Dragi colegi bloggeri vă invit la o lansare de carte

Dragi colegi, vă invit vineri, 24 Noiembrie 2017, începând cu ora 16:00, la Târgul de carte GAUDEAMUS, unde va avea loc lansarea volumului meu:
„Sub zodia momentului. Blog’n roll Vol. 7”, cuprinzând  o selectie a postărilor mele pe blog din 2013. 

Invitați:
Vasile PARIZESCU – Președintele Societății Colecționarilor de Artă din România
Sorin Roșca STĂNESCU – Jurnalist

Evenimentul va avea loc la standul editurii RAO, Pavilionul Central al Complexului Expozițional Romexpo.

Vă astept.

Sinteză – evolutii economice

Adaug astazi si notele mele referitoare la evolutiile economice, pregătite pentru emisiunea cu Sandra Stoicescu:

 

  1. Evoluții cantitative
  • Viteza economiei românești a sporit substanțial în ultimele trimestre, ritmul de creștere de 7 la sută, în termeni anuali, înregistrat în primele 9 luni ale anului curent, fiind printre cele mai ridicate din lume.
  • Pe acest fond, rata șomajului a scăzut cu jumătate de punct procentual comparativ cu finele anului trecut, de la 5,5% la 5,0% în luna septembrie a.c..
  • Totodată, câștigul salarial mediu net lunar era, la sfârşitul trimestrului III 2017, cu 13,5% mai mare decât înainte cu un an (+300 lei, de la aproximativ 2100 lei la cca. 2400 lei), în condițiile în care salariul minim pe economie a fost majorat cu 16% (+200 lei, de la 1250 lei la 1450 lei).
  • Atingerea unor ritmuri înalte de creștere economică, pe fondul avansului rapid al producției industriale (datorită cererii externe) și al activității din comerț (ca efect al sporirii accentuate a consumului intern), nu a fost lipsită, însă, de apariția unor tensiuni privind echilibrele macroeconomice, concretizate în:
    • Accentuarea dezechilibrului comercial, prin creșterea mai rapidă a importurilor (+11,8%) față de exporturi (+9,2%) pe primele nouă luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Astfel, deficitul balanței comerciale  a fost, în intervalul ianuarie-septembrie 2017, de 9 mld. euro (+29% față de nouă luni 2016), respectiv un sold negativ de 1 mld. euro pe lună.
    • Concomitent, în același interval, deficitul contului curent a fost de 4,2 mld. euro (+45% față de primele 9 luni din 2016). Acest deficit în sumă absolută corespunde unui sold negativ de 2,3% din PIB în septembrie 2017, cu estimări de 3% pentru finalul anului (comparativ cu 2% în finele lui 2016)
    • Dezechilibrul comercial și cel extern sunt generate și de creșterea deficitului bugetar la 30 septembrie a.c., până la 0,8% din PIB, față de 0,2% din PIB pe primele 9 luni din 2016.
    • Rata inflației a crescut la 1,8% în septembrie a.c., cu perspective de înrăutățire până la 2,7% la finalul anului (de la -0,5% în decembrie 2016).

 

  1. Evoluții calitative
  • Creșterea economică actuală, din punctul de vedere al utilizării PIB, se materializează în proporție ridicată în consum (situație normală în condițiile stării materiale precare a populației) stimulat prin relaxarea fiscală, creșterea salariului minim și a cheltuielilor bugetare cu salariile și pensiile. În aceste condiții, acumularea de capital fix a încetinit în economie, ca efect al reducerii cheltuielilor de investiții ale sectorului public, cu mențiunea că dinamica investițiilor în sectorul privat este relativ bună, dar se concretizează preponderent în construcții imobiliare și in procurarea de automobile.
  • Referitor la bugetul general consolidat, este de subliniat că volumul cheltuielilor de personal a crescut, la 30 septembrie, cu 22% (+9 mld. lei) față de primele 9 luni ale anului 2016, prin comprimarea cheltuielilor de capital cu 20% (-2 mld. lei).

