Muzeul regal al armatei și al istoriei militare

Am vizitat astăzi un muzeu interesant la Bruxelles. Muzeul regal al armatei și al istoriei militare. Pe 40000 de metri pătrați sunt prezentate numeroase exponate, de la perioada medievală până la al Doilea Război Mondial. Sunt expuse arme de infanterie, uniforme, avioane de diverse fabricații, etc.

În sala dedicată Primului Război Mondial, m-am bucurat să admir câteva uniforme românești.

PS. Aș vrea să-i atrag atenția colonelului Daniel Dragomir să nu tragă concluzii pripite din ceea ce scriu pe blog. Încercările prin care am trecut m-au invățat să privesc fără ură realitatea. Îl sfătuiesc să încerce să facă același lucru, indiferent de proiectele politice pe care le are.

40 de gânduri despre “Muzeul regal al armatei și al istoriei militare

  1. Badea Marko Bela, sofisme privind „independenta”: Cetatenii romani de etnie maghiara, “independenti” fata de Budapesta, dar si de Bucuresti!

    Cred ca la romanescul bade in maghiara se zice bátya. Daca nu cumva acest sens nu e o chestiune de context, care sa tina de subtilitati lingvistice. Am ales apelativul de bade, din multe altele, nu din motive de varsta (ascendenta este inversa), ci ca de persoana agreata, pentru ca fostul udemerist sef Markó Béla chiar imi este simpatic. O empatie care vine probabil din inrudirea comuna cu triburi cumane, asiatici turci de prin zona Uralului, Volgai, din care s-ar parea ca se trag si romanii, dupa teoria lui Neagu Djuvara. Dar nu numai. Prin urmare, fara sa o exclud, o las mai moale cu ginta latina. Cel putin din diplomatie geopolitica proximala. Asa ca, nu e oare neintelept si impotriva naturii sa avem certuri sau conflicte cu tarile vecine sau din regiune? Rusii, turcii, romanii, ungurii par sa aiba pe undeva o gena comuna, oricat de mica sau de indepartata.

    Pentru cei care se indoiesc, cred ca ar fi suficient de convingator sa faca niste comparatii antropo-fizionomice intre lideri politici, unii extrem de cunoscuti si de actuali, romani, turci, rusi, unguri. Eu insumi m-am nascut si am trait printre turci si tatari, lipoveni si bulgari. Nu am de unde sa stiu ce sange amestecat imi curge prin vene. Si nici nu cred ca un trecut incert, prin devalmasie si stratificare, este mai important decat certitudinile prezentului. Decat pamantul din care ne nastem, care ne hraneste si in care ne intoarcem. Sau decat semenii din mijlocul carora ne tragem energiile primordiale, cand inca nu suntem decat o plapanda necuvantatoare, si apoi devenim cu adevarat oameni. Pentru fiecare dintre noi, locul si neamul de origine sunt importante si vitale, pe ele trebuie sa le binecuvantam si sa le ocrotim. Citesc, acum, o carte despre Lenin, pentru care am o adanca veneratie pentru ce a facut pentru tara sa si poporul sau, pentru geniul sau politic care i-a inspirat unica solutie salvatoare pentru Rusia si poporul rus si, intr-o extensie geopolitica regionala, de fapt semiglobala, prin care nu exagerez cu nimic, intregul Est, libertatea si independenta de azi ale Orientului (uitati-va pe mainile cu a incaput o parte a Occidentului). Autorul a descoperit nu mai putin de cinci influente in mostenirea etnica a titanului Lenin: rusesti, evreiesti, suedeze, germane si calmuce (ramura altaica mongola). El a fost loial in toate si pana la capat tarii rusilor si poporului rus, in care s-a nascut si din care s-a ridicat, fata de care a fost puternic legat, probabil in virtutea legilor apartenentei si compensatiei, care ii conduc pe cei onesti si loiali sau prin care se distinge un patriot de un cosmopolit. Desi britanic (conjunctia concesiva e prin comparatie cu antirusimul mizerabil de azi), autorul a fost el insusi patruns de admiratie fata de devotiunea totala si neobosit creatoare a lui Lenin pentru inconfundabila sa patrie rusa si marele caracter al poporui sau rus. Revenind la badea Marko Bela, care a fost timp de 20 de ani lider al UDMR, am avut un inceput de uimire pozitiva cand am citit primele randuri ale stirii care anunta ca le cere maghiarilor sa-si pastreze independenta fata de Ungaria. Titlul mi-a sarit in ochi prin ceea ce parea o schimbare fundamentala de optica politica, care s-a inscris mult timp pe orbita Budapestei. Nu aveam cum sa trec peste articol. Intrand in miezul informatiei, aflu ca seniorul udemerist a declarat ca o alternativă greşită a transilvanismului pentru maghiarii din România este “proasta oportunitate a integrării în Ungaria”. Mi-a placut utilizarea termenului romanesc de transilvanism. ”Mulţi cred că noi trebuie să ne integrăm în sistemul educaţional şi cultural din Ungaria. Trebuie să fim conectaţi cu acesta, dar nu trebuie să ne integrăm. Trebuie să ne imaginăm această unificarea naţională maghiară în aşa fel, încât, din punct de vedere politic şi cultural, să ne păstrăm independenţa”, a continuat Marko Bela. Bun, corect, am fost nevoit sa recunosc. Ceva discutabila este „independenta politica”, nestiind ce are in vedere, la ce scara o gandeste. Dar apoi a venit marea șolticărie politica. În opinia lui Béla Markó, maghiarii din Transilvania trebuie să-şi păstreze independenţa atât faţă de Bucureşti, cât şi faţă de Budapesta. Hopa!, cum vine asta, draga domnule? “Independenta” fata de Budapesta, treaca-mearga, e o chestiune facultativa si bag de seama in premiera, desi nu cred nici cat negru sub unghie in sinceritatea afirmatiei. Dar “independenta” fata de centrul politico-administrativ al tarii tale, fata de capitala cetatenilor romani de nationalitate maghiara, cum vine asta?! “Trebuie să ne integrăm în aşa fel în diferitele sisteme ale ţării (România), încât să ne construim şi să operăm şi un sistem instituţional propriu”, a explicat Marko Bela, care a respins abordarea preşedintelui României, Klaus Iohannis, care oferă o alternativă pentru politica de tip transilvănean, dupa principiul de drept potrivit caruia “suntem, de fapt, români cu toţii, şi în cadrul acesta suntem diferiţi”. Nu, este o abordare inacceptabila, zice Marko Bela. “Maghiarii sunt mai puţini, dar suntem încă destul de mulţi ca situaţia noastră să necesite o soluţie de rezolvare”, a spus politicianul maghiar. Adica o “solutie” de discriminare pozitiva? Am inteles in final ca “independenta” fata de Budapesta este doar o soparlita sau o figura de stil, careia ii rupe coada sau o contrazice ideea de “conectare” cu capitala Ungariei. Dar, in schimb, “independenta” fata de Bucuresti se vrea pe bune, ceea ce este inacceptabil si imposibil, bade Marko Bela. Hai sa ne intoarcem la lucrurile cinstite pentru cetatenii romani de etnie maghiara: raporturi culturale cu tara stramosilor lor, Ungaria, si relatii de integrare politico-administrative in tara lor natala si in care locuiesc, Romania, cu aceleasi drepturi si obligatii pentru toti cetatenii statului de drept si democratic roman.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cred ca aveti dreptate. Si noi (unii dintre noi) au simtit nevoia sa reactioneze incruntat si subiectiv la relatarea dvs despre prezența la Crans Montana a domnului Florian Coldea. Incercand sa-mi amintesc anumite lucruri despre Coldea, nu pot sa nu remarc gradul inalt de instruire al acestui om, spre deosebire de colonelul Dragomir. Pana la urma, daca ai lucrat in sistem, nici macar la spovedanie nu ai dreptul sa devoalezi informatii din interior. Este o regula nescrisa in toate serviciile din lume. Prin urmare, din acest punct de vedere, colonelul Dragomir este un tradator.
    Ceea ce deranjeaza, totusi, la Florian Coldea este suspiciunea ca ar putea fi mai apropiat de interesele americane decat de cele romanesti.
    Ii spun domnului Coldea urmatoarele (exprimandu-mi o parere de roman profan, nu la fel de informat precum domnia sa, dar cu siguranta un roman de buna credinta): Interesele romanesti NU se confunda cu cele americane, rusesti, frantuzesti, israeliene,etc.
    Ii reamintesc domnului Coldea cum si-a argumentat ambasadorul Klemm interventiile repetate si insolente in afacerile interne ale Romaniei: ,,Vom continua sa promovam valorile…americane, in ceea ce priveste democratia si statul de drept.”
    Chiar asa, domnule Coldea, America este etalonul suprem (desi vedem in fiecare zi ,,mostre” despre imperfectiunile de fond ale sistemului american din care violenta, represiunea, dictatul, coruptia si inechitatea fac parte intrinseca), iar Romania, un elev indisciplinat si lipsit de discernamant ? Daca ai aceste convingeri, inseamna, domnule Coldea ca ti-ai pierdut timpul pe bancile inaltelor scoli. Nu ai inteles nimic.
    Poate ca daca l-ai fi avut profesor pe domnul Adrian Nastase, viziunea dumitale ar fi putut fi diferita, in sensul unei apropieri mai substantiale de patriotismul autentic, conditie OBLIGATORIE pentru orice ofiter SRI. Altfel, stiinta de carte nu numai ca este inutila, dar poate deveni de-a dreptul nociva.

