Reuniunea Consiliului păcii de la Washington a avut loc la sediul Institutului pentru pace, botezat de Marco Rubio “Institutul pentru pace Donald Trump”. Am constatat că, în conducerea Consiliului, figurează doar americani, persoane apropiate de Donald Trump. Este evidentă o anumită ambiguitate a proiectului – sub aspectul obiectivelor, al anvergurii (un “mic ONU”, un alt “BRICS), al membrilor (a dispărut Lukashenko?). Sub multe aspecte, această inițiativă pare mai curând una de ordin privat, neguvernamental, care are ca membri și lideri din alte zone ale lumii pentru a sprijini finanțarea reconstrucției provinciei Gaza.
Care este insă esența acestui proiect?
Teritoriul fostei Palestine a fost împărțit, la ONU, în 1948, in două state – unul israelian și altul palestinian. Provincia Gaza face parte din ceea ce ar trebui să reprezinte, împreună cu Cisiordania, teritoriul unui stat palestinian recunoscut de principiu de majoritatea statelor membre ONU, de Uniunea europeană, inclusiv de România.
Atât Israel cat și Statele Unite se opun acestei inițiative și e clar că formula Board of peace pentru Gaza va crea un fel de tutelă internațională (în afara Onu) pentru provincia Gaza, modificând, in timp, condițiile politice, demografice și de infrastructură pentru acest teritoriu. De aici și rezervele statelor membre ale Uniunii Europene de a participa la acest demers în condițiile în care în mod evident el va avea consecințe importante pe termen mediu si lung.
Eu consider că președintele Dan a făcut bine că a participat la această reuniune chiar dacă România trebuie să navigheze din nou, cu diplomație, între interesele divergente ale Uniunii Europene și Statelor unite.
Acest lucru s-a mai întâmplat. Dau doar un exemplu. In 2003, atunci când Statele Unite au decis atacarea Irakului. România a fost alături de Statele Unite deși unele state europene, inclusiv Franța, erau împotriva. Sigur că era vorba și de interese, Franța furnizând echipamente industriale și militare importante Irakului în acea perioadă. România trebuie să-și urmeze propriile sale interese iar parteneriatul cu Statele Unite reprezintă o resursă importantă pentru securitatea națională.
În ceea ce privește sugestiile de sprijin pentru Statele Unite în reconstrucția Provinciei Gaza, ele se bazează pe ceea ce România a oferit în Afganistan și în Irak în perioada de după 2001, în timpul conflictului și după aceea. Astfel de demersuri și de sprijin non-militar au fost acordate și în alte zone post-conflict.
Sper totuși să fim conștienți că acest demers al președintelui României a fost însoțit de numeroase alte contacte importante, in această perioadă, realizate spre exemplu de către vicepremierul Cătălin Predoiu. Toate se bazează pe identificarea unor interese americane în domenii strategice, al luptei împotriva drogurilor, criminalității sau traficului de persoane.
Mi-a crescut inima de bucurie să văd jurnaliștii fericiți pornind de la formulările lui Donald Trump “sunteți un popor minunat, un popor fantastic…imi place foarte mult de dumneavoastră”. Mi-am adus aminte de extazul spectatorilor din România atunci când diverse vedete internaționale venite pe la festivaluri la noi în țară le spuneau celor prezenți cam aceleași cuvinte. “Mulți dintre dumneavoastră vin aici să muncească, să ne ajute”. Nu stiu dacă nu ar trebui ca cineva să-i amintească presedintelui că românii au fost excluși din Visa waiver chiar după ce fuseseră incluși!
Mai cred că formularea președintelui Trump care l-a apelat ca “prim-ministru” pe Nicușor Dan era și o ușoară înțepătură in contextul criticilor legate de alegerile prezidențiale din România.
Așa încât să considerăm că vizita în Statele Unite este un pas într-o direcție bună dar să fim conștienți că am intrat într-o nouă ordine internațională lipsită de reguli și bazată exclusiv pe interese.
Vă mai aduc aminte de sfatul meu celebru – să nu ne punem toate ouăle în același coș.
