Debutul politic

Adrian Năstase a intrat în politică după 1989. În 1973, în calitate de absolvent al Facultăţii de Drept, a câştigat un concurs pentru un post la Ministerul de Externe. Avea să rămână acolo doar două luni, fiind trimis, potrivit regulilor regimului comunist, la „stagiul de producţie”. Din 1974 până în 1990 a lucrat, în calitate de cercetător, la Institutul de cercetări juridice al Academiei române. După 17 ani, Adrian Năstase s-a reîntors la Ministerul de Externe, de astă dată în calitate de ministru.

Imediat după Revoluţia din 1989, Adrian Năstase a devenit membru în Frontul Salvării Naţionale. În acele momente tensionate din anul 1990, valorile care i-au ghidat existenţa – solidaritatea, responsabilitatea şi echilibrul – l-au determinat să continue activitatea politică într-o organizaţie politică de centru-stânga.

Decizia de a-şi construi o carieră în politică a luat-o în timpul mandatului de ministru al Afacerilor Externe, din 1991-1992. Aici s-a format ca lider politic şi a obţinut abilităţile care l-au recomandat mai târziu pentru funcţia de prim-ministru.

Adrian Năstase are o viziune proprie privind momentul începutului real al democraţiei în România. În opinia sa, acest moment nu este nici 1989, când s-a desfăşurat Revoluţia, nici 1996, când a avut loc prima alternanţă la putere, ci 1992, la organizarea primelor alegeri bazate pe o Constituţie modernă. De altfel, în acel an, 1992, Adrian Năstase a devenit preşedinte al Camerei Deputaţilor, a treia funcţie în stat.

Începuturile politicii româneşti au fost tumultoase, dar Adrian Năstase a avut întotdeauna credinţa că rolul său în politică a fost să genereze stabilitate şi continuitate pentru cetăţenii unei Românii democratice.

Ministrul de externe

În anul 1990, în guvernul constituit după primele alegeri libere, în funcţia de ministru de Externe a fost numit un tânăr diplomat. Cu toate că a preluat această funcţie într-o perioadă incertă şi tensionată, Adrian Năstase a reuşit să se ridice la înălţimea unui post în care, de-a lungul anilor, au excelat mari personalităţi politice ale României.

Ca şef al diplomaţiei, Adrian Năstase a iniţiat o politică activă şi ofensivă pentru a schimba percepţia, pe plan extern, asupra unei Românii in mare parte necunoscute partenerilor occidentali şi marcată de violentele cu care a debutat primul deceniu postrevolutionar. Pentru conectarea României la procesele Europei de Vest, Adrian Năstase a promovat, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, un nou stil de muncă şi o nouă generaţie de diplomaţi.

El a realizat în 1990 noul sediu al MAE, din Aleea Modrogan, a sprijinit înfiinţarea unor ONG-uri, cum ar fi Fundaţia europeană „Nicolae Titulescu”, Institutul român pentru drepturile omului, Institutul român de studii internaţionale, etc.

De numele lui Adrian Năstase sunt legate evenimente politice care au modificat fundamental coordonatele internaţionale ale României. În timpul mandatului său de prim-ministru, România a devenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), iar viitorul ţării noastre, foarte cert astăzi, este unul european. Cabinetul Năstase a finalizat negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, în decembrie 2004, ceea ce a făcut posibilă semnarea tratatului de aderare în aprilie 2005.

Integrarea în Uniunea Europeană reprezintă proiectul vieţii de om politic şi diplomat al lui Adrian Năstase.

Despre Adrian Năstase şi activitatea sa cel mai bine vorbesc cei care i-au fost parteneri de discuţie: Tony Blair, Silvio Berlusconi, Antonio Zapatero, Jacques Chirac, Jean Claude Junker.

Prim-Ministrul

Anul 2000 a însemnat un moment de cotitură pentru România. După ce, la sfârşitul anilor 90, autoritatea instituţiilor statului a fost serios zdruncinată, era necesară reconfigurarea activităţii guvernamentale care să traseze drumul european al României. Ţara noastră trebuia să transmită un alt tip de mesaj partenerilor externi.

Adrian Năstase a impus, în primul rând, un sistem bazat pe spiritul de echipă şi solidaritate între membrii Guvernului. Acest nou tip de management a uşurat mult realizarea proiectelor cuprinse în programul de guvernare.
Succesele echipei Năstase au venit rapid, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

În anul 2000, România ajunsese în pragul incapacităţii de plată. În anul 2001, ţara noastră înregistra deja o creştere economică de circa 4%. Acest trend a fost menţinut şi în anii următori. În anul 2000, inflaţia în România depăşea 40%. La finalul mandatului, Cabinetul Adrian Năstase a redus inflaţia de patru ori, coborând-o la 9,2%. Astfel, Cabinetul Adrian Năstase a îmbunătăţit substanţial ratingul de ţară, a consolidat rezervele monetare ale României şi a dus la bun sfârşit, în premieră, un acord stand-by cu Fondul Monetar Internaţional.

