ob_05f154_carte-postale-le-petit-prince-qu-est-c

Spre un guvern „de coabitare”?

Desemnarea unui nou ministru al justitiei, in contextul cunoscut al ordonantelor de urgentă, pune in discutie configuratia viitoare a guvernului. Tinând seama si de faptul că procedura remanierii permite un un veto „temporar” al presedintelui. E posibil, in aceste conditii, să avem un guvern „de coabitare”, in care o parte a ministrilor să fie politici si altii (altul) să fie tehnocrati? O formă de  guvern mixt, „partial color(at)”? Eventual, o formă de coabitare a executivului cu puterea judecătorească. Ar putea, de exemplu, CSM să delege pe cineva la ministerul justitiei? Sau ar putea fi reactivat pactul de coabitare cu presedintele, prin care zona justitiei să se transfere la presedinte, in cadrul „domeniilor rezervate” (alături de politica externă)? Cam asta s-a intâmplat, de fapt, in ultimii ani. In definitiv, si Robert Cazanciuc a fost un tehnocrat.

Este clar că PSD, in momentul de fată, nu are formulată o politică relativ coerentă in domeniul justitiei. Are, la nivelul unora dintre membri, un fel de impulsuri personale, cenzurate apoi, rapid, de liderii partidului. Sau are propunei intempestive, punctuale, identificate, pe drept sau pe nedrept, a fi in folosul unora dintre lideri. Lipsa unei abordări clare in acest domeniu, spre deosebire de domeniul fiscal sau de cel social, a creat „marea brambureală” din domeniul penal (spre exemplu „uite abuzul in serviciu, nu e abuzul in serviciu”). In plus, zeci de texte ale codului penal, declarate neconstitutionale, au ramas in stand-by. E destul de clar, „vânătoarea de vrăjitoare” in domeniul luptei anti-coruptie a creat multe pagube colaterale in ceea ce priveste functionarea administratiei, initiativa si procesul de decizie la nivelul liderilor politici sau in ceea ce priveste capacitatea capitalului românesc de a concura capitalul străin in România. In plus, ea a oferit prilejul Uniunii Europene să cenzureze statutul si fondurile disponibile pentru tara noastră, invocând chiar autoflagelarea noastră, prefăcându-se că nu intelege că este vorba, in principal, de o luptă pentru putere.

In aceste conditii, mi se pare mult mai importantă definirea unei  politici  moderne, coerente,in domeniul justitiei, de către PSD. Numirea ministrului justitiei – care ar trebui să fie instrumentul de punere in aplicare a ei – poate fi subsumată acestei decizii. Si la echipele de fotbal se pot face transferuri in timpul campionatului, dar noul jucător trebuie să-si asume culorile noului club. Un specialist adus din afara partidului la minister – intr-un guvern care se mandrea că este un guvern politic – ar trebui să-si asume o astfel de politică (dacă ea există). Nu să „peticească” sistemul inventat de Băsescu si Macovei.

In opinia mea, majoritatea parlamentară ar putea avea o initiativă de mai mare amploare, solicitând  celor două Camere un vot de incredere pentru un guvern Grindeanu 2, care să adauge unele elemente la programul initial de guvernare, inclusiv in domeniul politicii in materie de justitie, si să facă inlocuirile necesare de ministri – acolo unde posturile sunt vacante dar, eventual, si la alte ministere. Ar putea fi modificată si configuratia guvernului – spre exemplu, adăugând o componentă institutională de comunicare publică.

O altă variantă ar fi – sper să nu se opteze pentru ea – atitudinea vulpitei care ii cerea Micului print să o domesticească.

PS 1 La ministerul justitiei – spun unii – ar fi nevoie ca secretarii de stat să fie dintre cei care isi asumă politica acestui guvern iar functionarii din minister să fie „tehnocrati”, nu doar vechi suporteri ai Monicăi Macovei.

PS 2 Nu voi obosi  să scriu că ar fi utilă re-deschiderea departamentelor partidului, pentru a identifica noi specialisti din teritoriu, pe toate domeniile guvernării, pentru a avea un feed-back real din teritoriu si pentru a colecta noi initiative.

an2

Trăiască lupta pentru anti-coruptie!

