În afara războaielor mondiale, cele mai multe războaie sunt conflicte care implică în general două state, așa cum este, de exemplu, cazul războiului dintre Rusia și Ucraina. Sigur, în afară de actorii principali, pot exista și alte țări implicate sub diferite forme – prin sprijin militar, economic sau politic.
În cazul războaielor aprobate prin decizii ale Consiliul de Securitate al ONU, atunci când apar efecte colaterale asupra unor state afectate de măsurile de război sau de sancțiunile impuse, pot exista mecanisme de compensare. Astfel de despăgubiri sunt gestionate uneori de organisme speciale create de ONU pentru a urmări respectarea sancțiunilor și pentru a acorda compensații statelor sau companiilor afectate.
Un exemplu important este situația creată după Invazia Kuweitului de către Irak și conflictul cunoscut drept Războiul din Golf. În acel caz, ONU a creat United Nations Compensation Commission, care a administrat despăgubiri plătite de Irak pentru pierderile suferite de state, companii și persoane fizice ca urmare a agresiunii.
Într-o anumită măsură, mecanisme de compensare sau sprijin au existat și în contextul sancțiunilor internaționale impuse împotriva Iugoslavia în anii ’90, când unele state afectate economic au ridicat problema compensațiilor pentru pierderile suferite.
În prezent, o eventuală operațiune militară a Statelor Unite și a Israel împotriva Iran ar putea genera nu doar pierderi directe în statele implicate sau în zonele unde sunt amplasate baze militare americane din Orientul Mijlociu, ci și efecte economice globale. Printre acestea se numără creșterea prețului petrolului și al carburanților, mai ales dacă sunt afectate rutele de transport prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante căi de tranzit pentru petrolul mondial.
Creșterea prețului energiei ar afecta economiile multor state, inclusiv România, prin scumpirea combustibililor, transportului și a altor bunuri și servicii dependente de costurile energetice.
Cu toate acestea, în dreptul internațional este foarte puțin probabil ca astfel de efecte economice indirecte să genereze despăgubiri. De regulă, mecanismele internaționale de compensare se aplică doar în situații în care există un agresor clar stabilit, o decizie a Consiliului de Securitate al ONU și un mecanism juridic creat special pentru plata compensațiilor. În plus, despăgubirile vizează de obicei daune directe, precum distrugeri materiale sau pierderi economice rezultate imediat din conflict, nu efecte globale de piață precum creșterea prețului petrolului.
Prin urmare, chiar dacă populația sau economia României ar putea fi afectate de creșterea prețului carburanților în urma unor tensiuni militare în Orientul Mijlociu, este foarte puțin probabil să existe un mecanism internațional prin care românii sau statul român să primească despăgubiri pentru aceste pierderi indirecte. În practică, statele încearcă să gestioneze astfel de situații prin politici economice interne, precum reducerea temporară a taxelor pe combustibili, subvenții sau utilizarea rezervelor strategice de petrol.
Cred insă că am greșit căutând soluții in dreptul internațional actual!
