Lansarea cărtii mele – „RĂZBUNAREA CUVINTELOR. Blog’n Roll vol. 10”

Vă astept cu placere!

Fundația Europeană Titulescu organizează joi19 mai 2022, începând cu ora 16:00, lansarea cărții:

‘RĂZBUNAREA CUVINTELOR. Blog’n Roll vol. 10’.

Autor: Adrian Năstase

Cu alocuțiuni din partea:

Adrian NĂSTASE

Marius TUCĂ

Cornel NISTORESCU

Dan ANDRONIC

Evenimentul va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, București.”

A murit Serban Valeca

A murit un fost coleg de guvern si un vechi prieten. Serban Valeca era un distins specialist in domeniul nuclear, profesor universitar, ministru pentru cercetare in guvernul pe care l-am condus si maestru 7 Dan in karate. Nu l-am auzit vreodata ridicand vocea. Aducea cu el calm si echilibru. Era foarte apreciat in Arges dar si de colegii din parlament, in cele patru mandate ale sale. A avut un rol deosebit in finalizarea lucrarilor de la Unitatea nr 2 de la Cernavoda.

In urma cu ceva timp, m-a invitat in Arges, in calitatea lui de presedinte PSD, sa lansez o carte. Am petrecut mai multe ore impreuna, depanand amintiri.

Am primit, cu multa tristete, in aceasta dimineata vestea disparitiei sale. Nu avea decat 66 de ani.

Condoleante familiei. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Bogdan Tiberiu Iacob, „Cum i-a ciuruit Putin lui Iohannis organigrama de la Cotroceni”

(InPolitics, 14 mai 2022)

„Cine crede că președintele Klaus Iohannis nu face sacrificii personale la vreme de criză e nedrept și se înșală amarnic. Situația dificilă de care e responsabil exclusiv și integral Vladimir Putin afectează și administrația prezidențială și o face, indirect, mai puțin eficientă.

O dovadă în acest sens e organigrama Cotrocenilor.

Din echipa lui Iohannis lipsește un șef al Administrației Prezidențiale, cum au avut foștii președinți și chiar cel actual, la începutul activității.
Comparativ cu echipele președinților precedenți, nu există – și e foarte grav, am zice – consilier de politică externă, ci doar unul pentru afaceri europene, ceea ce e altceva.
Și nici consilier pentru analiză politică.
Nu există, caz uluitor, consilier purtător de cuvînt al președintelui. Și nu mai există nici consilier în domeniul justiției și problemelor constituționale, după trimiterea Mihaelei Ciochină la CCR.
Nici unul specializat pe anticorupție, cum avea Băsescu.
Ori unul dedicat pe probleme cetățenești, ci doar la pachet cu alte sarcini.
Nu știm ca președintele Iohannis să mai aibă vreun consilier personal, după ce Andrei Muraru și Mihai Răzvan Ungureanu, cu mulți ani în urmă deținători ai acestui statut, au plecat în alte zări.
Și nu a avut niciodată vreun consilier personal străin, în condițiile în care Băsescu avusese patru, Hughes de Chavagnac, Rupert Llewellyn Vining, David Broucher și Klaus Werner Grewlich, nostimă coincidență de prenume.

Să mai remarcăm în organigrama de la Cotroceni lipsa deplină de intelectuali cu renume și prestigiu profesional, așa cum se regăseau la foștii președinți, de la Andrei Pleșu și Zoe Petre la Renate Weber, Eugen Mihăescu, Theodor Baconschi, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Octavian Belu ori Virgil Păunescu.

Singurele nume cît de cît răsărite sunt, în acest moment, Sandra Pralong și Constantin Dudu Ionescu, vestigii ale altor epoci. În orice caz, singurul consilier de la Cotroceni care e vizibil cît de cît în spațiul public e doamna Delia, de la Protocol, cea responsabilă cu ținute și cafele. Unii spun chiar că apare exagerat de mult, ținînd cont de fișa postului. La fel de straniu e că doamna Delia e consilier prezidențial plin, deci cu rang de ministru, în timp ce Pralong și Ionescu sunt doar consilieri de stat.
Restul consilierilor sunt toți missing in action, iarăși caz nemaintîlnit la președinții anteriori și, foarte probabil, la orice alt președinte de pe planetă.
Iar absența numelor de prestigiu din echipa lui Iohannis nu poate avea decît o explicație, în opinia noastră: oamenii de valoare reclamă salarii grele.
Și Președinția nu are acești bani, din vina, desigur, a lui Putin.”

„Mai bine mai tîrziu decât niciodată, îmi cer scuze public de la Adrian Năstase”

M-a tulburat aceasta marturie. Citind-o, am inteles mai bine cum era ajutat, in urma cu 10 ani, linsajul mediatic in timpul regimului Basescu, de reprezentantii „anonimi” ai statului paralel. Ii sunt recunoscator domnului Gheorghe Smeoreanu pentru acest gest de eleganta.

Postat de Curierul zileijoi, 12 mai 2022, 00:10:00în:  Gheorghe Smeoreanu18 ComentariiVizualizări: 1.150

  • Din punctul meu de vedere


Războiul din Ucraina are, printre alte definiții, și pe aceea de război moral. Să dă o luptă cumplită între două sisteme de valori împletite într-un nod gordian și tare mă tem că nodul va fi tăiat de sabia ascuțită a intereselor financiare.


