Alegerile PSD de la Dâmbovita

Duminică, vor avea loc alegerile pentru conducerea organizatiei judetene Dâmbovita a PSD, după alegerile europarlamentare, după alegerile prezidentiale si după pierderea guvernării de către partid.

Este de notorietate faptul că rezultatele din 2019 nu au fost strălucite. Cum se va realiza „resetarea” partidului, la nivelul organizatiilor judetene, in perspectiva viitoarelor bătălii si a viitoarelor alegeri?

Sunt legat prin multe fire de judetul Dâmbovita si imi doresc ca solutiile ce vor fi alese să fie cele mai bune. După plecarea Rovanei Plumb, ca europarlamentar, la Bruxelles, am inteles că solutia, favorizată de cei mai multi, este echipa din care face parte Titus Corlătean si mă bucură acest lucru.  Mă bucură si faptul că Titus a crescut in partid si că a dobândit, pe lângă calitătile  profesionale, si calităti politice.

Sper, intre altele, ca propunerea lui din Parlament, in sensul ca ziua de 4 iunie să fie declarată Ziua Trianonului să fie acceptată de colegi.

Despre tranzactionism si alegerea primarilor in două tururi

Guvernul Iohannis a decis să-si angajeze răspunderea in Parlament pe chestiunea alegerii primarilor in două tururi de scrutin. In timp, discutii in legătură cu acest subiect au avut loc, in mai multe rânduri, in functie de interesele concrete ale partidelor.

Pot fi aduse argumente si in favoarea alegerilor intr-un singur tur dar si in favoarea celor in două tururi.

Chestiunea de esentă este dacă, in alegeri, argumentul fundamental il reprezintă personalitatea, imaginea, calitătile celui care candidează – ceea ce se evidentiază in competitia intr-un singur tur sau va fi determinantă negocierea prin care candidatii iesiti din cursă isi vor negocia, vinde, tranzactiona voturile catre cei rămasi in cursă.

Evident că sunt subiectiv. Alegerile prezidentiale sunt un exemplu de cum functionează alegerile in două tururi. In 2004, după primul tur, as fi căstigat, de departe, alegerile. In turul doi, Băsescu a negociat voturile lui Vadim, supărat acesta că eu am refuzat să-l sprijin pentru a fi ales presedinte al Senatului.

Tranzactionismul este, asa cum a arătat in mai multe cărti ale sale academicianul Răzvan Theodorescu, o trasătură veche a poporului român.

Intrebarea este dacă vrem să continuăm pe acest drum.

Guest post – Jaful de la Pilonul 2 de pensii

Jaful de la Pilonul 2 de pensii demascat de un fost ministru PDL – Flux 24, 14 ianuarie

„Pe ansmablu, în 2018, an în care România avut o creștere economică de peste 4%, în care statul s-a împrumutat la dobânzi de 4-5% (fondurile plasează mulți bani în obligațiuni de stat), ei, ce credeți, ce randamant au avut fondurile de pensii? MAI PUȚIN DE 1%!!! Adică, mult sub rata inflației! Deci banii celor care contribuie la aceste fonduri s-au înmulțit cu mai puțin de 1%! Dacă luăm în calcul faptul că inflația a fost în 2018 de 4,6%, înseamnă că toți cei care au bani la aceste fonduri au avut de pierdut în 2018! Acestea sunt cifrele! Vi se pare scandalos? Să ne imaginăm ce se va întimpla în anii în care creșterea economică se va reduce la 1-2% iar dobânzile la obligațiunile de stat vor merge spre zero?, a scris pe facebook fostul ministru PDL Ionuț Popescu pe facebook.