    Apreciază

  3. Scuze de off.

    In altre parti si zari ZeV imi scrie nseamna ca sunt prost. Atatia ani in catre nici macar nu mi-am dat seama. M-am depresat. Merci Ghita 🙂 (ca raspuns la afirmatia mea „Pe vremea aia o incasai ptr un singur motiv : te prindeau fumand….. Oe mine nu m-au prins ca nu eram prost. „)

    Draga ZeV inteleg ca pe tine te altoiau destuldedes. O meritai!!!! Eu am fumat in liceu .. onsa nicodata in fumiclub .. sau in locuri inchise unde puteam fi surpins … Numa in anume locuri din curte .. unde aveam o buna perspectiva. Si cu tigara palmata ….

    Insa daca e vorba sa nu fi prins .. cele mai tari faze au fots cand am fumat in careu la cativa metri de comandatu de batalion (daca m-ar fi prins.. …nu as fi avut de ce sa ma plang !!!! )

    Apreciază

  4. Corina Cretu isi va termina mandatul de comisar european al regiunilor in 2019 .
    Din pozitia pe care inca o are Corina Cretu a adus imense servicii Romaniei , alocarea de fonduri financiare consistente pentru aductiuni de apa , crearea de depozite menajere si nu in ultimul rand pentru infrastructura de transport .
    Daca comisarii romani Orban si Ciolos au fost inexistenti ( Orban la limbi nu prea avea ca sa faca pentru noi , e adevarat ) Corina a aprobat 550 milioane de euro pentru autostrazile spre Sebes si Targu Mures , un miliard de euro pentru o cale ferata noua de la Simeria spre Sighisoara plus finantari pentru variantele ocolitoare Brasov , Tecuci si drumul national care strabate Apusenii de la Deva la Oradea .
    E evident ca tara noastra are un mare interes sa prezinte proiecte de mari investitii ACUM , pentru ca peste un an in locul lui Corina se va afla un Wilhelm si lucrurile s-ar putea schimba , in defavoarea noastra , Wilhelm va percepe cererile romanesti ca fiid rau facute , cu studii insuficiente si cu numeroase lacune in documentatie .
    Ce mari proiecte poate Romania sa trimita la Bruxelles cat o avem inca pe Corina si cat Klaus nu il pune pe Ciolos prim ministru ( pentru ca vor bloca tot ce au inceput altii ) , ma intrebati ?
    Mai putin decat degetele de la o mana – podul de la Braila si poate autostrada de centura Sud a Capitalei , stiind ca acolo avem vreo patru contestatari pe lot si ca Bruxelles-ul poate refuza finantarea spunand ” rezolvati-va intai problemele intre voi ” .
    Interesanta anvergura proiectelor romanesti pentru calea ferata , ce a pregatit CFR-ul ca investitii cu fonduri europene pentru viitor ( trenurile noastre au 20 km/h ! ) – DOUA PROIECTE pentru intreaga tara – un studiu de fezabilitate pentru modernizarea caii ferate Bucuresti Giurgiu si electrificarea caii ferate Cluj – Oradea – e destul ?

    Apreciat de 1 persoană

  5. Fragmentarium a scris:

    ,,Daca declaratiile “energetice” ale Ungariei privind resursele romanesti off shore, care au iritat Romania, au fost un apropo concurential sau excluziv la adresa SUA, nu le pot comenta decat ca un semnal, nu neaparat ungar, ca a venit vremea sa ne intorcem cu fata spre regiune, catre vecini, fie ei nemijlociti sau geopolitici. ”

    Nu cred ca se putea exprima mai bine sensul celor spuse de maghiari. Inca odata, ungurii ne arata ce inseamna cu adevarat conceptul de natiune suverana. Poate, uneori, ne irita atitudinea ostentativ independenta a maghiarilor din Romania, dar avem, noi, ce le opune, in afara de vorbe ,,plesnite” pe un ton agresiv si intolerant ? Oare nu a venit timpul sa oferim celor din jurul nostru puterea exemplului, care isi trage seva din forta unitatii nemimate si care nici nu are nevoie de multe cuvinte ?
    Cand spun ,,unitate” ma refer, intr-o prima etapa, la romanii din Romania. Nu putem pretinde simpatie din partea romanilor din varii teritorii, daca noi, cei din arealul actual al tarii noastre, ne scoatem ochii in fiecare zi, ceas de ceas si live pe Facebook.

