Ura, mai importanta decat frica?

Poate ca si datorita studiilor mele de sociologie, am fost tentat sa urmaresc evolutiile sociale si politice din tara, mai ales cele de dupa 1989. Am observat segmentari succesive ale societatii. E adevarat, si momente de solidaritate sau de consesns la nivel politic. Subliniam insa, in 2004, existenta a „Doua Romanii”. Lucrurile, apoi, s-au complicat si mai mult. Au aparut strategiile individuale de supravietuire, s-au amplificat oportunismul, tranzactionismul – mai ales la nivel politic. FRICA a determinat, in special in regimul Basescu, delatiuni, pierderea sentimentelor de solidaritate comunitara. Crearea DNA, in 2005, a generat si acest tip de efecte nu doar in sfera politica ci si in zona capitalului national.

Ce s-a intamplat in ultimul timp? S-a dezvoltat un sentiment nou, amplificat si exprimat prin anonimatul retelelor de socializare, cel de URA. Explicatiile, evident, sunt multiple – frustrarea personala, saracia, pierderea identitatii, proasta guvernare, pandemia, nemultumirea fata de politicieni.

De-a lungul timpului, romanii, in vreme de criza, au avut forta de a se uni. Ceea ce este dramatic este ca, in momentul de fata, sentimentele de ura sunt mai puternice chiar decat cele de auto-conservare. Am constat acest lucru si din reactiile referitoare la posibile cai de urmat in situatia dezastruoasa in care ne aflam.

„Ce-i de facut?”

Stiu, titlul este imprumutat de la V.I. Lenin, din celebra carte „Ce-i de facut”. Insa, in esenta, problema noastra, a romanilor, este aceea daca vom cauta o solutie sau decidem sa se aleaga praful de noi ca tara. Sunt prea multe crize de gestionat acum, din cauza lui Iohannis si a „guvernului sau”.

In conditiile haosului politic si ale dezastrului medical, PeeSeeDee ar putea sa ramana spectator pana la viitoarele alegeri, contand pe castigarea acestora. Pretul ar fi insa urias. Pe lipsa de guvernare, cu imprumuturi tot mai mari pentru a petici bugetul, pe fond de saracie generalizata determinata de criza energetica si devalorizarea monedei, riscul unor miscari de strada violente ne-ar duce inapoi la anii ’90.

Putem sa acceptam un astfel de scenariu? Eu cred ca nu. Imi aduc aminte de eforturile de dupa mineriade pentru a reintra in normalitate dar si de consecintele acelor evenimente in plan intern si extern.

Sigur ca Iohannis este de vina ca s-a ajuns aici. Multi ar vrea sa-l pedepseasca, suspendandu-l. Ceea ce ar fi corect. Din pacate, pedepsindu-l pe el, ne pedepsim si pe noi. Prelungirea crizei politice risca sa ne duca la un punct de no return. Si atunci?

Unii sugerau ca PSD sa preia guvernarea. Ar fi fost o victorie a la Pyrrhus, deoarece toate celelalte partide ar fi facut front comun intr-o opozitie masiva in parlament. In mod categoric PNL, Aur si USR ar fi jucat pregatindu-se pentru alegeri.

Iohannis ar fi trebuit sa citeasca ce am scris pe blog cand afirmam ca ar fi trebuit sa fie fericit cu PSD in opozitie si ca va intelege diferenta cand vor intra in parlament AUR si USR.

Iata ca acum trebuie sa apeleze la PSD pentru a asigura stabilitatea in tara, stiind ca PSD nu va participa niciodata la o strategie care sa duca la destabilizarea tarii. Va fi un sacrificiu pentru partid care va fi acuzat ca face blat cu Iohannis. In realitate PSD „face blat” cu cetatenii Romaniei, intr-un moment de grea cumpana.

Iohannis a inteles ca daca ar fi insistat cu nominalizarea lui Citu, ar fi urmat, cu orice pret, suspendarea sa. Cred ca a realizat lucrul, fiind deja responsabil pentru miile de morti din spitale de la declansarea crizei politice. Probabil ca a realizat si ca este nevoie de o formula de candidat semi-politic, apropiindu-se de varianta guvernului de specialisti propusa de PSD pentru urmatoarele luni. Vom vedea daca Nicolae Ciuca a inteles mesajul. Desemnarea ministrilor va fi un test. Vom vedea si daca premierul desemnat va fi capabil sa distruga clientela construita in jurul fostilor premieri liberali si sa duca spre normalitate numirile din institutiile statului si din CA-uri pe baza de competenta, pentru a mari performanta acestora.

Sigur, dupa investirea guvernului Ciuca – pe care parlamentarii PSD probabil ca o vor sprijini (intr-un fel este si un fel de datorie morala pentru votul PNL la investirea guvernului PSD/Nastase din 2000), in parlament viata va fi complicata pentru guvern, putandu-se forma majoritati ad-hoc. Totusi exista o buna sansa ca unele proiecte ale PSD sa poata fi asumate si de guvern.

