Adrian Năstase îl laudă pe Victor Ponta: „Are o inteligență politică remarcabilă. Lipsa de consecvență e însă un defect în politică”

Există momente în care alegătorii îi reamintesc unui conducător că țara nu este proprietatea lui. Și, cu atât mai puțin, lumea întreagă.

Alegerile americane de la jumătatea mandatului par să reprezinte un asemenea moment. Potrivit proiecțiilor disponibile la 4 noiembrie, democrații au câștigat controlul ambelor camere ale Congresului. Numărătoarea continuă, dar verdictul politic este deja conturat: Donald Trump a primit o sancțiune severă.

Surpriza este amploarea înfrângerii republicane. Victoria lui James Talarico în Texas și cea a lui Adam Hamilton în Kansas arată că nemulțumirea a trecut dincolo de frontierele electorale obișnuite. Kansasul nu mai alesese un senator democrat de 94 de ani.

În lectura mea, au fost sancționate și excesele. Exagerările, amenințările, imprevizibilitatea, tentația de a trata instituțiile drept accesorii ale voinței prezidențiale. Încercarea de a transforma superioritatea militară și economică a Statelor Unite într-un drept de dispoziție asupra celorlalți.

Costul vieții și nemulțumirile economice au cântărit greu, alături de războiul din Iran și de evaluarea activității administrației. Nu putem atribui tuturor alegătorilor aceeași motivație. Putem însă observa că spectacolul permanent al puterii nu a reușit să acopere aceste nemulțumiri.

Ajunsesem să avem impresia că întreaga lume trebuia să trăiască sub domnia americană, interpretată și administrată personal de Donald Trump. Aliații trebuiau să se conformeze, adversarii să se teamă, iar dreptul internațional să aștepte până se încheia următoarea negociere.

Nu pot să uit abordarea referitoare la Groenlanda. Trump părea că vrea să o bage în buzunar ca pe o minge de golf. Un teritoriu, o populație, o istorie și suveranitatea unui aliat deveneau elementele unei tranzacții imobiliare. Amenințările privind preluarea insulei au provocat o criză în interiorul NATO. Acordul negociat ulterior cu Danemarca și Groenlanda reafirmă suveranitatea daneză și dreptul groenlandezilor la autodeterminare. Era nevoie de luni de tensiuni pentru a reveni la principii care ar fi trebuit respectate de la început?

A urmat febra redenumirilor. Golful Mexic a devenit, pentru uzul autorităților federale americane, „Golful Americii”. O denumire consacrată de secole era tratată ca o inscripție care poate fi schimbată la intrarea într-un hotel. Evident, un ordin prezidențial american nu obligă restul lumii să-și rescrie hărțile.

Departamentul Apărării a primit, prin ordin executiv, titulatura suplimentară de „Departament al Războiului”, în timp ce modificarea denumirii legale presupune intervenția Congresului. Alegerea spune ceva despre felul în care administrația a dorit să se prezinte lumii. Cuvintele pregătesc atitudini, justifică politici și transmit intenții.

Nici Centrul Kennedy nu a scăpat de nevoia prezidențială de autoglorificare. Tentativa de a-i adăuga numele lui Trump a generat contestări și intervenția justiției. Un memorial dedicat unui președinte asasinat a devenit terenul unei dispute despre vanitatea președintelui în funcție.

În opinia mea, acest cult al personalității a ajuns la un nivel jenant inclusiv pentru republicanii care mai păstrează respectul pentru tradiția instituțională a propriului partid. Nu pretind că toți au spus-o public. Tocmai disponibilitatea de a accepta asemenea excese a devenit parte a problemei.

Iar promisiunea de a acorda fiecărui cetățean american adult 5.000 de dolari dacă republicanii păstrează Congresul a dus campania într-o zonă de vulgaritate politică greu de ignorat. Nu vorbim despre o plată efectuată pentru fiecare vot, ci despre o promisiune de beneficiu public legată explicit de victoria partidului prezidențial. Politic, mesajul suna ca o încercare de a pune un preț pe sprijinul electoral.

În politica externă, accesele geopolitice ale administrației au alimentat insecuritatea. Războiul din Iran a arătat cât de repede demonstrația de forță poate aprinde o regiune și poate trimite costurile către oameni aflați la mii de kilometri distanță. Lumea nu poate fi administrată prin alternarea amenințărilor cu anunțuri triumfaliste despre înțelegeri istorice.

Înseamnă rezultatul electoral că Trump a devenit o „rață șchioapă”, cum afirmă același Băsescu? Formula descrie, de regulă, un lider aflat spre sfârșitul mandatului, cu influență în scădere. Politic, întrebarea este justificată. Instituțional, președintele american păstrează însă puteri considerabile.

