Cornel Nistorescu, „Ziua inculturii in Romania”

Sărbătorim fără să sărbătorim cu adevărat Ziua Culturii. Starea ei ne arată ce preț pune țara pe dînsa. Zicem că sărbătorim un domeniu fundamental pentru existența poporului român și a limbii române exact pentru a masca neputința de a investi în cultură.

Sărbătorim o presupusă zi a culturii pentru a ne amăgi că facem ceva pentru ea și pentru existența lui Mihai Eminescu. Avem o Zi Națională a Culturii Române fără a avea o viață culturală adevărată. Se mai țin spectacole pe la cîteva Teatre Naționale, pe la Opera Națională și avem un festival GeorgeEnescu. În rest, viața culturală a țării este prăfuită, săracă, secătuită de valori, de dezbateri și de mari personalități. Cele mai multe vedete sunt necunoscute de cum trec de Episcopia Bihorului.
Suntem mai provinciali ca la 1848! Suntem mai nepăsători ca niciodată față de arte și față de artiști.
Casele memoriale decad, omagiile clasicilor sunt de formă și locale.
Edițiile critice sunt invizibile și necirculabile.
Librăriile sunt biete sectoare de carte în magazine de mărunțișuri.
Cartea se vinde mai greu decît orice, literatura de protest nu există, iar patriotismul a dispărut. În ciuda succeselor internaționale, filmul românesc agonizează la el acasă.

Astăzi, copiii sunt prizonierii muzicii hip hop, house și ai manelelor.
Artele sunt pe ultimul loc în interesul oamenilor, dar de zece ori mai jos decît în anii comunismului.
Atunci, inginerii agronomi cumpărau ”Istoria Literaturii de la origini pînă în prezent” a lui George Călinescu și aveau abonamente la România literară.
Revistele de cultură aveau o greutate ca de ziarul Scînteia.
Atunci, două-trei sute de oameni stăteau la rînd să cumpere Delirul lui Marin Preda.
Atunci, coada celor interesați să vadă o o expoziție a lui Mihai Stănescu era de un kilometru.
Atunci nu aveam televiziuni și radiouri, dar o carte bună făcea mai mare vîlvă decît naționala de fotbal.

Astăzi, este Ziua Națională a Culturii Române dominată de Untold, Neversea și Electric Castle, afaceri cumplite pe seama inculturii.
Astăzi, este și ziua concertelor plătite de primari ca să strîngă voturi?
Astăzi este ziua managerilor care au pus laba pe instituții culturale și vor să le domine pînă cînd pleacă pe urmele lui Ion Caramitru.
Astăzi este Ziua Culturii Române care nu mai are viață literară și nici cărți eveniment. Astăzi este Ziua Culturii pentru că avem moștenirea geniilor, iar nu producția intelectuală a contemporanilor.
Astăzi este Ziua Națională a Culturii din care sug politicienii și impostorii.
Astăzi este Ziua Națională a Culturii Române cu vedete și personalități mai mici.
Astăzi este ziua inculturii din politică, din presă și din educație și învățămînt.
Astăzi este Ziua Națională a Culturii pentru că există statuia lui Mihai Eminescu în fața Atheneului Român.
Astăzi este Ziua Culturii Române care consumă mai multă sub-cultură.

Pentru cei mai mulți, ar trebui să avem și o Zi a Subculturii Române. Poporul român viețuiește din ce în ce mai departe de scriitori, iar aceștia rătăcesc, fără să țină cu poporul. Cei mai mulți s-au înrolat în haitele de politicieni. Iar politicienii cei mai prostovani, în semn de victorie a subculturii, au fost ridicați la ranguri de miniștri. De doi ani, în ”România educată” nu avem absolvenți consumatori de cultură.
Cultura Română este doar un teritoriu pentru miniștri subculturali veniți din subcultură.
Astăzi este Ziua Națională a Culturii Române, o zi dedicată celor care s-au dus. Cei care au venit n-au mare legătură cu domeniul.” (Cotidianul, 15 01.2022)

Lupta impotriva crimei organizate si problema romilor

Ceea ce se intampla, in aceste zile, la Bolintin este rezultatul indiferentei politice fata de un fenomen previzibil – criminalitatea organizata.

In 2004, atrageam atentia ca, alaturi de lupta impotriva coruptiei, trebuie sa se desfasoare si lupta impotriva criminalitatii, a terorismului, a traficului de persoane si a traficului cu droguri. Spuneam atunci ca eliminarea vizelor si calatoriile in strainatate vor genera trecerea de la o infractionalitate individuala la o infractionalitate colectiva, cu tehnici tot mai sofisticate.

De altfel, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT)  a fost înființata în anul 2004 prin legea 508/2004 în scopul destructurării grupurilor infracționale organizate, frontaliere și transfrontaliere. DIICOT efectuează investigații în materia infracțiunilor grave, definite de Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. 

Dupa 2004, sub influenta unora dintre servicii, a fost insa destructurata Directia de informatii a Ministerului de interne, iar activitatile institutiilor de forta ale statului, in timpul mandatelor lui Basescu si Iohannis, au fost indreptate doar spre asa zisa  lupta impotriva coruptiei. In acest timp, au proliferat clanurile infractionale, inclusiv prin conexiuni in alte tari, iar pandemia a facut ca membrii lor sa se „reuneasca” acasa, in Romania.

