A murit fostul președinte al Chinei, Jiang Zemin

Presedintele Jiang Zemin a fost un mare prieten al Romaniei si al romanilor. In tinerete, a stat o vreme la noi, vorbea romaneste si recita din Eminescu. Am avut onoarea sa-l intalnesc in mai multe randuri, in Romania sau in China. Redau un comunicat al MAE chinez in urma unei intalniri pe care am avut-o cu regretatul presedinte chinez in urma cu 20 de ani:

President Jiang Zemin Met With Romanian Prime Minister Adrian Nastase

2002-07-04 11:04

On June 28, 2002, President Jiang Zemin cordially met with Romanian Prime Minister Adrian Nastase at Zhongnanhai.

Jiang extended a warm welcome to Prime Minister Nastase for his visit to China and recalled his own successful visit to Romania in 1996 with pleasure.

Jiang said that the talks between Zhu and Nastase were very good as they reached a wide-ranging consensus on expanding cooperation in trade and economic fields. He believes that bilateral mutually beneficial cooperation will be promoted to a new level through joint efforts by both sides.

He said that China and Romania are true and trustworthy friends in that they have offered each other mutual support all the time, cooperated closely and treated each other sincerely. He pointed out that there are three vital factors in the stable development of Sino-Romanian ties. First of all, both sides attaches great importance to the development of bilateral ties, look on each other as a good friend and put each other in an important place in their respective external strategies. Secondly, both countries respect and equally treat each other. Each side respects the other’s sovereignty and territorial integrity, and respects the developing path and internal and external policies of the other side, without interference into the other’s internal affairs. Thirdly, both countries cherish traditional friendship, which is the common precious resources and wealth. Jiang concluded that both sides should view their relations from a long-term and strategic point oriented toward the new century, work in the right direction and carry on the traditional friendship from generation to generation, in order to build a beautiful future of bilateral relations.

Jiang said that both China and Romania are challenged with a common task of revitalizing economy and improving people’s living standard. Peace and development remain two themes of the times. At the same time, human beings are faced up with quite a few challenges. More extensive and concrete cooperation in the international arena is urgently needed to this end. Jiang said that with regards to tackling the comman task and build their countries, it is greatly significant for China and Romania to strengthen cooperation on internatnal occassions. China is willing to strengthen coordination and cooperation with Romania and all other countries and work to realize sustainable world peace and common prosperity, to set up a right and reasonable international order.

Nastase expressed his pleasure to meet again with President Jiang. He agreed with Jiang’s comments on bilateral relations.

Nastase said that Romania-China ties have long undergone the test of time. Since long ago, the political relations between the two countries have maintained good developing momentum and satisfactory achievements have been made in exchanges and cooperation in the economic and trade field. In view of the great changes that have occurred in the international situation and both countries in the recent years, Nastase suggested that both sides should explore new ways of economic and trade cooperaion and add new contents to cooperation in this field. He said that Romania is willing to make joint efforts with the Chinese side to promote friendly cooperation in all fields including trade and economic field, so as to create prosperous economies in both countries and make benefit for the peoples.

Nastase passed on President Ion Iliescu’s cordial regards to President Jiang Zemin, while Jiang thanked him and asked him to convey his cordial regards to the Romanian president.

Sursa

La 19 ani de la intrarea în Internaționala socialistă, președintele PSD, Marcel Ciolacu, a fost ales vicepreședinte

„PSD al 147-lea membru al Internaţionalei Socialiste

Congresul Internaţionalei Socialiste a votat, cu 145 de voturi „pentru” şi unul „împotrivă”, admiterea Partidului Social Democrat din România ca membru cu drepturi în rîndurile sale. Votul a avut loc marţi, la Sao Paulo, în Brazilia.

Preşedintele PSD, Adrian Năstase a declarat că decizia Congresului Internaţionalei Socialiste este „un vot de încredere” acordat de familia social-democrată Partidului Social Democrat şi un îndemn de a continua procesul de modernizare a partidului.”

Europa Liberă, 29 octombrie 2003

Marius Ghilezan: De la cauza salvării, la cea a distrugerii

Dacă părinții Generației Z au făcut revoluția, sperând într-o viață mai bună în capitalism, tinerii de azi au trecut prin mai multe stări, induse de noua paradigmă progresistă: de la salvare la distrugere.

Generația decrețeilor, prea ocupată să lupte contra comunismului, ca idee, nu s-a prins cum nomenclatura a zbughit-o să ocupe toate sferile puterii de stat. Revoluționarii fost recompensați cu titluri de “luptători cu merite deosebite.”

Apoi a venit, ca o boare, ritul salvării. Cu haștagul de rigoare. Partea captivă a societății, ușor de sedus, tinerimea română, a fost învățată să fie preocupată de salvarea delfinilor. Nici acum nu se știe cine erau “răii”, preocupați să distrugă specia marină, atât de îndrăgită de oameni. Dar emoționalii salvau. Cu like-uri, cu proteste, cu poze atârnate de gât. Au scos bani pentru diferite ONG-uri. Nu le-a păsat că niciodată nu li s-a prezentat vreun raport asupra stării națiunii de delfini. Banii s-au dus. Cauzele s-au schimbat. Ei au rămas cu titlurile de prieteni ai naturii.

