Am spus, la precedenta interventie de acest tip, ca va voi vorbi putin despre festivalul Sergiu Celibidache, unul din evenimentele culturale ale anului 2012 care va face, fara indoiala, un foarte mare bine Romaniei si Bucurestiului prin calitatea si amploarea sa.
In primul rand, v-as recomanda ca, in cazul in care vreti sa participati la acest regal al muzicii, sa va informati din timp atat despre festival, cat si despre modalitatea achizitionarii de bilete. Fara indoiala, multe din concertele programate vor fi cu casa inchisa, asa ca e bine sa fiti prevazatori. Dovada stau evenimentele petrecute deja in cadrul festivalului, care s-au bucurat de o atentie sporita din partea iubitorilor de muzica, dar si a celor care au vrut sa afle mai multe despre celebrul dirijor.
Ce m-a impresionat pe mine in ceea ce priveste acest demers de celebrare a 100 de ani de la nasterea lui Celibidache este faptul ca acest gen de concerte nu au loc doar in Romania. Sergiu Celibidache este celebrat in 2012 in mai multe tari ale lumii. Pentru ca romanul Celibidache a fost, prin talentul sau, un „bun” cultural si muzical global, care a reusit sa se impuna ca un monstru sacru al salilor de concerte pe toate scenele pe care le-a calcat. Si a lasat, peste tot, parte din geniul sau romanesc.
Blogideologic, este si asta o strategie de a relua dialogul cu societatea civila, in sensul in care PDL isi face propriile ONG-uri, astfel incat la momentul potrivit sa isi gaseasca si partenerii de dialog potriviti din societatea civila. Un soi de simulacru de dialog. Sau un dialog al surzilor. Pentru ca PDL este, in acest moment, in disperare de cauza si nu stie cum sa mai gaseasca metode pentru a-si ascunde adevarata identitate. La fel de alarmati si entuziasmati erau cand a fost creata acea „noua republica”, la fel de nelinistiti si, deopotriva, inflacarati sunt si acum. Vrand – nevrand s-au complacut in situatia de a avea cai alternative de a induce in eroare electoratul. Atata tot ca, din experienta precedenta, alternativa nu s-a transformat in certitudine, ci a ramas la nivelul de nascut talent si murit speranta. Pepiniera basesciana da din ce in ce mai multe rateuri.
Karakas, una din marile diferente dintre guvernul actual si fostul guvern PDL este aceea ca in discutiile de pana acum purtate de USL cu reprezentantii FMI, dezvoltarea a fost centrata pe negocieri si nu pe un accept din start a propunerilor venite unidirectional. Nu stiu daca ai observat, insa foarte multe din punctele promovate in spatiul public de PDL ca fiind irecuzabile s-au dovedit a fi, in realitate, ceva mai flexibile. De pilda, putini stiu ca fostul guvern a negociat o crestere a salariilor cu doar 5% a salariilor bugetarilor intr-o prima instanta (informatie care reiese din draftul scrisoarii de intentie a fostului guvern). Actualul guvern a reusit sa negocieze 8% in prima etapa, dar si revenirea totala a salariilor in luna decembrie. Este enorm, din punctul meu de vedere, mai ales pentru acei oameni care din 2010 si pana acum au fost victimele deciziilor nedrepte ale PDL.
Porthos, reciproca e valabila, in sensul in care si eu apreciez oamenii care sunt capabili sa isi recunoasca si sa isi corecteze greselile. Exista, insa, si un point of no return in toata aceasta logica, care depinde de toata reteaua de evaluari si reevaluari din trecut. In rest, legat de vot, macar moral esti obligat sa votezi cu oricine, pentru simplul motiv ca votul este una din datoriile cetatenesti. Fara a vota, scade, fara sa dispara total, evident, si legitimitatea ulterioara a contestarii. Pentru cei profund nemultumiti, exista si varianta votului anulat care, la nivel macro, este totusi un vot, transmite un semnal. Pe de alta parte, daca vrei schimbarea fostului regim, localele sunt pasul necesar. Pentru simplul motiv ca acolo, in teritoriu, PDL este inca la putere, PDL continua sa faca abuzuri.
Danaivs, imaginea unui partid este reprezentata, in opinia mea, de suma imaginilor membrilor sai. Daca imaginea unui partid ar depinde aproape in exclusivitate de un singur individ, in momentul disparitiei liderului ar aparea o criza imagologica si identitara profunda pentru acea formatiune. Este, daca vrei, situatia PDL-ului, partid care in acest moment se afla intr-o evidenta revenire din KO-ul primit in luna aprilie. Dovada ca incearca sa mearga pe la coafor, sa isi vopseasca parul in diverse culori, in speranta unui daltonism national la alegerile din 10 iunie. In cazul lor, liderul a devenit din carma lor politica, cea mai nociva ancora electorala. Cu cat vorbeste mai mult, cu atat le produce mai mult rau.
