„România: supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece„, vol. 1-17
Volumele, coordonate de regretatul Ambasador Nicolae Ecobescu, au fost publicate sub egida Fundației Europene Titulescu, incepând din 2013. Ieri, au fost lansate ultimile două volume din această serie, tipărite prin grija doamnei Sandra Ecobescu, la Editura Cetatea de Scaun.
În timpul Războiului Rece, România a reușit să supraviețuiască politic și să se afirme pe plan internațional prin distanțarea treptată de Moscova și prin dezvoltarea unor relații diplomatice proprii cu Occidentul. Deși a rămas un „stat comunist”, țara noastră a folosit o diplomație abilă pentru a-și apăra independența națională în fața presiunilor Uniunii Sovietice şi blocului sovietic.
Această strategie complexă a fost iniţiată şi analizată în detaliu prin seria de volume istorice coordonată de Ambasadorul Nicolae Ecobescu.
Momente de vârf în afirmarea internațională
- Condamnarea invaziei Cehoslovaciei (1968): Nicolae Ceaușescu a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. Protestul său public i-a adus României un sprijin uriaș și o mare simpatie din partea țărilor occidentale.
- Relații diplomatice unice: România a fost singura țară din blocul comunist care a menținut legături diplomatice cu Israelul după Războiul de Șase Zile din 1967. De asemenea, a recunoscut oficial Republica Federală Germania (1967).
- Vizite istorice de rang înalt: Președinții americani Richard Nixon (1969) și Gerald Ford (1975) au vizitat București. În plus, Președintele francez Charles de Gaulle a efectuat o vizită importantă în România în anul 1968.
- Succese economice și tratate: România a devenit membră a Fondului Monetar Internațional (FMI) și a Băncii Mondiale în anul 1972.
- Diplomații români au avut o contribuție majoră și la semnarea Actului Final de la Helsinki în 1975, care garanta securitatea frontierelor în Europa.
- Diplomaţia română a desfăşurat cu succes acţiune şi pe celelalte continente (Asia, Africa şi America Latină.
România: Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece este o serie masivă de volume de istorie și documente diplomatice. Proiectul, iniţial prevăzut în 10 volume, urmărește să aşeze pe baza documentelor de arhivă, în principal diplomatice, definirea, coordonatele şi particularitățile politicii externe a României in perioada istorică postbelică, a statalității comuniste.
Seria conține alături de studii, scrisori, rapoarte diplomatice și note de discuții care, în mare parte, nu au mai fost publicate până la ora editării volumelor respective.
Imaginea rezultată din lectura primelor doua volume este a unei Românii postbelice în căutarea unui cadru existențial propriu, în condiţiile integrării ei în sistemul sovietic. O Românie captivă obligata mai întâi să reziste ca stat, apoi preocupată să-şi asigure o perspectivă a descătușării.
Primii ani de după război sunt dramatici, ani de trădare a așteptărilor din partea unui Occident care îşi masca abandonul prin declarații fără acoperire, impasibil la încălcarea brutala de către Moscova a suveranității României. Vinovăție condamnabilă, lipsă de viziune? Ambele. Dar istoria reține unele cauze de luat în considerare.
Declaraţia de independenţă din aprilie 1964 (se subliniază în Cuvântul înainte) a însemnat definirea unei strategii generale, cu valoare pe termen lung. Politica României a fost consecvent orientată spre toate orizonturile, fiind formulată la Bucureşti, în conformitate cu interesele imediate şi de perspectivă ale ţării. Activitatea diplomaţiei româneşti, dedicată slujirii interesului naţional, a înregistrat o efervescență fără precedent, desfăşurându-se cu performante notabile la toate azimuturile, în cele mai variate forme şi modalități de manifestare.
Iată și o scurtă prezentare a celor 17 volume care pot fi consultate on-line la adresa ecobescunicolae.ro
România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece, vol. 1/2013,
586 p.
România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece, vol. 2/2013, 748 p.
* În primul volum este realizată o panoramă istorică a Europei în timpul şi după Al Doilea Război Mondial şi se prezintă evoluţia confruntării Est-Vest, primele tentative de desprindere a României faţă de Moscova.
Al doilea volum prezintă condiția nouă în care a fost împinsă România după partajul Stalin-Churchill şi eforturile diplomaţiei de a găsi căile pentru recăpătarea independenţei şi libertății de acţiune în interiorul lagărului sovietic. Eforturi care aveau să conducă, în paralel, până în deceniul al optulea, la câștigarea unui meritoriu prestigiu pe plan internaţional. Exploatând acest prestigiu, Bucureștiul s-a implicat în (inter)medierea unora dintre marile crize ale secolului: conflictul sovieto-chinez, stânjenirea sau blocarea inițiativelor Moscovei de consolidare a puterii sale în blocul comunist, „Primăvara de la Praga“, războiul din Vietnam, cel de Yom Kippur, crizele din Orientul Apropiat, etc.
