Acesta este titlul unei carti de convorbiri cu generalul Nicolae Plesita, aparuta in 2001, la editura Ianus Inf , in colectia Dosare Lumea Magazin. Dialogurile au fost realizate de Viorel Patrichi in perioada 1999-2001.

Figura generalului Plesita a fost si este una controversata. Rolul sau, timp de peste 40 de ani in cadrul Securitatii, a ridicat multe semne de intrebare. Cartea merita sa fie citita desi, sunt convins, generalul a evitat sa dea amanunte in legatura cu multe din activitatile sale – din interiorul sau din afara tarii.

Sunt interesante insa detaliile in legatura cu mecanismele de decizie in familia Ceausescu, legaturile cu Carlos, abordarea relatiilor cu intelectualii din tara sau cu „emigratia” in exterior, felul in care a fost convins Hruschiov sa retraga trupele sovietice din Romania, tradarea lui Pacepa, reteaua Caraman la sediul NATO, tablourile Coroanei scoase din tara si procesele care au urmat, legaturile cu Biserica (ortodoxa dar si romano-catolica).

O carte din care trebuie sa stii ce sa alegi…

Au trecut mai mult de doua decenii de la moartea lui Marin Sorescu. L-am cunoscut si l-am admirat. Din cand in cand, iau din biblioteca volumele sale de versuri si le recitesc. Privesc si tabloul pe care mi l-a daruit – o minunata corida.

Iata, spre exemplu, volumul „Incoronare”, publicat postum, in 2000,  care cuprinde si zeci de portrete schitate de prieteni ai sai, la evenimentele de poezie la care participau.

Am ales o strofa din poezia de tinerete (publicata in 1960) si intitulata „De vorba cu posteritatea”:

„Voiam sa plec in Marte, calare pe un nor.

Simteam in mine-avantul…As fi putut sa zbor,

Dar chiar atunci un critic, cu zelul meseriei,

Imi jumulise groaznic aripa fanteziei”.

Portretul pe care l-am ales a fost realizat de Eugen Mihaescu, in 1965.

„Despre lege, proteste si forme fara fond
Fabula legii 60 

Cand iti tragi pantalonii pe tine sa pleci la un protest, te uiti putin in oglinda si vorbesti cu tine:
– Bai oaie, unde te duci?
– Sa salvez Romania de hoti, de corupti, sa dau jos Guvernul…..ca nu e bine asa!
– Bine oaie! Dar cine organizeaza protestul, cu cine te duci?
– Nu stiu dar nu conteaza! Eu salvez Romania si nu-mi trebuie „organizator”.
– Bine oaie! Dar stii ce trebuie sa faci la un protest, ce ai voie sa faci si ce nu? Stii ca exista o lege care te ajuta putin sa intelegi cu ce se mananca protestul? Ca nu te duci in mall la cinema……. pana si acolo ai niste reguli, loc de unde cumperi bilet, loc de intrare/iesire, loc unde sa te asezi.
– Nu stiu!
– Bine oaie! Ia da repede o cautare pe google si tasteaza „legea adunarilor publice”. Ia vezi ce zice povestea cu protestele……
Cica ORGANIZATORUL ar trebui sa inregistreze o declaratie, sa stabileasca niste persoane responsabile cu ordinea, niste trasee de venire si plecare, sa interzica participarea la adunarile publice a persoanelor care au asupra lor, la vedere sau ascunse, bălauturi alcoolice, arme de orice fel, materiale explozive sau incendiare,
sa ia mqsuri pentru indepartarea participantilor care, prin modul de manifestare, tulbura ordinea si linistea publica, sa imtrerupa imediat adunarea publica atunci cand constata ca au intervenit fapte de natura celor mentionate anterior.
– Nu ma intereseaza, ma descurc si fara organizator.
– Bine oaie! Ia de citeste in continuare, cica participantii la protest trebuie sa paraseasca imediat adunarile publice sau locul unde acestea se desfasoara, cand au fost somati de catre organizatori, imputernicitii acestora sau organele de politie.
– Asa, si? Daca nu plec ce se intampla?
– Ia vezi oaie! Scrie acolo ce se intampla. Cica in cazul in care adunarile publice isi pierd caracterul pasnic si civilizat, politia si trupele de jandarmi vor interveni, folosind mijloacele din dotare, pentru impiedicarea sau neutralizarea manifestarilor ce tulbura grav ordinea si linistea publica, pun in pericol viața, integritatea corporala a cetatenilor, a trupelor de ordine sau ameninta cu devastari ori distrugeri de cladiri si alte bunuri de interes public sau privat.
– Si ce daca intervin! Eu am voie sa protestez si ei nu au voie sa ma atinga!
– Citeste oaie! Vezi ce zice mai departe.
Folosirea mijloacelor tehnice din dotare se va face numai dupa avertizarea si somarea participantilor de a se dispersa.
Daca se exercita violente asupra organelor de ordine NU este necesara avertizarea si somarea!
– Si ce sa-mi faca daca nu ascult de somarea lor?
– Citeste oaie! Daca dupa avertizare, participantii nu s-au imprastiat, se spun prin mijloacele de amplificare sonora cuvintele „Prima somatie: Atentiune, va rugam sa parasiti …, vom folosi forta”, urmate de semnale sonore si luminoase.
Daca, dupa trecerea perioadei de timp necesara pentru imprastiere, se constata ca prima somatie a ramas fara rezultat, se trece la folosirea ultimei somatii, prin rostirea cuvintelor „Ultima somatie: Parasiti …, se va folosi forta”, urmate de semnale sonore și luminoase.
Pentru perceperea somatiilor de catre toti participantii, inainte de folosirea mijloacelor de impiedicare sau constrangere, se emite un semnal luminos prin racheta de culoare rosie.
– Adica lumina rosie e de rau?
– Da oaie! Asa zice legea! Pleci acasa imediat!
– Si daca nu vreau?
– Iti asumi oaie! Legea mai zice ca in caz de absoluta necesitate, cand se impune folosirea armelor de foc de catre organele de ordine, in conditiile legii, se repeta, in prealabil, ultima somatie si semnalul luminos prin racheta de culoare rosie.
– Woow cate am aflat de pe google…….. sunt pregatit de protest!
– Bravo oaie! Vezi ca mai sunt pe acolo niste sanctiuni contraventionale si daca iti trece prin cap ceva, citeste si codul penal. 😉”