 

  1. Considerații privind conținutul politicii economice actuale
  • În domeniul fiscal-bugetar, ca și în alte domenii economice, există o trinitate imposibil de realizat:
  • menținerea deficitului bugetar total la 3% din PIB;
  • creșterea puterii de cumpărare a salariilor, pensiilor, precum și a calității serviciilor publice;
  • neutilizarea politicii fiscale ca pârghie de redistribuire dinspre factorul capital spre muncă, precum și în cadrul factorului muncă, de la categoriile de cetățeni cu venituri și averi mari către grupurile sociale cu stare materială modestă.
  • Guvernul actual, fiind în imposibilitatea acționării pârghiilor de redistribuire, a tensionat la maxim deficitul bugetar și a înrăutățit parametrul de deficit structural, situat la cca 2,8% în prezent față de 1% din PIB, angajamentul european. Redistribuirea prin politica fiscală s-ar putea face numai prin introducerea impozitării veniturilor globale, cu cote moderat progresive și pe baza declarației individuale de patrimoniu asociată cu finalizarea cadastrului național.
  • Această acțiune de due dilligence la nivel național se impune a fi aplicată pentru a ști unde ne aflăm, după aproape 30 de ani, cu modul de distribuire a veniturilor și averii în societate. După privatizări “la foc automat”,  la presiunea instituțiilor financiare internaționale, pensionari forțate anticipate, introducerea cotei unice din 2005, restitutio in integrum aplicată din 2006, ajustarea economică  a regimului Băsescu din anii 2009-2010 (când din 13 mld. euro cost social, salariații au achitat 12 mld. euro, iar angajatorii 1 mld. euro), se impune cunoasterea cu exactitate a puterii contributive a fiecărui cetățean, în vederea așezării corecte, juste, a sarcinii fiscale pe umerii fiecărui membru al societății. Altfel, politicile fiscale, neavând la dispoziție acest „RMN fiscal național” înseamnă a se aplica politica fiscală “din avion” sau echivalează cu a trata pacienții numai cu stetoscopul fără computer tomograf. Rezultatele vor fi, în lipsa acestor măsuri, de tensionare în continuare a societății, de rupere gravă a echilibrelor economice, de apel din nou la FMI, care va impune tăieri serioase de venituri ale cetățenilor – totul depinzând dacă ajustarea o va face un nou Băsescu luând câte puțin de la mulți, sau un guvern înțelept, care să corecteze în mod direct proporțional cu averea și veniturile fiecăruia.
  • Acest due dilligence național este strict necesar si în contextul în care arhitecții mainstreamului (curentul dominant) trebuie să accepte că termenul sustenabilitate nu are numai conotație economică și financiară, ci și de ordin social. Dacă echilibrele sunt sustenabile economic și financiar, fără a îndeplini și criteriul social, mai devreme sau mai târziu, ele se vor rupe, cu provocarea unor mari convulsii in economie si societate.
  • În anexă, sunt redate comentarii privind execuția bugetului la 9 luni.

 

Referitor la bugetul general consolidat pot fi subliniate următoarele:

  1. Începutul anului 2017 a adus măsuri suplimentare care accentuează, per ansamblu,

relaxarea fiscală demarată în anii anteriori, cu scopul de a stimula creşterea economică.

În ceea ce privește fiscalitatea, o modificare importantă este diminuarea cu un punct

procentual a cotei standard de TVA la 19%, începând cu 1 ianuarie 2017, după o reducere

de patru puncte procentuale în anul anterior. De asemenea, au fost eliminate impozitele

pe venitul provenit din tranzacțiile imobiliare cu valoarea mai mică de 450.000 de lei și

pentru veniturile din pensii sub 2000 de lei.

Totodată, pentru impulsionarea mediului de afaceri, s-a instituit măsura de scutire de la

plata impozitului pe profit a firmelor care desfăşoară exclusiv activitate de inovare,

cercetare-dezvoltare, în primii zece ani de activitate. În plus, atât firmele cât şi populaţia

vor beneficia de pe urma eliminării a peste 100 de taxe nefiscale.

 

  1. Din perspectiva echilibrului bugetar, o problemă importantă este legată de colectarea veniturilor, în condiţiile în care România are unul dintre cele mai mici grade de colectare a veniturilor la bugetul de stat din UE. În acest sens, Guvernul a propus o serie de măsuri destinate îmbunătățirii colectării veniturilor şi reducerii evaziunii fiscale.

