FET: Volum dedicat lui Corneliu Mănescu

Fundația noastră a organizat ieri, 22 ianuarie 2018, lansarea volumului: „România – Supraviețuire și Afirmare prin Diplomație în anii Războiului Rece, Volumul 9: Corneliu Mănescu – Ministrul de externe al României, Președinte al Adunării Generale a ONU”, volum coordonat de ambasadorii Nicolae ECOBESCU si  Paraschiva BĂDESCU. 

A fost evocata personalitatea fostului ministru de externe si activitatea sa, in calitate de presedinte al Adunării generale ONU, in 1968, de catre ambasadorii Constantin VLAD, Valeriu TUDOR,  Gheorghe TINCA, Nicolae MAREȘ si Radu HOMESCU.

Ca de obicei, eu am moderat discutiile, ce au durat peste două ore.

Lansarea de carte a fost urmată de un minunat recital sustinut de fratii Stoica si de formatia  Kamerata.

7 - 22.01.2018 - România – Supraviețuire și Afirmare Volumul 9 - Corneliu Mănescu – Ministrul de externe al României, Președinte al Adunării Generale a ONU.jpg

 

Despre jandarmi si statul de drept

Datorită conditiilor meteo (poate ca au fost si alte motive), numarul celor care au participat la manifestatiile de sâmbătă a fost semnificativ mai mic. De aceea, unele televiziuni de stiri, poate pregătite in week end pentru aceste evenimente, aveau nevoie de subiecte „bombă”. Asa a devenit „erou” jandarmul care a refuzat ca un „rezist” să-i bage in gura un gard de protectie, si, in loc să-l pupe pe frunte, a incercat sa-l descurajeze, dandu-i peste maini sau asa ceva. In urma acestui „incident”, jandarmul este anchetat disciplinar.

Eu mă astept ca desteptii care propuneau sa fie darâmate gardurile de la parlament si de la guvern să propună si desfiintarea jandarmeriei care, nu-i asa, ii impiedică pe cei care „isi caută drepturile” in week end, pe străzi sa se manifeste liber. Cred ca si suporterii echipelor de fotbal care, in lipsa de performanta a acestora, isi cauta alte angajamente si alti sponsori, mai ales inainte de reinceperea campionatului, ar fi de acord cu aceasta idee.

Pe un ton mai serios, legea 550 pentru organizarea si functionarea jandarmeriei, a fost aprobata in 2004, in perioada cand conduceam guvernul. Ea a fost elaborata pe modelul jandarmeriei franceze si cu sprijinul tehnic al acesteia. Daca vreti sa vedeti atributiile sale, cititi articolul 29 din lege. Mai cititi si articolul 31, pentru a vedea cum pot interveni jandarmii atunci cand sunt ultragiate fortele de ordine. Daca nu e suficient, urmariti imagini despre modul in care intervin fortele de ordine in Franta, Germania, SUA atunci cand sunt incălcate regulile de desfasurare a manifestatiilor publice.

Sigur, dreptul de a protesta pasnic este un drept constitutional. Dar regulile stabilite de fortele de ordine publica trebuie respectate. Cei care le incalcă trebuie sanctionati. In aceste conditii, consider ca anchetarea jandarmului provocat de acei „rezisti” dă un semnal de slăbiciune din partea jandarmeriei si a ministerului de interne. In acest fel, jandarmeria risca sa fie timorata si s-ar putea, ca in alte situatii, sa nu-si mai faca datoria. Ancheta trebuie să-i vizeze, de fapt, pe cei care atacă jandarmii, aruncăndu-le in cap cu pietre din asfalt, care-i provoacă si care nu respecta indicatiile lor. Si ar trebui sa si aflăm rezultatul anchetării acestora. Ei trebuie identificati si pedepsiti. Mă impresionează până la lacrimi numarul de jandarmi care au inscriptionate pe jachete mentiunea „dialog”. Poate că, pe baza acestor experiente, la ministerul pentru dialog social ar putea fi numit un jandarm… Functia jandarmilor nu este una pedagogica. Educatia civica nu o fac jandarmii.