    Apreciază

  6. Diasporea intreaba retoric:

    ,,Cine ne reprezinta interesele in discutia Trump-Putin?”

    E buna asta, stimate coleg… (Z)
    De cand slugile au interese proprii, sau, in cel mai bun caz, suficient de interesante (adica demne de luat in seama) pentru (de catre) suzerani ?

    Apreciază

  7. Ziua Justiţiei: DNA si greşeala lui Seneca

    Ziua Copilului, Femeii, Familiei, Scolii, Sanatatii – si enumerarea poate continua cu alti membri si cu alte institutii sau profesii -, sunt manifestari oficiale de cinstire si omagiere la adresa acestora, din partea societatii. Azi, este Ziua Justitiei. Este sarbatoarea institutiei fundamentale in slujba dreptatii, fara de care viata sociala ar fi imposibila. Fara dreptatea juridica si mecanismele judiciare de restabilire, valorile si normele care fac posibila viata sociala ar fi inoperante si de neconceput.

    Ministrul Justititiei, Tudorel Toader, a scris duminică, pe Facebook, un mesaj de Ziua Justiției în care îi felicită pe toți magistrații care, ”cu profesionalism și onestitate realizează sau participă la realizarea justiției”. Procurorul general, Augustin Lazar, a avut un mesaj cu o alta tinta, cetăţenii, carora le-a transmis “să aibă încredere în procurori”, care vor rămâne “fideli spiritului Constituţiei”. Procurorii DNA au fost implicati intr-o suita de scandaluri politice, la ordinul sefei lor, Kovesi, care s-a lasat angrenata, ierarhic, in abuzuri si conflicte constitutionale.

    Justitia nu este si nu trebuie sa fie nici buna, nici rea, ci neutra, impartiala. De asemenea, Justitia nu trebuie sa fie distructiva, absoluta cu orice pret, chiar al “pierii lumii”, cum a glosat la un moment, gresit dupa parerea mea, filosoful stoic Seneca, de la care ar fi ramas cuvintele, transpuse in proverbul latin: “Fiat justitia et pereat mundus”/ “Sa se faca dreptate de-ar fi sa piara lumea”. Evident, justitia apara societatea, nu o da pierzarii.

    Legenda sau nu, o naratiune istorica spune ca judecatorul Piso a condamnat la moarte un cetăţean pentru un presupus omor. In momentul execuţiei, a apărut persoana presupusă asasinată. Centurionul nu a mai executat sentinţa şi a retrimis cazul lui Piso. Acesta, stupoare!, i-a condamnat pe toţi trei la moarte: pe acuzat, deoarece avea o sentinţă definitivă de condamnare, pe centurion, pentru că nu a executat sentinţa, şi pe cel de-al treilea pentru că era responsabil de moartea primilor doi! Seneca ar fi exclamat: “Fiat justitia, ruat caelum”/”Să se facă justiţie, de-ar fi să se prăbuşească cerul”.

    Astazi am putea spune, comparand cu ceea ce s-a intamplat la noi in ultimii ani, de justitie la comanda geo/politica, ca judecatorul Piso si filosoful Seneca fie au fost un fel de procurori DNA, fie habar nu aveau de prezumptia de nevinovatie (care e posibil nici sa nu fi existat in acele vremuri, altfel nu s-ar fi ajuns la o sentinta abuziva de condamnare la moarte). Cand acuzatorul este si judecator sau pretinde sa influenteze judecatorul, a disparut si ideea de justitie. La fel se poate spune si despre influentarea judecatorului de catre aparator. Cel mai probabil, sensul cuvintelor lui Seneca a fost distorsionat, el neafirmand nimic despre lume, ci despre cer, si aceasta intr-un mod figurativ, fara indoiala. Justitia trebuie sa fie deopotriva sociala (in slujba societatii), umana (prin slujirea cetateanului) si aspra, dura (in aplicarea sanctiunilor, recuperatorii sau de reprimare a raului irecuperabil): Nimeni nu trebuie sa fie pedepsit pe nedrept, dar niciun vinovat nu trebuie sa ramana nepedepsit.

    Apreciat de 1 persoană

  8. „Democraţia este domnia majorităţii, democraţia liberală este guvernarea minorităţilor”

    Manifestul IVK: Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale
    Establishmentele politice, intelectuale şi mediatice ale ţărilor occidentale se simt ameninţate de insatisfacţia crescândă a tot mai multor cetăţeni faţă de politicile şi comportamentul lor. Şi atunci trec la contraatac, lansând conceptul ajuns azi la modă. Democraţia liberală, pe care o proclamă în mod arogant ca fiind singura corectă şi afirmă că aceasta ar fi „periclitată de apariţia liderilor autoritari şi de populismul lor aferent”. Nu este un citat exact dintr-o afirmaţie aparţinând vreunui autor anume. Este un fel de rezumat, în acest spirit scriu şi vorbesc mulţi autori şi politicieni. Este tentativa lor de a ne descrie natura chestiunii, şi ne pisează astfel de multă vreme.

    Termenul „democraţie liberală” nu mai este un termen neutru din punct de vedere politic, ci a devenit o lozincă propagandistică. N-are rost să analizăm cum va fi fost folosit cândva sau de către cine. Să vorbim despre ce înseamnă azi. Scopul său este să limiteze noţiunea de democraţie – ca spaţiu general şi mecanism al competiţiei politice deschise – spre a o transforma în unica formă de organizare. Şi astfel ar urma ca după această democraţie să fie modificată lumea (societatea).

    Să evităm confuziile. Democraţia liberală este ceva oarecum diferit de o societate liberală. Elita progresistă care azi luptă să îşi conserve monopolul asupra puterii a înţeles că votantul şi competiţia politică neîngrădită sunt principalele obstacole în calea efortului său de a conduce în mod discreţionar. Cetăţenilor li se arată baubaul dictaturii şi al politicienilor populişti şi autoritari, ca fiind cea mai mare ameninţare împotriva libertăţii. De aceea încearcă să excludă din competiţia politică şi din dezbaterile publice tot ceea ce nu cadrează cu a lor „democraţie liberală”.

    O spunem absolut fără niciun echivoc, suntem în dezacord cu această interpretare falsă privind ameninţările iminente. Ameninţarea reală împotriva libertăţii vine tocmai de la actualele elite – în special cele din Europa –, şi tocmai asta încearcă aceste elite să ascundă. Ele caută să eludeze esenţa şi cauzele actualei stări de lucruri şi să deturneze atenţia în altă parte, făcând o manevră periculoasă. Manipulările şi moşmondelile lor publice au dus la o descompunere treptată a sistemului politic bazat pe competiţia dintre partidele tradiţionale, cu ideologii clar definite, şi votantul confuz este momit de mişcări nou ivite, cu programe vagi şi care adesea au lideri bizari. Acest haos ajută din plin la menţinerea puterii elitelor de azi, conducătoare dar puţin respectate.

