Un editorial al lui Cornel Nistorescu

„România fără Iliescu și cu Nicușor pitit în palat”

(08 aug. 2025 Cornel Nistorescu)

Unii creștini, alții sălbatici. Unii cucernici, alții nemernici și nemiloși. Nicușor Dan s-a ascuns în Palatul Cotroceni, cu mortul în sala Unirii, primul spațiu de protocol al României. 

Klaus Iohannis  s-a dus să mai facă o partidă de golf ca să nu-i crească burta. România n-are bani de salarii și medicamente, dar ține trei-patru mașini cu jandarmi  după o putoare politică. Traian  Băsescu s-a trezit pentru cîteva ore și a salutat mortul în mod  simbolic, cu un „la revedere” marinăresc. Pleacă el pe mare sau Ion Iliescu pe mările pustiei, unde se vor întîlni împreună.

Istericul de  Dan Tăpălagă, finanțat cu roaba ca și Alina Mungiu să lupte cu un comunism deja  defunct în toată Europa, frizează o profanare. S-a mulțumit să joace tontoroiul pe cenușa unei epoci și să sperie copiii cu renașterea ei. Și toți anticomuniștii  au dus-o bine! Tăpălagă, taliban și în fața morții, îl toacă pe fostul președinte de parcă ar fi vorba despre un curcan pentru sarmale, nu despre un mort și despre o ceremonie funerară.

Junele Andrei Caramitru, cu delirurile sale economico-politice, iese la rampă și  este savurat de piticii progresiști, fericiți că se regăsesc în cruzimile verbale rostite de un proletar digital apucat.

Cei care au trăit căderea comunismului și tranziția au devenit mai îngăduitori. Încep să ierte. Anii i-au făcut mai înțelepți. Cei care nu știu nimic despre epocă și despre anii de tranziție sunt anticomuniști feroce, progresiști nemiloși, iubitori de sînge, de cătușe, de arestări, de răzbunări, de confiscări de averi.  „Să-i îngropăm în plîngeri penale”, cum zice mămica lor, Alina Mungiu-Pippidi. Cu cleștele și cu fierul roșu, cu cătușe și cu condamnări, USR-ul vrea o Românie pură, mai pură decît cea visată de comuniști, în care oamenii partidului să ocupe posturile, să țină cîrma, să elimine adversarii și să demoleze bisericile, să rescrie istoria și să purifice limba română.

O parte din populație mai trăiește cu părerea că Ion Iliescu a fost principala piedică în calea unei evoluții rapide spre democrație, spre țară la standarde europene și spre o „viață ca afară”.  Trebuie să mărturisesc că și eu am fost încercat de un asemenea sentiment. Erau anii în care activiștii PCR și UTC, mai ales din liniile a doua și a treia, care s-au instalat în fruntea statului au început să  dea tonul și să conducă.

Ce s-ar fi întîmplat dacă o armată de oameni  de soiul Monicăi  Macovei, Dan Tăpălagă, Andrei Caramitru, Cătălin Drulă, Oana Țoiu și Nicușor Dan ar fi preluat puterea după 1990? Erau prea mici și alții în stilul lor nu existau. Oricum, dezastrul ar fi fost mai mare! În cel mai bun caz, egal sau mai mic. Elitele de acum, caricaturile de conducători, ne arată ce-ar fi putut fi.  România ar fi devenit o țară ca afară sau o dictatură progresistă, dominată de un fascism al tinereții?

Mă tot întreb dacă în decembrie 1989 ar fi  fost loc la putere pentru un Ion Iliescu ceva mai reformist? Ar fi urmat România un lider anticomunist? Alegerile din mai 1990 ne-au dat un răspuns categoric. Țara era dornică de mai bine, dar nu era pregătită pentru democrație.

Întrebarea este dacă a existat o mișcare de rezistență care să pregătească o alternativă? În fapt, la proporții de luat în seamă, disidența românească n-a existat. Radu Filipescu și Doina Cornea erau prea departe unul de altul și prea puțini pentru a conduce o țară și pentru a-i schimba direcția.

