”Este suficient o scânteie ca să arunce totul în aer” în România. Adrian Năstase, alertă din societate: Acesta este lucrul cel mai grav
Autor: Tiberiu Vasile, DC News

Fostul premier Adrian Năstase a realizat o analiză amplă în care a explicat cum suprapunerea crizelor internaționale, deciziile politice și slăbirea garanțiilor de securitate pun România într-o poziție vulnerabilă.

Într-un context internațional tot mai instabil și fragmentat, România se confruntă simultan cu presiuni externe majore și vulnerabilități interne în creștere, care îi complică poziția strategică și capacitatea de reacție. De la erodarea ordinii globale bazate pe reguli și până la acumularea unor decizii politice discutabile, tabloul general indică o țară prinsă între crize geopolitice, tensiuni regionale și o profundă lipsă de încredere la nivel intern. În acest context, fostul premier Adrian Năstase a realizat o analiză amplă la România TV, unde a explicat în detaliu cum dependența României de evoluțiile internaționale, deciziile politice recente și slăbirea mecanismelor de securitate globală contribuie la amplificarea riscurilor economice, sociale și de securitate pentru țară.

România și dependența de ambianța internațională

„România întotdeauna a fost dependentă de ambianța internațională, pentru că poziția noastră în geografie, dar și experiențele din istorie ne arată că depindem în mare măsură nu doar de ce se întâmplă în jurul nostru, ci, în general, în lume. Din păcate, ordinea internațională pe care o știam este acum în cioburi. Ea este în mare măsură afectată de operațiuni care nu mai au nicio legătură cu ceea ce noi consideram a fi un scut important pentru noi, și anume dreptul internațional. Dreptul internațional aducea niște reguli clare, consolidate după al Doilea Război Mondial. Această situație de vulnerabilitate, generată de chestiuni care sunt mai aproape sau mai departe de noi, sunt amplificate, din păcate, de criza generată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, pe de-o parte, și, pe de altă parte, de operațiunea militară specială pe care SUA și Israelul au declanșat-o în Iran. Noi, în ultima vreme, aceste răni le-am amplificat prin niște decizii care nu erau absolut necesare.

„O mișcare care adaugă balast la situația generală dificilă pe care o avem”

De exemplu, nu știu dacă era absolut necesar ca, în această perioadă, să marcăm un parteneriat strategic cu Ucraina, cu niște măsuri luate, după părerea mea, în pripă, creând un tip de ostilitate suplimentară din partea Rusiei, pe de o parte, dar și din partea unor vecini sau aliați din Uniunea Europeană. E o mișcare care adaugă balast la situația generală dificilă pe care o avem. Pe de altă parte, mai e o decizie destul de ciudată atunci când vorbim de nevoia de a marca public scrisoarea venită din SUA în legătură cu bazele militare din România. După părerea mea, actul din 2005, de natură militară, între Statele Unite și România, era absolut acoperitor. Nu cred că era nevoie să creăm aceste valuri care au determinat o iritare, firească de altfel, din partea unora dintre țările din Golf și, în mod special, din partea Iranului. Chiar dacă nu este vorba de o amenințare directă, ci de un fel de arătare cu degetul, cu măsuri de ordin politic și juridic.

Lipsa de încredere face ca absolut toate deciziile să fie privite cu ostilitate și ură

Eu aș vrea să spun că, în general, lucrul acesta e valabil și pentru SUA, dar, în mod evident, e pentru noi: e foarte ușor să intri într-o criză, dar e mult mai greu să ieși din ea. În momentul în care ai foarte multe crize, fie internaționale, fie legate de vecinătate sau de situația internă, buget, economie, situația guvernului, perspective de schimbare a guvernului, o remaniere cel puțin va fi necesară, toate acestea, împreună, creează un climat de neîncredere a societății față de guvernare. Acesta este lucrul cel mai grav, în opinia mea. Vă dau un exemplu: PIB-ul României în 2004 era de zece ori mai mic. Cu toate acestea, gradul de încredere, așa cum arătau atunci sondajele de opinie și cum a arătat și votul în 2004, arăta că există, după 4 ani de guvernare, suficientă încredere din partea populației. Eu cred că, la momentul acesta, lipsa de încredere face ca absolut toate deciziile, inclusiv cele legate de măsurile de sacrificiu, să facă statul să fie privit cu ostilitate, cu ură chiar.