    Asupra unui punct, cădem de acord. Ameninţarea împotriva democraţiei chiar există. Totuşi, aceasta nu este – după cum pretind ei – existenţa şi succesul politic relativ al câtorva aşa-zişi populişti care au reuşit să câştige alegătorii de partea lor criticând prea-vizibilele sau doveditele defecte ale sistemului politic european şi contemporan. Uşor-aruncata acuză de populism este folosită cu bună-ştiinţă de către elitele europene drept surogat în locul dezbaterilor serioase. Este o insultă adresată tuturor celor care ar participa la o asemenea dezbatere.

    Democraţie liberală sau parlamentară?
    Democratia este serios ameninţată, dar pe o latură complet diferită faţă de aceea pe care o indică establishmentul politic actual. Inevitabila suprimare şi limitare a libertăţilor cetăţeneşti vine de data asta în numele unei ideologii progresiste noi, creată pe ascuns, evident nedemocratică şi care în ultimele două decenii a cucerit civilizaţia occidentală, centrele de putere occidentale, precum şi media lor aferentă şi lumea intelectuală. Democraţiei schimonosite – de către ei – i s-a dat acum numele aparent neutru de democraţie liberală. Nu este nici liberală nici democratică.

    Haideţi să recapitulăm: aşa-zisele regimuri autoritare ale liderilor populari dar neconvenabili, şi nu aşa-zisa democraţie liberală (şi exponenţii săi), sunt considerate în vest principalele ameninţări împotriva democraţiei.

    Când am scăpat de comunism şi am intrat în epoca post-comunistă, scopul nostru principal, de nu chiar exclusiv, era libertatea, şi odată cu ea – văzută ca inerent garantată – democraţia parlamentară. La acea vreme nu ne gândeam să pomenim ceva despre democraţia liberală. Deşi am fost un pic proliberali în mod naiv, după decenii de comunism, ne vom fi gândit că ar fi ceva greşit şi complet nepotrivit să alăturăm vreun adjectiv cuvântului „democraţie”. Şi s-o şubrezim.

    Treptat însă, democraţia parlamentară a capătat altul – în ciuda respingerii noastre hotărâte a tuturor adjectivelor, a oricăror adjective, care de obicei înmoaie şi şubrezesc esenţa unei denumiri -, un adjectiv care a devenit absolut suficient şi de nedisputat. Azi, pentru unii, mai ales pentru occidentali, nu este disputat. Nu-i o coincidenţă că ideologii democraţiei liberale nu vorbesc despre democraţia parlamentară. A ieşit din vocabularul lor. Deşi n-o resping în mod direct sau n-o reneagă public, este clar că democraţia parlamentară stă în calea îndeplinirii rapide a planurilor şi intenţiilor lor.

    Publicului larg i se induce impresia că nu s-a schimbat nimic, că în Vest, aşadar şi la noi, sistemul politic existent este tot democraţia „aia bună de pe timpuri”, cum este înţeles în mod intuitiv şi scris în cărţile de demult. Se argumentează însă că democraţiile parlamentare rămase tot aşa de la începuturi, ar avea nevoie – zic ei -, ca un rezultat al progresului nestăvilit, să fie „ameliorate” prin asimilarea doctrinelor drepturilor omului şi pe cele ale protecţiei mediului şi a minorităţilor. Nu pare a fi vorba despre o limitare severă a libertăţilor cetăţeneşti iniţiale, asociate cu democraţia, precum libertatea cuvântului, inviolabilitatea spaţiului privat şi drepturile de proprietate. Această „ameliorare” nu poate fi însă făcută fără introducerea în paralel a reglementărilor dure, chiar şi asupra acelor aspecte ale vieţilor oamenilor care nu au fost niciodată preocupări ale guvernării într-o societate democratică şi care niciodată nu au fost reglementate în trecut. Toate acestea se întâmplă în interesul unui fel de Bine vag definit, mai degrabă bănuit sau automat presupus, ai cărui beneficiari (şi unici predicatori ai lui) sunt însă politicienii şi elitele intelectuale de azi.

    Democraţia liberală, şi nu democraţia însăşi, a început să fie prezentată drept ideal şi obiectiv al prezentului. Nimic mai bun nu există, şi nici nu ar putea exista. De aceea Vestul, ca leagăn al său, are dreptul de a-şi afirma pretenţia universalistă de a propaga acest program în lume, chiar violent (toate revoluţiile „colorate” şi intervenţiile „umanitare” sunt o dovadă convingătoare în acest sens).

    O deviere substanţială a sensului iniţial al democraţiei
    De ce democraţiei tradiţionale şi care vine din istorie ca fundament al bunei guvernări, i se alipeşte adjectivul „liberală” de către mainstream-ul politic, mediatic şi academic? Nu-i nici coincidenţă si nici adăugire nevinovată. Acest adjectiv vrea să adauge un anumit conţinut – foarte controversat, în ochii noştri – valorilor cuprinse în noţiunea tehnică sau procedurală de democraţie. Însăşi sensul democraţiei este deviat şi transformat. Adjectivul „liberală”, tradiţional asociat cu libertatea şi toleranţa, intenţionează să ascundă adevărata natură a programului său non-liberal.

    Libertatea şi toleranţa sunt îngrădite de zelul actual cu care îşi realizează ei obiectivele progresiste. Acestea nu sunt creaţii ale ale unei societăţi cu adevărat liberale, ci satisfacerea ambiţiilor de putere ale unora. De aceea democraţia liberală intră rapid într-un conflict serios cu democraţia reală, cu guvernarea majorităţii, cea care are, conform punctului de vedere tradiţional, dreptul exclusiv să determine direcţia societăţii. Desigur, respectând şi protejând minorităţile. S-o spunem clar şi răspicat: democraţia este domnia majorităţii, democraţia liberală este guvernarea minorităţilor. Vedem promovarea şi apărarea sa drept „începutul sfârşitului” pentru lumea modernă, liberală.

    Nu este pentru prima dată în istorie când este furată noţiunea de democraţie. Trebuie să ne amintim asemănările cu acel cuvânt care însoţea „democraţia” în epoca comunistă. Generaţiile mai vechi cunosc prea bine conceptul de „democraţie populară”, care în mod evident conţinea nonsens sau contradicţii („popor/demos – popular”). Nu era guvernul poporului. Răstălmăcirea cuvintelor „popular” şi „democraţie” era o tentativă de a legitima o dictatură totalitară, comunistă. Azi, aşa-zisa democraţie liberală are aceeaşi ambiţie. Caută să legitimeze sistemul politic de guvernare bazat pe o ideologie progresistă, de stânga. Nici vorbă de liberalism. Nu este acel concept de libertate, aşa cum îl imaginam înainte de noiembrie 1989. Din nou, trăim într-un sistem care manipulează la scară mare societatea. Nu-i o coincidenţă că ne simţim mai puternici (mai conştienţi) decât cei care trăiesc în ţările de la vest de noi. Doar am deschis bine ochii în comunism.