 

  1. Pe partea de cheltuieli, Guvernul a adoptat o serie de măsuri sociale destinate creşterii nivelului de trai al populaţiei, printre care creşterea salariului minim brut pe economie (de la 1250 lei la 1450 lei), creşterea salariilor personalului din administraţia publică locală, sănătate, educație, majorarea burselor şi oferirea de gratuitate la transportul feroviar pentru studenţi. Toate acestea au urmat unor creşteri salariale pentru personalul din educaţie şi sănătate adoptate în anul anterior. În ceea ce privește sistemul de pensii, aplicarea legii pensiilor a condus la indexarea punctului de pensie de la 1 ianuarie cu 5,25%, ajungând la valoarea de 917,5 lei, iar de la data de 1 iulie 2017, valoarea punctului de pensie s-a majoreze cu 9%,respectiv la 1000 lei.

Plusul de cheltuieli cu salariile din sectorul bugetar, precum si pentru plata pensiilor majorate, a determinat reducerea atât la elaborarea iniţiala a bugetului pentru anul 2017, cat si la cele doua rectificări bugetare, a cheltuielilor pentru investiţii.

Creşterea salariilor precum si a pensiilor era necesara, dar pentru susţinerea creşterii economice se impune si alocarea prin buget de sume mai mari pentru investiţii publice.

Pentru a putea realiza investiţii publice din ce in ce mai mari se impun masuri de creştere a absorţiei de fonduri europene precum si pentru o colectare mai buna a veniturilor bugetare. Pe calea îmbunătăţirii colectării se înscrie si noua legislaţie prin care sunt trecute contribuţiile de la angajator la angajat.

Execuţia bugetara pe primele 9 luni ale acestui an dă posibilitatea încadrării în deficitul bugetar aprobat de sub 3% din produsul intern brut fără însă a lua în considerare şi obligaţia României de a reduce deficitul structural cu 0,5% din produsul intern brut faţă de cel înregistrat în anul precedent potrivit pactului fiscal. Ca urmare a acestei abateri Uniunea Europeana a declanşat procedura de deviaţie semnificativă de la angajamentul privind deficitul structural.

 

După emisiune…

Pentru  emisiunea de ieri, de la Antena 3, mi-am pregătit un punctaj. Firesc, dialogul cu Sandra Stoicescu a urmarit si alte subiecte, decurgând unele din altele. M-am gandit, de aceea, sa adaug astăzi, o parte din ideile pe care le pregătisem:

Tensiunile actuale din viaţa politică ar putea fi explicate prin următoarele:

