acord ca nu poti sa fii optimist si nu poti sa privesti cu admiratie politica de azi dar cand intelegi de ce s a ajuns sa fie asa, stiu si eu daca poti sa admiri politica de atunci?
Dumnezeu sa îl odihnească! Probabil am avut noroc sa fie președintele țării in acei ani foarte grei. Istoria, cândva, îl va așeza in rândul oamenilor de stat patrioți. Cat despre imagine, doi oameni trag la aceeași barcă! După, l am avut pe unul care ne a dus in derivă. Si, cică, era marinar de profesie. Of!
Hmmm… Imaginea…TRECEREA cu barca luntrașului …trecerea râului Styx în barca luntrașului Charon!
Ăsta este simbolismul!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dumnezeu sa-l ierte. Politicieni buni, numai sunt. Of!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in imparatia Sa.
Sincere condoleante familiei indurerate.
Dumnezeu sa l odihneasca in pace !
Dumnezeu să-l ierte!
Mircea Popescu
Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească!
Ion Iliescu a fost o personalitate de importanță capitală în vremurile atât de tulburi și de violente ale începuturilor noului capitol al istoriei României, când teroarea și haosul domneau peste Țară.
Generația matură a acelor ani le-a trăit cu toată intensitatea pe care niște evenimente în plină desfășurare le pot imprima.
Ca tânăr descătușat de frica despotismului comunist, m-am aflat în rândurile celor care protestau și care seară de seară ocupau Piața Universității.
Și ATUNCI, în timp ce alții îl adulau și îl admirau, eu alături de ceilalți, l-am urât pe comunistul Iliescu.
Cu trecerea anilor, croindu-și cu greu drumul pe făgașul spre orizonturile pe care abia și le închipuiau, mulți români au lăsat în urmă acea perioadă de derută, de incertitudini, de ură.
Rănile vremurilor au început să se vindece, pe măsură ce altele au apărut pe acest drum anevoios și necunoscut pe care suntem împinși de conducători șovăielnici.
De aceea, devenind poate mai înțelepți, cei care l-au urât pot să-l privească într-o altă lumină.
Ion Iliescu a fost o bornă a istoriei noastre pe care unii încearcă s-o știrbească, deși nici măcar n-au trăit acel vârtej.
Astăzi putem să-i vedem și să-i înțelegem greșelile inerente oricărui început, dar să-i percepem rolul de călăuză pe care l-a avut prin negura acelor vremuri.
Și asta cu atât mai mult cu cât vedem că fără un ghid am început din nou să ne rătăcim pe cărări secundare fără ieșire.
Ion Iliescu merită o evaluare corectă a rolului avut în istoria modernă a României.
Iar pentru greșeli, Dumnezeu să-l ierte!
cum zicea el prin anii 2000 capitalism de cumetrie
Ion Iliescu a imprimat tarii directia euro-atlantica, si a tinut-o intrega in timpuri tulburi, cu dizolvarea URSS si a Iugoslaviei. A reusit, cu greu, o reconciliere cu Casa Regala si cu Regele Mihai, ambii facind concesii pentru a avantaja integrarea Romaniei in ce era atunci Occidentul.
Am avut in familie un Peste, si era la fel de jovial si extrem de diplomat, abil in a misca corabia familiei pe diverse ape, in diverse timpuri, si sub soare, si sub furtuna. Pestii sunt oameni extrem de sociabili, cu o inteligenta emotionala semnificativa. realisti si idelisti, nu prea stiu sa isi aleaga prietenii, sunt tradati, si la timpuri din apusul vietii renunta la societate si se izoleaza, pentru ca nu inteleg ura. Sunt oameni extrem de echilibrati si rationali.
Pentru greseli, unele cu impact serios in societate, si suferinte pentru multi romani, Domnul sa il ierte, dar, in lumea noastra e important sa il iertam si noi crestineste!
RIP si condoleante familiei.
Ai/Ati infipt inca o data cutitul intr-o rana nicidecum vindecata. Si nu v-ati multumit doar sa infigeti cutitul, il rasuciti cu vadita placere.
Crezi ca nu vor fi consecinte?
Dumnezeu sa-l ierte !
mi-a placut ce a spus prin 2004: stimati tovarasi …
Despre cei plecați numai de bine. Nu-mi place „morți„ pentru simplu motiv că, de fapt, trecem într-o altă forma a existenței materiale și spirituale. Din respect față de cel plecat se cuvine a pune în discuție și a înțelege și contexul politic macro în care a activat, constrângerile greu de depășit atunci. ”Numai de bine„ înseamnă, de fapt, a spune adevărul, a-l înțelege complet, fără cosmetizări deformatoare, „așa cum a fost„ . Plin de adevăr este pasajul citat de domnia voastră cu sublinierea răspunderii omului politic față de interesul național, față de propria națiune, premisa fundamentală a unei vieți cu adevărat împlinite, trăite cu sensul cel mai înalt. Raportat doar la această maximă exigență se poate spune dacă o personalitate a fost om politic/om de stat sau doar un politician. La trecerea dânsului peste Marele Prag s-ar putea spune foarte concis, citând un clebru epitaf care i se potrivește și lui : „Acest om s-a străduit„ (epitaful lui Willi Brandt). Da, s-a străduit, a avut multe reușite însă multe lucruri chiar dacă le-a gândit (intenții lăudabile) nu au ajuns la împlinire din f multe cauze care nu-i pot fi imputate exlusiv. Într-un discurs din 2024, dânsul spunea: „Categoric, inegalitățile sunt cele care trebuie să dea tonul agendei publice în România. La prima vedere, contează doar cele economice, dar din acestea derivă cele sociale, culturale sau morale: de aici apare complexul „României mai puțin europene” decât ar trebui sau „mai puțin democratice”. Chiar proiectul UE a fost gândit excesiv, de la un punct încolo, ca un proiect de piață, când, de fapt, el trebuie să fie și un proiect social” .Deci, loc de mult, mult „mai bine„.