Încep să cred că în acei ani România n-ar fi putut fi mai mult decît a fost. Dovada o avem mai  tîrziu și acum. Populația a înțeles de mai multe ori că eșaloanele doi și trei din PCR au  preluat puterea. A acceptat, a tăcut, nu s-a ridicat și a ezitat să sprijine puternic o opoziție. N-a  găsit pe cine să conteze.

Multă vreme, poate decenii, Ion Iliescu a reprezentat media unei gîndiri a populației din țara noastră. Și în loc de mai bine și lideri mai  buni am ajuns la cei de acum”.

17 gânduri despre “Un editorial al lui Cornel Nistorescu

  1. Din editorial înțeleg că în 1990 românii, nefiind pregătiți pentru democrație, au votat cu altceva, cu “dictatura“ adică. Curios, fiindcă eu nu-mi aduc aminte cine a fost dictatorul. Ăla care a pierdut alegerile și a strâns politicos mâna câștigătorului în 1996?

  2. Briliant articol de analiza si reflectie asupra anilor dela ’89 incoace, culminand cu evenimentul doliului national din aceste zile. Se vede ca rinocerii nu sunt o specie pe cale de disparitie in Romania, ci dimpotriva…

  3. Nicusor Dan s-a ascuns in birou dupa ce raposatul presedinte a fost printre primii care l-au felicitat dupa castigarea alegerilor!

  4. Dupa capodopera despre *11 Septembrie*, aceasta analiza a zilei de 7 August romanesc, ne readuce mandria ca avem JURNALISTI !

  5. Nimic m obiectiv. Nimic m adevarat. ILIESCU este singurul presedinte DEMOCRAT in România. A oferit libertate de expresie si decizie, chiar si cind lacomia trona. Fiecaruia doar cit isi ofera din Noblete si Inteligenta.

    • @Vasile: ”ILIESCU este singurul presedinte DEMOCRAT in România.”

      A nu-l uita pe Constantinescu. Democrat dar lipsit de carismă și de forța unui conducător atât de necesar în vremurile tulburi ale tranziției spre ceva bănuit dar total necunoscut.

      Un Cristofor Columb nu se naște în fiecare zi.

  6. Raadiografioe sumară și obiectivă. Întrebarea retorică „dacă în 1990 românii ar fi urmat un lider anticomunist ?”, care a și candidat, este chintesența acelei perioade.

  7. Un jurnalist (ziarist) pur sange, observatii si concluzii pertinente (pur sange). Un Presedinte al Republicii de sorginte usr-ista, apucaturi asisderea, adevaratii extremisti.

  8. Gestul Presedintelui Dan de a sfida aceasta inormintare e unul de mic om de stat. Nu isi poate depasi conditia restrictiva a micimii.

    Indiferent de opinii si sentimente, e vorba de onoare fata de tara ta si poporul tau. Alegerea de doua ori a lui Iliescu ca Presedinte de romani a fost facuta demcratic, prin vot, ca ne place sau nu.

    Probabil un alt Presedinte in viitor va lipsi de la inmormintarea lui Dan. Karma nationala.

    • @IPB: „Gestul Presedintelui Dan de a sfida aceasta inormintare e unul de mic om de stat. Nu isi poate depasi conditia restrictiva a micimii.”

      Dacă refrazăm:

      ”Gestul de a sfida aceasta inmormintare e unul de mic om care nu își poate depăși condiția restrictivă a micimii.”,

      avem imagnea unei mari parți a noii societăți românești care nu mai crede în valori.
      Vedem adevărata față a progresismului inuman.
      Vedem imaginea viitorului care se pregătește pentru România.