Cea mai importantă dintre performanțele diplomaţiei române a fost pregătirea deschiderii şi apropierea de Occident în plin Război Rece. Punctele de vârf au fost: vizita în Franţa a Premierului Ion Gheorghe Maurer (1964), alegerea ministrului de Externe român, Corneliu Mănescu, ca preşedinte al sesiunii Adunării Generale a ONU (1967), deschiderea relaţiilor diplomatice cu RF Germania (1967), vizitele în România ale Președinților Franței, Charles de Gaulle (mai 1968), şi Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (august 1969), neparticiparea la invazia Cehoslovaciei (august 1968), contactele la nivel înalt şi guvernamental cu un număr mare de state dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Acest traseu este precedat de desprinderea consistentă faţă de Moscova, apropierea strategică de Pekin (Beijing) şi adoptarea Declarației de independenţă din aprilie 1964. Astfel, România reușea să iasă din captivitatea sorocită de înțelegerile dintre puterile învingătoare în Războiul Mondial.
România. Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece. Comunicări, articole, studii 2014,vol. 3/2014, 806 p.
* Al treilea volum oferă noi dovezi convingătoare ale perseverenței şi creativității demonstrate în aplicarea Declarației din aprilie 1964, al cărei țel suprem era asigurarea dreptului la existență liberă şi independenţă a statului român.
Lucrarea îşi dezvăluie, în această ordine de idei, sensul său plenar, capitolul intitulat Consolidarea independenţei faţă de Moscova – constantă a politicii externe româneşti şi deopotrivă semnificația strategică a dezvoltării relaţiilor de prietenie şi colaborare ale României cu Republica Populara Chineză şi Iugoslavia, vecina pe granița de Vest a ţării.
Însemnătatea deosebită a extinderii relaţiilor bilaterale cu țările vestice, inclusiv colaborarea în probleme internaţionale de interes comun, este reliefată de capitolul Tot mai aproape de Occident, în timp ce capitolul despre cooperarea extinsă şi solidaritatea României cu țările în curs de dezvoltare, abordează, în premieră, relaţiile sale cu statele africane şi cele din America Latină.
O atenție aparte a fost acordată contribuției României ca mediator sui generis în soluționarea marilor crize internationale, fiind prezentate, argumentat, patru cazuri în care poziția politică, gradul de implicare şi/sau reușitele diplomaţiei române au beneficiat de recunoaștere şi aprecieri deosebite din partea statelor direct implicate (SUA, Egipt, Israel).
Comparativ cu volumele 1 si 2, acest volum reunește, într-o expunere diacronică, un număr considerabil mărit de documente de arhivă, în care sunt consemnate convorbirile dintre conducătorii regimului de la Bucuresti cu șefi de state şi alte personalităţi străine de prim rang. Acestea se impun atenției prin conținutul lor tematic extins şi variat, dar şi, în egală măsură, prin originalitate şi autenticitate.
Volumul ilustrează convingător, cu forţa argumentelor extrase preponderent din documente de arhiva declasificate, consecvența, ingeniozitatea şi profesionalismul cu care au fost puse în operă liniile directoare, rațiunile politice şi principiile de drept ale Declarației din aprilie 1964, în activitatea de politică externă şi acțiunile diplomatice multiforme ale României, conferindu-le substanţă, coerentă şi credibilitate.
România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece. Comunicări, articole, studii, vol. 4/ 2014, 784 p.
* volumul prezintă analize diacronice extinse bazate pe documente de arhivă din perioada comunistă, care au fost declasificate în anii anteriori publicării.
* lucrarea include analize asupra notelor de discuție dintre liderii regimului comunist din România și diverse personalități sau șefi de stat din întreaga lume, evidențiază modul în care diplomația de la București a aplicat în mod practic principiile faimoasei Declarații din aprilie 1964 (strategia de autonomie).
România: Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece. Trei decenii de relații româno-americane 1955-1985, vol. 5-7/2015 Documente I (1955-1972); Documente II (1973-1978); Documente III (1979-1985), 741 p.
* vol. 5: Acoperă documente și corespondență referitoare la dialogul politic și economic româno-american (1955-1972);
* vol. 6: Continuă publicarea de documente diplomatice esențiale privind manevrele diplomatice, vizitele oficiale și tratativele bilaterale din perioada 1973–1978.
* vol. 7: Finalizează corpul de documente dedicat relațiilor bilaterale cu Statele Unite (1979-1985), oferind o perspectivă asupra strategiei de independență și afirmare a României pe scena internațională.
România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece, vol. 8/2016, România şi negocierea tratatului de neproliferare a armelor nucleare. Documente, 880 p.
România. Supravieţuire şi afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece, vol. 9/2017, Documente. Corneliu Mănescu – Ministrul de Externe al României, Președinte al Adunării Generale a ONU, Sesiunea a XXII-a: 19 septembrie 1967-23 septembrie 1968, 542 p.
România. Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece. Trei decenii de relații româno-vest-germane, 1955-1985, vol. 10 Documente I (1955-1973), vol. 11 Documente II (1974-1985), 2017, 838 p. + 661 p.