Contractul social intre cetateni si „statul de drept” presupune nu doar drepturi ci si obligatii. Intre altele si respectarea celor care  sunt ptrevazute in legea 550/2004.

 

Cum a modificat, „democratic”, Monica Macovei, legile justitiei, in 2005

In zilele si serile urmatoare, in contextul desemnarii noului guvern, va fi reactivata tema modificarii legilor justitiei. M-am gandit, de aceea, sa va reamintesc modul in care au fost modificate de catre Monica Macovei, in 2005, legile justitiei, adoptate de guvernul pe care l-am condus, in 2004, in cadrul finalizarii negocierilor cu Uniunea Europeana. Legile din 2004 fusesera adoptate si cu sprijinul unor mari specialisti din Europa, consilieri de pre-aderare ai guvernului roman – Pierre Truche, celebrul magistrat francez sau Dieter Schlafen, un cunoscut judecator german.
Am regasit, de curand, un articol, din 13 mai 2005 („Averea”), relevant pentru felul in care s-au realizat modificarile „Macovei” la legile justitiei, in 2005, prin complicitate cu noua echipa a Comisiei Europene, condusa de celebrul sau presedinte-justitiar de dreapta, Manuel Barroso, in prezent luptator impotriva coruptiei la celebra banca de investitii Goldman Sachs. Este vorba de documentul transmis la CSM de catre Dieter Schlafen:

„In documentul respectiv, consilierul sustinea ca modificarile aduse de ministrul de resort celor trei legi, prin care se doreste reformarea sistemului judiciar romanesc, incalca Constitutia si angajamentele asumate de Romania la incheierea negocierilor pentru Capitolul 24 (referitor la Justitie si Afaceri Interne), si ca imping Romania in pragul activarii cauzei de salvgardare.

Reamintim ca Monica Macovei a modificat partial cele trei proiecte de lege prin care se doreste reformarea sistemului judiciar. Proiectele se refera la modificarea statutului magistratilor, organizarea judiciara si organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Referitor la scrisoarea respectiva si la cele publicate in presa despre document, Delegatia Comisiei Europene in Romania tine sa precizeze ca domnul Dieter Schlafen nu este functionar al Uniunii Europene, ci consilier de pre-aderare, adica un expert pe termen lung, in cadrul unui proiect PHARE de infratire institutionala finantat de UE (adica opiniile sale erau opinii personale si ele nu trebuiau luate in seama! Curioasa pozitia Delegatiei de la Bucuresti. Intre timp, ati aflat de ce…n.b.)

„Opiniile exprimate de domnul Schlafen, in scrisoarea domniei sale catre Consiliul Superior al Magistraturii, ii apartin si in nici un caz aceste opinii nu pot fi considerate ca fiind ale Comisiei Europene sau ale Delegatiei acesteia in Romania”, se mai mentioneaza.

Reprezentantii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), pe care i-am contactat ieri, au spus ca scrisoarea consilierului este un document intern si, prin urmare, nu poate fi facuta publica.

Din cele aparute in presa centrala, reiese ca Schlafen este nemultumit de demersurile ministrului Monica Macovei de a modifica cele trei legi care guverneaza sistemul judiciar si care sunt esentiale pentru inchiderea Capitolului 24.

„Multe din propunerile de modificare deviaza in mod flagrant de la ceea ce ar putea fi considerat ca fiind unele dintre cele mai importante obiective cuprinse in actualele legi, asa cum erau acestea cand au fost incheiate negocierile pentru Capitolul 24. In acel moment, politicul era exclus”, sta scris in scrisoare.

„Acum, este in curs de a reintra, si aceasta prin incalcarea Constitutiei si a obiectivelor ce trebuie urmarite privitor la independenta si impartialitate”.

Consilierul atrage atentia asupra politicului care incearca sa controleze justitia: „Prin deviere de la situatia actuala, presedintele Romaniei si ministrul justitiei ar urma sa aiba un rol important in ceea ce priveste cariera judecatorilor si, chiar mai mult, in cea a procurorilor”.