  9. Pai sigur ca a (au) devenit mai înțelepți în cele din urmă! Cornel Nistorescu de azi numai este cel de la Expres Magazin, pentru că vede și el lumea cum este, cinică și în caz de război darămite pe timp de pace și nu e cum o credeau ei prin Golaniada din Piața Universității! Binențeles că nu ar fi făcut nimic mai mult sau mai bine oricare alt contracandidat a lui Nea Nelutzu din anii ”90! Cine să negocieze aderarea la UE? Coposu? Rațiu? Câmpeanu? Patriciu? Băsescu? Iohanis? Nicushor? Păi ăștia se rătăceau mergând pe jos prin București și nici cu ai lor nu s-au înțeles, un veșnic scandal Coposu-Rațiu, Patriciu – Câmpeanu, Băsescu cu toată lumea și când depășea măsura de alcool și cu el, Iohanis și Nicushor sunt cazuri de studiu psihiatric, nu poți avea pretenții! Nea Nelutzu pe catafalc a fost mai viu și mai prezent decât expirații ăștia politic! Făuritorul democrației în România va veghea și de acolo de unde este acum și sunt sigur că derapații ăștia care confundă democrația cu bunul lor plac vor ajunge în coșul de gunoi al istoriei!

  10. Oribil ce ni se întâmplă, și nu din cauza unora ca Nicușor Dan(cel puțin deocamdată). spune:

    Nicușor Dan a fost unul dintre votanții lui Iliescu și l-ar fi reales oricând ca președinte.
    A făcut foarte bine ca a evitat o lupta inutila cu sălbaticia celor cu masca de crestini.
    Cât despre(o alta ipocrizie) faptul ca România nu are bani dar, angajează în continuare la stat clientela și banii se risipesc de multe ori pe lucrări din care se poate fura, nu știu ce sa spun, cât și despre medicamentele care nu ajung la pacienți din motive administrative, ale celor care pun piedici în sistemul medical, mai bine medicamentele sa ajungă la gunoi decât la pacienți, pentru ca România trebuie sa funcționeze doar pe pile, doar cu șpaga, doar cor
    Încă un articol inutil, al unuia care se vrea lăudat, inutil, dintre cei mulți cu rădăcini adânci într-o Românie atât de ipocrita și corupta,, căci pe cei care descriu realitatea de regula romanii ii trimit la balamuc, ca mai apoi sa-i sinucidă.

  11. Dl. Fritz insista sa ramina in topul politicienilor romani de tip „Gîgă”.

    „…Cred că decizia USR de a nu participa la funeralii a fost legitimă şi corectă. Am înţeles că doar vreo mie de oameni au participat. Asta înseamnă că USR, la fel ca 99,9% din populaţie, a ales să nu participe la aceste funerali…”

    Deci, decizia USR a fost:

    1. „legitima”. Vezi DEX. Un act este legitim e cind e conform legii, a unei proceduri acceptate, sau este un act justificat, pe baza de argument logic. Ori argumentul ca 99.9% romani nu au fost la funeralii e unul populist, ergo tamp, pentru ca 17 milioane de oameni nu au cum sa mearga la o inmormintare ca sa satisfaca procentul din mintea dlui Fritz.

    2. „corecta”. Vad un pleonasm politic. Un act legitim este si corect in fata legii sau pe baza justificarii argumentate.

    Decizia USR nu are nimic de a face cu logica, chiar politica, ci e un act pur de ura si divizare politica. Evident, nu e una in spirit crestin, semn ca USR ramine pe partea „tinerilor atei progresisti”. Un partid fara Dumnezeu, e un partid…vandut Diavolului. Sper ca dl. Fritz sa se auto-retina cu „progresismul german” in Romania.

    In plus, dupa ce au comis-o fara regrete, ii chiama acum pe PSDisti inapoi in „echipa”. Ii dai un sut PSDului, si pe urma te miri ca nu vrea sa mai vina inapoi la tine.

    https://www.mediafax.ro/politic/fritz-romanii-inclusiv-votantii-psd-asteapta-sa-facem-treaba-nu-sa-perpetuam-o-cearta-sterila-23592989

Lasă un răspuns