Pe plan extern, Cabinetul Adrian Năstase a reuşit schimbarea statutului internaţional al României. În mandatul 2000-2004, România a obţinut ridicarea vizelor pentru cetăţenii care călătoresc în străinătate, şi a devenit membru cu statut deplin al NATO. Reprezentanţii Guvernului României au exercitat, în interiorul acestui interval, conducerea OSCE şipreşedinţia Consiliului de Securitate al ONU.

Liderul PSD (PDSR)

Istoria Partidului Social Democrat este, indiscutabil, legată de liderii săi şi de reinstituirea statului de drept în România. Alături de Ion Iliescu, cel care a marcat politica românească postrevoluţionară, s-a aflat de la început şi Adrian Năstase. Anii ’90 au fost ani de evoluţii şi schimbări, în care FSN-ul, născut în fervoarea Revoluţiei, a ajuns, după transformări profunde parcurse în mai multe etape (FDSN, PDSR), la statutul de veritabil partid social democrat.

Primii ani ai noului mileniu au însemnat, pentru Adrian Năstase, o provocare şi o imensă responsabilitate, în calitatea de preşedinte al celui mai mare partid din România. Sub mandatul său, început în 2001, PDSR a fuzionat cu PSDR, condus de prof. Alexandru Athanasiu, realizându-se astfel unificarea social-democraţiei româneşti sub sigla PSD. La scurt timp, partidul a dobândit legitimarea internaţională, fiind primit în Internaţionala Socialistă. Preşedintele PSD a dat coerenţă dimensiunii doctrinare a partidului şi a introdus un nou stil de management, bazat pe munca şi comunicarea în echipă. Au fost promovaţi tineri şi s-au început primele acţiuni de reformă în partid.

Adrian Năstase a demarat modernizarea PSD potrivit unor standarde clare de performanţă politică, a introducerii sistemului alegerilor preliminare pentru desemnarea candidaţilor partidului la alegerile parlamentare, prin promovarea tinerilor şi femeilor, prin deschiderea partidului către dezbateri interne şi externe pe marile probleme de interes public.

Au fost ani dificili, cu succese, dar şi cu obstacole, dar direcţia generală pe care Adrian Năstase a imprimat-o PSD în perioada 2000-2004 a fost pozitivă. Dovadă stă chiar faptul că, în premieră pentru un partid post-decembrist aflat la guvernare, PSD a reuşit să obţină la alegerile generale din 2004 mai multe voturi decât în 2000.

În 2005, la congresul PSD, Adrian Năstase a decis să nu mai candideze pentru postul de preşedinte al partidului şi, ulterior, a fost ales preşedinte executiv al PSD. A devenit parte a noii echipe de conducere, din care mai făceau parte Mircea Geoană (preşedinte) şi Miron Mitrea (secretar general). Această echipă avea ca scop atât promovarea discursului de opoziţie, cât şi continuarea acţiunilor de reformă şi de modernizare a partidului.

Pe baza acestui vot, Adrian Năstase a constituit “cabinetul din umbră” al PSD, luând ca bază de plecare modelul britanic al “shadow-cabinet”-ului. Cu o structură de 15 departamente corespunzătoare principalelor portofolii din structura Executivului oficial şi conduse de oameni recunoscuţi pentru valoarea lor profesională, Guvernul din umbră a fost gândită ca o structură politică de monitorizare a activităţii Cabinetului oficial şi de reacţie rapidă pe toate canalele legale pentru apărarea intereselor cetăţenilor şi ale României.

Pe parcursul anului 2005, Adrian Năstase a fost în fruntea activităţii de opoziţie a PSD, opunându-se iniţiativelor nedemocratice ale partidelor de la putere. S-a blocat, printr-un efort de echipă, schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi schimbarea preşedinţilor de consilii judeţene.

În prima parte a anului 2006, Adrian Năstase s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi, ulterior, a demisionat din această funcţie. Motivaţia principală a fost aceea de a feri partidul de campania politică îndreptată împotriva sa. Prin această demisie, Adrian Năstase a încercat să arate că preferă să ajute partidul într-un moment greu, chiar dacă aceasta presupunea costuri de imagine personale.