PS Am adaugat o fotografie dar nu stiu numele Pastorului…

„Traim in istorie si murim in afara ei”. Cuvintele lui Camus i s-ar fi potrivit lui Zambaccian. Destinul ne-a „asezat” foarte aproape. Muzeul sau se afla la o distanta de o suta de metri de celebrul bloc, pe strada cu acelasi nume. Si nu foarte departe de Muzeul hartilor vechi, din strada Londra. De fiecare data, trec cu emotie prin fata cladirii ce adaposteste o colectie de minuni de arta romaneasca si europeana.

Stiti insa cand a avut loc donatia Zambaccian si infiintarea Muzeului? Dupa razboi, in martie 1947!

Donatia? 18 lucrari  Grigorescu, 15 Luchian, 8 Andeescu, 29 Petrascu, Iser 15, Pallady 27, Tonitza 14, Ressu 9 si multe altele.  O selectie de o calitate extraordinara. Ati vizitat vreodata Muzeul? Va indemn sa-l vizitati.

La inaugurarea muzeului din strada ing. Al Davidescu (asa se numea atunci), in 1947, au luat cuvintul Ion Pas – ministrul artelor,  care, in numele Regelui, i-a inmanat ordinul Meritul Cultural in grad de Ofiter, parintele Gala Galaction, Ion Jalea, Victor Eftimiu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, G. Oprescu, Constantin Baziliade, I. Levy, Jean Steriadi. Au adresat cuvinte de multumire colectionarului ce si-a daruit lucrarile.

Raspunsul lui Zambacian a constat din doar cateva fraze. Una dintre ele mi-a retinut atentia:”Fie ca aceasta danie sa adie ca o briza reconfortanta in aceste clipe grele pentru tara noastra si sa ramana o modesta marturie a solidaritatii ce trebuie sa ne calauzeasca pe toti, indiferent de origine, religie si ideologie politica”.

De cateva zile, privesc cu coada ochiului, emisiunile tv – doar despre violente, agresivitate, huligani, proteste, gaze lacrimogene, jandarmi, procurori. Si realizez, cu tristete, ca in anul Centenarului,  nu mai suntem capabili sa ne pretuim cultura si valorile.