Restanta de la Paris

V-am vorbit despre conferinta de la Paris dar ramasesem dator cu fotografiile facute acolo. Invitata de onoare a fost doamna Annegret Kramp-Karrenbauer, presedinta federala a CDU, cea care a inlocuit-o la conducerea partidului pe Angela Merkel.

In Franta

Dupa conferinta de la Paris, am plecat in sudul Frantei, unde, impreuna cu familia, vom petrece zece zile mergand in diferite locuri.

Evident, urmaresc evenimentele si dezbaterile importante care au loc in tara, in primul rand cele referitoare la Sorina.

Pe de alta parte, vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au transmis urari cu ocazia zilei de nastere.

Conferinta la Paris

La invitatia directorului revistei Politique internationale, Patrick Wajsman, am participat la Paris, intr-o sala de conferinte de la Hotelul Four Seasons George V, la o intalnire dezbatere cu ocazia prezentei in capitala Frantei, a doamnei Annegret Kramp-Karrenbauer, noua presedinta federala a CDU, aleasa in locul doamnei Angela Merkel.

A fost o intalnire interesanta, in care doamna Kramp-Karrenbauer a raspuns la numeroase intrebari din partea unui auditoriu format din politicieni, diplomati si ziaristi. Am avut placerea de a-i adresa o intrebare. Conferinta a fost in format off the record, de aceea nu pot da mai multe detalii.

Despre recentul Pact politic

Câteva observatii despre „Acordul Politic National”, semnat la Cotroceni, la 13 iunie.

In primul rând, in titlu, cuvântul „national” nu se justifică. Semnatarii (fără PSD, ALDE, UDMR, grupul pentru minorităti) reprezintă mai putin de 40% din reprezentantii poporului suveran in Parlament. Deci formula „Acord Politic national” este oarecum exagerată. Poate fi, eventual, un „Acord politic pentru alegerile prezidentiale”.

In al doilea rând, textul, ca atare, nu a fost negociat de reprezentantii partidelor inainte de semnare (cum s-a intâmplat in cazul Acordului de la Snagov). Intr-un mod inelegant, presedintele Iohannis i-a invitat la Cotroceni pe liderii partidelor parlamentare, cu care a discutat diverse teme politice sau legate de referendum dar nu a pus in discutie textul Acordului. Apoi, intempestiv, la sfârsitul consultărilor, a prezentat un text ca si cum acesta ar fi rezultat din consultări. In realitate, el fusese pregătit inainte de consultări. Apoi a invitat partidele să semneze textul pregătit de Administratia prezidentială. In dreptul civil, o astfel de procedură reprezintă semnarea unui contract de adeziune. Iar in dreptul public, incercarea de impunere a unui Diktat.

In al treilea rând, textul pare tradus dintr-o altă limbă. Recititi prima frază: „România este o democratie vie si VIBRANTĂ, in care cetătenii sunt ACTIV DEDICATI…” O fi contributia unor consilieri sau…

In al patrulea rând, părea că se doreste revizuirea Constitutiei in urma Referendumului. Cititi Acordul. Singurele mentiuni sunt „amendarea cadrului legislativ”, „transpunerea in legislatie”, „revizuirea legilor justitiei”, „ne angajăm să transpunem in legislatie”. Nimic despre Constitutie. Daca era vorba de modificări legislative si nu de revizuirea Constitutiei, nu era mai simplu să fie depuse proiecte de legi? Desi pare ciudat ca politica penală a unui guvern să o facă opozitia…

In al cincilea rând, un exemplu de lipsă de respect. Presedintele Iohannis, când vorbeste in discursul de prezentare a Acordului despre partidele de opozitie, le dă numele complet – „Partidul National Liberal, Uniunea Salvati România, Partidul Pro România, Partidul Miscarea Populară”. In schimb,cand se referă la principalul partid de guvernare foloseste exclusiv initialele. Cel putin de opt ori. Niciodata denumirea completă – Partidul Social Democrat. Este o continuare a unei politici consecvente de demonizare. Iar o formulă de genul „Românii au votat contra acelui atac NEMERNIC  pesedist asupra justitiei” ar trebui s-l transforme pe Klaus Iohannis intr-un personaj nefrecventabil pentru Partidul Social Democrat.

In al saselea rând, chiar cred că trebuie revizuită Constitutia. Spre exemplu, ar trebui să se revină la mandatul prezidential de 4 ani (varianta actuală, am mai arătat se datorează, conform legii de revizuire din 2003, PNL si lui Antonie Iorgovan – coautori). Constitutia din 2003 era o constitutie pre-aderare. Este nevoie acum de o constitutie post-aderare. Există un proiect de lege de revizuire din 2014, corectat de Curtea Constitutională care ar putea fi pus in discutie. Nu stiu de ce Alianta la putere nu ar repune pe agenda parlamentului acel text…

In al saptelea rând – pare destul de penibil să te angajezi „să transpui in legislatie” un referendum care, la data semnării, nu era validat!

PS Evident că nu doresc să-mi amintesc de Pactul de coabitare semnat de Ponta cu Băsescu si nici de acel To do list impus de Barroso.