Le vor retrage decoratiile?

Am primit o scrisoare interesantă. Textul este mai vechi dar, intr-un fel, actual. Este vorba despre incercările unora de a rescrie istoria. Am considerat că merită să-l traduc.

„Oxford – Riposta a început

Aceasta este o scrisoare de răspuns de la Oxford către studenții de culoare beneficiari ai unei burse Rhodes, care solicită înlăturarea statuii întemeietorului universității, Cecil Rhodes. Interesant, Chris Patten (Lord Patten of Barnes), Cancelarul Universității Oxford, a participat astăzi la emisiunea Today Programme, a canalului BBC4, exact pe această temă. Titlul din The Daily Telegraph a fost ”Oxford nu-și va rescrie istoria”. Patten a comentat: ”Educația nu înseamnă îndoctrinare. Istoria noastră nu este o pagină albă pe care putem scrie versiunea noastră a ceea ce ar fi trebuit să fie în funcție de vederile și prejudecățile noastre contemporane”. Rhodes trebuie să cadă???
”Dragi studenți mizerabili,

Generoasa moștenire pe care Cecil Rhodes a lăsat-o a contribuit într-un mod semnificativ la confortul și bunăstarea multor generații de studenți la Oxford – mulți dintre ei, să îndrăznim s-o spunem, mai buni, mai inteligenți și mult mai merituoși decât voi.

Aceasta nu înseamnă neapărat că suntem de acord cu tot ceea ce Rhodes a făcut în timpul vieții sale – dar nici nu trebuie să fim. Cecil Rhodes a murit acum mai bine de un secol. Autres temps, autres moeurs. Dacă nu înțelegeți ce înseamnă asta – și nu ne-ar mira absolut deloc – atunci chiar credem că ar trebui să vă întrebați: ”Ce caut eu la Oxford?”

Oxford, permiteți-ne să vă reamintim, este cea de-a doua cea mai veche universitate din lume. Studenții învață aici din secolul XI. Am jucat un rol important în construcția civilizației occidentale, de la Renașterea intelectuală din secolul al XII-lea, la Iluminism și dincolo de acesta. Printre  absolvenții noștri se numără William of Ockham, Roger Bacon, William Tyndale, John Donne, Sir Walter Raleigh, Erasmus, Sir Christopher Wren, William Penn, Rep. Adam Smith (D-WA), Samuel Johnson, Robert Hooke, William Morris, Oscar Wilde, Emily Davison, Cardinal Newman, Julie Cocks.

Chiar reprezentăm ceva. Iar majoritatea oamenilor care au privilegiul de a veni și a studia aici sunt conștienți cât de mult reprezentăm.

Oxford este alma mater a lor – mama lor dragă – iar ei o respectă și o venerează așa cum merită.

Și ce făceau strămoșii voștri în acea perioadă? În principal, trăiau în cocioabe din chirpici. Sigur, vă acordăm credit pentru civilizația sud-africană a marelui Zimbabwe care a existat pentru o perioadă scurtă de timp. Dar haideți să fim extrem de onești. Contribuția triburilor Bantu la civilizația modernă a fost aproape zero. 

Probabil veți spune că asta e ”rasism”. Însă este ceea ce noi, aici la Oxford, preferăm să numim ”adevărat”. Poate că regulile de la alte universități sunt diferite. De fapt, știm că ele sunt diferite. Ne-am uitat îngroziți la ceea ce s-a întâmplat dincolo de ocean de la Universitatea din Missouri la Universitatea din Virginia și chiar la venerabilele instituții precum Harvard sau Yale: ”spațiile sigure”; #blacklivesmatter; relativismul cultural înfiorător; sufocanta corectitudine politică; ceea ce Allan Bloom numea, pe bună dreptate, ”închiderea minții americane”. Totuși, la Oxford, vom prefera întotdeauna văicărelii ieftine, politicilor de identitate și sloganelor fără fond, faptele și libertatea, dezbaterea deschisă. În ziua în care vom înceta să facem asta, ne vom pierde dreptul de a ne numi cea mai măreață universitate din lume.

Desigur, este dreptul vostru legitim să vă irosiți timpul petrecut la Oxford în campanii stupide, ofensatoare sau centrate pe o singură chestiune. (Deși acest lucru ne face să ne întrebăm cât de riguroasă este procedura de selecție, în zilele noastre, pentru bursele Rhodes sau, și mai mult, pentru bursele Mandela Rhodes). Suntem obișnuiți să vedem studenți – sau, în cazul vostru, masteranzi – care se fac de râs. Doar că să nu așteptați de la noi să vă încurajăm imbecilitatea, cu atât mai puțin să îngenunchem în fața ei. Oți fi voi negri – ”BME”, cum hidos vă etichetează tehnologia modernă – dar noi nu avem prejudecăți rasiale. Am educat tineri studenți din fostele noastre colonii, fostul nostru Imperiu, fostul nostru Commonwealth și dincolo de acestea timp de mult generații. 

