an2

Despre politica penală si despre gratieri. „Programul a doua sansă”

In opinia mea, o posibilă lege a gratierii nu ar trebui discutată in afara unei abordări mai largi vizând politica penală a guvernului. Asa cum noul guvern a definit propria sa politică in domeniul salarizarii, sau in cel al fiscalitătii sau…, tot asa ar trebui definită si pusă in aplicare o politică distinctă in domeniul politicii penale.

Si regimul Băsescu a avut politica sa in acest domeniu. Ea s-a caracterizat, in esentă, prin campanii anti-coruptie, materializate, adesea, in „vânătoare de vrăjitoare”. Nu stiu dacă au existat efecte pedagogice dar in mod cert au existat efecte politice si efecte economice nocive – mă refer la decapitarea clasei politice si la destructurarea capitalului national. Nu vreau să spun că activitatea DNA nu era necesară – ar fi si incorect in conditiile in care PNA ul a fost creat in timpul guvernului pe care l-am condus. Ceea ce nu a fost in ordine – si se vede tot mai clar acest lucru – a fost concentrarea aproape exclusivă, in ceea ce priveste politica penală, pe dimensiunea represivă reprezentată de DNA, in jumelaj cu SRI. A fost desfiintat, spre exemplu, după 2004, Institutul national de criminologie. Noile coduri penale au fost construite ca un complement la Legea 78/2000. In legea de aplicare a codurilor, guvernul Ponta a introdus si dreptul procurorilor DNA de a participa si la faza de executare a pedepselor, desi prin rechizitoriu, teoretic, procurorii DNA se desesizează de dosare! S-a construit, astfel, un „camp tactic” al DNA, bazat pe dimensiunea represiunii.

Guvernul Grindeanu doreste o lege a preventiei, astfel incât să fi evitate controalele abuzive ale ANAF. Foarte bine. Dar această abordare nu ar trebui transpusă si in domeniul justitiei? Nu ar trebui reglementate si utilizate in mai mare măsură, solutii alternative la pedeapsa inchisorii? Nu ar trebui gasite formule de evitare a recidivei? Cât este de fapt nivelul recidivei 30%, cât spune ANP sau 50%, cât spune Danilet? Chiar nu trebuie puse in aplicare deciziile CCR din domeniul penal? Sigur, sefii parchetelor au propriile păreri in acest domeniu, tinând de specificul activitătii lor.  Guvernul are insă mandatul de a inova, de gasi formule noi, tinând seama de falimentul actualului sistem penitenciar si de riscul ca in câteva luni România să fie condamnata la plata a 80 milioane de euro de către CEDO. Nu mai pun in discutie conditiile mizerabile din inchisori.

Timp de un an de zile, Raluca Prună nu a reusit decât să facă niste vizite in inchisori si să organizeze conferinte de presă in care să anunte că situatia e gravă.

Este clar insă că trebuie luate, urgent, masuri dar, a nu pune chestiunea gratierii intr-un context mai larg, este o greseală. Nu cele 3000 de persoane ce vor beneficia de lege vor rezolva problema. Sigur că legea este necesară – de ani de zile m-am pronuntat in acest sens – (continutul ei mai poate fi discutat) dar ea nu trebuie considerata ca o solutie  miracol. Procurorul general a vizitat Franta si aflat că acolo, desi gradul de suprapopulare a inchisorilor este de 200%, nu se adoptă o lege a gratierii. Poate că Ministerul justitiei ar trebui să organizeze o vizita a sefilor parchetelor la sediul CEDO pentru a afla riscurile legate de hotărârea pilot. Poate că o alta solutie ar fi ca, in măsura in care ar veni o astfel de penalizare, suma respectivă să fie suportată si din bugetul parchetelor. Ar trebui să existe si un tip de solidaritate in zona justitiei fata de astfel de probleme. Altfel, pare că unii sunt cu valorile si cu americanii (desi nu mai e chiar atat de clar) iar altii cu plata banilor.

Ar trebui să ne uităm cu mai multă atentie la ce au realizat canadienii sau norvegienii in domeniul executării pedepselor. Intr-un cuvant, să avem mintea mai deschisă si să incercăm să intelegem rolul prevenirii si pe cel al reinsertiei sociale, ca faze anterioare si ulterioare pedepsei. Un astfel de program s-ar putea numi „Programul a doua sansă”.

unknown-1

Violare de domiciliu la guvern

Viata politică din România este plină de neprevăzut. Astfel, astăzi, a avut loc primul „descălecat” al presedintelui Iohannis la guvern. Sigur, posibilitatea participarii presedintelui la sedintele de guvern este prevăzută de Constitutie, in art. 87, dar această participare se poate realiza, din initiativa presedintelui, doar in trei ipoteze – atunci când ordinea de zi vizează „probleme de interes national privind politica externă, apărarea tării, asigurarea ordinii publice…” In celelalte cazuri, presedintele poate participa la sedintele de guvern doar „la cererea primului ministru”.

