E o toamna superba. Ma bucura caldura invaluitoare a soarelui, la amiaza. Ca niciodata, la Cornu, nu reusim sa strangem toate merele si perele. Urmaresc, din cand in cand, unele emisiuni la televizor. In urma cu multi ani, criticam o emisiune de la Pro tv – Vacanta mare, cred. Acum, cand zapez, vad fragmente din Las Fierbinti. Vacanta mare mi se pare ca se inscria in categoria filmelor de arta. Gandul ma duce, din nou, la Llosa. El aminteste de un tanar artist britanic ce foloseste balega de elefant intarita ca materie prima pentru lucrarile sale.
Dezbaterile televizate mi se par destul de monotone – referendum, Elena Udrea, Bica, legile justitiei. Pe unele canale, Dragnea, insistent, procesul maimutelor, cenacluri de politica externa pe formatul sex in grup. In alte zone, comentarii despre legea pensiilor – imediat -, care va intra insa in vigoare peste cativa ani.
Presedintele Romaniei este, in continuare, un fel de Sfinx care patroneaza desertul vietii publice. Din cand in cand il aud totusi, cu vocea accentuand aiurea silabele, ca la difuzorul cu sunet distosionat de pe vremea bunicilor.
Sunt unii carora nu le place in tara. Se pare ca nici in Costa Rica nu e mai bine. Altii, cu intreaga conducere, vor sa plece in exil la Parlamentul de la Bruxelles.
Pentru ca unii vor sa stinga lumina, eu ma incapatanez sa rezist aici, asa ca mi-am pus tuburi cu leduri si senzori care aprind lampile noaptea. Sa ma feresc de ordonante de urgenta.
Si pentru orice situatie, dupa ce am privit la viata partidelor, am pregatit, in gradina, si un cuib de cuci.