Cornu, din punctul meu de vedere, orice stat civilizat trebuie sa tina la postul sau public de televiziune. Stiu ca a fost o dezbatere ampla si in Franta pe acest subiect, precum si in Marea Britanie. Dar daca ramanem la nivelul Romaniei, trebuie sa stii ca nu televiziunea publica, privita ca intreg, este problema. Acel management defectuos si politizarea fara precedent a TVR nu sunt, din punctul meu de vedere, argumente pentru a renunta la plata taxei radio-TV. Gandeste-te ca in Romania inca exista oameni care nu au si nu isi permit televiziune prin cablu, persoane pentru care singura sursa de informatie televizata ramane postul public. Macar pentru ei si ar trebui umblat la simptome, nu la intregul pacient.
Dorian65, sa nu uitam ca in institutii gen ANAF si CNAS schimbarea unor persoane aflate sau retrase (dar mentinute in functii importante!) de la conducerea lor se impunea, pentru simplul motiv ca acele persoane sunt implicate in spete deosebit de grave. Doi oameni care echivaleaza cu un intreg sistem, cu o adevarata retea, doi piloni ai fostului regim. Cred ca suntem amandoi de acord ca, de pilda, schimbarile care au avut loc in cadrul acestor institutii se impuneau pentru simplul motiv ca a-i mentine in functii ar fi insemnat sa fii de acord cu mizeriile pe care le-au facut in toti acesti ani.
Teostanc, atunci, inainte de criza, se putea vorbi despre un „model grecesc” pentru simplul motiv ca nu se stiau dedesubturile situatiei din Grecia. Datoria respectiva poate fi si trebuie sa fie platita, pentru ca, altfel, precedentul ar functiona ca regula si ar arunca in aer orice idee de creditare. Pe de alta parte, pentru a fi platita acea datorie, Grecia mai trebuie sa aiba oamenii capabili sa o plateasca. Or, in ultimii ani, situatia din acea tara s-a deteriorat atat de mult incat pe langa dorinta de a plati acei bani, a disparut puterea, forta financiara si psihica de a o mai face. Iar cand pe tot acest jar adaugi declaratii ce nu-si au locul, nu reusesti decat sa torni gaz pe un foc pornit de ani deja, fara sa reusesti sa atingi nicio tinta practica.
mgabim2009, este imbucurator sa aflu ca pana si in SUA se vad, ca atare, metodele si abuzurile adoptate de DNA in ceea ce ma priveste. Legat de activitatea consulara din Chicago, trebuie sa recunoastem ca in ultimii ani politica externa si reprezentantele romanesti din SUA (si nu numai) au fost reformate si reeducate cu un singur scop. Acela de a aduce un plus electoral semnificativ (si foarte greu de combatut sau de probat practic) fostei puteri. Cand ma gandesc ca PDL dorea sa impuna acea aberatie numita vot prin corespondenta, fara a avea pus la punct un minim aparat de control, imi dau seama ca am fost cat pe-aci sa avem niste parlamentare pe modelul „Paris”, generalizate insa peste tot prin lume. Cu un milion de voturi garantate, nu-i asa? Si deja timbrate, ar indrazni sa adauge gurile rele.
George Serban, daca avem in vedere bilantul guvernarii USL dupa o singura luna, cred ca nu exagerez cand spun ca s-au facut mai multe lucruri bune decat a reusit Emil Boc sa ofere romanilor intr-un an. Sigur, cei din PDL vor fi tentati sa spuna ca totul li se cuvine, ca ei au pregatit terenul. Din punctul meu de vedere, insa, ar trebui sa ne rezumam la sloganul din aceasta campanie promovat de PDL (a carui logica nu am de gand sa o comentez). Ei spun ceva de genul: tot greul spre bine. Ei bine, cu o mica modificare de nuanta si o revenire la forma sa originala, regimul PDL a reprezentat tot raul care putea veni pe capul romanilor. In comparatie, guvernul USL a dovedit, in doar o luna, ca se poate merge dinspre rau inspre mai bine, cu o alta atitudine si alte valori la baza actului executiv. Dovada ca romanii sustin actiunile si politica propusa de Victor Ponta si echipa sa.