    Conceptul de democraţie liberală derivă, de fapt, din conceptul de democraţie ca guvernare cu consimţământul celor guvernaţi. Guvernarea majorităţii este înlocuită de guvernarea birocraţiei, a cărei sarcină este aceea de a asigura protecţie şi drepturi pentru tot mai multe minorităţi. Numărul lor este în mod intenţionat şi programatic neprecizat, incomplet. Când apare vreun pericol – din punctul de vedere al elitelor – că s-ar rezolva ceva cu succes, trebuie să apară mereu un număr oarecare de „discriminaţi”. Drepturi artificiale, revendicări, reguli şi arbitrariul organelor „independente”, capătă întâietate faţă de votanţi şi priorităţile acestora.

    Din fericire, votanţii încep să priceapă că democratia liberală este similară „democraţiei populare”. Ei încep să priceapă că democraţia liberală este un concept eufemistic care deschide drumul progresiştilor şi extremiştilor de stânga, profund intoleranţi, către acapararea întregii societăţi, şi care încearcă să elimine posibilitatea schimbării acestui sistem prin mijloace democratice. Este un efort de a păstra puterea în aceleaşi mâini, cu orice preţ.

    Democraţia parlamentară normală – aşa cum o vedem noi – este un sistem politic care ne permite să influenţăm voinţa majorităţii în favoarea naţiunii şi să existe un interval de timp determinat şi limitat (până la viitoarele alegeri) pentru a guverna în conformitate cu aceasta. Ambiţioasa avangardă progresistă nu prea vrea acelaşi lucru. Se consideră a fi deţinătorul absolut al adevărului şi distribuitorul binelui, şi astfel nu are nevoie de popor în sensul politic al cuvântului (demos). Care este doar un obiect pentru ea, şi adesea un duşman.

    Poporul, voinţa majorităţii şi statul naţional
    Ideologia progresistă din prezent urmăreşte să alunge demonul demosului politic şi să împiedice voinţa majorităţii, contrar intereselor acesteia, de a fi promovată drept instrument de putere. A reuşit să abuzeze de democraţie pentru a-şi crea guvernul autoritar. Fiindcă demosul nu poate exista decât în interiorul statului naţional, aceste state devin principalele ţinte ale atacului progresist. Este valabil în special pentru Europa şi Uniunea Europeană, care în mod clar este ostilă componentelor sale de bază – statele membre şi comunităţile lor naţionale. Şi le este tot mai ostilă.

    Elitele politice încearcă să slăbească, să distorsioneze şi să demonteze ultimele rămăşiţe ale suveranităţii. Asta nu-i ceva nou. Este ceea ce elitele politice non-liberale au încercat să facă în trecut, din diverse motive. Ele încearcă să distrugă identitatea naţională a locuitorilor. Azi, ca şi în trecut, lucrează în interesul deja tradiţionalei idei progresiste a unificării Europei şi a creării noului ei locuitor, un european fără scrupule, cosmopolit, fără rădăcini şi tradiţii. Ei o consideră drept ceva necesar. Europenii de azi, cu rădăcinile şi tradiţiile lor, împiedică realizarea acestui proiect „măreţ”, dar total non-liberal.

    Lungul deceniu al continuului „marş prin instituţii” marxist (sau neomarxist), pe care democraţii nu l-au împiedicat în niciun fel, îşi arată consecinţele nefericite. Elitele conducătoare din Vest nu doresc o societate care ar fi şi o naţiune. Ele nu doresc o societate care este rezonabil omogenă în ansamblu, solidară.

    Societatea este în mod deliberat divizată şi tratată drept o sumă de „comunităţi minoritare”, definite în sens larg. Astfel, cetăţenia este redefinită pe baza unor criterii parţiale, non-civice: gen, sex, religie, etnie, vârstă. Aşa-zisa discriminare este sentimentul determinant pe care actualele elite vor să-l sădească în viaţa acestor minorităţi. Lupta împotriva acestui monstru omnipotent şi artificial creat devine o nouă politică şi o politică globală a democraţiei liberale.

    Apoteoza comunităţilor minoritare şi respingerea trecutului
    Democraţia normală, adică cea clasică, care dă puterea celor mai mulţi, este considerată a fi nepotrivită în noua lume a minorităţilor ubicue. Nu rezolvă ceea ce progresiştii moderni consideră a fi problema principală. Conform acestora, sarcina principală a statului este aceea de a combate discriminarea în toate formele sale posibile, asigurând astfel egalitatea absolută şi reprezentarea proporţională a tuturor minorităţilor, nu doar în oportunităţi ci şi în rezultate. Odată ajunşi aici, drepturile omului modificate (numite nu cu mult timp în urmă drepturi cetăţeneşti) vor prevala în tot şi în toate.

    În numele moralizării umane, se construieşte o societate ostilă legalităţii – şi deci iresponsabilă -, formată din indivizi dirijaţi. Ei trebuie să fie dependenţi de stat spre a li se asigura închipuitele şi tot mai extinsele drepturi artificiale. Cetăţenii devin clienţii statului, dezradăcinaţii, cei controlaţi si reglementaţi, educaţii permanent (adică îndoctrinaţii) de avangarda activiştilor şi media asociată acestora.

    Nu-i deloc accidental că o parte importantă a ideologiei din spatele democraţiei liberale, progresiste, este respingerea trecutului şi discreditarea sa, anume discreditarea atât a istoriei naţionale cât şi a conceptului tradiţional al relaţiilor interpersonale şi a instituţiilor formatoare şi protectoare precum naţiunea, familia, ba chiar şi sexul. Într-o formă nouă, cazul nefericit al comunismului este repetat, cu tentativa sa de a distruge tot ce este vechi şi de a o lua din nou de la capăt. Este la fel. Oricine vrea să controleze trecutul, va vedea că este imposibil. Ca urmare, încearcă să-l înlăture, să-l suprime, să-l şteargă.

    Un alt instrument din arsenal este acela folosit spre a-l îndepărta pe omul din Vest de rădăcinile sale şi de ancorele sale sociale, de a-l forţa să simtă vină, ruşine, şi nevoia de a se răscumpăra. De aceea concepte precum sclavia, rasismul, holocaustul, exploatarea, xenofobia, violenţa sexuală, şi poate şi natura şi distrugerea sa, joacă un rol atât de mare în ideologia avangărzii progresiste de azi. Cu ajutorul lor este discreditat şi respins nu doar trecutul naţiunilor din Vest, pentru care chiar şi astăzi persoanele în viaţă ar trebui (după ei) să poarte vinovăţia responsabilităţii, ci însăşi modul de viaţă şi conceptul de normalitate în societate.

    Tradiţiei europene adânc înrădăcinate a înţelegerii progresului drept o cale naturală către un viitor mai bun, i se contrapune implementarea experimentelor de inginerie socială, impuse arbitrar şi fundamentate ideologic. În mod similar, se abuzează de autoritatea ştiinţifică. Argumentaţia cvasi-ştiinţifică este folosită pentru a stârni groaza de viitor şi pentru inducerea sentimentului de „păcat ereditar”, de această dată faţă de natură (ecologism) sau sănatate (cultul sănătăţii, „healthism” ori „healthcareism”), necesitând controale extinse şi limitări ale activităţilor umane, dacă o cere presupusul interes superior al omenirii, aşa cum este el definit în mod monopolist de către această avangardă progresistă.