Noul Congres, care își va începe activitatea în ianuarie, va putea bloca inițiative legislative, controla finanțări și investiga deciziile administrației. Senatul va putea respinge nominalizări. Vor exista confruntări și blocaje; președintele își păstrează dreptul de veto.

Sper însă ca aceste confruntări să contribuie la recalibrarea raporturilor dintre puterile statului american. Congresul să-și exercite autoritatea, justiția să-și apere independența, iar administrația să accepte limitele mandatului său. Sper, de asemenea, să revină preocuparea pentru dreptul internațional. Acesta trebuie să-i oblige și pe cei puternici.

Pentru Europa, rezultatul oferă o oportunitate, dar ar fi periculos să producă o nouă somnolență strategică. Europenii au nevoie de capacitate de apărare, de energie accesibilă, de industrie și de o voce proprie. Nu își pot organiza viitorul așteptând ca alegătorii americani să le rezolve periodic problemele.

Pentru China, competiția cu Statele Unite va continua. Un Congres democrat nu înseamnă abandonarea intereselor strategice americane. Poate însă modifica instrumentele, ritmul și condițiile negocierii. Beijingul va avea în față o putere americană mai disputată în interior și, probabil, mai greu de angajat în înțelegeri durabile.

Pentru Rusia, perspectiva unor aranjamente negociate exclusiv cu președintele american se complică. Un Congres de altă culoare poate crește costul politic al concesiilor și poate susține alte priorități privind Ucraina. Rezultatul nu garantează pacea și nici nu închide calea negocierilor. Sper să reducă tentația de a hotărî soarta altora fără participarea lor.

Pentru România, ar fi timpul să abandonăm reflexul politic exprimat atât de plastic prin metafora „marelui licurici”. Parteneriatul strategic cu Statele Unite trebuie cultivat serios, prin relații cu administrația, cu ambele partide și cu instituțiile americane. El cere demnitate, competență și capacitatea de a formula interese românești.

Avem nevoie de o politică externă activă, care să înțeleagă schimbările și să construiască opțiuni. Securitatea Mării Negre, Republica Moldova, investițiile și cooperarea economică reclamă muncă diplomatică, nu admirație necondiționată pentru ocupantul temporar al Casei Albe.

Votul american oferă speranța că excesele pot fi temperate. Rămâne de văzut câtă voință va avea noul Congres să-și exercite puterile.

Oricât de mare ar fi „licuriciul”, lumina lui nu suspendă dreptul celorlalți de a exista.

Adrian Năstase spune că autoritățile îl transformă pe Călin Georgescu într-un erou. „Îl mențin în atenția publicului”

Muzeul Național al Bucovinei invită publicul vineri, 6 noiembrie 2026, începând cu ora 14:30, la conferința susținută de Adrian Năstase, cu tema „Nicolae Titulescu și rețelele de influență ale Europei interbelice”.

Evenimentul va avea loc la Muzeul de Istorie, în Sala de Conferințe, și se desfășoară în cadrul programului „Zile și nopți la Muzeul Național al Bucovinei”.

Conferința propune o incursiune în diplomația europeană a perioadei interbelice, având în centru personalitatea lui Nicolae Titulescu și rolul său în configurarea relațiilor internaționale. Analiza urmărește mecanismele prin care diplomatul român a construit și valorificat rețele de relații și influență la nivel european, contribuind la afirmarea României pe scena diplomatică internațională.

Tema întâlnirii pornește de la studiul „Titulescu și rețelele europene de influență”, semnat de Adrian Năstase și publicat în septembrie 2026, sub forma unui eseu și material de cercetare. Autorul, președinte al Fundației Europene Titulescu, continuă astfel preocupările sale dedicate moștenirii diplomatice a lui Nicolae Titulescu și relevanței acesteia pentru înțelegerea relațiilor internaționale.

Conferința se înscrie în seria cercetărilor și demersurilor editoriale prin care Adrian Năstase readuce în atenția publicului personalitatea și activitatea marelui diplomat român, între lucrările sale dedicate acestuia numărându-se și volumul „Nicolae Titulescu. Contemporanul nostru”.

Prin organizarea acestui eveniment, Muzeul Național al Bucovinei își propune să ofere publicului oportunitatea unei întâlniri cu istoria diplomației românești și europene, precum și cu o temă relevantă pentru înțelegerea contextului politic și diplomatic al perioadei interbelice.

Proiectul este aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava. Intrarea este liberă.

Link către articol: https://www.monitorulsv.ro/adrian-nastase-sustine-o-conferinta-despre-nicolae-titulescu-si-retelele-de-influenta-ale-europei-interbelice-la-muzeul-national-al-bucovinei_8291d2/