Nu sunt obișnuit să se pună la indoială ceea ce spun. Și, mai ales, să se insinueze că mint.

S-a intâmplat de curând in legătură cu declarația mea privitoare la o discuție pe care am avut-o cu regretatul Corneliu Coposu, in care acesta m-a sondat dacă aș fi de acord să candidez la alegerile prezidențiale, din 1992, din partea PNȚ-cd. Președintele Fundației „Corneliu Coposu” in loc să pună la indoială, eventual, declarația mea, a reacționat spunând că este „o mizerie aruncată in spațiul public de către un fost prim-ministru, condamnat penal”. Un contra-argument de necombătut!

Să vedem contextul. In perioada 1990-1992, eram ministru de externe si, conform legii de atunci, nu eram membru al vreunui partid. Incă de la inceputul mandatului meu il invitasem pe Corneliu Coposu să fie membru al Consiliului consultativ al MAE. In cadrul acestei colaborari, am discutat despre modalitatea aducerii in țară a osemintelor lui Nicolae Titulescu din Franța. Anexez scrisoarea primită atunci.

Care era situația PNȚcd in 1992?

Nu era prea roză. La alegerile din 20 mai 1990, PNȚcd obținuse 2,5% din voturi – atat la Cameră, cât și la Senat. Iar la alegerile prezidențiale, candidatul partidului -Ion Rațiu – obținuse 4,29% din voturi.

In aceste condiții, Corneliu Coposu trebuia să găsească o „locomotivă”, cu tracțiune politică pentru alegerile din 1992. Căuta, desigur, un candidat oarecum independent, fără o legătură directă cu trecutul partidului. Pâna la urmă a fost găsit profesorul Emil Constantinescu, cu același tip de profil (profesor, relativ independent politic) și deci in aceeași logică, adus să conducă Convenția democrată, in care PNȚ cd era principalul aliat.

Cu experiența sa, Corneliu Coposu știa că un candidat al CD, chiar independent, va obține foarte greu un procentaj care să-l depășească pe Ion Iliescu. Probabil că a gândit că o eventuală candidatură a mea ar micșora bazinul electoral al candidatului PDSR. Din câte am ințeles, presedintele Fundației „Corneliu Coposu”, in vârstă de 22 de ani, la acea vreme, era la studii in Franța și s-ar putea ca liderul PNȚ cd să nu-l fi informat chiar cu toate discuțiile sale de căutare a unor soluții.

Din păcate pentru CD, lucrurile chiar așa s-au intâmplat. CDR, in care PNȚ cd avea o pondere cam de 50% a obținut 20% din voturi (din care deci PNȚ cd aproximativ jumătate -10%, aproximativ 1,1 milioane voturi, in creștere față de cele 350000 de voturi din 1990). Reamintesc componența CD: PNȚ cd, Partidul Alianței civice, PNL aripa tânără, PSDR, PNL cd, Partidul ecologist român, Alianța civică.

Iar la alegerile prezidențiale, candidatul Convenției, Emil Constantinescu, a obținut doar o treime din voturi.

Și acum venim la celebrul citat din dialogul de la TVR din 1994, când Corneliu Coposu mi-ar fi spus „Eu sunt bătrân, in spatele meu stau cinci milioane de oropsiți ai regimului comunist. Dumneavoastră sunteți tânăr, in spatele dvs stau șapte milioane de ghiftuiți, ne putem oare compara?”

La acel moment, eram președintele Camerei, aveam frecvent discuții cu Corneliu Coposu. Așa se justifică și faptul că am fost unul din putinii interlocutori pe care i-a acceptat. Am căutat banda cu dialogul respectiv la TVR. Nu am găsit-o. M-aș bucura să fie la Fundația lui Gherasim.

E posibil insă ca referirea lui Corneliu Coposu să fie la rezultatul votului de la prezidențiale din 1992 (clar nu la cele parlamentare). Emil Constantinescu a obținut in turul 2, 4,6 milioane de voturi (deci aproximativ 5 milioane dar venind voturi și de la PNL sau Alianța civică, etc, nu cred că erau toți „oropsți”. Pe de altă parte, Ion Iliescu a obținut 7,3 milioane de voturi (rotunjind – 7 milioane – ) chiar toți erau „ghiftuiți”?

Ca presedinte al Camerei am condus dezbateri parlamentare extraordinare, in perioada 1992-1996 si am admirat cultura si eleganța reprezentanților partidelor „istorice”. Din păcate, acum, lucrurile s-au schimbat. La toate partidele!