Consilierul este nemultumit ca „se doreste modificarea legilor care au fost adoptate cu mai putin de un an in urma si care au fost satisfacatoare in ceea ce priveste rolul Consiliului Superior al Magistraturii ca garant al independentei Justitiei”.

Domnia Sa se mai arata „socat” de presiunile pe care ministerul le-ar face asupra Consiliului, pe care l-ar obliga sa dea o declaratie asupra celor trei legi in doar cateva zile. In incheiere, Schlafen consiliaza CSM sa refuze „orice discutie” cu ministerul de resort, din moment ce acesta „nu prezinta nici un argument” pentru modificarile pe care intentioneaza sa le aduca celor trei legi.

Aflata la Bruxelles, la Comisia Europeana, ministrul Macovei ne-a declarat: „Sunt intr-un permanent dialog informal cu Comisia, in ceea ce priveste modificarile celor trei legi ale Justitiei. Le-am discutat, si ele sunt privite ca masuri necesare pentru reformarea reala a Justitiei. Aceste modificari au fost apreciate”. (adica cei din Comisia europeana precedenta erau niste tampiti si dupa un an era nevoie de modificari substantiale … E adevarat, intre timp aparusera Reding, Day, cei mai mari specialisti in legile justitiei si prietene ale ministrului Macovei. n.b.) 

Un material aparut in-tr-un cotidian central informa despre o scrisoare adresata Consiliului Superior al Magistraturii si semnata Dieter Schlafen, consilier pre-aderare in domeniul Justitiei”.

Peisaj după criză. Câteva opinii.

 

In ultimile zile, am fost solicitat, de numeroși prieteni, colegi sau jurnaliști, să-mi expun public opinia despre evenimentele din Partidul Social Democrat, în calitate de președinte fondator al acestuia. Am ezitat să fac acest lucru. Nu pentru că s-ar supăra Ionuț Matei sau Livia Stanciu, ci pentru că nu am dorit ca opiniile mele să fie considerate că ar avantaja/dezavantaja una sau alta dintre părți. Pentru că sunt cel care, alături de alți colegi, am realizat trecerea de la PDSR la PSD,  și unificarea social-democrației românești, in 2001, consider că am nu doar dreptul moral, ci chiar obligația de a-mi spune public  opiniile și de a face unele evaluări, in anumite momente importante. Ceea ce si fac…

 

Așteptări (confirmate ori infirmate)

            „Prietenii” vicleni ai PSD, care se așteptau ca luptele din Comitetul Executiv să fie atât de intense încât să apară un nou UNPR, au de ce să fie furioși, deoarece partidul a rămas unit, chiar dacă unii au pierdut și alții au câștigat.  Menținerea unității PSD si a grupului său parlamentar este o veste foarte bună, deoarece planul de guvernare, prezentat in campania electorala,  poate fi pus în aplicare .

O altă veste bună este aceea că diferențele de viziune/interese între principalii actori ai conflictului nu au fost o simplă bătălie între persoane, ci s-au propus idei în legătură cu regenerarea activității politice din PSD, ceea ce mi-a arătat că în interiorul partidului sunt numeroși lideri în măsură să gândească în perspectivă, dincolo de interesele politice imediate.

Prin soluția Comitetului Executiv de desemnare a candidatului la poziția de prim-ministru, liderii partidului au înțeles că este nevoie de o mai mare convergență de viziuni între conducerea PSD și cea a Guvernului și, mai ales, să fie eliminate orice suspiciuni (nu știu cât de reale, dar aceasta este o altă problemă!) privind relațiile dintre șeful guvernului și ceea ce partidul denumea printr-o rezoluție a fi „statul paralel”.

Desigur, așteptarea tuturor este ca disputa legată de guvernul Tudose să fie ultima de acest fel până la alegerile parlamentare din 2020, iar noul guvern să nu fie supus unor noi șocuri politice.

Trebuie remarcată și prezența unei absențe: președintele Iohannis nu a mai intervenit public în conflictul politic. Desigur, avea tot interesul să rămână in umbra însă faptul că nu și-a asumat rolul de președinte-jucător pe model băsescian este în sine un fapt îmbucurător.

