V-ati intrebat de ce, in ultimul timp, s-au inmultit „scandalurile” din zona de sănătate? Un posibil răspuns il puteti găsi in articolul lui Marius Ghilezan, de astăzi, din „România liberă”:
„Niciun guvern nu a făcut vreun raport privind respectarea contractelor şi a angajamentelor de investiţie. E.On, Enel, Gas de France, Générale des Eaux, Rewe zburdă de ani buni pe câmpii, oferind servicii româneşti la preţuri occidentale. Deşi statul român are în aceste companii acţiuni, reprezentanţii săi sunt selectaţi din marea tagmă a Păpătorilor de lapte. N-au opinii, nici ştiinţă, darmite responsabilităţi. Cât despre trădarea de ţară nu se poate vorbi, atât timp cât la pupitrul de comandă se află cei care ar fi trebuit să apere ţara.
De trei luni nu s-a luat nicio decizie privind vreun parteneriat public-privat în sensul dezvoltării vreunor business-uri locale, în care şi statul român să aibă reprezentativitate. Nicio măsură de protejare a capitalului autohton, în sensul respectării principiilor brătieniste: “prin noi înşine”. Doar campanii de discreditare a ce a mai rămas românesc în sistemul public care se turează şi mai mult.
Să le luăm pe rând. Pe sistemul medical s-au pus tunurile, nu de acum, de vreo zece ani. Cea mai indestructibilă legătură între pacient şi doctor a fost făcută praf. Recent, unul dintre colegii de breaslă l-a prins pe un tânăr jurnalist că a luat mită pentru un articol de defăimare a unor medici. Ofertantul de bani e un cunoscut al structurilor serviciilor. Există posturi de televiziune şi media arondată sistemului care discută zilnic despre ce mopuri murdare mai sunt prin spitale, despre seringile cu cap turtit, despre malpraxix-uri, despre neajunsurile din blocurile operatorii, parte dintr-o strategie de distrugere a sistemului de stat.
Care e interesul?
Două consorţii germane şi austriece şi-au trecut în planurile de dezvoltare şi România, acolo unde există un Departament al Situaţiilor de Urgenţă bine articulat şi, cum s-ar spune, pus pe roate.
Bucureştiul are la putere o guvernare cu vocaţie europenistă. Liderii noii guvernări au asigurat cancelariile occidentale că sunt dispuşi să cedeze din suveranitate. Pentru ce? Cum pentru ce? Pentru o bască şi ceva marafeţi prin offshore-rurile din insule, dar nu pentru politicieni, ci pentru organizatorii din spate.
Poate mulţi români işi mai amintesc de protestele din 2012, când băieţii din jurul lui Băsescu doreau modificarea legii sănătăţii, în sensul deschiderii pieţei medicinei de urgenţă pentru operatorii privaţi. Atunci Raed ARAFAT, “etatistul,” a învins. De data asta nu se mai ştie.
Cum s-a gândit Marcel Vela să scape de Arafat?
Noul ministru de interne, pe motiv de osul din gât numit Arafat, a declanşat aşa numita reformă a sistemului administraţiei publice. În fond interesul e decapitarea lui Arafat, fără mult zgomot. Şi ce urmează? Deja prietenii lui vorbesc despre cum şi-au deschis linii de finanţare în Austria pentru achiziţia de elicoptere. Câteva firme private sunt gate să intre pe locul cimentat de SMURD. Cu ajutorul “dezinteresat” al lui Vela, vor avea venituri sigure de la stat. Cât despre profit? Ştiu ele insulele, unde nu ajung picioare de procurori.
Sunt 8 miliarde de euro în joc
Aproape 8 miliarde de euro, sistemul public de sănătate din România, fac cu ochiul unor investitori apropiaţi ai Cancelarei Merkel, sponsori fideli ai CDU. Casa Naţională de Sănătate ar urma să fie scoasă la mezat. Planul de înstrăinare a sănătăţii românilor datează din guvernarea Băsescu.
Conform unor proiecte rămase în sertare, sistemul românesc de sănătate ar urma să fie finanţat prin case de sănătate private, spitalele de stat să se transforme în fundaţii sau în societăţi private, iar ministerul Sănătăţii să aibă doar rol de reglementator de piaţă şi de administrator doar al programelor naţionale de sănătate, potrivit unui proiect de Lege a Sănătăţii la care a lucrat o echipă de la Administraţia Prezidenţială. Doar protestele de stradă au întârziat acţiunea cu zece ani.