  1. a) KW Iohannis se îndreaptă spre alegerile prezidenţiale mizând pe următoarele elemente:
    • Abandonarea oricărei ambiţii de a perpetua modelul „preşedintelui-jucător” de tipul lui TB şi utilizarea modelului „preşedintelui-mediator”, deşi acest rol este interpretat intermitent;
    • În lipsa unor realizări politice notabile, din cei 5 ani de mandat KWI va putea spune că a avut #guvernul său# doar un an (Cabinetul Cioloş), iar această situaţie pare a fi transformată în principalul său avantaj, urmând să spună „Eu am atras atenţia, dar nu am avut instrumentele necesare să realizez România lucrului bine făcut”. În acest sens cred că ar trebui interpretate conferinţele de presă de la Cotroceni (inclusiv prin purtătorul de cuvânt) sau declaraţiile publice ale lui KWI. Argumentul lui KWI nu este decât parţial corect, deoarece, chiar dacă nu are de partea sa o majoritate guvernamentală, ar putea fi mai activ, prin consultări periodice şi oneste cu partidele politice, pe temele pe care consideră necesare. De exemplu, KWI ar putea să iniţieze discutarea reformei administraţiei. Să-i fie teamă că ar putea pierde voturi, şi atunci nu abordează nicio temă majoră pentru societate?;
    • Din punct de vedere electoral strategia lui KWI vizează pregătirea turului al II-lea, mizând pe faptul că oricum va fi în finala prezidenţială, prin sprijinul electoratului PNL. Pentru a câştiga un nou mandat prezidenţial, KWI se sprijină pe un electorat relativ redus numeric (tineret din mediul urban), inconstant în ataşamentul politic (mai degrabă antipolitic) dar foarte vizibil în manifestările publice (protestele din acest an, începând cu contestarea OUG nr.13). Acest electorat este captat şi se încearcă fidelizarea lui printr-un „populism justiţiarist” – exemplul bizar fiind susţinerile lui KWI potrivit căreia principiul prezumţiei de nevinovăţie nu s-ar aplica oamenilor politici, ca şi cum politicienii nu ar fi tot cetăţeni ai României;
    • Din punct de vedere instituţional, KWI pare a fi realizat o alianţă tacită cu sistemul de justiţie şi serviciile de informaţii, acesta garantându-le stabilitatea, iar, în schimb, structurile de forţă fiind cointeresate să-i pregătească un culoar liber pentru un al doilea mandat (la fel a procedat şi TB, mult mai agresiv din 2007, după eşecul primei suspendări);
  1. b) În România în timpul regimului TB s-a constituit ceea ce este acum denumit „stat paralel”, „deep state” ş.a. În realitate, fenomenul nu este nou, el fiind prezent şi în alte state, de la Japonia la Brazilia, şi politologii îl denumesc Birocraţie, pentru a se diferenţia de clasa politică. El are anumite caracteristici:
  • S-a constituit în perioada regimului Băsescu şi cuprinde structurile de informaţii şi Procuratura, fiind sponsorizat de la Bruxelles şi Washington, dorindu-se a se crea un instrument de control al „clasei politice” prin intermediul „luptei împotriva corupţiei”
    • Mecanismul de Cooperare şi Verificare este instrumentul formal prin care eurobirocraţia îşi doreşte controlul asupra politicii României. În condiţiile în care obiectivele stabilite prin MCV par a fi ţinte în mişcare, nu văd de ce România şi Bulgaria, în solidar, nu s-ar adresa Curtii de Justitie a UE pentru a constata caducitatea acestuia?;
  • Pentru această Birocraţie, administrarea resurselor şi distribuirea acestora în folos propriu este mai importantă decât atingerea obiectivelor pentru care îi este acceptată existenţa;
  • Opoziţia Procurorilor şi a unei părţi din judecători (mai ales cei aflaţi la început de carieră) faţă de introducerea unor mecanisme de responsabilizare a activităţii din justiţie (scopul modificării legilor justiţiei) este o acţiune pentru păstrarea privilegiilor şi a impunităţii faţă de abuzurile proprii în exercitarea funcţiei. Trebuie înţeles foarte bine următorul mecanism: veniturile mari şi diverse alte beneficii nonsalariale ale magistraţilor sunt acordate în ideea că ei au un rol excepţional în societate, iar pentru a demonstra acest lucru s-a creat un mod de lucru bazat nu pe căutarea Adevărului, în condiţiile respectării drepturilor omului, ci pe impresionarea opiniei publice interne şi externe. De aceea, este obligatoriu ca Independenţa justiţiei – aceasta fiind tocmai o garanţie a aplicării corecte a legilor – să fie dublată de Responsabilitate;
  • Se consumă energii imense în legătură cu situaţia unor persoane – LC Kovesi – dacă ar trebui revocată sau nu. Mai important decât chestiunea unor persoane sunt soluţiile de ordin instituţional: i) responsabilitatea materială şi managerială pentru erori, gravă neglijenţă ori abuzuri; ii) schimbarea mecanismului prin care procurorii spun că doresc să fie independenţi, dar recrutarea lor se poate face printr-un simplu interviu (cazul DNA şi DIICOT), procedură care permite formarea unor „echipe” după cum sunt interesele şefului instituţiei; iii) transpunerea de urgenţă în legislaţia internă a Directivei prin apărarea prezumţiei de nevinovăţie, pentru a se reduce dimensiunile şi formele aberante ale telejustiţiei;
  1. c) Situaţia din PSD poate fi descrisă prin noţiunea de „dublă coabitare”: Preşedinte-Premier; Premier-Preşedintele PSD. Este foarte bine că Liviu Dragnea şi Mihai Tudose apar împreună în public, dar poziţiile instituţionale în care se află îi determină să aibă şi interese divergente, iar acest lucru trebuie acceptat ca un fapt normal, pe care Opoziţia şi presa doreşte să-l prezinte în logica unei lupte pentru putere;
  • Organizarea de mitinguri: votanţii PSD fac parte din ceea ce se numeşte „majoritatea tăcută”, care nu se manifestă politic prin participarea la acţiuni în stradă. Cred că PSD greşeşte dacă doreşte să joace pe terenul şi cu instrumentele adversarilor, în speranţa că îi poate învinge aşa. PSD ar trebui să se uite mai atent în regiune: în Polonia ori în Ungaria guvernele sunt contestate în stradă, însă ele îşi menţin suportul popular şi stabilitatea guvernamentală. PSD nu trebuie să guverneze autoritar, nici să ignore societatea, însă nu trebuie i) să accepte regulile dictate de o minoritate vocală; ii) să joace pe un teren care nu îi este favorabil. PSD trebuie să joace în Parlament, potrivit regulilor democraţiei parlamentare.
    • Dosarul „Tel Drum”. Nu cunosc realitatea juridică a cazului, dar ca şi în alte cazuri instrumentate de DNA, ceea ce prevalează sunt consecinţele în plan politic şi mai puţin o decizie definitivă a instanţelor judecătoreşti, peste mai mulţi ani. De exemplu, în comunicatul DNA sunt două sintagme-cheie din perspectiva comunicării: „grup infracţional organizat” – pentru a se crea percepţia că preşedintele PSD a avut o activitate în stil mafiot (manipularea prin sintagme cu conotaţii negative); prejudiciu de „zeci de milioane de lei”, din ambiguitatea informaţiilor fiind lăsat să se înţeleagă că Liviu Dragnea ar fi fost beneficiarul acestei sume foarte importante. (manipularea prin numere mari)