Ce s-a intâmplat astăzi? Presedintele a fost autorul unei „violări de domiciliu” la guvern. Premierul a aflat de la ofiterii SPP ca presedintele vine la guvern pentru a participa la sedinta executivului. Nu existau pe ordinea de zi teme care să justifice auto-invitarea presedintelui, astfel incât participarea la sedinta de astăzi putea să aibă loc doar la invitatia premierului, invitatie care nu-i fusese adresată. Chiar si asa, atunci când doreste să participe la sedinta de guvern, participarea presedintelui trebuie anuntată. Asa cum trebuie anuntate si persoanele impreună cu care presedintele doreste să participe (Vezi St. Deaconu, in vol. I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constitutia României, C.H.Beck, 2008, p. 815).

In plus, dacă presedintele dorea să se consulte cu guvernul pe „probleme urgente si de importantă deosebită”, avea la dispozitie art.86 din Constitutie, referitor la „consultarea guvernului”.

Se inscrie, oare, actiunea de astăzi a presedintelui in categoria „abuzului in serviciu”? Dacă ar fi asa, prejudiciul fiind sub 200000 lei, el ar putea  beneficia de proiectata OUG referitoare la gratiere.

images

Tratamentul lui Banciu

După cum stiti, periodic, sunt nevoit  să-i administrez tratamentul lui Banciu. El are unele accese schizoide, incepe – fără rost – să vorbească in limbi străine, se blochează in consoanele finale ale cuvintelor. In plus, reactionează rău la unele persoane. Spre exemplu, articolele de pe blogul meu ii crează o deosebită stare de irascibilitate. Poate că este vorba si de un inceput de Alzheimer. De multe ori, nu-si mai aduce aminte nici măcar numele meu. Il rog, de aceea, pe Sorin Oancea ca, in fiecare seară, inainte de intrarea pe post, să-i citească următorul text (pamflet). Sper să-l ajute. Măcar câteva săptămâni:

„Bă, jigodie, de patru ani (cinci ani, deja – n.b.), mă insulti si imi jignesti familia – sotia, copiii – pentru că ai frustrări cu Ceausescu. Probabil că ai pitici pe creier. Incearcă, bă, si cu medicamente. Ce ai făcut tu, bă, in viată ca să mă judeci pe mine si pe altii. Ai numărat biciclete la un ziar? Si acum te tine Oancea pe post de maimută la televizor in fiecare seară? Strângi, ziua, mizeria din tabloide si o versi apoi, pe sticlă, bă gunoiule? Asta numesti tu jurnalism? Bă, intre tine si Tapălagă, il aleg intotdeauna pe Tapălagă. El, cel putin, o iubeste sincer pe Macovei. Tu, gunoiule, ii urăsti pe toti.

Imi spui tu mie că am vrut, ca premier, să inchid B1Tv? Bă, idiotule, când a fost infiintat B1Tv? In 2001. Cine era premier atunci, bă, gunoiule? Intreabă-l, bă, pe Păunescu si o să-ti explice. Că, pe urmă, ati trecut la mâncat frunză in Grădina Carpatilor, asta e o altă chestie. Asa se intâmplă cu viermii de mătase…

De patru ani (cinci ani – n.b.) mă jignesti in fiecare seară, bă, jigodie. Mă acuzi că am furat. Ce-am furat, bă? I-am furat bideul lu’ maică-ta? I-am furat afisele electorale lu’ taică-tu? Să fie sănătosi, că nu am nimic cu ei desi puteau să nu te scoată din incubator. Sigur, nu aveau de unde să stie unde o să ajungi. Bă, gunoiule, am creat peste 20 de muzee, am donat sute de hărti vechi statului si am creat cel mai mare muzeu de genul asta din Europa. Ai fost să-l vezi, bă, jigodie? Nu trebuie să-ti cumperi bilet pentru Burkina Faso ca să ajungi acolo. Chiar nu stii nimic din ce-am făcut pentru tara asta, bă, gunoiule? Dacă poti să mergi să faci turism in toată lumea, asta mi se datorează si mie, redus mintal ce esti. Sigur că am si gresit. Am avut lângă mine tot felul de lichele, ca tine, care nu si-au văzut decât interesul lor.

Am tăcut timp de patru ani (cinci ani – n.b.) si am asteptat să-ti vină mintea la cap (de p…). Tu insă ai ajuns să spui că vrei să joci pe mormântul meu, să iei in batjocură gestul meu de revoltă de acum trei  (patru – n.b.) ani, să faci diverse insinuări sexuale? Cu ce drept, bă, gunoiule? Pentru că CNA -ul este plecat cu pluta prin lume si membrii săi nu mai au timp să se uite la televizor? De asta a ajuns tara asta in situatia in care este. Din vina unor nemernici ca tine. Care se hrănesc, precum hienele, din stârvuri.