    Proiectul noii omeniri şi al viitorului său fericit, despre care trebuie să spunem că este în realitate „Brave New World”-ul lui Huxley şi care azi domină în Vest, nu diferă de visele utopice ale comuniştilor şi socialiştilor din secolele nouăsprezece şi douăzeci. Prin contrast, avocaţii săi de azi cred că ar fi fezabil chiar şi fără revoluţia socială, doar prin simpla manipulare a oamenilor şi a schimbărilor graduale în cadrul sistemului actual. De aceea, aparent, verbal, ei consideră democraţia drept o formă de guvernare respectată. „Doar” că şi-a schimbat fundamental conţinutul. Reeducarea oamenilor este – în ciuda „democraţiei” – permanentă şi ubicuă, interdicţii şi ordine pătrund tot mai adânc în cele mai intime sfere ale existenţei umane, îndoctrinarea copiilor şi tinerilor este din nou una enormă.

    Procedurile democratice sunt doar formalităţi în democraţia liberală de azi. Prototipul acestui nou viitor este parlamentul european, care nu are nimic în comun cu sensul original al termenului parlament. Nu are majoritate guvernamentală ori opoziţie minoritară, dezbaterile parlamentare libere nu sunt permise în interiorul său, parlamentul nu are iniţiativă legislativă.

    În epoca apoteozei minorităţilor şi a diferitelor lor identităţi, şi în era atomizării progresiste a societăţii, sistemul parlamentar naţional este incapabil să creeze constelaţii politice funcţionale. În general, este o lipsă de claritate în privinţa scenei politice şi o inacţiune a aranjamentelor politice. Politica însăşi este dezonorată şi discreditată. În plus, haotizarea ei serveşte discreditării şi slăbirii statelor naţionale.

    Sunt refuzaţi politicienii şi politicile. Cu toate acestea, totuşi statul încă este puternic. În consecinţă, sunt invocate şi trâmbiţate – şi apar precum ciupercile după ploaie – aşa-numitele organisme independente. Însă ele nu se supun controlului democratic standard, ceea ce, la urma urmei, este chiar esenţa acestei „independenţe” progresiste. Prin ele, statul este din ce în ce mai mult năpădit de birocraţii de tip clerical necontrolate şi necontrolabile politic şi de ONG-uri activiste, cărora statul le-a cedat în mod iresponsabil parte din atribuţiile sale publice şi a căror activitate este finanţată din fonduri publice.

    Organizațiile transnaționale și rolul UE
    Instrumentul din ce în ce mai dominant prin care avansează avangarda progresistă sunt organizaţiile internaţionale şi instituţiile guvernării globale, fie ele sub forma instituţiilor UE, a ONU, sau a altor zeci sau sute de organizaţii internaţionale financiare ori instituţii non-guvernamentale. Acestea sunt dincolo de orice control democratic, dar sunt, totuşi, considerate a fi superioare autorităţilor naţionale (în privinţa legitimităţii democratice).

    Pacturile și acordurile globale în continuă expansiune afectează în prezent aproape fiecare aspect al societății. Mecanismele ONU, integrarea europeană, NATO etc. trec peste normele și legile naționale. Prin agenda progresistă, ele intră în viața tuturor țărilor. Procedurile democratice interne nu sunt invulnerabile, ele sunt atacate în forţă din afară, iar nerespectarea „indicaţiilor” este sancționată. În aceste condiții, astfel de proceduri democratice precum alegerile devin doar decorațiuni formale.

    Uniunea Europeană este, prin însăși natura sa, un mediu ideal în care părăsirea treptată și durabilă a principiilor democrației și ale societății libere s-a desfășurat „cu succes” timp de multe decenii. Eufemistic, putem vorbi despre deficitul democratic al UE (referindu-ne ca la un deficit inerent), dar care nu este văzut drept o lipsă a UE, ci în ochii creatorilor şi actorilor democrației liberale, chiar drept un avantaj dorit.

    Reiterăm faptul că nu există niciun demos european. Fără acesta însă democrația în Europa nu poate exista, și este inutil să dăm vina pe cineva pentru asta. Tocmai absența unui public politic (popor) european unificat permite elitelor progresiste să-și îndeplinească planurile fără a-şi face prea multe griji și fără să ia în consideraţie cetățenii statelor membre individuale.

    Așa cum statele membre nu au putere în forurile europene, structura lor națională internă, de asemenea, este neajutorată. Migrația în masă (*) și multiculturalismul, împreună cu regionalismul artificial, au devenit metode eficiente de distrugere a omogenității statelor naționale europene.

    Se poate schimba ceva?
    Lumea occidentală se află într-o asemenea stare încât publicul o conștientizează atunci când vede că toate partidele politice tradiționale (indiferent de numele lor sau de programul inițial declarat) sunt supuse mainstreamului progresist, urmând de facto același program progresist de stânga. Pe fondul acestei „conștiențe”, trebuie să căutați începutul căii către schimbare. Fără aceasta, schimbarea ar putea să nu mai vină. Cu zece ani înainte de sfârșitul comunismului, majoritatea covârșitoare a concetățenilor noștri știau că nu aceasta era calea de urmat. Astăzi, majoritatea covârșitoare a cetățenilor Uniunii Europene încă nu știu acelaşi lucru despre Uniunea Europeană.

    Procesul antidemocratic aflat în desfășurare – şi tolerat de partidele politice standard – aparent nu poate fi oprit prin mijloacele democratice tradiționale ale democrației indirecte. De aceea vedem încercări de a apela la democrația directă și de a căuta rezolvarea prin referendumuri. Acestea pot fi una dintre căile parțiale, dar căutarea mântuirii prin ele este iluzorie. Cine le va oferi alegătorilor o interpretare a sensului referendumului și posibilele implicații ale alternativelor oferite? Numai mijloacele media progresiste? Ar trebui partidele politice să fie lăsate în totalitate în plan secund? Și, împreună cu ele, însăși conceptul democrației indirecte, reprezentative?

    Nu există nicio soluție revoluționară pe termen scurt. Inversarea cursului evoluţiei nefavorabile a societății occidentale va fi un drum lung. Trebuie să existe un precursor al înlocuirii „democrației liberale” cu democrația reală, căreia să i se redea cea mai mare parte a deciziilor esențiale ale guvernării. Cu alte cuvinte, să fie apărată democrația parlamentară. Acţiunea prealabilă necesară este apărarea statului național (cel de dinainte de democrația liberală) ca unic loc natural al existenței unei democrații funcționale. Trebuie să împiedicăm toate încercările viitoare de consolidare a centrului de la Bruxelles și de continuare a transferului de competențe dinspre statele naționale către acesta. Primul test major va fi disputa asupra revoluției din legislația privind azilul şi migraţia (Dublin IV), privind retragerea competențelor statelor membre în acest domeniu. Trebuie să eliminăm supremația automată a legislației UE asupra celei de la nivel național. Doar așa popoarele îşi vor recăpăta controlul asupra guvernelor lor.

