Contribuții la istoria contemporană a relațiilor româno-bulgare
Ideea realizării acestei cărți a apărut nu ca o simplă plăcere intelectuală, ci am considerat-o drept o necesitate de ordin politic. În perioada în care am fost în fruntea guvernului român, prietenia dintre România şi Bulgaria a fost supusă unei noi provocări: aderarea simultană la NATO şi la Uniunea Europeană. Colaborarea româno-bulgară din perioada 2001-2004 rămâne, în opinia mea, un exemplu de realism şi înţelepciune politică, de apărare a intereselor naţionale în matricea câștigului reciproc.
Românii şi bulgarii împărtăşesc o comunitate de destin, cel mai adesea tragic, dacă ar fi să privim in istoria îndepărtată sau mai recentă. Deopotrivă, români şi bulgari, au simţit „jugul de lemn” al Imperiului Otoman şi apoi pe cel „de fier” al regimului comunist. Suferinţa şi nevoile îi apropie pe oameni, iar Dunărea nu a fost un obstacol pentru cunoașterea reciprocă a popoarelor român şi bulgar.
Cred că relaţia româno-bulgară are temeiuri solide, chiar mult mai stabile decât ar putea să pară la o privire superficială. Românii şi bulgarii nu s-au luptat pentru aceleaşi teritorii, cu excepţia câtorva episoade pasagere, având însă de înfruntat adversari comuni. Acest lucru a însemnat, pe de-o parte, acţiunea solidară, pe de altă parte competiția în interiorul regiunii noastre.
Doi Prim-Miniştri, aparținând unor familii politice diferite, au considerat că şansa ţărilor lor nu este să intre într-o competiție lipsită de sens şi finalitate, ci trebuie să realizeze un „tandem pentru Europa”. Într-o perioadă în care naționalismele şi egoismele naţionale, ce păreau a fi date uitării, renasc şi se manifestă adesea virulent, am considerat că era de datoria noastră să scoatem din sertarele istoriei câteva fapte care ar putea servi ca exemplu. Desigur, acum trăim într-o altă etapă istorică, în care visul european pare a fi obosit, iar entuziasmul proiectului Marii Europe a scăzut, însă modul în care am lucrat împreună în anii 2001-2004 consider că poate fi un model pentru o politică raţională, echilibrată care aduce cu sine rezultatele aşteptate.
Vrând-nevrând, România şi Bulgaria sunt considerate în Occident a fi parte a unui „tandem” creat de istorie, cu avantaje şi dezavantaje pentru una sau alta dintre ţări, la un moment dat. Sunt convins că principalul punct tare al relației bilaterale a fost realismul. Deşi, poate, în unele momente, românii sau bulgarii au dorit sã scape din logica unei vecinătăți create prin destinul istoriei, pentru a-şi lăsa în urmă partenerul, în final s-a înţeles faptul că metoda cooperării, a acelui win-win poate aduce beneficii ambelor părţi.
Această carte nu este o istorie paralelă, ci am ales sã expunem propria versiune asupra unor evenimente ai căror actori principali am fost, în beneficiul naţiunilor noastre. La final, se poate constata comunitatea de interese şi abordări pentru atingerea obiectivului comun: aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană. Am considerat că apartenența la NATO şi la Uniunea Europeană nu reprezintă obiective în sine, ci sunt cele mai eficiente căi pentru a scoate ţările noastre şi, prin aceasta, regiunea Europei Sud-Estice din cercul vicios al înapoierii, subdezvoltării şi sărăciei. Deşi am avut destine personale separate, iar valorile ideologice în care credem sunt diferite, am considerat că oamenii de stat veritabili trebuie să acţioneze pragmatic, fără idiosincrazii şi prejudecăţi, deoarece în istorie rămâne doar rezultatul final. Iar acesta este un succes, deoarece, în perioada mandatelor pe care le-am avut în fruntea guvernelor român şi bulgar, ţările noastre au devenit membre ale clubului transatlantic şi am reuşit să încheiem negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
Într-o lume dominată de interese, între noi nu a fost doar un tandem construit pe interese comune, mutual asumate, ci am devenit prieteni, nu doar parteneri politici. Un social-democrat român şi un liberal de dreapta bulgar, despărțiți prin destin şi apartenență la generaţii diferite, au legat o prietenie care a rezistat dincolo de tumultul şi schimbările politice inevitabile. Această carte este, aşadar, rezultatul unei prietenii neașteptate, dar durabile, pe care considerăm că trebuie să o facem cunoscută concetățenilor noştri în această formă.
Adrian NĂSTASE
29 februarie 2024