O confirmare tristă a venit din partea partidelor de Opoziție, care nu au reușit să transmită un mesaj de unitate și sagacitatea politică. Există speranța  ca Opoziția politică să devină mai puternică. Poate atunci PSD va fi  mai coerent…

Si poate că ar fi fost bine ca Mihai Tudose să-și fi amânat cu o zi depunerea demisiei, astfel încât premierul Japoniei să aibă un interlocutor la guvern, nu să facă turism fortuit prin București. Mă bucur insa că Mihai Tudose a înțeles într-un final gravitatea declarației despre ”spânzurarea” celor care doresc autonomia teritorială și a retractat afirmația. Apărarea României se face cu abilitate și inteligență, nu cu afirmații-bumerang.

Oportunități (pentru guvernare și partid)

Al treilea guvern al PSD-ALDE pleacă la lucru de pe o poziție politică bună: are o majoritate guvernamentală stabilă și disciplinată; coeziunea dintre partid și guvern ar trebui să fie insa mai ridicată; situația economică este stabilă și nu se întrevăd crize iminente; partidele din coaliția de guvernământ nu au suferit o erodare politică majoră, în pofida instabilității guvernamentale din ultimul an.

Noul Cabinet are șansa de a evita erorile precedentelor două guverne PSD. Mă gândesc, pe scurt, la următoarele: guvernul își va asuma – sper – și politica externă și politicile în domeniul justiției, la care Constituția îi impune responsabilitatea.

Un Prim-Ministru cu experiență politică internațională, așa cum este Viorica Dăncilă, ar trebui ca, împreună cu Președintele Romaniei, să desfășoare o politică externă mult mai activă, mai ales în domeniul  afacerilor europene dar si al diplomației economice (vizita premierului japonez, insotit de numerosi oameni de afaceri, ne ofera un model).  

Guvernul  Dancilă sper ca va supravietui pierderii comunicatorului sef  – Rache – al fostului guvern si  sa aiba  o comunicare mai eficientă și mai directă, miniștrii având datoria de a fi mai prezenți în spațiul public.

Un nou guvern poate fi și o oportunitate pentru o nouă structură a executivului. Nu sunt adeptul – pentru România – a  unor guverne cu 15-16 ministere, nici a uneia cu 28-30 miniștri. Cred ca pentru România ar fi potrivit un cabinet cu 20-22 membri (cu tot cu miniștrii fără portofoliu și miniștri-delegați). Dacă liderii politici vor analiza fluxul de decizie guvernamentală vor putea găsi cu ușurință soluțiile optimale.

Cu referire la PSD, au apărut câteva idei care pot fi transformate în reale oportunități pentru partid: revenirea la sistemul de conducere colegială, inclusiv prin ședințe săptămânale ale Biroului Permanent Național; nevoia de dialog între conducerea partidului, grupurile parlamentare și organizațiile locale, având drept rezultat întărirea coeziunii interne; reîmprospătarea resurselor umane ale partidului, un rol esențial revenind aici Departamentelor PSD; reluarea dezbaterilor ideologice, Institutul Social Democrat putând fi revitalizat după anii de letargie; social-democratizarea bazei partidului prin organizarea de  cursuri de pregătire, ș.a.

PSD-ul a urmat logica potrivit căreia președintele partidului este automat și candidatul la prezidențiale. Așa s-a întâmplat cu mine, cu Mircea Geoană și cu Victor Ponta. Organizațional, decizia era corectă, politic nu mai sunt sigur. Cred că putem învăța din exemplul Poloniei, unde președintele în funcție, Andrzej Duda, deși nu a fost președinte al partidului Dreptate și Justiție, l-a învins pe președintele în funcție în acel moment, Bronisław Komorowski. Așa cum dl. Duda a ajuns președinte al Poloniei la 43 de ani, nu văd de ce PSD nu ar alege un candidat cu potențial dintre liderii de partid de 40-50 de ani (bărbat sau femeie), care să câștige alegerile prezidențiale. PSD trebuie să se gândească la acel candidat care poate aduna cel puțin 700 000-1 milion de voturi în plus față de ce obține în primul tur din bazinul electoral al partidului. Chinezii spun adesea „Nu contează ce culoare au ochii pisicii, important este ca ea să prindă șoareci!”