    La nivel național, este esențial ca toate domeniile vieții publice să fie supuse controlului democratic al cetățenilor, adică să nu se tolereze organe și instituții „independente” care să exercite autorități publice fără vreo responsabilitate. Trebuie să readucem luarea deciziilor către instituțiile cu mandat democratic. Trebuie să existe o tranziție a sistemului politic pentru a facilita crearea guvernelor funcționale. Guvernele nefuncționale sunt fără îndoială unul dintre obiectivele democrației liberale. Pe primul loc în ordinea principiilor care guvernează societatea, trebuie să readucem libertatea în locul falsei egalităţi.

    O UE transformată (necesitând o schimbare de nume) trebuie să devină o entitate neutră din punct de vedere ideologic, „doar” sprijinind cooperarea voluntară a statelor membre, nu un organism suprem nedemocratic care încearcă să distrugă identitatea membrilor săi și să promoveze prin metode nedemocratice scopurile unei ideologii dubioase.

    Să încheiăm cu o parafrazare a unei vechi zicale: Progresiştii au încercat întotdeauna să schimbe lumea. Noi o vrem în vechea sa formă învechită, respectabilă, însă acum tot mai slăbită, să se întoarcă și să fie respectată.

    Institutul Václav Klaus, iunie 2018

    Manifestul IVK a fost folosit ca bază pentru o dezbatere ţinută la Casa Municipală din Praga pe 26 iunie 2018.

    Publicat în Týdeník Echo (Ecoul Săptămânal) pe 21 iunie 2018.

    (*) În 2015, la începutul lunii septembrie, am formulat, pe subiectul migraţiei în masă, petiţia Interpelarea cetăţenilor Republicii Cehe către guvernul şi parlamentul ČR, semnată de zeci de mii de concetăţeni. Textul ei se poate citi la http://www.klaus.cz/clanky/3792.

    https://www.klaus.cz/clanky/4283

    Apreciat de 1 persoană

  9. Deci, am mai spus și m-am jurat că nu voi mai fi mama tuturor răniților, dar nu pot să mă abțiu, slabă de înger, cum mă știți. Pe douăzeci și trei aprilie, sfântă zi de luni, dar legală lucrătoare, am înșfăcat copilul și catrafusele și am tulit-o pe traseu. Trebuia să-mi schimb și ochelarii și, de ce să mint? mi-am făcut și unghiile.

    În drumul meu asfaltat, ieșit de pe un drum de pământ, desigur, un moș bătrân (păi cine credeați???) în cârjă și cu o geantă de laptop burdușită cu acte, flutură din instrumentul de sprijin. „Până la Botoșani mă luați?” Cum să nu? Dă-te, fată, mai încolo. Sau stai, hai să urcăm omul în mașină mai întâi! Bun. Eu îi descos pe toți și de țâța pe care-au supt-o, dar ăsta a început să povestească neîntrebat. „Mă duc la Casa de Asigurări de Sănătate”, zice, „ca să mă programez în audiență la domnul Director, să mă adresez cu o cerere de decontare pentru o operație la genunchi – am gonartroză”. Mai stă două secunde. „Uite aici actele!” și începe să scoată din geantă hârțoage, fără să se încurce deloc, știa exact din ce dosar să scoată fila pe care o indica înainte (de unde înțeleg că le arată des cui vrea să le vadă). „Am și Parkinson. Și Alzheimer.”
    „O-ho!”, mă gândesc. „Și de ce nu te-ai programat la telefon, de ce te duci mata, om bolnav, optzeci de kilometri ca să te programezi?”

    Păi, frate, câte nu am auzit eu în ziua aceea! A sunat, bietul de el, dar o muiere înțepată i-a spus să vină personal cu dosarul și că numai atunci se va stabili dacă are sens o audiență la domnul Director al Casei. N-a interesat-o că omul era de la dracu’ alb, că nu poate să meargă pe picioarele lui și că banii sunt scumpi.

    Așadar, pasagerul meu de ocazie a fost mecanic pe șantierul naval Năvodari, a lucrat în subteran, în vârf de macarale, pe apă, pe ploaie, pe vânt și ninsoare timp de 41 de ani, o lună și 18 zile. Mi-a arătat documentul. Din 1976 până în 1980 a lucrat în Irak, făcând parte dintr-o echipă românească care construia autostrăzi, el era mecanic la depanare. Mosul, Bagdad, Basra, Tikrit, dar și Așhabad, Turcmenistan, URSS. Îmi dădea datele geografice de pe lume, râuri, munți, izvoare, autostrăzi, metode de construcție, motoare de vapoare, generatoare de curent, prize de suprafață… atât de multe lucruri despre frecarea apei, presiune, atmosfere, bari… am rămas proastă! Omul articula greu, mă concentram la maximum să-l înțeleg.

    Acum, medicul de la stat îi prescrisese niște injecții pe bani, nu pe asigurare, pentru genunchi, în valoare de 36 de milioane vechi, mi-a arătat rețeta. O fată de-a moșului, care a rămas să locuiască în Năvodari, în apartamentul părintesc, l-a dus la o clinică privată româno-germană, unde i s-a spus că trebuie operat mai întâi fiindcă riscă să facă injecțiile degeaba. Mi-a explicat despre boala lui amănunțit, cu termeni medicali, despre Parkinson și despre manifestarea Alzheimer-ului în fază incipientă. Nici nu vă închipuiți câte cunoștințe are! Problema era că asigurarea nu decontează operația la o clinică privată. Scopul lui era să-și pledeze cauza cu radiografii și alte dovezi medicale la Casa de Asigurări. L-am lăsat unde a dorit în oraș și am plecat mai departe.

    Seara, când mă întorceam înapoi, în marginea Botoșaniului – moșul meu în drum. Opresc și-l încarc iar în spate. „Ce-ai rezolvat?”, întreb. „Nimic”, răspunde. S-a dus la un nepot care lucrează într-un loc mai vizibil și acesta s-a oferit să sune la Casă și să vorbească el mai întâi. Au mai sunat pe cineva, tot de acolo, și i s-a spus că are nevoie de o programare la neurologie pentru reconfirmarea Alzheimer-ului, are nevoie de de o nouă radiografie, cea din toamnă nu va fi luată în considerare – mai știi? poate i s-a vindecat gonartroza de la sine! Și cu niște analize, dracii să le pieptene, că nu le-am reținut, să se prezinte cu dosarul la PROGRAMAREA în audiență, că ei tre’ să se convingă că această operație de 6200 lei se justifică, vor face o socoteală și se va da o decizie în legătură cu decontarea.

