Intr-un volum remarcabil – Anuarul instructiunii publice din Romania pentru perioada 1863-1864 – V.A. Urechia, directorul general al instructiunii publice si al cultelor,  din acea vreme, prezinta date deosebit de interesante despre personalul din invatamant, despre numarul de scoli si despre programele scolare, despre dotarea scolilor si a facultatilor si despre vechimea lor pentru o perioada care mie mi se pare fascinanta – aceea a  reformelor din perioada Domnitorului Cuza.

Iata cateva elemente.

Sunt trecuti nominal invatatorii scolilor comunale din fiecare judet. Sunt mentionate, pentru Prahova, 124 de scoli, inclusiv scoala din Cornu de Sus si de Jos, avand ca invatator pe Chirita Dragomir.

In total, existau la acea vreme 1867 scoli comunale rurale, 8 gimnazii, 7 facultati, 31 de pensionate private de baieti 41 de fete, 22 de scoli confesionale 2 scoli muzicale, doua muzee „de tablouri”.

Pentru Iasi este mentionata si o Scoala de pictura dar si Museul National de Tablouri.

La Universitatea din iasi, la Facultatea Juridica, programa cuprindea Dreptul natural si dreptul gintilor de trei ori pe saptamana, avand ca profesor pe Simion Barnutiu. Se mai preda dreptul si procedura penala dar si dreptul roman.

Sunt trecute si efectivele de studenti. Spre exemplu, la Facultatea de Drept din Bucuresti, pentru perioada 1863-1864, erau 75 de sudenti, dintre care doar 28 inscrisi la cursuri, ceilalti doar pentru a audia prelegerile.

Foarte interesante sunt datele referitoare la cei „stipendiati aflati in strainatate” (avand un statut asemanator cu cel al beneficiarilor burselor date de Guvernul Romaniei, in perioada in care eram premier). Figureaza 55 de studenti si 11 elevi. Printre ei, Nicolae Grigorescu (pictura), G. Mortun (literatura), Ion I. Campineanu (drept), Petre Poni (stiinte naturale) etc.  Si mai interesanta mi se pare lista cu „stipendistii intorsi din strainatate in anul 1863-1864 si ce posturi au dobandit”! Intre ei George Meitani dar si alte 14 persoane care au primit, in principal, posturi de profesor.  Exista si o lista cu sudenti „stipendisti ai Scolei de medicina din Bucuresti”, intre care Dimitrie Draghicescu. Sau o lista cu cei care si-au luat doctorate in medicina la Paris sau Torino..

Sunt mentionate cifrele celor inscrisi dar si ale celor promovati – pe fiecare district.

 

De-a lungul timpului, am ascultat de multe ori versurile poeziei „Pui de lei”.

„Eroi au fost, eroi sunt inca,

Si-or fi, in neamul romanesc.

Caci rupti sunt ca din tare stanca

Romanii ori-si-unde cresc”…

Nu stiam insa cine este autorul acestor versuri care au fost transformate intr-un imn foarte cunoscut, intonat mai ales  la ceremonii militare. Am descoperit insa un volum, din 1891, intitulat Pui de lei”, publicat de Ioan Nenitescu, un mare patriot, in care am gasit versurile pe care le stiam atat de bine. Am vrut sa aflu mai multe lucruri despre autor. Am gasit ca s-a nascut in Galati, in 1854 si ca a avut o interesanta activitate literara in cenaclurile vremii, inclusiv la Junimea.

In 1877, ca student, participa voluntar la Razboiul de independenta, facand parte din Regimentul XIII Dorobanti (superba dedicatia din volum!). Tot el a scris cunoscuta poezie „Tara mea”.

In 1896 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, dupa ce isi luase si un doctorat in filosofie in Germania. Moare insa in 1901, la numai 47 de ani.

Vreau sa urez „La multi ani”, in aceasta zi de vacanta, in miezul verii, tuturor celor care poarta numele Maicii Domnului.  E ziua onomastica a  celor care se numesc  Maria, Mariana, Marin, Marian si, dati-mi voie, dragi prieteni  sa va doresc sa aveti o zi  frumoasa si placuta.

Aceasta zi, romanii obisnuiesc sa o defineasca drept „Sf Maria Mare” (pentru a o deosebi de „Sf Marie Mica”, de la inceputul lui septembrie). Imi permit doar sa va reamintesc ca acest cuvant inseamna, conform teologilor, fie „copil dorit”, fie „ amaraciune”. Conotatiile sunt, evident, religioase.  Este un nume frumos, folosit in Romania pe scara larga, si care arata o aplecare traditionala spre crestinism a poporului nostru.

Pe tatal meu il chema Marin si el isi serba intotdeauna cu noi aceasta zi onomastica. Anul acesta se implinesc 100 de ani de la nasterea lui si amintirea lui imi este foarte draga. Adaug o fotografie a lui, din ultimul an de viata, cu ocazia unei ceremonii de la Colegiul Militar National din Breaza, unde a tinut un discurs in calitate de reprezentant al fostilor  profesori si elevi de la „Liceul Militar Nicolae Filipescu”, de la Manastirea Dealu.

Inca o data, La Multi Ani!

Ieri, am participat la deschiderea Cursurilor de vara ale Universitatii populare, infiintata de Nicolae Iorga, la Valenii de Munte, in 1908. Este a 64-a editie a acestor cursuri ce vor dura sase zile., cu un program foarte dens. La deschidere, au participat notabilitatile judetului Prahova si ale localitatii, precum si invitati speciali: ministrul de externe, Teodor Melescanu, academicianul Razvan Theodorescu, ambasadorul Republicii Moldova, Mihai Gribincea, alaturi de numerosi istorici dar si de mai multi primari din Basarabia.

In cuvantul meu, am reamintit importanta operei lui Iorga pentru ideea unitatii nationale. Am amintit vastitatea acestei opere – 1450 de volume, 50000 de articole, peste 100000 de scrisori (doar cele aflate in cele 450 de volume de la Biblioteca Academiei).

Am mentionat frumoasa evocare a lui Mircea Eliade despre Iorga, din 1944 si am vorbit despre o carte a sa din 1899 referitoare la viata intelectuala din Romania dar si despre conferinta  de la Radio, din 1935, despre personalitatea lui Mihai Kogalniceanu – de la a carui nastere sarbatorim anul acesta 200 de ani. In final, am oferit Muzeului din Valenii de Munte un portret realizat de Catul Bogdan.

Dupa incheierea sesiunii de deschidere, am prezentat, in cadrul programului anuntat, impreuna cu ambasadorul Gribincea, albumul nostru, aparut recent, cu cele 120 de harti ale Basarabiei.