Iată de ce simt că acest război m-a obosit, ceea ce sună totuși a blasfemie, deoarece familia mea, prietenii mei, societatea în care trăiesc nu se află sub bombardament și nu plătesc tribut de sânge.
În fine, luați aceste cuvinte nu ca pe o introducere, ci ca pe un fel de codeală, codeala celui care ar vrea să spună ceva ce nu îi convine, iar pentru asta amână clipa adevărului.
Această rubrica are aproximativ o mie de cuvinte, așa încât nu mai pot consuma din ele cu speculații și figuri de stil jurnalistice.
Să trecem la subiect.
Îi poți reproșa unui ziarist că n-are talent, că e vândut, că e lipsit de onoare și demnitate, dar vă spun cu mâna pe inimă că acuzația cea mai gravă este aceea că s-a înșelat, se înșeală și se va mai înșela.
Acuzați-mă și voi recunoaște.
Voi recunoaște fără măcar să aștept acuzația.
A fost o vreme când am greșit cu privire la vinovăția unor oameni, iar cel mai important dintre cei asupra cărora m-am înșelat este fostul premier Adrian Năstase.
De ce spun asta abia acum ? Fiindcă am amânat, m-am codit, cu ziceam mai sus, pentru că am lăsat de pe o zi pe alta, ani după ani. Am evitat să pun pe pagina albă a computerului și pe pagina de ziar recunoașterea faptului că a fost o perioadă a vieții mele, de om și de ziarist, în care m-am lăsat înșelat ca un prost și am comis, fără să vreau, dar cu deplină eroare morală, crime jurnalistice.
Vreau să mărturisesc una dintre ele.
Zilele trecute, am primit un telefon de la Adrian Năstase. M-a întrebat dacă știu care este sursa unui articol apărut în criterii.ro în urmă cu un deceniu, dispărut apoi, dar preluat de ziaruldevalcea.ro și ținut în viața internetului până în zilele noastre.
Am înțeles că era o simplă curiozitate a dlui Năstase să afle de unde și până unde dăinuia în rețea acest articol aberant cu privire la un presupus testament al domniei sale prin care împărțea familiei, înainte de tentativa de a-și pune capăt vieții, bunuri și valori de zeci de milioane de dolari sau euro, nu mai știu precis.
Adevărul iese întotdeauna la iveală, autorul unui omor poate fi descoperit peste ani și ani.
Am rămas mut, am dat din colț în colț.
Nu mai vorbisem de două decenii cu Adrian Năstase și acum vocea domniei sale îmi punea întrebarea simplă dacă acel articol are o sursă, un autor, o semnătură.
N-are !
Articolul este doar un gunoi, preluat acum zece ani din groapa de gunoi a internetului, urmând un trend. Trendul de a crede că Justiția începuse să-și facă datoria, să scoată la lumină averi furate poporului, iar primul mare hoț dovedit s-ar fi numit chiar fostul prim – ministru Adrian Năstase.
Într-un asemenea hal de îndobitocire mă adusese și pe mine sistemul, ca pe atâția alții, dar alții nu contează, grav este că eu trăiam în minciună și, ziarist fiind, propagam minciuna.
Vreo trei ani am stat cu solzii pe ochi.
Nu știu nici acum ce m-a făcut să văd din nou lumina, dar atunci când s-a întâmplat, am înlemnit. Fusesem ceva timp o unealtă a Sistemului, crezusem că, în sfârșit, Justiția funcționează, când în realitatea crudă și cumplită totul era o epurare a țării de tot ceea ce avea elita ei politică mai bun.
Sistemul trebuia să îi bage la pușcărie pe toți cei care, prin inteligență și personalitate, prin experiență și caracter, s-ar fi putut opune deznaționalizării, renunțării la suveranitate, jafului fără precedent în istorie.
Ei știau că Adrian Năstase trebuia băgat la închisoare și, dacă ne gândim bine, nici nu putea fi concepută o Românie în genunchi, în primul rând cu Adrian Năstase dar și cu alții ca el, lăsați în libertate.
Sistemul lucra, iar eu i-am fost complice.
Însă când m-am trezit, m-am revanșat.
Am fost și sunt unul dintre cei mai clari în dezvăluirile despre Statul Paralel și perfidia cu care s-a lucrat pentru distrugerea țării. Sunt în Criterii Naționale, pe net și pe print, sute de articole în care am arătat cum elemente din Justiție și din Servicii au fost combinate pentru a distruge demnitatea clasei politice și capitalul românesc.
Am fost blocat pe net, am suferit atacuri asupra site-ului, am fost pus pe lista neagră de la Sibiu a publicațiilor cenzurate.
Târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată, îmi cer scuze public de la domnul Adrian Năstase.
Articolul acela nu mai există pe Criterii. Sper că din acea ediție print s-a ales praful.
Adrian Năstase nu mi-a reproșat nimic, cred că atunci când m-a sunat era chiar amuzat. Trebuie să-i mulțumesc pentru că mi-a dat posibilitatea să recunosc că la începutul deceniului trecut m-am lăsat înșelat de Sistem.
(Parțial înșelat, fiindcă tot eu am fost acela care a dezvăluit că primarul Mircia Gutău a fost o victimă a Statului Paralel și am propus să primească, în închisoare fiind, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Rm. Vâlcea, ceea ce s-a și întâmplat).
Adrian Năstase m-a rugat să aflu, în cazul în care pot, cum a apărut în Criterii acel mizerabil articol. Nu știu, n-am habar, a fost o producție a Statului Paralel pe care o credeam, pe vremea aceea, autentică.
Era, în fond, un gunoi, a minciună cu spume.
Războiul din Ucraina m-a obosit moral. Știu că adevărul despre această catastrofă va ieși, cândva, la lumină.
Aproape totul iese, cândva, la lumină.
Gheorghe Smeoreanu