Modelul englez, neştiut de benediştii din sănătate
Mai e cineva din guvernul Orban interesat să ştie de ce planul de sănătate Beveridge din Marea Britanie? Poate doar cititorii noştri bolnavi de adevăr ar putea să le amintească cum lordul englez, aflat în tabăra adversă a lui Churchill, l-a sfătuit pe venerabilul prim ministru să etatizeze serviciile medicale. Prin planul Beveridge statul a naţionalizat în anii ’47-’50 clinicile private. Câţi bani să le dau la doctori? Întreba premierul. “Îmbracă-i în aur,” spune povestea despre reacţia lui Beveridge. Oare de ce Regatul Unit al Marii Britanii nu a renunţat la sistemul de sănătate organizat de stat? Răspunsul este simplu: acolo MI6, MI5 ţin cu ţara şi implicit cu sănătatea. Plus au un monarh constituţional care domneşte, nu guvernează de 73 de ani.
Bolile grave vor fi nerentabile. Modelul morţii lui Bălcescu
În cazul privatizării Casei Naţionale de Sănătate, cei care vor pierde vor fi românii simpli cu boli grave. Li se va spune să se mute în Deltă, unde condiţiile morţii sunt mai uşoare.
A cerut cineva din curiozitate un contract de asigurări medicale private? Eu am solicitat la vreo patru firme private. Pe lângă sumele anuale de peste 2000 de Euro, excepţiile te lasă fără aer. De la fumat, la boli cardiovasculare şi cancere impredictibile sunt fel de fel de restricţii, nefinanţabile. Dacă dispare sistemul de stat, unde îţi mai tratezi boala gravă? Mor ca Bălcescu în sudul Italiei unde clima e mai suportabilă.
Donatori de organe, nu beneficiari
Recent în Parlament, un fost brangardier a introdus un proiect de modificare a Legii transplantului de organe. Cu un doctorat în istoria bisericii penticostale el redefineşte cadrul de reglementare a morţii cerebrale. Sigur că în spatele lui sunt alţii. Alte structuri, umbro-useriste, care vor să schimbe paradigma, astfel încât nu marii medici să decidă cum se face prelevarea şi cum se gestionează compatibilităţie, ci un sistem securistic de medici sub acoperire, astfel încât românii să fie donatori de organe pentru occidentali şi nu în folosul semenilor.
Un mic mare amănunt, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează unui spital specializat pe transplant 60.000 de euro pentru un ficat. La Viena, costă 200.000 de euro. Prin privatizarea CNAS vor creşte preţurile organelor, nu şi calitatea vieţii românilor care vor plăti mai mult şi vor avea ajutoare mai puţine.
Românul şi mort poate face bani unui GmbH
Pentru că tot e vorba de business în interes german, m-am gândit să propun şi eu un proiect. Se face că guvernul va da un OUG privind ajutorul de înmormântare în valoare de 1.500 de euro. În România mor anual în medie 150.000 de contribuabili. S-ar crea o piaţă de 225 de milioane de euro. Dacă guvernul în mărinimia sa, mai pune şi un 10.000 pentru repatrierea defuncţilor din diasporă, ar fi primit ca un bonus.
Un GmbH „Wurde zum tod” poate asigura oricând partidului neamţului din dregătoria românească finanţări pentru 10 locuri parlamentare. Cunosc şi eu una dispusă să facă un die abmachung. Take a deal, cum ar spune englezul nechemat la sorocul sănătăţii.
Iată că şi prin moarte românii pot face bani firmelor de pompe funebre.
Recomand totuşi propagandei să pregătească înainte terenul. Să convingă românii că morţii germani miros a parfum! Ca nu care cumva să se risipească bunătate de fonduri pe o piaţă concurenţială. Sigur că în ordonanţă, ordonanţele ritului german vechi şi acceptat pot trece minimum 30 de ani de experienţă în lucrul cu cadavrele. Aşa zboară autohtonele case de pompe funebre, ce sinistru denumite. Ele pot fi schimbate în mozartiene, sună mai a ciocolată.
Modelul german vs modelul englez
Sigur că îmi veţi spune că sistemul german e mai performant. Doar că nemţii plătesc de zece ori mai mult ca românii pentru serviciile publice şi private. Un medic german câştigă 10.000-30.000 de euro. Nu poţi să asiguri ca stat sau ca privat competenţa cu leafă de zece ori mai mică.
Toată acţiunea nu e decât o comisionare făcută de băieţii deştepţi care au cheltuit bani buni cu subversiunea, acea acţiune de halucinare a propriei populaţii că orice e românesc e câh, produs de ciuma roşie.
Ce nu v-aţi gândit atunci când au fost duşi elefanţii în guvern că vine ea şi vremea caldului nemţesc? Toate se fac cu programare. Inclusiv belirea sistemului medical, pentru a fi aduse piei germane, la preţ triplu. Modelul englez nu se studiază în Cancelaria lui Merkel şi în subdiviziunea sa de la Cotroceni.”
