Sfântul Gheorghe

Sunt aproape 1 milion de romani care isi serbeaza astazi onomastica. Vreau să le spun La multi ani! Fie că ii cheamă Gheorghe, Ghită (!), George, Georgiana. Dar si celor care sărbătoresc alături de ei. Sigur, mă gandesc, mai intâi, la prietenii mei de pe blog si de pe facebook.

Si pentru ca ne aflăm intr-o perioada destul de confuză, cu multe necunoscute in fata si cu multi ani de frustrare adunata in noi, avem cu totii nevoie de curajul si de puterea Sfantului Gheorghe in luptele pe care le ducem, fiecare dintre noi, impotriva balaurului.

Ziua de  23 aprilie este ziua in care este pomenit “purtatorul de biruinta” Sf Gheorghe. Intr-un moment in care erau pedepsiti cu moartea cei care nu se lepadau de Hristos si de credinta, Sf Gheorghe a iesit in fata si a marturisit credinta lui. Si, desi a fost supus la groaznice chinuri, a iesit invingator si nevatamat, impotriva tiranului. Vazand exemplul lui curajos, foarte multi crestini au avut curaj sa isi marturiseasca credinta.  Aceasta este doar una din lectiile pe care Sf Gheorghe ni le da.

 

Este firesc sa vorbim despre curaj atunci cand ne referim la Sfantul Gheorghe si la ceea ce se spune despre faptele sale. Este important sa credem deoarece, pana la urma, cum bine se spune, „Numele Sfantului Gheorghe este sarbatorit de toti crestinii, dar faptele sale sunt cunoscute numai de Dumnezeu”. Daca cineva a vrut sa le cunoastem asa cum le cunoastem astazi, este foarte bine.

Nu cred ca exista o perioada mai potrivita sa vorbim despre curaj. Pana la urma, dincolo de masuri de politici publice, imprumuturi externe si orice alte instrumente de care se pot folosi institutiile statului, lipsa sau prezenta curajului poate fi linia dintre succes si esec. Lipsa sau prezenta curajului la varf si in corpul societatii. Curajul este insa dat de speranta. Atunci cand nu mai este nicio speranta, moare orice traire. Esti dispus sa lupti, sa accepti riscurile atunci cand stii ca exista o sansa cat de mica sa biruiesti si, mai mult, ca victoria nu iti va deschide intrarea doar intr-un alt tunel fara de lumina.

După mai multe zile friguroase, astăzi, a apărut soarele. Este poate un semn.

PS Vom vedea, la sfârsitul zilei, in Franta, cine este Sf. Gheorghe si cine este balaurul…

„Silence”

Zilele acestea de sărbătoare le-am petrecut in Bucuresti. Cu Dana, cu Andrei, cu Bianca si cu „juniorul” Nicolas Daniel (m-a emotionat faptul că Andrei si Bianca au ales ca unul din numele copilului lor să fie Nicolas – in amintirea nasului nostru de căsătorie, Nicolas Fotino, fostul director al ADIRI). O parte din timp am folosit-o inconjurandu-l pe Nicolas cu dragostea noastră de bunici.

In rest, cum vremea nu a fost prea frumoasă, ne-am uitat la câteva filme mai vechi sau mai noi. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost „Silence”, in regia lui Martin Scorsese, bazat pe o nuvelă japoneză, care povesteste istoria a doi preoti iezuiti portughezi, din secolul 17, ce călătoresc in Japonia pentru a-l gasi pe mentorul lor despre care aflaseră că si-ar fi renegat credinta.

Povestea este impresionantă. Ciocnirea dintre dorinta de expansiune a bisericii catolice si rezistenta – brutală dar si persuasivă – a inchizitorilor japonezi ce apărau credinta budistă si interesele comerciale ale Japoniei.

Interpretarea actorilor principali – Andrew Garfield, Adam Driver, Liam Neeson, Tadanobu Asano si Ciaran Hinds – este emotionantă.

Un film pe care vi-l recomand.

Invierea si Renasterea din cenusă

Hristos a Inviat!

Mă gândesc că fiecare dintre noi repeta drumul Golgotei. Unii reusesc să-si pastreze speranta, altii nu. Adeseori, renastem insă din cenusă.

Nu stiu de ce, in această mare zi de sărbătoare, mi-am adus aminte că, in urmă cu 25 de ani, osemintele lui Nicolae Titulescu s-au intors in tară. Conform vointei sale testamentare. După o jumătate de secol de uitare. Din cenusa lui s-a născut o legendă. Un prieten mi-a amintit cuvintele pe care le-am rostit atunci. Mi se par si astăzi extrem de valabile:IMG_7674.JPGFullSizeRender.jpgFullSizeRender 2.jpg