Noi nu discriminăm în funcție de sex, rasă, culoare sau credință. Discriminăm, totuși, doar în funcție de intelect. 

Asta nu înseamnă, printre altele, că atunci când studenții sau masteranzii noștri vin cu idei prostești, îi batem pe umăr, le dăm o decorație și le spunem: ”Oh, ești negru și vii din Africa de Sud. Ce flăcău isteț ești!”. Nu. Preferăm să vedem calitatea acestor idei testată în creuzetul dezbaterii publice. Vedeți, asta este o altă componentă cheie a tradiției intelectuale de la Oxford: poți dezbate despre orice îți trece prin cap însă trebuie să fii capabil să îți justifici ideea cu fapte și cu logică – altfel ideea nu înseamnă nimic.

Cum ar fi, de exemplu, această idee ridicolă de a înlătura o statuie din bronz a lui Cecil Rhodes din Oriel College deoarece simbolizează ”rasismul instituțional” și ”sclavia albă”. Ei bine, chiar și așa să fie – ceea ce este discutabil – și ce dacă? Dacă există vreun student atât de șubred la minte încât nu poate trece pe lângă o statuie fără a-și simți ”spațiul sigur” violat, atunci acela chiar nu merită să se afle aici. Și apoi, dacă ar fi să fie înlăturată statuia lui Rhodes pe motiv că viața lui nu a fost fără pată, unde ne-am opri? Așa cum arăta unul dintre absolvenții noștri, Dan Hannan, alți binefăcători ai Oriel includ și doi regi atât de îngrozitori – Edward al II-lea și Charles I – pe care supușii lor i-au omorât. Colegiul de vis-a-vis, Christ Church, a fost construit de un ucigaș, un hoț care și-a omorât cu sânge rece două dintre soțiile lui. 

Thomas Jefferson a avut sclavi: invalidează asta Constituția Statelor Unite?

Winston Churchill avea vederi sumbre despre musulmani și India: nu a fost el potrivit să conducă Marea Britanie în timpul războiului?”

De fapt, vom merge chiar mai departe de asta. Campania voastră ”Rhodes trebuie să cadă” nu este doar prostească, ci este urâtă, periculoasă și ține de vandalism.

Suntem de aceeași părere cu istoricul Oxford R.W. Johnson că, ceea ce încercați să faceți prin această campanie, nu se deosebește deloc de ceea ce ISIS și Al-Qaeda au făcut cu artefactele din locuri precum Mali sau Siria. Voi ucideți istoria. 

Și, oricum, cine sunteți voi să dați lecții Universității Oxford despre cum să se conducă? Campania voastră #Rhodesmustfall, înțelegem, a început în Africa de Sud și a fost lansată de un activist negru care le-a spus profesorilor lui că ”albii trebuie omorâți”.

Unul dintre voi – Sizwe Mpofu-Walsh – este fiul privilegiat al unui politician bogat și membru al unui partid al cărui slogan este ”Ucideți burul; ucideți fermierul”; altul dintre voi, Ntokozo Qwabe, care este doar beneficiarul unei burse Rhodes la Oxford, a propovăduit necesitatea unei ”conștiințe sociale a studenților negri” de ”a domina universitățile albe, și asta fără milă și decisiv!”

Grozav. Este exact ceea ce are nevoie Universitatea Oxford. Ceva îmbogățire culturală din țara lui Winnie Mandela, unde vedem arderea cauciucurilor, o epidemie de SIDA aproape în întregime rezultat al indiferenței guvernului și ignoranței, una dintre cele mai mari rate ale criminalității pe cap de locuitor, corupție instituționalizată, politici tribale, rasism împotriva albilor și o economie în colaps.

Vă rog să spuneți voi care dintre cele enumerate mai sus va îmbunătăți viața celor 22.000 de studenți care învață aici, la Oxford.

Iar apoi explicați, vă rog, ce anume face ca această campanie a voastră de captare a atenției privind înlăturarea unei statui să fie mai urgentă, mai meritată decât dorința a probabil 20.000 din cei 22.000 de studenți de a se bucura în tihnă de experiența lor aici fără a fi iritați de niște mici răsfățați nerecunoscători care primesc niște burse pe care clar că nu le merită și care folosesc politica rasială și vinovăția ieftină pentru a strica viața și fibra universității noastre iubite. 

Înțelegeți-ne și înțelegeți clar: voi aveți totul de învățat de la noi; noi nu avem nimic de învățat de la voi.

Al vostru,

Oriel College, Oxford

 

Lansarea volumului despre Adrian Păunescu

Ieri, la Casa memorială Constantin Stere din Ploiesti, a fost lansat un volum despre Adrian Păunescu, volum realizat de Mircea Cosma. El cuprinde numeroase fotografii si amintiri, precum si povestea  restaurării casei natale, din Basarabi,a a poetului.

Mi-a făcut o deosebită bucurie să particip la această lansare si să amintesc unele din intalnirile mele cu cel pe care l-am considerat un Mare Prieten.

71c0df6b-2014-4df2-9d56-613e466ed5a3.JPG