 

Comisiile parlamentare speciale şi de anchetă. Pentru Parlament este foarte important rezultatul comisiilor de anchetă (alegerile din 2009; SIPA; chestiunea costului energiei). Rapoartele finale ale acestora trebuie să descrie atat o stare de fapt – desprinsă în urma anchetei – cât, mai ales, să ofere soluţii în privinţa unor noi politici, modificări instituţionale ş.a. Va fi important şi modul în care aceste rapoarte sunt făcute publice: un document de sinteză însoţit de anexe documentare-suport, pentru a demonstra factual pe ce se bazează acestea. Nu în ultimul rând, sinteza acestora rapoarte ar trebui tradusă în limba engleză, pentru a putea fi mai accesibile în străinătate.

 

  • Economia. Creşterea deficitului comercial, devalorizarea Leului şi creşterea ROBOR sunt elemente de autentică îngrijorare în domeniul economic, în pofida creşterii economice alerte.
    • Cred că ar fi nevoie de o mult mai bună coordonare între Guvern (politicile fiscale) şi BNR (politicile monetare). Poate că, în locul observaţiilor publice critice, ar fi mai utile întâlniri periodice informale la vârf între Guvern-BNR-Coaliţia de guvernământ, pentru o mai bună coordonare şi cunoaşterea punctelor de vedere alternative;
    • Pentru Primul Ministru ar fi necesară, probabil, crearea unei echipe de consilieri economici care să-şi ofere expertiza nu doar pentru aplicarea programului de guvernare (sic!), ci pentru a gândi noi soluţii la noile realităţi şi probleme;
    • Este clar că Guvernul nu a reuşit un foarte eficient dialog social înainte de a aplica schimbări importante în fiscalitate. Poate ar fi utilă reconsiderarea mecanismului guvernamental, pentru a preveni noi situaţii de conflict cu sindicatele şi patronatele.

Moţiunea de cenzură o opoziţiei este un exerciţiu firesc de democraţie. Acum mai bine de două decenii, Opoziţia avea motto-ul „Nicio sesiune, fără moţiune!” În condiţiile în care, paradoxal, şi KWI este primul interesat de menţinerea actualei coaliţii guvernamentale – în speranţa unei decredibilizări totale a acesteia – moţiunea de cenzură este un simplu exerciţiu retoric, fără o finalitate politică imediată.