Fundația Europeană Titulescu vă invită miercuri, 3 iunie 2026, începând cu ora 16.30, la lansarea volumului: România mea. Cronica unei dureri (2009-2013)

Invitați speciali:

Dona TUDOR

Dan ANDRONIC

Dan DIACONESCU

Robert TURCESCU

Moderator: Prof.univ. Dr Adrian NĂSTASE, Președintele FET.

Evenimentul se va desfășura la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff nr. 47, sector 1, și va fi transmis live pe pagina de Facebook și canalul de YouTube al Fundației.
Menționăm că intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Sponsorii FET: Grampet Group, Grup Primacons.

Mai nou, circul oferit „poporului”, in loc de pâine, conține și „telegrame secrete” de la MAE, care să arate felul in care liderii „neo-comuniști” de după 1989 au „trădat” idealurile Revoluției pentru care au luptat, din exil, conducătorii USR.

As vrea să ințelegeți insă că telegramele sunt „secrete” fie pentru conținutul lor (menționarea unor surse, informații confidențiale, etc.), fie pentru că sunt transmise prin intermediul unui sistem codificat, utilizând cifrul de stat. De aceea, a existat si incă mai există o bătălie pentru acces la telegramele „descifrate” care să fie comparate cu fruxurile de impulsuri radio de la o anumită ora pentru a afla care este cifrul folosit in comunicațiile dintre o ambasada și centrală. Deci bătăliile se poarta pentru obținerea cifrului și nu neapărat pentru informația codificată – care, sigur, și ea poate fi importantă.

Dacă, spre exemplu, un ambasador transmite o telegramă in care anunță că un diplomat s-a incurcat cu soția unui portar, nu informația este de interes pentru un serviciu de informații străin (deși…) ci modalitatea de transmitere (unde radio, etc) și eventual ora de transmitere pentru a se afla elemente ale cifrului de stat.

În prezent, majoritatea comunicațiilor diplomatice sunt transmise prin:

• cabluri de fibră optică;
• rețele de date securizate;
• legături prin satelit;
• infrastructură guvernamentală criptată.

Undele radio pot fi folosite în anumite situații:

• comunicații de rezervă dacă infrastructura locală cade;
• legături cu sateliți (unde radio/microunde către satelit și înapoi);
• stații radio HF (High Frequency) pentru situații de urgență sau zone izolate;
• comunicații pentru personal diplomatic aflat pe teren.

Există și un detaliu interesant: chiar și când un mesaj „merge prin internet” sau prin satelit, la nivel fizic o parte din traseu poate folosi unde electromagnetice (radio, microunde, lumină în fibră optică). Diferența este că nu sunt transmise ca „mesaje radio deschise”, ci ca date digitale criptate.

În perioada Războiului Rece, însă, traficul diplomatic folosea mult mai des transmisii radio criptate (HF, unde scurte) și radiograme codificate. Astăzi acestea au rămas mai ales ca sisteme de backup.

„Desecretizarea” telegramelor, după un anumit număr de ani, nu se poate face „in vrac”, la metru liniar, ci doar ținând cont de „sensibilitatea” informației și la un interval de timp care să nu pună in pericol integritatea cifrului de stat.

Acum, evident, au fost „decupate” din pachet unele telegrame care au fost „servite’ unor jurnaliști. Vă dau un exemplu: articolul din „Buletin de București”, semnat „Redacția Buletin de București” și intitulat „Telegrame secrete din anii ’90: cum a spionat regimul Iliescu exilul regelui Mihai prin rapoartele ambasadelor către Adrian Năstase”.

Deci, 1. a fost nevoie să se strângă toată redacția ziarului pentru a scrie articolul; 2. au descoperit că rapoartele erau trimise către Adrian Năstase, nu către ministrul de externe. Se poate observa, de aici, obiectivul politic: 3. Neglijență – redacția a folosit fotografia unei telegrame care era transmisă unui alt ministru – Sergiu Celac; 4. „specialiștii” diplomatici ai ziarului nu știau o chestiune simplă – al cui era pseudonimul Mihai Neagu; 5. Trebuie observată viteza cu care „redacția” a ajuns la Arhivele diplomatice si a reușit să selecteze câteva telegrame dintre cele peste 5000.

PS Pentru o privire mai amplă asupra legăturilor dintre autorități si Regele Mihai, vă rog să vedeți telegramele circulare transmise de mine in perioada 1990-1992 (le-am menționat in volumul publicat in 2019) dar și cartea mea in zece volume („România după Malta” (passim).

Mă bucur să reamintesc decizia mea, ca premier, de a-i aloca Regelui Mihai – ca fost șef de stat – Vila Elisabeta dar și momentul in care Regele Mihai, care il decorase și pe tatăl meu, mi-a inmânat un premiu in anul 2003 (ii rog pe liderii USR să nu se enerveze!)