CLIENȚII AU PIERDUT BANI LA PILONUL 2, FIRMELE CARE ADMINISTREAZĂ AU FĂCUT PROFITURI URIAȘE- CE MAI SPUNE IONUȚ POPESCU

Stați să vedem cum au evoluat profiturile firmelor care administrează aceste fonduri! Ei, bine, administratorii de fonduri au avut un 2018 absolut minunat! Administratorii Pilon II au avut în 2018 marje de câştig cuprinse între 29% şi 44%. Frumos, elegant, cât de cât?
Poate exista o afacere mai frumoasă pe planeta asta? Hai, că procentele sunt înșelătoare, să vorbim despre cifre concrete: fondurile administrau în 2018 vreo 50 miliarde lei care au produs pentru depunători 165 milioane lei! Atât s-a putut! 55 miliarde au produs 165 milioane! Ce venituri au avut administratorii acestor fonduri în 2018? Ei, aici a mers mult mai bine treaba: „Veniturile totale ale administra­torilor au însumat peste 484 mil. lei în 2018, cu 12,5% mai mult decât în 2017.”
Adică, administratorii de fonduri au pe mână 55 miliarde lei, au obținut pentru depunători un câștig de 165 milioane, iar pentru această performanță ei au încasat 484 milioane lei!!! Poate exista în tot Universul o afacere mai minunată decât aceea de a fi administrator de fonduri?
Are dreptate Florin Cîțu, trebuie majorată rapid contribuția la Pilonului 2! Acolo este salvarea!
LE Eu le propun tuturor celor care vor să se convingă singuri ce randament au avut banii pe care ei i-au cedat la Pilonul 2, să ceară administratorului exact situația contului lor! Acolo va vedea fiecare exact cât a contribuit și cu cât s-au înmulțit banii ăia! Vor avea surprize…”

(Din decembrie 2004 până în august 2005, Ionuț Popescu a fost Ministrul Finanțelor Publice în Guvernul Tăriceanu)

PS Ati inteles, sper, de ce guvernul PNL doreste cresterea contributiilor la Pilonul 2.

Guest post – Marius Ghilezan,”Sănătatea românilor la cheremul nemtilor”

V-ati intrebat de ce, in ultimul timp, s-au inmultit „scandalurile” din zona de sănătate? Un posibil răspuns il puteti găsi in articolul lui Marius Ghilezan, de astăzi, din „România liberă”:

Sănătatea românilor, la cheremul nemţilor

MARIUS GHILEZAN

 

„Niciun guvern nu a făcut vreun raport privind respectarea contractelor şi a angajamentelor de investiţie. E.On, Enel, Gas de France, Générale des Eaux, Rewe zburdă de ani buni pe câmpii, oferind servicii româneşti la preţuri occidentale. Deşi statul român are în aceste companii acţiuni, reprezentanţii săi sunt selectaţi din marea tagmă a Păpătorilor de lapte. N-au opinii, nici ştiinţă, darmite responsabilităţi. Cât despre trădarea de ţară nu se poate vorbi, atât timp cât la pupitrul de comandă se află cei care ar fi trebuit să apere ţara.

“Prin noi înşine,” aruncat la coşul de gunoi al istoriei

De trei luni nu s-a luat nicio decizie privind vreun parteneriat public-privat în sensul dezvoltării vreunor business-uri locale, în care şi statul român să aibă reprezentativitate. Nicio măsură de protejare a capitalului autohton, în sensul respectării principiilor brătieniste: “prin noi înşine”. Doar campanii de discreditare a ce a mai rămas românesc în sistemul public care se turează şi mai mult.

Sistemul public de sănătate face cu ochii investitorilor germani

Să le luăm pe rând. Pe sistemul medical s-au pus tunurile, nu de acum, de vreo zece ani. Cea mai indestructibilă legătură între pacient şi doctor a fost făcută praf. Recent, unul dintre colegii de breaslă l-a prins pe un tânăr jurnalist că a luat mită pentru un articol de defăimare a unor medici. Ofertantul de bani e un cunoscut al structurilor serviciilor. Există posturi de televiziune şi media arondată sistemului care discută zilnic despre ce mopuri murdare mai sunt prin spitale, despre seringile cu cap turtit, despre malpraxix-uri, despre neajunsurile din blocurile operatorii, parte dintr-o strategie de distrugere a sistemului de stat.