Oamenii au nevoie, se pare, de lozinci după care să se conducă. Sau cu care să fie condusi. După război, când URSS nu avea potential financiar pentru a rezista cursei inarmărilor, a lansat o campanie universală pentru pace. România acelor ani, desigur, a actionat mimetic. De aceea, inclusiv la sfărsitul oricărei cereri adresate administratiei sau partidului trebuia să existe mentiunea „Trăiască lupta pentru pace!”

In ultimii ani, lupta anti-coruptie a devenit, la noi, un scop in sine. Sigur, cu rezultatele pe care le vedem astăzi. Altii, din afară, au folosit această „luptă” a noastră ca un instrument pentru colonizarea României. Faptul că, in plus, noi am externalizat lupta pentru putere, oferind străinilor posibilitatea de a fi judecători in afacerile interne ale tării, imi aduce aminte de vremea fanariotilor cănd boierii tării incercau să câstige favoruri la Inalta Poarta sau in Occident, cumpărând cu bani grei dregătoriile existente.

Spălatul rufelor in publicul din străinătate ne descalifică. Occidentalii au anumite reguli pe care le respectă. Una dintre ele – „My country, right or wrong” – se completează cu angajamentul „Nu-mi critic niciodată tara, in străinătate”. In cazul nostru, delatiunile in străinătate au ca rezultat faptul că 10-15 personaje iau niste diplome de excelentă, fiind laudate interesat, in timp ce 20 de milioane de români pierd. Vă mai aduceti aminte de initiativa cu frunza care trebuia să imbunătăteasca imaginea externă a României? E greu ca ea să acopere goliciunea de caracter a unor macovei.

Inchei aceste randuri cu formula pe care sper că o veti folosi, inclusiv in perioada referendumului presedintelui Iohannis, in toate scrisorile adresate administratiei: „Trăiasca lupta pentru anti-coruptie!”

Mai propun ca, in modificările ce se vor aduce, in urma unor largi dezbateri nationale, codului de procedură penală, să se introducă, drept mentiune obligatorie, aceeasi formulă („Trăiască lupta anti-coruptie”) la finalul tuturor denunturilor ce vor fi transmise procurorilor.

images-1

Rolul lui Băsescu in condamnările politice ale adversarilor

Sper ca Ion Cristoiu sa nu sa supere si nici sa nu-mi ceara drepturi de autor pentru ca reproduc un articol al sau din 6 decembrie 2005. Mi se pare extrem de relevant prin prisma finalizarii dosarului politic referitor la afisele electorale din 2004…Dar si prin prisma declaratiilor lui Băsescu, din ultimul timp, prin care incearcă să se prezinte ca victimă a Sistemului pe care el insusi l-a creat.

Fumigenele anticoruptiei
Autor: ION CRISTOIU
6 decembrie 2005
JURNALUL NATIONAL
„In decembrie 2004, Traian Basescu si Alianta ajungeau la guvernare. Romanii se pun pe asteptat. Au trecut lunile. Una dupa alta. Nu s-a inregistrat nici un dosar de mare coruptie, de autentica mare coruptie, deschis vreunuia din liderii PSD. Doar fumigene! Ca, de exemplu, dosarul Stenogramelor. Cand vine vorba de mare coruptie, se invoca lista celor 28 de dosare vanturata de Daniel Morar prin presa.O cacealma!”

Traian Basescu si, prin el, Alianta au ajuns la Putere denuntand huruitor coruptia guvernarii Adrian Nastase. Liderii PSD, multi dintre ei nominalizati, erau tintuiti ca jefuitori ai avutiei nationale. Dobandisera averi uriase in urma unor contracte frauduloase, prin care statul roman fusese saracit in schimbul unor comisioane infricosatoare, luasera prin privatizari scandaloase o parte insemnata din tara. Discursurile lui Traian Basescu, Theodor Stolojan, Emil Boc, Mona Musca atingeau pragul de sus al tipatului. Atat de mare se dovedea revolta lor fata de tara adusa la sapa de lemn prin coruptia la nivel inalt!

