A murit Regele Mihai, un om intelept, care a suferit mult pentru tara lui

Voiam sa scriu in continuare despre dezbaterile de la Shanghai cand am aflat despre moartea Regelui Mihai. Cu moartea sa, se incheie (sau incepe) o legenda. O figura emblematica a destinului romanesc timp de un secol, cu dictaturi, cu razboi, cu camarila, cu legionari, cu sovietici, cu comunisti, cu o familie complicata. Spectator, multe decenii, din Elvetia,  dar implicat de altii, inevitabil,  in jocuri politice. 

L-am cunoscut, mai intai, indirect, prin tatal meu, care, si el, a invatat la Liceul militar de la Manastirea Dealu si care imi vorbea despre un personaj retras si timid. Cu ocazia primei vizite pe care a efectuat-o in Romania, m-am ocupat, ca ministru de externe, de stabilirea masurilor organizatorice necesare, stabilind legatura cu Ministerul de Interne.

Imi vin in minte insa, mai ales, contactele pe care le-am avut in perioada in care am condus guvernul. Nu pot uita naturaletea cu care a acceptat sa ajute eforturile derulate pentru intrarea in NATO si derularea negocierilor cu UE. In acest sens, a acceptat sa ajute la promovarea  intereselor romanesti pe langa familiile regale din monarhiile europene. Nu pot sa uit nici faptul ca la initiativa mea de a repatria osemintele regelui Carol al II-lea, tatal sau, pentru care avea -pe buna dreptate – o aversiune personala, a acceptat acest demers, intelegand ca si acea perioada (cu bune si cu rele) face parte din istoria Romaniei. Asa cum nu voi uita discursul sau din Parlamentul Romaniei, la implinirea varstei de 90 de ani si mai ales ultima fraza pe care a rostit-o atunci.

Una din amintirile mele cele mai dragi este insa momentul in care, in 2003, a urcat pe scena Operei romane pentru a-mi inmana titlul de „Om al anului”.

 Se incheie, astazi, ultima fila din al doilea razboi mondial, se incheie si o etapa din razboiul rece dar mai ales se incheie una din optiunile care ar fi fost posibile dupa 1990. Acum cand lucrul acesta nu mai este posibil, unii se intreaba cum ar fi fost…

Regele Mihai va ramane o figura emblematica pentru istoria zbuciumata a Romaniei din ultimul secol, cu suferinta imprimata pe fata, cu voce molcoma, de poveste, dar cu coloana vertebrala neincovoiata de vremuri.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

A doua dezbatere la Shanghai

In partea a doua a conferintei, s-au desfasurat doua paneluri. Mai intai, un panel pe tema problemelor de securitate in Asia-Pacific, avand ca moderator pe fostul premier din Republica Coreea, Han Seung-soo. Desigur, subiectul central l-au reprezentat armele nucleare nord-coreene si evolutiile recente in relatiile cu SUA, Japonia dar si cu China sau Rusia sau pozitia ASEAN. Au prezentat comunicari Vladimir Norov, fost ministru de externe din Uzbekistan, director al unui institut de studii strategice si inter-regionale, sub coordonarea presedintelui republicii; Xu Jian, vicepresedinte al Institutului chinez de relatii internationale; Akihiko Tanaka, presedintele Institutului national de studii politice din Japonia; Zhu Chenghu, profesor la Colegiul de studii de aparare din China; Jusuf Wanandi, presedintele boardului la Centrul pentru studii strategice si internationale din Jakarta; Ong Keng Yong, din Singapore, fost secretar general al ASEAN. 

Au mai avut interventii Karl Eikenberry, fost ambasador al SUA in Afganistan, general locotenent, care a vizitat si Romania in calitatea sa de militar; Wang Wei, decanul Institutului de studii de securitate referitoare la proiectul Belt and Road (!), din Shanghai.

Discutiile au fost deosebit de animate. Daca prima dezbatere a pornit de la premise academice,  discutiile din acest panel au pornit de la o criza serioasa – cea a rachetelor nord coreene – fiind mentionate insa si unele dispute legate de Marea Asiei de Sud-Est.

Prima dezbatere la Shanghai

In dimineata aceasta, a inceput, la Shanghai, Conferinta anuala a Consiliului consultativ international al Institutului de studii internationale de la Shanghai. In caliatate de membru al acestui Consiliu, am fost invitat sa particip la aceasta conferinta avand tema „guvernanta si diplomatie in contextul unei incertitudini globale”.

Am avut onoarea sa moderez prima sesiune a acestei conferinte, sesiune intitulata „The Dissolving Old International Order and Emerging New One?” Temele acestei sesiuni au fost, intre altele: cum sa intelegem mega-trendurile din politica internationala, care sunt elementelele institutionale ale guvernantei internationale, mai exista super-puteri, ce se intelege in China prin „major countries” (vezi discursul presedintelui Xi Jinping la recentul congres al partidului) prin comparatie cu conceptul de „great powers”, ce se intelege prin „multipolaritate”, se poate vorbi de un viitor G-2 sau G-3, etc.

Dupa introducerea generala pe care am facut-o in calitate de moderator, au luat cuvantul membrii panelului : Danilo Turk, fost presedinte al Sloveniei; Su Ge, presedintele Institutului chinez de studii internationale; Mogens Lykketoft, fost pesedinte al parlamentului danez si presedinte al Adunarii Generale ONU; Cui Liru, de la Institutul chinez de relatii contemporane; Garth Le Pere, profesor la Universitatea din Pretoria; Jorge Taiana, fost ministru de externe al Argentinei, care s-au referit la temele mentionate.

In cadrul dineului de ieri seara, presedintele Institutului, Chen Dongxiao, a prezentat activitatea ampla a institutului, din punctul de vedere al temelor de cercetare dar si al evenimentelor realizate in ultimul an – contacte cu think tankuri din 80 de tari. 


Deschiderea oficiala a fost realizata printr-o expunere, interesanta,  de 45 de minute,  a presedintelui comitetului academic al Institutului, Yang Jiemian, un veteran al analizei, membru al grupului care a participat la elaborarea tezelor in domeniul relatiilor externe pentru recentul discurs al presedintelui Chinei la Congresul PCC.

Concert extraordinar la Cluj

Aseara, am participat la Concertul extraordinar dedicat zilei nationale a Romaniei, la Cluj. Concertul a fost un fel de avanpremiera la evenimentul  ce va avea loc la Viena, pe 30 noiembrie, in Sala mare a celebrei Musikverein. Un eveniment ce va omagia Generatia Marii Uniri si care va prezenta  valori romanesti intr-un context international. Acest spectacol omagial este organizat, in principal, de Institutul cultural roman si de Fundatia Transilvania Leaders – cea care m-a invitat si pe mine sa particip la concertul de la Cluj.

Programul a fost bine ales: un concert de pian de Dinu Lipatti ( cel  pe care marele pianist il interpretase, prin 1941, in aceeasi sala de la Musikverein) si doua piese de Enescu ( o pastorala – descoperita recent si cunoscuta Simfonie nr. 1). In prima parte, am ascultat si celebrul concert pentru pian al lui Grieg, in interpretarea minunata a Alexandrei Dariescu.

Orchestra Filarmonicii din Cluj a fost condusa, admirabil, de Gabriel Bebeselea.

La final, am ascultat, pentru prima data, o prelucrare, cu variatiuni, a melodiei Desteapta-te romane, realizata de Enescu, la varsta de 15 ani, la Paris. O sala de 800 de persoane a ascultat, in picioare, o capodopera muzicala, devenita, intre timp, imn national.


A fost o seara minunata si sunt convins ca la Viena va fi la fel de bine.