 Care e interesul?

Două consorţii germane şi austriece şi-au trecut în planurile de dezvoltare şi România, acolo unde există un Departament al Situaţiilor de Urgenţă bine articulat şi, cum s-ar spune, pus pe roate.

Bucureştiul are la putere o guvernare cu vocaţie europenistă. Liderii noii guvernări au asigurat cancelariile occidentale că sunt dispuşi să cedeze din suveranitate. Pentru ce? Cum pentru ce? Pentru o bască şi ceva marafeţi prin offshore-rurile din insule, dar nu pentru politicieni, ci pentru organizatorii din spate.

Poate mulţi români işi mai amintesc de protestele din 2012, când băieţii din jurul lui Băsescu doreau modificarea legii sănătăţii, în sensul deschiderii pieţei medicinei de urgenţă pentru operatorii privaţi. Atunci Raed ARAFAT, “etatistul,” a învins. De data asta nu se mai ştie.

Cum s-a gândit Marcel Vela să scape de Arafat?

Noul ministru de interne, pe motiv de osul din gât numit Arafat, a declanşat aşa numita reformă a sistemului administraţiei publice. În fond interesul e decapitarea lui Arafat, fără mult zgomot. Şi ce urmează? Deja prietenii lui vorbesc despre cum şi-au deschis linii de finanţare în Austria pentru achiziţia de elicoptere. Câteva firme private sunt gate să intre pe locul cimentat de SMURD. Cu ajutorul “dezinteresat” al lui Vela, vor avea venituri sigure de la stat. Cât despre profit? Ştiu ele insulele, unde nu ajung picioare de procurori.

Sunt 8 miliarde de euro în joc

Aproape 8 miliarde de euro, sistemul public de sănătate din România,  fac cu ochiul unor investitori apropiaţi ai Cancelarei Merkel, sponsori fideli ai CDU. Casa Naţională de Sănătate ar urma să fie scoasă la mezat. Planul de înstrăinare a sănătăţii românilor datează din guvernarea Băsescu.

Conform unor proiecte rămase în sertare, sistemul românesc de sănătate ar urma să fie finanţat prin case de sănătate private, spitalele de stat să se transforme în fundaţii sau în societăţi private, iar ministerul Sănătăţii să aibă doar rol de reglementator de piaţă şi de administrator doar al programelor naţionale de sănătate, potrivit unui proiect de Lege a Sănătăţii la care a lucrat o echipă de la Administraţia Prezidenţială. Doar protestele de stradă au întârziat acţiunea cu zece ani.

Modelul englez, neştiut de benediştii din sănătate

Mai e cineva din guvernul Orban interesat să ştie de ce planul de sănătate Beveridge din Marea Britanie? Poate doar cititorii noştri bolnavi de adevăr ar putea să le amintească cum lordul englez, aflat în tabăra adversă a lui Churchill, l-a sfătuit pe venerabilul prim ministru să etatizeze serviciile medicale. Prin planul Beveridge statul a naţionalizat în anii ’47-’50 clinicile private. Câţi bani să le dau la doctori? Întreba premierul. “Îmbracă-i în aur,” spune povestea despre reacţia lui Beveridge. Oare de ce Regatul Unit al Marii Britanii nu a renunţat la sistemul de sănătate organizat de stat? Răspunsul este simplu: acolo MI6, MI5 ţin cu ţara şi implicit cu sănătatea. Plus au un monarh constituţional care domneşte, nu guvernează de 73 de ani.

Bolile grave vor fi nerentabile. Modelul morţii lui Bălcescu

În cazul privatizării Casei Naţionale de Sănătate, cei care vor pierde vor fi românii simpli cu boli grave. Li se va spune să se mute în Deltă, unde condiţiile morţii sunt mai uşoare.