Erau insa simple acuzatii. Probele, minimele probe pentru ca justitia sa-i insface pe vinovati, lipseau. Absenta probelor era pusa, in chip previzibil, pe seama faptului ca Traian Basescu si Alianta nu aveau inca parghiile Puterii. Toti cei care au votat pe Traian Basescu si Alianta pentru ipostaza de Arhangheli anticoruptie si-au spus ca, odata parveniti la Putere, Traian Basescu si liderii Aliantei vor avea la dispozitie toate structurile insarcinate cu descoperirea probelor si, prin asta, cu intocmirea unor dosare beton: serviciile secrete de informatii, Politia, Parchetul.

In decembrie 2004, Traian Basescu si Alianta ajungeau la guvernare. Romanii se pun pe asteptat. Au trecut lunile. Una dupa alta. Nu s-a inregistrat nici un dosar de mare coruptie, de autentica mare coruptie, deschis vreunuia din liderii PSD. Doar fumigene! Ca, de exemplu, dosarul Stenogramelor.
La sase luni de la preluarea puterii, Traian Basescu declara intr-un interviu din Adevarul, 13 iunie 2005: „Am deja date cu privire la sume de bani spalate afara – si au fost identificate bancile – am date cu privire la transferul de bani din Romania facut de nume extrem de interesante. Din cate stiu s-au declansat deja procedurile pentru comisii rogatorii. Se vor face in tacere, dar se vor face”.
Si din nou romanii se pun pe asteptat. Si din nou trec, iata, lunile. Una dupa alta. Suntem in decembrie 2005. N-am auzit pana acum de vreo comisie rogatorie. N-am auzit de vreun dosar penal care sa concretizeze aceste informatii. Cand vine vorba de mare coruptie, se invoca lista celor 28 de dosare vanturata de Daniel Morar prin presa. O cacealma! Pentru ca aceasta lista celebra contine dosare fie de gainarii, fie facute in urma unor manevre electorale sau politice, dosarul fraudei electorale, dosarul diguri pentru PSD, dosarul Bechtel. Dosare pe care le va spulbera pana si un judecator stagiar.

Intr-un interviu din campania electorala, Traian Basescu declara sigur pe sine:
„Este arhicunoscut faptul ca Adrian Nastase este beneficiarul la tot ce se scuteste, la tot ce se intampla, la toate privatizarile frauduloase. Nimic nu se intampla fara aprobarea lui. Adrian Nastase este tipul de om care isi primeste partea din tot ce se intampla fraudulos in economie, prin aprobari semnate de el”. „Si unde-i partea asta care o primeste cum spuneti, de peste tot?” – intreaba reporterul. Raspunde Traian Basescu: „In averea declarata sau trecuta pe numele bunicii, pe numele soacrei. Putem sa o cautam si pe coasta Marii Chine, putem sa o cautam si in tablouri, si in opere de arta, putem sa o cautam si pe langa Roma”. Candidatul Traian Basescu face aici un portret cutremurator. Portretul unui premier care si-a luat partea din afacerile ilegale ale altora si a dobandit astfel o avere de multimiliardar. Vine intrebarea fireasca: „Aveti probe?”. Raspunde viitorul presedinte: „Avem informatii, nu avem probe. Le vom cauta dupa alegeri”. A trecut un an de la aceste dezvaluiri. Adrian Nastase are deschis la PNA, in faza de urmarire prealabila, celebrul dosar Zambaccian. Un dosar despre care si Daniel Morar declara ca nu e de coruptie, deoarece la dobandirea terenului, in 1998, Adrian Nastase era in Opozitie si, in plus, influentarea justitiei in cazul Gabriel Bivolaru, de care l-a acuzat denuntul electoral al Monei Musca in august 2004, ar fi trebuit sa se faca prin procurorul care instrumenta cazul. Nimeni altul decat Daniel Morar, seful PNA de azi. In rest, nimic. Probabil ca Traian Basescu mai cauta probe!”

PS Probele nu au fost găsite dar au fost folosite „rationamente logico-juridice” pentru a justifica condamnarea!

unknown

Despre păduri. In special pentru cenaclul lui Rares Bogdan

Pentru că OUG 13 a fost deja abrogată, se pune intrebarea ce putem să mai „abrogăm”? Imi pun si eu această intrebare, alături de protestanti. Guvernul? Parlamentul? Scăderea numărului de participanti in piete generează probleme si pentru talk-show-uri. care trebuie să caute „combustibil” pentru a mentine verva revolutionară. Solutia? Mergem inpoi pe câteva teme recurente, mereu valabile. Petrolul, aurul si ardelenii, spre exemplu. Dar si pădurile. Cu precizarea că tăierea pădurilor ar fi pornit – cum altfel – de la guvernul Năstase.

