De-a lungul timpului, am ascultat de multe ori versurile poeziei „Pui de lei”.

„Eroi au fost, eroi sunt inca,

Si-or fi, in neamul romanesc.

Caci rupti sunt ca din tare stanca

Romanii ori-si-unde cresc”…

Nu stiam insa cine este autorul acestor versuri care au fost transformate intr-un imn foarte cunoscut, intonat mai ales  la ceremonii militare. Am descoperit insa un volum, din 1891, intitulat Pui de lei”, publicat de Ioan Nenitescu, un mare patriot, in care am gasit versurile pe care le stiam atat de bine. Am vrut sa aflu mai multe lucruri despre autor. Am gasit ca s-a nascut in Galati, in 1854 si ca a avut o interesanta activitate literara in cenaclurile vremii, inclusiv la Junimea.

In 1877, ca student, participa voluntar la Razboiul de independenta, facand parte din Regimentul XIII Dorobanti (superba dedicatia din volum!). Tot el a scris cunoscuta poezie „Tara mea”.

In 1896 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, dupa ce isi luase si un doctorat in filosofie in Germania. Moare insa in 1901, la numai 47 de ani.

Vreau sa urez „La multi ani”, in aceasta zi de vacanta, in miezul verii, tuturor celor care poarta numele Maicii Domnului.  E ziua onomastica a  celor care se numesc  Maria, Mariana, Marin, Marian si, dati-mi voie, dragi prieteni  sa va doresc sa aveti o zi  frumoasa si placuta.

Aceasta zi, romanii obisnuiesc sa o defineasca drept „Sf Maria Mare” (pentru a o deosebi de „Sf Marie Mica”, de la inceputul lui septembrie). Imi permit doar sa va reamintesc ca acest cuvant inseamna, conform teologilor, fie „copil dorit”, fie „ amaraciune”. Conotatiile sunt, evident, religioase.  Este un nume frumos, folosit in Romania pe scara larga, si care arata o aplecare traditionala spre crestinism a poporului nostru.

Pe tatal meu il chema Marin si el isi serba intotdeauna cu noi aceasta zi onomastica. Anul acesta se implinesc 100 de ani de la nasterea lui si amintirea lui imi este foarte draga. Adaug o fotografie a lui, din ultimul an de viata, cu ocazia unei ceremonii de la Colegiul Militar National din Breaza, unde a tinut un discurs in calitate de reprezentant al fostilor  profesori si elevi de la „Liceul Militar Nicolae Filipescu”, de la Manastirea Dealu.

Inca o data, La Multi Ani!

Ieri, am participat la deschiderea Cursurilor de vara ale Universitatii populare, infiintata de Nicolae Iorga, la Valenii de Munte, in 1908. Este a 64-a editie a acestor cursuri ce vor dura sase zile., cu un program foarte dens. La deschidere, au participat notabilitatile judetului Prahova si ale localitatii, precum si invitati speciali: ministrul de externe, Teodor Melescanu, academicianul Razvan Theodorescu, ambasadorul Republicii Moldova, Mihai Gribincea, alaturi de numerosi istorici dar si de mai multi primari din Basarabia.

In cuvantul meu, am reamintit importanta operei lui Iorga pentru ideea unitatii nationale. Am amintit vastitatea acestei opere – 1450 de volume, 50000 de articole, peste 100000 de scrisori (doar cele aflate in cele 450 de volume de la Biblioteca Academiei).

Am mentionat frumoasa evocare a lui Mircea Eliade despre Iorga, din 1944 si am vorbit despre o carte a sa din 1899 referitoare la viata intelectuala din Romania dar si despre conferinta  de la Radio, din 1935, despre personalitatea lui Mihai Kogalniceanu – de la a carui nastere sarbatorim anul acesta 200 de ani. In final, am oferit Muzeului din Valenii de Munte un portret realizat de Catul Bogdan.

Dupa incheierea sesiunii de deschidere, am prezentat, in cadrul programului anuntat, impreuna cu ambasadorul Gribincea, albumul nostru, aparut recent, cu cele 120 de harti ale Basarabiei.

In 1854, Tolstoi a stat cateva luni in „Principatele Dunarene”. Facea parte din „armata de la Dunare” a tarului Nicolae si incepuse razboiul Crimeii. Tolstoi a sosit in Bucuresti in 12 martie si – scrie el in jurnalul personal – „suis alle a Kheresteou ou j’ai bavarde jusqu’a minuit”.

Aceste detalii se gasesc in primul volum al cartii lui Emanoil Bucuta, „Pietre de vad”, aparuta la Bucuresti, in 1937. Am remarcat  cuvintele lui Tolstoi despre romani, citate de Bucuta : „Dupa convorbirea mea cu medicul, m-am lepadat de parerea prosteasca si nedreapta pe care o avem despre Valahi, parere care e impartasita de toata armata si care mi-a fost bagata in cap de tampitii pe care i-am intalnit pana astazi. Soarta acestui popor e facuta din farmec si mahnire” (p. 245)

Frumoase cuvinte. Nu cred ca Rogozin le-a citit…