A murit Eugenia Florescu

A murit Eugenia Florescu – muzeograf, critic de artă, prietenă. Ne stiam de dinainte de ’89, cand ne strangeam in diferite locuri pentru a urmări videocasete cu filme care nu rulau pe ecrane.

După ’89, m-a ajutat la amenajarea noului sediu al ministerului de externe si la identificarea si punerea in valoare a lucrărilor de patrimoniu aflate in clădirile ambasadelor noastre. Imi aduc aminte, spre exemplu, că a mers in fostele republici caucaziene pentru a cumpăra covoarele necesare pentru sediul central. A obtinut, in acelasi scop, donatii de lucrări de la cei mai valorosi artisti plastici români. Imi aduc aminte, cu nostalgie, de felul in care arăta cabinetul meu atunci, decorat cu lucrări ale lui Tuculescu, lucrări proprietate a ministerului.

După 1992, m-a urmat la Camera deputatilor, unde, in calitate de presedinte, m-am ocupat de finalizarea lucrărilor la Casa Poporului. Era nevoie  nu doar de lucrările propriu-zise de constructie dar si de „incălzirea” acelor spatii imense de marmoră. Am umblat impreună prin depozitele Ministerului culturii si am reusit să găsim lucrări pentru a decora  sutele de incăperi si  săli de conferintă. Acum, când toate partidele isi organizează congresele acolo, sălile par că asa au fost din totdeauna…Puteti constata aceste eforturi, lecturând albumele ce cuprind „Colectia de artă a Camerei Deputatilor”, pe care le-a editat.

Impreună am creat Oficiul de ambientare al Camerei Deputatilor, Muzeul parlamentului, Sala de expozitii C. Brâncusi, zeci de expozitii si de muzee.

Sunt oameni care nu vor putea fi inlocuiti. Iar amintirea lor ne va rămâne dragă tot restul vietii.

Să ai un drum linistit si impăcat, dragă Jeni!

 

Guest post: Marius Ghilezan, „Cum se vand Romania si Groenlanda”

În aceeași zi, Klaus Iohannis, președintele unei țări cu o suprafață de zece ori mai mică, dar cu resurse comparabile celei mai mari insule de pe planetă, a spus „Yes, I do“ la toate pretențiile lui Donald Trump.

Președintele SUA, Donald Trump, vrea să-și scrie cu majuscule numele, alături Andrew Johnson, președintele care a cumpărat Alaska în 1867 de la ruși, oferind doar 7 milioane dolari, cam 5 dolari/km.

Klaus Iohannis nu a ținut să i se alăture numele celebrului general George Pomuț, consul al SUA la Sankt Petersburg pe vremea negocierilor dintre Rusia și SUA pentru cea mai eficientă achiziție. În scurt timp, americanii au scos munți de aur, spre disperarea Kremlinului,  care nu a știut cum să valorifice bogățiile sale naturale.

Klaus Iohannis nu a cerut nimic în schimb contra pretențiilor președintelui american și nici nu a ținut cu țara sa.

Declarația comună, semnată la Casa Albă de Iohannis și Trump, proiectează în mod evident interesele strategice ale SUA în relația cu China și Rusia în domeniul cibernetic, respectiv energetic. Declarația are doi piloni împotriva dezvoltării relațiilor comerciale ale României cu companii chineze, în domeniul 5G și al investițiilor în Centrala Nucleară de la Cernavodă. De asemenea, Administrația americană cere o legislație mai bună pentru exploatarea gazelor naturale, un sprijin pentru ExxonMobil.

Iohannis nu a solicitat nimic în numele poporului român. O biată notare în documentul oficial, potrivit căreia României i se va facilita intrarea în Programul Visa Waiver, de fapt o amăgire sau o consolare cu ciucurei. Legislația americană privind acordarea vizelor e precisă, clară și impune o serie de condiții.

Și România are o legislație privind anticorupția, un pachet legislativ impus de Victoria Nuland, trimisa fostei Administrații la București.

Culmea, normele românești sunt la fel de clare, de precise și impun sancțiuni dure pentru abuzul în serviciu.

Donald Trump, cel care știe mai bine decât Iohannis să cânte partitura „The winner take it all“, a micționat cu boltă peste prevederile legii abuzului în serviciu.

Practic, ce i-a cerut Trump lui Iohannis? Să impună Guvernului (deși nu suntem o republică prezidențială) modificarea Legii Offshore privind exploatările de gaze din Marea Neagră. Asta după ce, în primă fază, americanii de la ExxonMobil au fost de acord cu prevederile legii. După ce s-au consultat cu analiștii lor financiari, au constatat că deductibilitatea este neretroactivă în legislația românească. Și de aici a început potopul de acuze, de amenințări cu retragerile investițiilor, cu vinderea perimetrelor explorate ș.a.m.d.

Deductibilitatea se traduce astfel: scoți gaz de 100 mld. dolari și vii cu facturi care să acopere profitul, să spunem de 30 mld., și statul român mai ia praful de pe tobă.

În Declarația comună, care seamănă mai mult cu un ucaz sovietic, se vorbește despre „interesul nostru comun pentru crearea unui climat investițional care să ofere transparență, predictibilitate și stabilitate“. Sigur că nu e pentru Dedeman sau pentru vreun producător de șliboviță care ar dori să-și deschidă vreun business peste Ocean.