In aceste conditii, m-am gândit să public, din nou, un comentariu despre păduri. Inclusiv ca material bibliografic pentru membrii cenaclului lui Rares Bogdan, mai ales pentru o doamnă avocată ce părea foarte sigură că stie istoria problemei.

” 1. In contextul dezbaterii noului Cod silvic, au apărut numeroase acuze legate de „defrisări” (in realitate „tăieri ilegale” – vezi definitiile din art 10 al Legii 46/2008) si de activitatea unei companii austriece in ceea ce priveste prelucrarea lemnului. Ca de obicei, atunci când apare un scandal public, cei vizati doresc să arunce „pisica moartă” peste gard, in trecut. M-as fi asteptat ca specialistii in silvicultură să iasă si să explice ce s-a intâmplat in acest domeniu inainte de regimul Băsescu si, apoi, in timpul regimului Băsescu. Nu s-a intâmplat asa. M-as fi asteptat ca cei din conducerea Romsilva să explice unde s-a gresit in acesti ani dar si ce s-a realizat. In aceste conditii, m-am gândit că ar fi util să reamintesc unele aspecte legate de abordarea guvernului pe care l-am condus, in chestiunea pădurilor. O primă observatie.

Simplificând, Legea 18 a permis retrocedarea doar a unui singur hectar de pădure. Ulterior, legea 1/2000 a permis retrocedarea a maximum 10 ha. Mult mai generosi, Băsescu, Macovei si Flutur au permis prin Legea 247/2005, restitutio in integrum, eliminând limitele pentru retrocedările de păduri, simplificând foarte mult si sarcina probei. In acest fel, Regia Natională a Pădurilor, care avea aproximativ, 4,6 milioane hectare a rămas doar cu vreo 3,2 milioane, proprietarii celor peste un milion de hectare retrocedate venind la portile firmelor austriece să vândă lemnul tăiat. Nimeni nu a iesit să explice aceste lucruri care au schimbat fundamental situatia pădurilor si interesele imediate ale noilor proprietari.

2. In primul an al guvernării, in 2001, guvernul pe care l-am condus a adoptat o hotărâre (HG 1052/2001), despre care nimeni nu-si mai aduce aminte, hotărâre privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care se va recolta in 2002. Era vorba de 16 milioane de m3, din care 14,2 milioane din pădurile Romsilva, inclusiv cele 2,5 milioane m3 pentru aprovizionarea populatiei din mediul rural cu lemn de foc. Articolul 4 al HG-ului preciza: ” Intreaga masă lemnoasă in stare brută sau prelucrată sumar, rezultată in urma recoltării volumului maxim de masă lemnoasă ce face obiectul prezentei hotărâri, VA FI VALORIFICATĂ EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ”.

La inceputul anului 2002, m-am intâlnit cu reprezentantii firmelor românesti de mobilă – cred că si Stolojan avea una. Guvernul adoptase si o strategie pentru industria mobilei. Ar trebui solicitată de la Secretariatul general. Erau nemultumiti că nu puteau face investitii in noi echipamente, neavând siguranta, pe termen lung, a materiei prime. Asa a apărut OUG 71 din 13 iunie 2002, transformată in Legea 654 din 7 decembrie 2002. Se stabilea ca volumul maxim de masă lemnoasă să fie de 20 milioane m3 pentru o perioadă de 10 ani, fără a se exploata anual MAI MULT DE 20% din volumul maxim de masă lemnoasă cu destinatie industrială stabilit prin hotărâre de guvern. Austriecii nu-si făcuseră incă fabrici in România!