De fapt, mi-e milă de tine. Trăiesti intr-o hazna si te hrănesti de acolo. Ai fi vrut să beau o cafea cu tine. Cum as putea să fac lucrul asta, bă, gunoiule, când tu nu m-ai atacat doar pe mine ci i-ai jignit si pe copiii mei sau pe sotia mea. Chiar nu ai inteles de ce a fost condamnat medicul Brădisteanu, bă, nemernicule?

In lumea in care trăim, pentru Păunescu sau Oancea contează banii. Pentru tine contează să ai rating mai mare decât Prisăcariu. Rămâne cum am vorbit: esti un gunoi.”

unknown

Guralivul Basescu si sistemul pe care l-a creat

Aveti grijă cand băgati fierul de călcat in priză. S-ar putea ca si de la el să vă vorbească Băsescu. Altfel, puteti să-l ascultati, zilnic, in direct sau pe telefon, la toate televiziunile de stiri, explicând cum sistemul  pe care el l-a creat (in principal „banda celor sase”) a functionat moral si legal câtă vreme Basescu dădea ordine  si cum el  – sistemul – s-a dereglat după ce el nu a mai fost presedinte, functionând imoral si ilegal.

Guralivul Băsescu incearcă in felul acesta să rescrie rolul pe care l-a avut in crearea unui sistem abuziv si mafiot. Dar cine oare a adus-o pe Monica Macovei, cine a băut cafele cu Livia Stanciu, cine i-a numit pe Daniel Morar sau pe Laura Codruta Kovesi? Cine l-a folosit, cinic, doi ani, pe Radu Timofte, desi stia că acesta circula cu masină de la SOV? Cine l-a inventat pe generalul Coldea, sugerând că acesta era vinovat de executarea politică a adversarilor politici incomozi, inclusiv a mea?

L-ati ascultat vorbind ieri despre faptul ca ar trebui asigurată impunitate pentru cei care au luat bani in campaniile sale electorale – inclusiv pentru el, bănuiesc – pentru că banii au fost cheltuiti – nu e asa?- pe geci pentru alegători. Dar oare nu el este cel care a ordonat condamnarea mea, prin Livia Stanciu, pentru afise electorale? Că doar nu erau bani de la stat si banii nu i-as fi dus acasă. Nu el a fost cel care considera condamnarea mea ca fiind „emblematică”? Nu el lăuda justitia din România, in diverse MCV-uri, pentru această condamnare? Nu el era cel care scria Parlamentului, in vacanta de vară, cerând sesiune extraordinară pentru ridicarea imunitătii mele parlamentare, pentru afise si pixuri? Acum când el este acuzat că a fost beneficiar al unor finantări electorale ilegale, trebuie schimbate regulile?

Si, in definitiv, hai să nu lăsăm să se răspândescă legenda cu eventuale denunturi făcute de colegii de partid impotriva mea. Adevărul  este că Daniel Morar s-a sesizat „din oficiu” in 4 noiembrie 2005, ca ofrandă pentru ziua de nastere a noului conducător. Echipa de executie era deja pregătită – Papici si Mariana Alexandru si celebra procuroare  Rosu.

La a doua condamnare, pentru că la fond nu exista o pedeapsa pentru o infractiune de coruptie, in recurs, au fost scoase din joc Aida Popa, vicepresedinta Tarcea, precum si sefa sectiei penale, Jijie, prelungindu-se termenele până la numirea de către Băsescu a lui Ionut Matei in calitate de vicepresedinte al ICCJ,  singurii care puteau conduce completul de cinci fiind presedintele si vicepresedintele ICCJ. Ca să se poată indeplini procedura, reprezentantii lui Băsescu de la ICCJ „au ascuns-o” pe Doina Popa, martor in proces, vreo patru termene, până a venit Ionut Matei la conducerea completului. Judecătorul necesar  care a „scos” si o infractiune de coruptie – luare de mită constând in faptul că eu as fi primit ca mita contravaloarea lucrărilor de reparatii la o casa care nu era si nu este a mea ci a lui Paul Opris, lăsată de el mostenire copiilor lui!

De altfel, Băsescu anuntase incă din campania electorală că asa va proceda. Acum mi se transmit mesaje – nu spun din partea cui – ca vinovat pentru condamnările mele ar fi fost generalul Coldea. Nu stiu. Eu cred că el ar fi putut fi doar instrumentul prin care, eventual, se transmiteau sugestii către completele de cinci de la ICCJ. Asa functiona sistemul, aflăm din diverse dezvăluiri recente.

Sebastian Ghită spune că, in formula restransă de „conducere” a sistemului, a fost decisă si condamnarea mea. Oricum, cel care a inventat si a comandat timp de zece ani (2005-2014) acest sistem a fost Băsescu. Acum el si familia lui au intrat in malaxorul pe care el l-a creat si asta nu-i place. Mai important este insă faptul că se dovedeste că „lupta anti-coruptie” a fost in cazurile „emblematice”, mai curând, o murdară reglare de conturi.