A cerut cineva din curiozitate un contract de asigurări medicale private? Eu am solicitat la vreo patru firme private. Pe lângă sumele anuale de peste 2000 de Euro, excepţiile te lasă fără aer. De la fumat, la boli cardiovasculare şi cancere impredictibile sunt fel de fel de restricţii, nefinanţabile. Dacă dispare sistemul de stat, unde îţi mai tratezi boala gravă? Mor ca Bălcescu în sudul Italiei unde clima e mai suportabilă.

Donatori de organe, nu beneficiari

Recent în Parlament, un fost brangardier a introdus un proiect de modificare a Legii transplantului de organe. Cu un doctorat în istoria bisericii penticostale el redefineşte cadrul de reglementare a morţii cerebrale. Sigur că în spatele lui sunt alţii. Alte structuri, umbro-useriste, care vor să schimbe paradigma, astfel încât nu marii medici să decidă cum se face prelevarea şi cum se gestionează compatibilităţie, ci un sistem securistic de medici sub acoperire, astfel încât românii să fie donatori de organe pentru occidentali şi nu în folosul semenilor.

Un mic mare amănunt, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează unui spital specializat pe transplant 60.000 de euro pentru un ficat. La Viena, costă 200.000 de euro. Prin privatizarea CNAS vor creşte preţurile organelor, nu şi calitatea vieţii românilor care vor plăti mai mult şi vor avea ajutoare mai puţine.

Românul şi mort poate face bani unui GmbH

Pentru că tot e vorba de business în interes german, m-am gândit să propun şi eu un proiect. Se face că guvernul va da un OUG privind ajutorul de înmormântare în valoare de 1.500 de euro. În România mor anual în medie 150.000 de contribuabili. S-ar crea o piaţă de 225 de milioane de euro. Dacă guvernul în mărinimia sa, mai pune şi un 10.000 pentru repatrierea defuncţilor din diasporă, ar fi primit ca un bonus.

Un GmbH „Wurde zum tod” poate asigura oricând partidului neamţului din dregătoria românească finanţări pentru 10 locuri parlamentare. Cunosc şi eu una dispusă să facă un die abmachung. Take a deal, cum ar spune englezul nechemat la sorocul sănătăţii.

Iată că şi prin moarte românii pot face bani firmelor de pompe funebre.

Recomand totuşi propagandei să pregătească înainte terenul. Să convingă românii că morţii germani miros a parfum! Ca nu care cumva să se risipească bunătate de fonduri pe o piaţă concurenţială. Sigur că în ordonanţă, ordonanţele ritului german vechi şi acceptat pot trece minimum 30 de ani de experienţă în lucrul cu cadavrele. Aşa zboară autohtonele case de pompe funebre, ce sinistru denumite. Ele pot fi schimbate în mozartiene, sună mai a ciocolată.

Modelul german vs modelul englez

Sigur că îmi veţi spune că sistemul german e mai performant. Doar că nemţii plătesc de zece ori mai mult ca românii pentru serviciile publice şi private. Un medic german câştigă 10.000-30.000 de euro. Nu poţi să asiguri ca stat sau ca privat competenţa cu leafă de zece ori mai mică.

Toată acţiunea nu e decât o comisionare făcută de băieţii deştepţi care au cheltuit bani buni cu subversiunea, acea acţiune de halucinare a propriei populaţii că orice e românesc e câh, produs de ciuma roşie.

Ce nu v-aţi gândit atunci când au fost duşi elefanţii în guvern că vine ea şi vremea caldului nemţesc? Toate se fac cu programare. Inclusiv belirea sistemului medical, pentru a fi aduse piei germane, la preţ triplu. Modelul englez nu se studiază în Cancelaria lui Merkel şi în subdiviziunea sa de la Cotroceni.”