Băsescu – o mare ticăloșie: vânzarea băncilor și a industriei românești

Din când în când, Băsescu, în stilul lui obișnuit, mincinos, încearcă să scape de responsabilitățile ce-i revin în dezastrul economiei și infrastructurii românești, în timpul mandatelor pe care le-a avut.

Astfel, în Memorandumul semnat de Băsescu, în 2000, referitor la înțelegerile cu Banca Mondială, puteți vedea cine este autorul angajamentului incalificabil de privatizare a Petrom și a întregii industrii românești.

Angajamentele relativ la Petrom se găsesc la pagina 10 din anexă. Până acolo despre sare, apa minerală, CFR marfă, eliminarea băncilor de stat din sistemul bancar românesc, Romtelecom, BRD, Petromidia, Romaero, Tarom, Sidex, Alro, Alprom, Conel și Romgaz. Toate trebuiau înstrăinate, la fel ca și flota comercială, despre care opinia publică și mass media par a fi uitat.

Dovada că Memorandumul ministrului transporturilor de atunci, Traian Băsescu, a produs efecte este și includerea acestor condiții în Memorandum de condiții economice și memorandum tehnic cu FMI, din 16 mai 2000, care poate fi accesat pe site-ul FMI și unde se precizează printre altele că:
„Al treilea, cu privire la companiile naționale (fostele regii autonome), după cum s-a convenit cu Banca Mondială, am oferit pentru privatizare la sfârșitul lui 1999 o cotă minoritară de capital al PETROM (35%). Totuși, această strategie a eșuat în atragerea vreunui interes serios. Vom analiza motivele care au condus la eșuarea acestei strategii, împreună cu Banca Mondială și vom deschide o licitație pentru privatizarea PACHETULUI DE CONTROL al PETROM anul acesta.”

 

basescubmpetrom_Page_01basescubmpetrom_Page_02basescubmpetrom_Page_03basescubmpetrom_Page_04basescubmpetrom_Page_05basescubmpetrom_Page_06basescubmpetrom_Page_07basescubmpetrom_Page_08basescubmpetrom_Page_09basescubmpetrom_Page_10basescubmpetrom_Page_11basescubmpetrom_Page_12basescubmpetrom_Page_13basescubmpetrom_Page_14basescubmpetrom_Page_15basescubmpetrom_Page_16basescubmpetrom_Page_17basescubmpetrom_Page_18basescubmpetrom_Page_19basescubmpetrom_Page_20

Salonul de carte de la Slobozia

Mâine, voi participa la Salonul de carte de la Slobozia, unde voi prezenta volumul lui Nicolae Titulescu despre „Politica externă a României”. La acest eveniment, va veni si doamna Georgeta Filitti, care va prezenta lucrarea „Basarabia noastră”.

Nu vreau sa uit să mentionez că ieri am dezvelit, la Ambasada Federatiei Ruse, busturile lui Titulescu si Litvinov, cei care, in 1934, au restabilit relatiile diplomatice intre cele două tari. Manifestarea a avut loc in contextul sarbătoririi a 140 de ani de la stabilirea relatiilor diălomatice intre România si Rusia. Bustul lui Titulescu, realizat de sculptorul Doru Drăgusin, a fost donat de Fundatia noastră.

 

_DSC6658

 

Cuib de cuci, la oferta

E o toamna superba. Ma bucura caldura invaluitoare a soarelui, la amiaza. Ca niciodata, la Cornu, nu reusim sa strangem toate merele si perele. Urmaresc, din cand in cand, unele emisiuni la televizor. In urma cu multi ani, criticam o emisiune de la Pro tv – Vacanta mare, cred. Acum, cand zapez, vad fragmente din Las Fierbinti. Vacanta mare mi se pare ca se inscria in categoria filmelor de arta.  Gandul ma duce, din nou, la Llosa. El aminteste de un tanar artist britanic ce foloseste balega de elefant intarita  ca materie prima pentru lucrarile sale.

Dezbaterile televizate mi se par destul de monotone – referendum, Elena Udrea, Bica, legile justitiei. Pe unele canale, Dragnea, insistent, procesul maimutelor, cenacluri de politica externa pe formatul sex in grup. In alte zone, comentarii despre legea pensiilor – imediat -, care va intra insa in vigoare peste cativa ani.

Presedintele Romaniei este, in continuare, un fel de Sfinx care patroneaza  desertul vietii publice. Din cand in cand il aud totusi, cu vocea accentuand aiurea silabele, ca la difuzorul cu sunet distosionat de pe vremea bunicilor.

Sunt unii carora nu le place in tara. Se pare ca nici in Costa Rica nu e mai bine. Altii, cu intreaga conducere, vor sa plece in exil la Parlamentul de la Bruxelles.

Pentru ca unii vor sa stinga lumina, eu ma incapatanez sa rezist aici, asa ca mi-am pus tuburi cu leduri si senzori care aprind lampile noaptea. Sa ma feresc de ordonante de urgenta.

Si pentru orice situatie, dupa ce am privit la viata partidelor, am pregatit, in gradina,  si un cuib de cuci.

 

Civilizatia spectacolului (II)

Un fapt intr-adevar neobisnuit in societatea noastra – spune Llosa – e disparitia unui personaj care timp de secole a jucat un rol important in viata statului – intelectualul. In Grecia antica, in Roma, in timpul Renasterii sau al Iluminismului, al Romantismului, intelectualul era cel care ghida, cel care arata directia in care sa se orienteze Cetatea.

In zilele noastre, intelectualul a disparut din dezbaterile publice, cel putin din cele care conteaza. Unii mai semneaza manifeste, scrisori publice dar ele nu mai au influenta reala in societate. In civilizatia spectacolului, considera Llosa, intelectualul mai starneste interes doar daca e in pas cu moda si daca se transforma in bufon.

Explicatiile sunt legate si de complicitatea lor cu sistemele totalitare, sau din cauza oportunismului. In plus, in lumea in care traim, asistam la suprematia imaginilor asupra ideilor. De aceea audiovizualul, cinematografia, televiziunea, internetul au lasat in urma cartile.

Astfel, frivolitatea in cultura inseamna sa ai un set de valori rasturnat sau dezechilibrat, unde forma conteaza mai mult decat continutul, aparenta mai mult decat esenta iar gestul si provocarea tin loc de sentimente si de idei. In civilizatia spectacolului, spectatorii nu au memorie. Traiesc agatandu-se de stiri, de breaking news si inghit publicitate intre episoade ale unor seriale pe care le uita imediat.

Este clar, in opinia lui Llosa, ca a avut loc si o banalizare a sexului, erotismul disparand in umbra pornografiei. Nu exista, de aceea, o metoda mai eficace de a amuza si a distra publicul decat sa dai apa la moara celor mai josnice pasiuni ale muritorilor de rand. Printre ele, un loc de frunte il ocupa dezvaluirea intimitatii celuilalt, mai ales daca e vorba de o figura publica.