Pentru a ține mintea prizonieră, Diavolul a provocat mereu omul cu lucruri mărunte. Ca să nu aibă libertatea de-a vedea limpede ansamblul și cine este marele și hulpavul manipulator, s-au creat noi fronturi de luptă.

Tinerimea română sedusă de cauze străine

Tinerii români au deprins meseria de activiști ai cauzelor străine. Să se piardă în nimicuri, cum ar fi salvarea croitorașului cenușiu. N-aveau ei de unde să știe, că ceea ce puneam noi în insectar la școală, sub abțibildul de rădașcă, a fost doar un pretext european pentru blocarea construcției autostrăzii Sibiu-Pitești. Li s-a oferit, în schimb, avatar de salvatori.

Se comiteau crime de război, mureau copii de foame în lume, bolile cotropeau continente, subnutrirea era doar un raport ONU, da ei, tinerii, se rezvrăteau împotriva guvernului că nu dădea libertate muștelor să ocupe Consiliul de Miniștri. Erau răsplătiți cu titulatura de împotriviști.

Fel de fel de ciudățenii le-au ocupat, nu doar timpul, ci și mintea.

Cotizau lunar la felurite societăți de apărare a brusturelui. Se duceau în Valea Plângerii, numită în ciuda evidențelor, Parcul Natural Văcărești, să-și facă selfie-uri cu papura și cu boscheții. Era un trend. Mai e și acum. Dar mai puțin revoluționar. Dacă  le spuneai că acolo e o groapă de gunoi, te făceau rapid comunist.  

Și-au făcut selfie-uri cu papura și boscheții

Au urmat protestele de stradă. Tinerii salvau. Părul de ciungă? Ciorapii de unghii? Peturile de tomberon? N-aveau timp de mirări. Era vremea certitudinilor de alții impuse.

Mitingurile de salvare a Roșiei Montane rămân emblematice. Tinerii, scoși de oengeurile sorosiste, nu știu nici acum că rolul lor era să îngroape comoara națională și să-i transforme, pe ei, în săracii Europei, numai buni de cărat tăvi în palatele occidentale.

Prin acțiunile lor rebele, investiția de miliarde de dolari a fost blocată. Minerii au rămas șomeri. 70% au plecat în bejanie. Haștagii primesc în schimb ciorăpei la preț de brățară de aur de la un antreprenor civic.

Treburile au evoluat. Au apărut mânuțele pentru salvarea justiției. Imberbii și buzițele siliconate au fost soldații cauzelor de cotropire a justiției de către securiști. Cântau de bucurie: “Cine nu sare / ia condamnare!” În timpul acesta, firmele românești erau distruse și patronii români, trimiși în pușcării. Dar, tinerii salvau cu mouse-ul de la birou. Ziceau că vor o țară ca afară. Și au ajuns servitorii Europei. Au fost recompensați cu joburi de slugi. Dar ei tot salvau părul de păpădie de vântul pribeag.

Pentru că timpurile s-au ascuțit, ritul salvatării a trecut le next level.

#slavă și frică

Tinerilor li s-au deschis căi prin care să doneze bani cauzei ucrainiene. Șoferii de Uber recunosc că soluția Ucraina (cu bani în plus) este și acum des folosită. Fără să știe, ei finanțează războiul și plătesc criminalii. Li se trimit în schimb poze cu gropi comune, maternități însângerate, copii morți în bombardamente. Pentru că ritul salvării s-a schimbat, Diavolul s-a îmbrăcat în #slavă.

Turbo-motoarele globalizării sunt turate la maxim. Tinerii occidentali dărâmă statui, aruncă pietre-n vitralii, mânjesc cu rahat operele renascentiste, valorile inestimabile ale occidentului, sportivii sunt puși să îngenuncheze, în păgânul rit al Black Lives Metter, de parcă demnitatea lor n-ar trebui salvată.

Corporatiștii sunt primii care o tulesc, în caz de mobilizare

Tânărul de azi e fericit că are patru metri pătrați și un laptop în locușorul său numit job la multinațională. Mai nou muncește câte o oră pe zi “remote”. Câștigă bine. Ia banii pe PFA. Nu plătește asigurări de pensie sau de sănătate. Că e șmecher. Toacă mii de euro, în excursii scumpe. Nici nu bagă de seamă că nu e decât un sclav modern. Degeaga întrebi programatorii de azi, ce va face când roboții le vor prelau munca și ei vor fi șomeri? I-am explicat recent unui astfel de posedat de corporatism că la începutul secolului trecut, în orașul meu, a apărut munca de șușter. Adică de pingelar. Rapid, meseria a dispărut. Azi, tinerii neliniștiți nu se mai laudă cu străbunicul, fost cizmar.  

Cât despre închinații de la noi, vajnicii trotinetiști, cărora li se face rău când le dă sângele pe năsuc, în marea lovire a boticului de asfalt, sunt convinși că dreptatea e de partea lor, a luptătorilor cu emoticoane și a salvatorilor prin donații pentru mașinăria de război.

Sunt primii care ar tuli-o din țară, în caz mobilizare. Nu și-ar pune bocancii de front. Gleznuțele lor n-ar suporta asemenea afront. Ei rămân simpli căuzași. Luptători în cauze minore. Nu li s-au dat încă titlurile de idioți utili. Dar cocorațiile sunt pe drum.

(articol preluat de pe România Liberă)