Autoritatea statului a slabit iar acest lucru s-a vazut si la Bolintin – lipsa de reactie si chiar complicitati ale celor din politie (la nivel de judet si de localitate), lipsa de forta a prefectilor, vulnerabilitatile primarilor, acceptarea circulatiei autovehiculelor fara permise pentru conducatori auto, construirea de locuinte fara autorizatii, lipsa unor reglementari mai ferme in aceste domenii, etc.

In plus, ne ferim sa discutam despre aparitia unor conflicte in Romania, intre comunitati de romi si alte comunitati. Astfel de incidente s-au mai intamplat la Baia Mare, in Moldova si in alte locuri.

Va trebui sa ne uitam si la cauze. Pana in 1989, multi romi lucrau, ca zilieri, la CAP-uri sau la IAS-uri. Disparitia lor i-a lasat fara surse financiare minime. In plus, o crestere demografica accentuata (casatorii timpurii, numar mare de copii) a creat probleme suplimentare. Eliminarea vizelor pentru mersul in strainatate a ascuns pentru o vreme aceste probleme. Din pacate, mergand in Occident, unii dintre ei s-au „perfectionat” in infractionalitate si au construit „multinationale” ale crimei organizate. Banii obtinuti i-au adus acasa si si-au dezvoltat un stil de viata in afara legilor si, uneori, in dispretul lor. Autoritatile au inchis ochii (uneori in mod intereresat).

Constient de problemele de existenta ale comunitatilor de romi, ca premier, am luat o serie de masuri, impreuna cu liderii acestora – numirea de consilieri romi la consiliile judetene si la unele primarii, utilizarea programului „cornul si laptele” pentru a atrage copiii romi in programele educationale, etc.

Acum, autoritatile se prefac ca nu exista aceasta problema. Ii vor muta pe romii din Dambovita din Bolintin in alta parte, vor schimba cativa sefi din politie. Pana la urmatorul incident cand vor trimite, din nou, mascatii sa stinga „incendiul”.

Eu cred ca cei vinovati de de crima din Bolintin trebuie pedepsiti exemplar. Cred ca trebuie pedepsiti si cei din autoritatile locale vinovati de indiferenta si lipsa de reactie. Dar cred, ca va fi nevoie de masuri politice, economice, sociale, educationale, pe termen lung, pentru a asigura integrarea comunitatilor de romi in societatea noastra. Nu se poate trai doar din manele.

A murit Attila Kelemen

A murit, la vârsta de 73 de ani, un distins om politic – Attila Kelemen, parlamentar in cinci legislaturi, liderul grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputatilor, vicepresedinte in Colegiul medicilor veterinari, vicepresedinte al Federatiei Ecvestre Romane si membru in Jokey Club Romania.

De asemenea, Attila Kelemen a fost presedintele Asociatiei chinologice din Mures.

De-a lungul anilor, am colaborat in plan politic si parlamentar – mai ales in perioada 2000-2004. Putini oameni am cunoscut cu un asemenea echilibru, sensibilitate si respect pentru cuvantul dat. O vreme am colaborat si in cadrul AGVPS iar in 2006, când eram afectat de hărtuirea politica ce incepuse după alegeri, mi-a oferit un pui de visla, Arthur, care are acum 15 ani si care a supravietuit unei grele operatii suportate in toamna. Revenit in Bucuresti, de la Cornu, in seara asta, m-am dus să-l mângâi pe botul albit de batrânete. Si mi-am amintit de nenumaratele conversatii avute cu distinsul partener de politica si de generatie, Attila Kelemen, inclusiv invitatia pe care mi-a adresat-o recent de a-l vizita in Mures cand am mers la Reghin si Lăpusna. Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare…

A plecat, grabit, sa conduca atelajele de cai din ceruri.

Dumnezeu sa-l odihnească!

Condoleante familiei!

„Pietre de granit la temelia Romaniei”

Acesta este titlul unui volum, publicat in 1941, de catre Pamfil C. Georgian, profesor la Colegiul national Sf. Sava, cuprinzand fragmente din discursurile lui Ion C. Bratianu (1821-1891), tatal lui Ion I.C. Bratianu.. Aceste fragmente sunt grupate pe mai multe capitole: „dinastia”, „patria, natiunea”, „politica externa”, „instructiunea-scoala”, „biserica”, „economice”.

In principal sunt discursuri din parlament din perioada post Cuza. Unele foarte interesante. Redau aici un singur fragment:

„Eu fac omagiile mele tratatelor, tiu la tratate, le respect; dar sa nu mi se zica ca toata existenta noastra rezida in tratate; aceasta n-o primesc, aceasta n-o primeste natiunea romana. Existenta noastra, fiinta noastra trebuie s-o cautam in barbatia noastra. Natiunile au nevoie sa se afirme daca voiesc sa figureze in concertul european” (discurs in Camera, 30 aprilie 1877)