Pentru că retorica își are redundanța ei, trebuie spus că impozitul pe profit în România este de patru ori mai mic decât cel din SUA. Modifică Congresul american Legea finanțelor pentru că așa scrie într-o declarație comună? Să fim serioși! Acțiunea e unilaterală. Se traduce simplu. Mai vrei un mandat, impui interesele companiilor americane în țara ta. Simplu ca „Bună ziua“.

OUG privind licitațiile publice nu are prevederi privind scoaterea unui competitor din cursă

Cât privește limitarea accesului liber al unei companii la o licitație publică, președintele SUA a cerut, fără să i se spună că România are o legislație clară privind achizițiile publice, că art. 215 din OUG 45/2018 prevede:

„(1) Autoritatea contractantă informează fiecare candidat/ofertant cu privire la deciziile luate în ceea ce priveşte rezultatul selecţiei, rezultatul procedurii, respectiv atribuirea/încheierea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru sau admiterea într-un sistem dinamic de achiziţii, inclusiv cu privire la motivele care stau la baza oricărei decizii de a nu atribui un contract, de a nu încheia un acord-cadru, de a nu implementa un sistem dinamic de achiziţii ori de a relua procedura de atribuire, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile de la emiterea deciziilor respective. “

„Căutăm să evităm riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G“, se arată în declarație. Chiar dacă nu este menționat numele companiei Huawei, supusă unor sancțiuni drastice de Administrația SUA din cauza suspiciunilor de spionaj cibernetic, Declarația comună sugerează că România ia în calcul aplicarea la licitația 5G a unor filtre care să împiedice eventuala participare a Huawei.

Funcționarilor li se cere să facă un abuz în serviciu. Cine îi va apăra?

Practic, funcționarilor români li se impune să nu respecte legea, ceea ce i-ar putea face „penali“. Ce se întâmplă după ce câștigă cine trebuie? Li se dă o protecție din partea Ambasadei SUA de la București?

Același lucru se va impune și Nuclearelectrica, o companie 100% românească. Trebuie să nu mai dezvolte programe cu chinezii, pentru că așa a cerut partenerul strategic.

Totul pare ok, în sensul, dacă e ordin, e cu plăcere. Dar noi ce avem de aici? Poate doar Iohannis un nou mandat. Și pentru ce? Pentru o nouă reînfeudare? Dacă majoritatea parlamentară se va opune? Ce se face președintele? Așteaptă un guvern liberal care să predea țara total? S-ar răscoli Brătienii în mormânt, cei cu deviza „Prin noi înșine“.

Dor de Regina Maria

România e pusă demult la mezat de toți președinții. Premierul
Majestății Sale Margareta a II-a a Danemarcei a anunțat că Groenlanda Regatului nu se vinde. Are autonomie.

Deja mi s-a făcut dor de Regina Maria, care a uimit America în 1926. Nu s-a dus să-i ofere președintelui american nimic. Poate el ar fi dorit să o cunoască pe frumoasa și maiestuoasa zână din Carpați. N-a fost să fie.

Încă un motiv pentru o Monarhie Constituțională. Niciun monarh nu s-ar fi predat la cheie. De ce? Simplu: pentru că nu avea nevoie de un nou mandat.

De dragul unui nou mandat, Klaus Iohannis a predat România la cheie partenerului strategic. S-a și opus Nord Stream II, prin semnătură, spre disperarea Angelei Merkel.

 

 

 

Bogdan Drăghici

Bogdan Drăghici, azi arestat pentru 30 de zile pentru violarea unei minore, era în 2004 un fervent susținător al lui Traian Băsescu. Din poziția de lider sindical al funcționarilor publici, mitralia cabinetul Năstase cu un zel vecin cu demența.
După câștigarea alegerilor de către Traian Băsescu și Alianța DA, el a fost răsplătit cum se cuvine.
Nota adevarul.ro în 2005, citând din cererea de angajare a personajului:

„Subsemnatul, Draghici Gheorghe Bogdan, presedinte al Forumului National Sindical din Administratia Publica (FNSAP) si al Asociatiei Nationale a Functionarilor Publici (ANFP), in varsta de 30 de ani, neinregimentat politic, imi depun in mod public candidatura la functia de presedinte al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, considerand ca pot contribui cu succes la realizarea obiectivelor fundamentale stabilite de noul guvern care se refera la combaterea eficienta a coruptiei, la depolitizarea si deparazitarea administratiei publice si a functiei publice, la instituirea unui dialog social autentic”.

N-a putut sa obtina functia dorita, dar s-a ales cu cea de director adjunct al Institutului National de Administratie, cu rang de subsecretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor.
Cine zice că impostura a început cu guvernările girate de Dragnea suferă de amnezie.

„Răsturnări de situatie”

M-am intors in Bucuresti. Temele la stiri sunt cam aceleasi. „Situatia” la Caracal se rastoarnă, se pare, in fiecare zi. O zi stă in picioare apoi, hop, „răsturnare de situatie”. In ziua următoare, din nou, „răsturnare de situatie”. O zi, „situatia” stă in cap si apoi, ce să vezi, „răsturnare de situatie”.

M-as fi asteptat să se intâmple trei lucruri: 1. autoritătile să tragă concluzii politice si normative, adoptand măsuri legislative radicale printr-o schimbare de politică penală; 2. institutiile care investighează să investigheze in liniste si periodic să facă declaratii pentru presă; 3. cei care dau informatii „pe surse”, generând psihoză colectivă, să fie dati afară din politie, procuratură, etc.

Apoi să ne concentrăm pe dezbateri legate de educatie, sănătate, infrastructură, Brexit, eventual Orientul Mijlociu, Asia si ce se mai intâmplă prin lume…