„Este suficientă o scânteie ca să arunce totul în aer”

Societatea este, în mod evident, ca într-o cameră plină cu gaz. Este suficientă o scânteie ca să arunce totul în aer. Acesta este lucrul care trebuie să ne dea de gândit. Faptul că aruncăm pisica dintr-o parte în alta, în Parlament sau la guvernare, nu ne ajută. Faptul că se redeclanșează bătălia cu Justiția, în baza soluțiilor găsite, soluții găsite cu rea-credință, pentru că banii necesari pentru proiectul social, care reprezenta, în mod evident, o decizie simbolică, puteau fi luați din altă parte… Dar a crea această falie, din nou, între guvern și Justiție nu știu cât este de benefică. Ați văzut deja o declarație de la Înalta Curte că vor da în judecată Guvernul pentru amânarea acordării despăgubirilor pentru sumele restante de salarii. Situația este foarte complicată. Consecințele sunt evidente. Bătăliile legate de petrol, gaz metan, prețurile la combustibil, căderea economică, toate acestea vor crea mari probleme.

Nu mai suntem în anii 2000 – „NATO nu mai este o umbrelă perfectă, ci este una ușor găurită”

Am văzut declarațiile Șefului NATO și ale președintelui României. Totuși, vreau să vă aduc aminte de ce am spus cu multe luni în urmă. E foarte riscant să calci pe un mușuroi. Furnicile pot să migreze și să ajungă prin diferite locuri. Noi nu ne temem de rachete care să fie trimise la 2000 de km distanță. În schimb, se pot face foarte multe alte acțiuni de natură teroristă care pot să ajungă în apropierea noastră, cum s-a întâmplat și în alte țări care au fost vizate. Un pericol sigur că există. Noi am auzit de multe ori mantra pe care o folosesc cei de la NATO când ne spun că vor apăra fiecare centimetru de teritoriu aliat. Nu e întotdeauna extrem de convingătoare, mai ales în momentul în care SUA declară că s-ar putea să se retragă din NATO. Sunt chestiuni pe care trebuie să le privim cu maximă seriozitate. Securitatea României e vitală pentru noi toți, desigur. Trebuie să vedem că nu mai suntem în anii 2000. NATO nu mai este o umbrelă perfectă, ci este una ușor găurită. A trecut mult timp de când nu a mai cunoscut o recondiționare, o modernizare. Trebuie să vedem dacă nu avem nevoie de mai multe ancore de securitate. Trebuie să privim relațiile cu vecinii, la felul în care putem să contribuim la o variantă care să fie mai clară, mai stabilă, mai omogenă, inclusiv la nivelul Uniunii Europene.

Ce putem să învățăm din trecutul nostru? Cartea pe care a jucat-o România

Sigur, noi am avut două obiective majore. Partidele politice au sprijinit împreună obiectivele numite NATO și Uniunea Europeană. Totuși, vedem bine că aceste obiective își pierd cumva din semnificație din cauza modificărilor globale. Într-un fel, cred că nu trebuie să ne temem de chestiuni directe, amenințătoare, dar trebuie să observăm că trăim într-un mediu internațional vulnerabil, care afectează în mare parte situația din România. La noi se adaugă și vulnerabilitatea internă legată de situația politică și economică. Eu aș spune că eram într-o situație asemănătoare în 2003, când a pornit al Doilea Război din Irak. Franța era împotriva operațiunii militare respective. SUA conduceau formula respectivă a NATO care a dus la declanșarea operațiunilor militare. Chiar și atunci au existat discuții și voci care spuneau că trebuie să alegem. Eu am spus că, în niciun fel, România nu își poate permite să aleagă între Europa, unde trăiește, unde există, unde are proiecte majore economice, și SUA, care este partenerul principal pentru securitate. Vă aduc aminte că, în 1990, statele importante europene doreau o extindere a Vestului doar cu un grup anume, iar România rămânea într-un soi de buffer, o zonă tampon, la dispoziția Rusiei. Cei care ne-au ajutat atunci, e adevărat, a fost și o chestie de circumstanțe, era și primul conflict din Golf, în care Kuweitul era ocupat de Irak, iar România avea președinția Consiliului de Securitate,  atunci SUA au făcut un salt peste Europa Occidentală și ne-au inclus într-un proiect. De acolo am putut să intrăm în NATO și, mai apoi, în Uniunea Europeană. Deci, chestiunile de securitate sunt esențiale inclusiv pentru chestiunile economice.  În momentul de față, pe termen mediu cel puțin, lucrurile nu sunt deloc în favoarea noastră, nici în plan internațional, nici în plan regional, nici în plan intern, iar războiul din Orient nu va face nimic altceva decât să pună presiune și mai mult pe aceste vulnerabilități ”, a explicat Adrian Năstase.