M-am bucurat f mult că în anii 90 dânsul a apreciat cu mare interes ideile și propunerile privind o tranziție suportabilă , fără excese talibane/terapii de șoc de tip „a tăia coada pisicii„, formulate de un grup interdisciplinar de oameni de știință din Europa și nu numai intitulat (Grupul Agenda -Viena): „Șocul pieței„- O agendă pentru reconstrucția economică și socială a Europei Centrale și de Est. Între autori, Peter Stania, de la Institutul Internațional de cercetări în domeniul păcii, Viena, un prieten al dlui A. Năstase, după mărturisirea sa. Subsemnatul, diplomat la Viena, am tradus și publicat acest studiu la Editura Economică în 1995, cu convingerea că poate fi util în procesul de căutări și dezbateri din țară. Studiul, apreciat și de cunoscuți economiști de la noi sugera că tranziția nu va fi o întoarcere la ce a fost „dar probabil, la capătul ei nu se va afla nici o economie de piață democratică după modelul occidental„ . Cer scuze, amintesc episodul nu pentru „a intra în poză„; Președintele Iliescu a fost preocupat de „finalitatea„ tranziției care să nu fie doar o întoarcere la modelul interbelic și a produs abordări/analize de curaj in consens cu specialiști de marcă din alte țări privind evoluțiile capitalismului ca sistem în criză de final cu perspectiva conturării unei noi structuri „de esență post-capitalistă„. În acest sens, se poate reciti cu mare interes și beneficiu teoretic grupajul de intervenții și luări de cuvânt publicate sub titlul „Criza și consecințele ei„ unde ideea trecerii de la comunism la post-capitalism este mereu dezbătută. Dl Iliescu avea deschidere, aș zice chiar poftă, de dezbateri incomode (în raport cu spiritul refractar prevalent). A receptat cu apreciere și interes un grupaj de analize în contextul crizei economice începute în 2008 sub genericul „Capitalismul: Eșecul ultimei utopii. Zece iluzii pierdute„ , apărut în „Die Zeit„, un ziar conservator, nicidecum de stânga. Desigur, este vorba de o abordare extrem de incomodă astăzi când cultura dialogului cu argumente științifice este înăbușită de prejudecăți desuete, cu spatele la viitor, numai că realitățile sociale și economice deplorabile din aproape întreaga lume nu dispar prin ignorarea lor și a primejdiilor pe care le implică. Și ne pot ajunge din urmă. Trebuie să gândim interesele noastre cu propriul cap, da, în armornizare cu cele ale partenerilor și să nu mai tot așteptăm să luăm (sau să ni se bage pe gât) lumină/ok-uri „de la centru„. Dacă am fi sinceri până la capăt, ceea ce ar fi chiar în interesul nostru, ideile care l-au preocupat ar trebui reluate critic și adâncite. Întoarcerea la „business as usual„ la care s-a ajuns s-a dovedit contraproductivă în pofida propagandei mainstreamului mediatic. A nu se uita: Soljenițân s-a întors în patrie „din lumea liberă„ scârbit și a lansat un avertisment memorabil.
Revin. Nu i se poate contesta simpatia și compasiunea pentru cei mulți și necăjiți și i se poate trece la activul vieții sale strădania de a alinia țara la standarde de echitatate socială și economică practicate în alte țări cu o bună tradiție în domeniu. În mormânt ajunge doar trupul omului nu și ideile sale. Sper că vom ști să dezvoltăm cultura dialogului preferată de dânsul. Dar aceasta este doar o condiție necesară (nu și suficientă ) pentru ca în general să ajungem la adevăr prin interogarea premiselor sale filosofice (ignorate cu superbie de spectrul politic). Numai astfel, omul poate trăi pentru eternitate. Da, dl Iliescu s-a străduit și ne transmite și nouă această provocare. Pentru faptul că a condus corabia-România într-o perioadă de mari încercări interne și externe evitând pericolul eșuării merită respectul și recunoștința noastră. Odihnească-se în pace!
PS: Am ascultat ultima sa intervenție, la adio, la Pod-castul lui I. Vulpescu. Am avut așteptări ceva mai mari, dar poate că a dorit să ne testeze capacitatea de a continua căutarea granulațiilor utile din zgura istoriei.
[…] Foto: adriannastase.ro […]