La scrutinul din 28 noiembrie 2004, candidatul PSD la preşedinţia României, Adrian Năstase, a obţinut un număr de 4.278864 voturi (40.94%) în timp ce principalul contracandidat, Traian Băsescu, susţinut de Alianţa D.A. a fost votat de 3.545.236 de alegători (33.92%). La cel de-al doilea scrutin, din 12 decembrie 2004, lucrurile s-au inversat. Traian Băsescu a obţinut 5.126.794 de voturi (51.23%) iar Adrian Năstase a fost votat de 4.881.520 de cetăţeni români cu drept de vot. Ulterior, deşi a obţinut cele mai multe voturi, 37.13%, Uniunea PSD+PUR a pierdut Guvernarea în favorea Alianţei D.A. (31,77%). În acest fel, un program de guvernare coerent, care aducea o relaxare fiscală reală în condiţiile continuării şi chiar a dezvoltării sistemului de protecţie socială, deşi a primit majoritatea voturilor românilor, nu a mai putut fi pus în practică. Acest program, axat pe valori sociale europene, ar fi însemnat continuarea celei mai eficiente guvernări de după 1989.

In anul 2008, Adrian Nastase a revenit la conducerea Consiliului National al PSD,  reluand activitatea in cadrul Departamentelor de specialitate ale PSD,  in numar de 38 si care au partcipat activ la formularea strategiilor politice ale PSD si a programelor de guvernare ale PSD si USL pana in 2012.

In anul 2010, sub conducerea lui Adrian Nastase, Departamentele PSD au elaborat programul alternativ de guvernare al PSD.

Presedintele Camerei Deputatilor

În anul 1992, în urma câştigării alegerilor, Adrian Năstase este ales preşedinte al Camerei Deputaţilor. În timpul preşedinţiei sale s-a construit o anumită cultură a dialogului în dezbaterile parlamentare. În timpul acestui mandat s-a realizat sediul actual al Legislativului – Palatul Parlamentului.

Casa Poporului a fost preluată în anul 1990, finalizată în proporţie de 60%. Pentru terminarea ei era nevoie de foarte mulţi bani. Deşi părerile au fost împărţite asupra finalizării Casei Poporului, toată lumea a fost de acord că acea clădire din Dealul Mitropoliei,  construită în 1906, era foarte bună pentru Parlamentul interbelic (pentru că multe dintre şedinţele pe comisii se ţineau probabil la Cafeneaua Capşa), dar nu mai era convenabilă pentru un Parlament modern.

Ulterior, în Palatul Parlamentului, au fost amplasate mai multe muzee, inclusiv Muzeul Național de Artă Contemporană.

În perioada 1992-1996 s-a format, cu sprijinul Biroului Permanent, o echipă care s-a ocupat de finalizarea lucrărilor la Palatul Parlamentului. S-au încheiat atunci aproape toate lucrările şi s-a pregătit şi mutarea Senatului în fosta Casă a Poporului. De asemenea s-a creat tot atunci şi Muzeul Parlamentului, s-a făcut o sală de expoziţie, care este una dintre cele mai mari din Bucureşti, s-a creat Centrul Internaţional de Conferinţe, unde au avut loc de-a lungul timpului reuniuni importante.

În perioada 1996-2000 a continuat activitatea parlamentară ca vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

În anul 2004, în luna decembrie, în urma alegerilor legislative, Adrian Năstase redevine preşedinte al Camerei Deputaţilor. În timpul acestui mandat, s-a urmărit, în principal, susţinerea procesului de ratificare a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană de către parlamentele statelor membre şi, de asemenea, armonizarea activităţii de relaţii externe a Parlamentului cu cea a Guvernului în promovarea şi protecţia intereselor ţării în străinătate.

Din punct de vedere tehnic, s-au făcut mari schimbări pentru eficientizarea activităţilor legislative în sensul reducerii drastice a duratei procedurilor de vot şi asigurarea unei acurateţi şi transparenţe totale a rezultatelor votului. Un alt punct important al acestui mandat a fost achiziţia şi implementarea sistemului integrat de vot electronic, sonorizare şi comunicaţii audio-video pentru sala de plen. Următoarea etapă prevedea alocarea unui canal de televiziune dedicat exclusiv transmiterii în direct a activităţilor desfăşurate de către deputaţi în cadrul şedinţelor în plen, a lucrărilor în cadrul comisiilor sau a unor conferinţe de presă. Adrian Năstase nu a finalizat acest nou mandat de preşedinte al Camerei Deputaţilor, în urma unei campanii de presă, alegând să demisioneze, în martie 2006, pentru a nu afecta imaginea instituţiei.

Începând din anul 2008, până în 2012 Adrian Năstase a fost deputat de Prahova, fiind ales din primul tur ca reprezentant al Colegiului Nr. 8, Prahova, Mizil, în Camera Deputaților. În aceeași perioadă, Adrian Năstase a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților.