Mă bucur să vă anunt că Fundația Europeană Titulescu a publicat, sub egida editurii sale, o ediție revizuite a volumului ”Nicolae Titulescu – Documente diplomatice”, o culegere de documente inedite ce ilustrează activitatea acestei personalități marcante a diplomației române. Prima editie a apărut in anul 1967.

Cartea acoperă perioada 1920 – 1939 și cuprinde rapoarte, telegrame, circulare, note, alocuțiuni, interviuri, articole și scrisori, precum și textele unor tratate internaționale la a căror negociere și semnare a participat Nicolae Titulescu. Documentele reflectă principiile, valorile și ideile pe care acesta din urmă le-a promovat de-a lungul carierei sale diplomatice, printre care putem aminti apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a României, egalitatea în drepturi a tuturor statelor în relațiile internaționale, crearea unui sistem de securitate colectivă sau forța dreptului internațional în reglementarea conflictelor dintre state.

În publicarea acestui volum, Fundația a beneficiat de sprijinul Ministerului afacerilor externe. De altfel, 100 de exemplare vor fi oferite gratuit pentru tinerii diplomati romani.

Cei interesați îl pot achiziționa de la sediul FET (persoană de contact: Ștefan Florescu, tel: 0728 003 066), la prețul de 100 lei.

Vantul continua sa bata cu putere. Palmierii par sa se rupa in fiecare clipa. Un localnic mi-a explicat ca fenomenul asta are loc in fiecare primavara si ca, pentru ei, e un motiv de bucurie. Ei nu au albine aici si vantul este cel care imprastie semintele de plante si de flori spre desert, spre a-l cuceri.

Am terminat de citit Jurnalul lui Sebastian. Un destin personal cumplit, intr-o perioada cummplita. Nascut in 1907, moare in 1945, lovit de un camion. Dupa ce reusise sa supravietuiasca razboiului, masurilor anti-semite, distrugerii casei sale in bombardamentele anglo-americane din 1944.

Lumea intelectuala si culturala a acelor vremuri, asa cum o prezinta el, nu are nici o legatura cu portretele din manualele de scoala. Este o lume a compromisurilor, a tranzactiilor, a incercarilor de supravietuire individuala. Aflam, periodic, despre lecturile sale. Foarte adesea romane ale lui Balzac. Personajele sale il obsedeaza. Uneori ii sevesc drept inspiratie pentru piesele sale de teatru.

Jurnalul este, partial, si un fel de cronica a operatiiunilor de razboi. Pentru Sebastian, ca evreu, razboiul are si o miza personala. De aceea, bucuria lui pentru infrangerea Germaniei naziste si a statului legionar roman. Intr-un fel, Jurnalul mi-a adus aminte de cartea lui Serge Moscovici, „Cronica anilor pierduti”.

Multe din notatiile sale sunt antologice. In final, redau doar una dintre ele:

„Titlu posibil de eseu – Despre realitatea fizica a minciunii. De aratat cum minciuna, oricat ar fi de arbitrara, creste, se ramifica, se organizeaza, devine sistem, capata contur, puncte de sprijin si cum, de la un anumit grad mai departe, se subststituie faptelor, se transforma ea insasi in fapt si incepe a exercita o presiune de neinlaturat nu numai asupra lumii celeilalte dar asupra autorului minciunii insusi.”

Citesc, in continuare, jurnalul lui Mihail Sebastian. Asa cum ma asteptam, paginile incepand cu anul 1939 sunt din in ce mai interesante. Autori, pe care ii „vedem” de aproape – Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Cioran, Camil Petrescu, Nae Ionescu. Scurte istorii despre oameni, cu defectele lor, cu compromisurile lor, intr-o perioada de mari framantari.

Iata o relatare despre Titulescu din martie 1941: „A murit, la Cannes, Titulescu. Nu l-am cunoscut, nu l-am auzit niciodata vorbind, n-am avut simpatie personala pentru el si nici admiratie politica.”

Sau o observatie generata de rebeliunea legionara: „Niciodata nu sunt mai interesanti oamenii decat in momentele de brusca schimbare politica. De la o zi la alta reneaga, modifica, atenueaza, explica, se pun de acord, se justifica, uita ce nu le place, isi amintesc ce le convine”.

Multe consemnari prezinta lumea elitelor culturale romanesti in prag de razboi si apoi in timpul razboiului, dezbracate de miturile create in jurul lor. Sigur, in timp, rezista operele pe care le-au creat.

Lectura devine tot mai captivanta. Sper sa am timp sa termin de citit jurnalul in urmatoarele doua zile, inconjurat de galagia copiilor de pe plaja, de murmurul valurilor si de fiorul tot mai rece al vantului care ne asalteaza dinspre mare.