Grea deci acesta dilema pentru partid – sa prevaleze interesele partidului sau cele ale tarii. Eu cred ca fostii mei colegi vor sti sa aleaga.

„Ciuma lui Iohannis”

Perioada pe care o trăim va fi cunoscută in istoria românilor drept perioada „Ciumei lui Iohannis”.

In urmă cu peste 200 de ani (1812-1813), in timpul domniei lui Ioan Vodă Caragea, mureau 300 de oameni pe zi iar la nivelul tării au fost peste 90000 de morti. Epidemia de atunci a fost denumită „Ciuma lui Caragea”.

Acum numărul zilnic al mortilor este dublu, intre 500 si 600. Iar numărul total al romanilor morti in pandemie se apropie de 50000.

Ieri, Iohannis a citit, la televizor, cu intonatie dramatică si tentă lacrimogenă, un text de pe prompter, mirându-se de numărul mare al imbolnăvirilor si al mortilor, dând vina pe „autorităti”. Nu-mi aduc eu bine aminte sau el a fost personajul principal la Congresul PNL, organizat in ciuda unor restrictii rezonabile?

Cred că este logic să spunem că Iohannis a avut „guvernul său”, dar a avut (are) si „epidemia sa”. Din păcate pentru noi. Va avea oare si „suspendarea sa”?

„Criza energetică” – medicament pentru fraieri

La noi, de fapt, nu este nici o criza a energiei. Cei cu care am mai vorbit in ultima vreme, imi spun că pur si simplu suntem furati.
Au mimat aceasta „LIBERALIZARE” a pietei si apoi ‘INTERCONECTAREA ” cu pietele Europene. Ce nu se spune insa
este faptul ca in afara de posibilitatea de a vedea preturile de pe alte piete, nu ai posibilitatea sa cumperi de pe alte
piete. Iti trebuie contracte de transport cu tarile pe care le tranzitezi, contracte de Crossborder cu Transelectrica,
rezervare de capacitate – ori toate aste nu se fac batand din palme, costa niste bani , iar colac peste pupaza, Statul
Roman, prin Transelectrica a micsorat capacitatea de transborder cu 50%.

Ce sa faci ? Atunci de unde sa iei curent?
Pe piata de contracte forward nu se scot mai mult de 15-20 MWH/zi, in conditiile in care Romania consuma circa 180.000 MWH/ZI, iar in piata SPOT se vand minium 90.000-120.000 MWH/zi. De unde de altundeva sa iei energie?

Cea mai mare problema pare a fi că nu se vede Padurea de praful care ni s-a aruncat in ochi cu „contextul european”.
Ce treaba are Romania cu „contextul european” cand are cel mai bun mix de energie ?
Statul Roman, care este actionarul majoritar la peste 70% din capacitatea de productie a energiei electrice, ce face ?
Lasa reprezentantii sai – coafeze, sportivi, etc – in consiliile de administratie si le spune sa nu faca nimic.

Cel mai usor pentru stoparea acestei crize ar fi interventia Consiliului de administratie al fiecarei intreprinderi si limitarea pretului la 200% profit.

Ganditi-va ca la Hidro avem pret de cost de 80 lei/MWH si la Nuclear 100 lei/MWH. Le-ar ajunge 400-500 lei/MWH ? Evident că da.
Ceea ce se propune, cu plafonarea preturilor, nu se poate face numai pentru populatie pentru că, automat, cei care au cumparat energie mai scumpa, vor renunta la toti consumatorii casnici, care vor trece in FUI. Dar intreprinderile ce vor face? Se vor inchide, pentru ca nu vor mai fi competitive pe piata. Asta va duce la somaj, cheltuieli, lipsa de venituri la buget , etc.

Prin „plafonarea preturilor” vor fi loviti doar Furnizorii pentru că numai ei vor fi obligati sa aplice preturile plafonate, nu si Producatorii.

Si atunci ce s-a rezolvat daca eu trebuie sa va facturez cu pretul plafonat dar nu am de unde sa cumpar cu acel pret ?
Aici este o problema foarte serioasă.

Aseara tarziu s-a anuntat pe retelele de socializare ca Electrica va cumpara mai multe parcuri fotovoltaice – 35 MWH putere instalata. Dar cum sa cumperi 35 MWHp cu 35 milioane euro cand costul unui mWHp, instalat nou, este acum de maximum 600.000 Euro? Se pare că firmele respective sunt germane.

Eu cred că parlamentul ar trebui să organizeze audieri publice cu responsabilii – români si străini – din sectorul energetic si să ia măsuri transante, sesizând organe de anchetă penală si subliniind responsabilitatea CSAT si serviciilor de informatii.

Nu cred că o tară intreagă poate să accepte să fim tratati ca niste fraieri doar pentru ca premierul interimar să mai peticească putin bugetul din taxele suplimentare venite prin cresterea preturilor la energie pentru români.