* vol. 10 se concentrează pe perioada de pregătire și realizare a dezghețului diplomatic. Un moment esențial din acest volum este anul 1967, când România a devenit prima țară din blocul comunist (cu excepția URSS) care a stabilit relații diplomatice oficiale cu RFG.
* vol. 11 acoperă consolidarea relațiilor economice, vizitele oficiale dintre liderii de la București și Bonn (capitala de atunci a RFG), dar și negocierile delicate privind emigrarea etnicilor germani (sași și șvabi) din România în schimbul unor compensații financiare din partea statului vest-german.
Cele două volume demonstrează cum a folosit România o abordare pragmatică în relația cu Occidentul pentru a obține avantaje economice și pentru a-și sublinia autonomia față de Moscova.
România. Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece, vol.12/2019, Delegația României la sesiunea a XXVI-a a Adunării Generale a ONU – o sesiune marcată de patru mize de interes politic major. Documente, 588 p.
* Volumul documentează în detaliu modul în care diplomații români au acționat la New York pentru a promova interesele țării în patru direcții strategice:
1. Restabilirea drepturilor legitime ale Republicii Populare Chineze la ONU – România a fost unul dintre statele care au susținut activ și intens primirea RP Chineze în organizație și în Consiliul de Securitate, în detrimentul Taiwanului. Acesta a fost un punct extrem de important în afirmarea autonomiei Bucureștiului față de Moscova.
2. Pregătirea Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) – Delegația română a folosit tribuna ONU pentru a aduna sprijin în vederea organizării conferinței europene. Scopul era stabilirea unor principii clare, cum ar fi neamestecul în treburile interne și renunțarea la amenințarea cu forța.
3. Problematica Dezarmării – Documentele arată propunerile României privind înghețarea și reducerea bugetelor militare, dar și crearea de zone denuclearizate (în special în Balcani).
4. Reducerea decalajelor economice (Noua Ordine Economică Internațională) – România s-a poziționat ca o țară în curs de dezvoltare. A cerut reguli mai corecte în comerțul global și un acces mai ușor la tehnologie pentru statele mai puțin dezvoltate.
Documentele cuprind: Instrucțiunile de linie primite de delegație direct de la Ministerul Afacerilor Externe și de la conducerea politică de la București; Notele de convorbiri ale diplomaților români cu omologii lor din SUA, China, țările din Europa de Vest și statele din Lumea a Treia; Discursurile oficiale și rapoartele de analiză trimise în țară la finalul sesiunii ONU, care arată concluziile diplomației române.
România. Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece, vol.13/2021, Supraviețuirea și înălțarea țării – suprema datorie a diplomației române, 471 p.
* volumul cuprinde 16 capitole de analiză teoretică şi 8 anexe documentare.
* reprezintă o concluzie majoră a temelor de geopolitică globală discutate anterior (precum marile sesiuni ONU din vol. 12). În același timp, el pregătește terenul pentru următoarele apariții editoriale.
România. Supraviețuire și afirmare prin diplomație în anii Războiului Rece. Documente, vol. 14, 15/2023, Două decenii de relaţii româno-sovietice 1965-1985, prima parte 1965-1975.
* Volume includ Note secrete de convorbiri din timpul deselor întâlniri bilaterale (la Moscova, Crimeea sau București) între liderii celor două țări; Telegrame diplomatice cifrate trimise de Ambasada României la Moscova către Ministerul Afacerilor Externe de la București; Rapoarte, memorii și analize ale structurilor de politică externă românești privind mișcările strategice ale URSS în timpul Războiului Rece; evidențiază momentele de maximă tensiune și negociere dintre București și Moscova (URSS). Perioada aleasă coincide aproape perfect cu mandatele lui Nicolae Ceaușescu în România și Leonid Brejnev în Uniunea Sovietică.
* vol.14 acoperă documente extrem de importante legate de definirea liniei de independență a României în cadrul Tratatului de Varșovia. Include faimoasele neînțelegeri pe teme economice (Planul Valev) și politice. Un punct central este anul 1968 (invadarea Cehoslovaciei), moment în care relațiile diplomatice dintre cele două state au fost extrem de tensionate.
* vol. 15 adună dovezi din arhive privind dialogul bilateral din anii ’70. Urmărește modul în care România a încercat să își mențină autonomia politică față de Moscova, în timp ce își extindea legăturile comerciale cu țările din Occident (SUA, RFG, Franța).
*vol. 16 și 17/2026 (lansate ieri) conțin stenograme si diverse documente referitoare la convorbiri intre liderii români și sovietici, partea a doua, perioada 1975-1985.
Aceste volume reprezintă un instrument indispensabil pentru toți cei care vor să ințeleagă diplomația românească in perioada Războiului rece și contextul geopolitic al acelor ani. Ele reprezintă rezultatul unui efort de aproape un deceniu și jumătate, in cadrul Fundației Europene Titulescu, al unei echipe de diplomați și cercetători care au reușit să ne ofere documente primare pentru ințelegerea unor vremuri complicate pentru țara noastră.