S-ar putea insa ca unii sa se gandeasca sa nu-i strice al doilea mandat al lui Johannis… Daca nu este asa, atunci trebuie deja antamata strategia pentru ciclurile electorale din 2019 si 2020.

 

Riscuri, pentru noi toți

Am speranța că, după schimbarea a două guverne PSD în doar un an de zile, în rândul conducerii partidului s-a produs un proces de învățare colectivă și ca lucrurile care nu au mers bine în ultimii ani vor fi reparate iar greșelile majore evitate.

Am spus de multe ori că nu există un „manual de prim-ministru” și că fiecare titular urmează propriul traseu, mai bun sau mai rău. Crizele guvernelor Grindeanu și Tudose ne-au arătat că în miezul tensiunilor s-a aflat relația dintre șeful guvernului și președintele PSD. Acum, există premisele unei mai mari convergențe de viziuni – pe baza unei mai bune chimii personale –  însă trebuie înțeles că autoritatea Primului-Ministru este esențială în raport cu administrația de stat și în plan internațional. Un prim-ministru care nu poate lua decizii este la fel de periculos ca unul care ia decizii fără să se consulte cu cei care-i asigură sprijinul parlamentar. Guvernul este un instrument prin care politicile dorite de coaliția de guvernământ sunt puse în practică. De aceea, dacă instrumentul este învechit și blocat el nu poate produce rezultate. Din experiența mea, cred că ar trebui stabilite câteva reguli: premierul și conducerea PSD se întâlnesc periodic (normal ar fi săptămânal) și discută ce au de făcut la guvern și în parlament; miniștrii sunt stabiliți prin votul Comitetului Executiv (implicit remanierile), dar Primul-Ministru are un drept de veto motivat.

As adauga faptul ca, periodic, presedintele Romaniei, premierul si presedintii celor doua camere ar trebui sa se intalneasca pentru a discuta teme majore legate de securitatea tarii, de politica externa sau de unele chestiuni legislative.

Secretarii de Stat, in opinia mea, trebuie sa fie propuși de titularii de portofoliu, in urma discutiilor de la Departamente si de la partid dar ei sa fie numiti de catre premier. Alternativa ar fi ca, intr-un stat unitar sa avem un guvern „federal”,  in care ministrii – numiti de organizatiile de partid, sa-si creeze „feude” in guvern, numindu-si secretarii de stat ca pe directorii de minister. In conditiile in care si sefii serviciilor de informatii (guvernamentale sau departamentale) sunt numiti, acum, fară ca premierul sa aiba un rol, primul ministru devine un fel de „siguranta” care „sare” atunci cand se incinge sistemul (paralel sau nu).

Primul-Ministru – care ar trebui sa-si creeze un puternic cabinet diplomatic (din motive pe care nu trebuie sa le mai detaliez) – ar trebui să cultive un dialog cu Președintele Romaniei iar deciziile politice majore ar trebui stabilite, pe cât posibil, pe o bază consensuală. Aceasta nu înseamnă ca Primul-Ministru să încheie un pact de coabitare oneros cu Președintele, dimpotrivă, el trebuie să asigure o colaborare loială între instituții, mai ales că urmează ca, în prima parte a anului 2019, România să preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

In opinia mea, va fi esențială corelarea dintre politicile fiscal-bugetare și cele monetare. De aceea, dialogul Guvern-Banca Națională ar trebui să fie periodic, chiar dacă nu public. Principala preocupare guvernamentală ar trebui să fie identificarea rapidă a unor noi surse de dezvoltare economică, în condițiile în care cele care au asigurat creșterea economică din ultimii ani par a se apropia de limita de potențial.

Aniversarea Centenarului Marii Uniri ofera un prilej exceptional – acela  de a construi proiecte politce bazate pe unire si pe solidaritate.

Sper ca, de data asta, sa existe intelepciunea de a face ca lucrurile sa mearga bine…