In acelasi an, la 13 noiembrie 2002, Guvernul a aprobat „Norma metodologică privind organizarea si desfăsurarea licitatiilor pentru dobândirea de către agentii economici care au activitate in domeniul prelucrării lemnului in produse finite a dreptului de a incheia contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung a masei lemnoase cu Regia Natională a Pădurilor”. In art.3, alin.2, sunt precizate activitătile in domeniul prelucrării lemnului in produse finite: cele legate de furniruri si de stratificate din lemn, produse pentru industria de constructii, celuloză, scaune, mobilier, instrumente muzicale articole de sport, jucării creioane si chibrituri si „alte produse manufacturiere” (lit a-n). Ar trebui verificat daca se incadrează activitătile firmelor austriece in acesti parametri.

PS Puteti constata, dintr-un grafic recent, dinamica impăduririlor pe terenuri degradate in perioada 1991-2014. Se poate observa felul in care a fost tratată această chestiune de guvernul pe care l-am condus – 2001-2004 -, cu inertia fireasca in perioada 2005-2006.

3. Vă spun si o poveste cu păduri din 1001 de nopti. A fost odată, ca niciodată. In iulie 2004, la solicitarea Regelui Abdullah de a amenaja, in memoria tatălui său, fostul rege Hussein, un nou parc public in capitala regatului, Amman, Curtea Regală a Regatului Hasemit al Iordaniei a solicitat Guvernului român să doneze regatului 20000 de puieti de stejar si mesteacăn, specii apreciate de fostul rege cu ocazia vizitelor sale in România. Ceea ce noi am făcut. Puietii, cu baloti de pământ, inalti de 2,5 metri au fost transportati intr-un interval de o săptămână, zilnic fiind incărcate 10-12 autocamioane de transport international, asigurate de către iordanieni. Zona din parcul public din Amman, amenajată cu puietii din România se numeste „Grădina românească” si este admirată de numerosi turisti, inclusiv de cei din România.

PS Am adăugat un grafic referitor la dinamica perdelelor forestiere de protectie, instalate in perioada 1992-2014, de diferite guverne. Concluziile le puteti trage singuri. Cu atat mai mult, cu cât Codul silvic din 2008 stabilea, in art. 88 un program de impăduriri de 2 milioane de hectare până in 2035!

4. Vreau să vă relatez un episod uitat din domeniul disputelor legate de „defrisări”. A existat, in urmă cu cinci ani, o initiativă legislativă pentru completarea Legii 46/2008 – Codul silvic. Ea era semnată de trei deputati PSD (Ion Dumitru, Ion Mocioalcă, Marian Ghiveciu) si trei deputati PDL (Valeriu Tabără, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu). Ea propunea introducerea unui nou text in Codul silvic, care să prevadă: „Intreaga cantitate de lemn rotund rezultată din exploatarea volumului maxim de masă lemnoasă aprobat conform legislatiei in vigoare va fi valorificată EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ (subl. mea)”. Se mai propunea si o definitie pentru „lemnul rotund”.

Initiativa legislativă a fost avizată favorabil de Consiliul legislativ. Stiti care a fost Punctul de vedere al guvernului, sub semnătura premierului Boc? „Guvernul nu sustine adoptarea acestei initiative legislative”.

PS S-au făcut speculatii privind eventuale legături intre PSD sau guvernul pe care l-am condus cu firma austriacă Holzindustrie. Dacă vreti să intelegeti cine era in legături mai strânse cu această firmă, trebuie doar să dati un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur. Veti vedea si cine domina politic zona Rădăutilor, unde s-a instalat initial firma austriacă.

Din păcate, o măsură inteleaptă, cea prevăzută in OUG 71/2002, in favoarea industriei românesti de mobilă, a fost deturnată prin aranjamentele legate de restituirea pădurilor si de numeroase interese locale sau individuale, permitând abuzurile din ultimii 10 ani.

5. Un program important pe care l-am demarat, in timpul mandatului meu de premier, a fost cel pe care l-am numit „Un arbore pentru fiecare cetătean”. Un număr important de puieti forestieri au fost pusi la dispozitie de către Regia pădurilor, in mod gratuit, pentru cetătenii si institutiile interesate, in vederea plantării unor suprafete de teren din afara fondului forestier administrat de către RNP Romsilva – circa 4 milioane de puieti in 2003 si aproximativ 21 milioane puieti in 2004. Romsilva a dezvoltat in acea perioadă peste 2500 de hectare de pepiniere silvice.”