    Ok. Sună nepotul la Casă din nou, am înțeles că la alt birou (pe cât puteam să înțeleg ce-mi spune el), ca să întrebe dacă aceste noi investigatii vor fi decontate de asigurare. O secretară deranjată i-a spus că azi e sf. Gheorghe și că mai bine ar fi să se prezinte în altă zi cu dosarul și vor discuta cazul.

    După aceea, moșul meu necăjit s-a dus la bancomat să scoată niște bani cu un card de credit și a introdus pin-ul greșit de prea multe ori – în consecință, acesta i-a fost blocat. În bancă, la ghișeu, nu i-au dat bani și i-au spus să se ducă acasă și să caute pin-ul, abia după aceea să vină înapoi ca să i-l deblocheze. „Bucuros” că a rezolvat tot ce-și propusese pe ziua respectivă, a plecat în Barieră, de unde l-am pescuit eu și l-am dus acasă, peste dealuri, chit că m-am abătut niște kilometri buni.

    Încă o fază dură la final: când am ajuns în satul lui, moşul mi-a spus să opresc pe platoul din stânga drumului principal la intrare. Casa lui era în marginea satului, chiar ultima din dreapra drumului, rândul din față, „cea cu pomișorii frumos înfloriți, de nu se vede casa”, a spus el. Drumuşorul care ducea spre casa lui (cam o sută și cinci zeci de metri), la dreapta, era de căruțe si nu puteam intra cu maşina. Întâmplător, am văzut că de pe imaş venea o femeie de vreo treizeci și cinci de ani, însoțită de doi copii cam de treisprezece – paisprezece ani. „E nepoata mea!”, zice el bucuros, „Mă duc spre casă cu ea!” În schimb, aia trece pe lângă noi, nu zice „bonjour”, „Hristos a înviat!” sau „dă-te mai încolo” şi-şi continuă drumul. Dau omul jos şi strig după ei: „Aaaalooo!”. Când colo, nepoata se întoarce ofuscată şi ȚIPĂ la mine: „Eu cred că era normal să-l duceți la poartă, nu să-l abandonați aici!” Mie îmi trecea prin cap să las moşneagul şi să mă reped în pletele ei și să-i fac o învârtitură ca la o mâță prinsă pe masă! „Bine că ați ştiut să-i luați banii!”, mai zice țoapa. Mi-am învins pornirea sanătoasă şi i-am explicat că eu nu-s taxi şi, oricum, nu pot să intru pe drumul acela, că risc să ating baia sau chiar să-mi rup vreo bară. „Chiar şi aşa…”, a mormăit, preluând pe unchiul ei. Am urcat şi am văzut că bătrânul s-a rupt de brațul ei şi a amenințat-o cu cârja. „Lasă-mă-n pace! Mă duc singur…”

    Aceasta a fost ziua mea de sfântul Gheorghe, dar povestea nu se încheie aici. Pe drum am oprit și am pozat aproape tot dosarul, ca să-l studiez mai atent acasă. Nu știu ce aveam de gând, dar pe mine mă mănâncă în general. Așa că i-am aruncat pisica peste gard unei persoane din presă. Persoana a început în forță investigația. Cel mai tare ne-am enervat pe secretară, inițial, sau o angajată, ce-o fi fost ea, care i-a spus să revină în altă zi căci azi e sărbătoare. Buba se afla cam în altă parte. Cu o trimitere de la medicul de familie, pasagerul meu s-a dus la Spitalul Județean și umbla teleleu pe-acolo, până când a fost abordat de un cadru medical. I-a explicat problema lui și medicul i-a luat trimiterea și i-a scris acea rețetă în valoare de 3600 lei, înafara asigurării și i-a spus cu subiect și predicat că abia după ce cumpără acest tratament de la o farmacie EXTREM de cunoscută, ei, abia atunci vor discuta și despre operația la genunchi. Trimiterea nu era în dosar. Rețeta – da.

    Bineînțeles, i-am dat numărul meu de telefon și tataia mă suna săptămânal sau chiar mai des ca să mă țină la curent cu evoluția lucrurilor. Evoluția este nașpa. A luat de pe cardul de credit maximum – la pensia lui de 1100 lei. M-a sunat în lunea următoare și m-am dus din nou să-l iau de acasă și l-am dus la Botoșani, la casa de asigurări. Acolo, cine-o fi director, contactat de persoana din presă, a încercat să-i explice că trebuie să facă un nou set de analize, radiografii la genunchi și ce se mai face la cap și la sânge pentru Parkinson și Alzheimer. Pe banii lui, se-nțelege. Acasă la el i-am văzut baba culegând căpșuni: o femeie mică, uscată și neagră. „De la băutură și țigări”, mi-a explicat el. „Cam vomită sânge”, zice, „sper să am bani s-o îngrop, dacă ceva… Doamne ferește!”
    „Și n-a muncit?”, îl întreb. „Ba”, zice, „dar atunci n-avea timp să fumeze și să bea, acum…”

    Pe drum l-am luat iar la întrebări despre copii – are trei – o fată cu soț și copii căreia i-a cedat apartamentul din Năvodari, el cu baba retrăgându-se la casa ei părintească; un băiat e mecanic pe un șantier naval și unul e „vaporean”. Cred că înseamnă marinar, sau poate mă înșel. Am înțeles că ei nu au nici timp și nici bani destui ca să-l ajute sau să se ocupe de problema lui și a babei. Desigur, l-am lăsat la Casă și am plecat mai departe. Seara nu l-am găsit în Barieră, în schimb, când gata-gata să intru la mine în sat, îl văd șontâcăind pe jos, fără cârjă – a uitat-o nu știu unde!!!- în întâmpinarea mea! Șoc și groază! „De unde vii, omule???” Șoferul nu a vrut să oprească la drumul lui de pământ și l-a dus până în satul următor, căci el acolo N-ARE STAȚIE!!!

    Băi oameni buni! Nu vă dați seama cât de colorat și cu câtă inspirație îți vin la gură niște chestii de la gura cortului! Fac o rusească în drum și-l duc acasă, în satul lui, la mama dracului, pe un drum de pământ unde n-ai cum intra când plouă decât cu căruța cu roți de lemn, din acelea care taie glodul. La poartă la el – Salvarea. Baba. S-a urcat cu ea în Salvare și, flămând cum era și rupt în gură de oboseală, a plecat înapoi la Botoșani la spital. N-a dat Domnul să moară; peste o săptămână a plătit un pirat al drumurilor să-l ducă și să-l aducă cu babă cu tot. Știu pentru că mă sună, îmi raportează tot ce face și se sfătuiește cu mine sau cu bărbatul meu, depinde pe care-l prinde la telefon. Vorbește tot mai greu, îl pun să repete de câteva ori. Sâmbăta trecută m-a sunat și mi-a spus că a terminat de întocmit noul dosar cu analize (cel pe banii lui, pentru audiența cu decontarea) și că a fost la Casă. Verdict final: Casa de asigurări NU decontează operația și implantul de proteză, ci numai AMPUTAREA piciorului. E mai ieftin, se-nțelege. Operația, cu tot cu implant și anestezie, într-un spital de stat costă în jur de patru mii șase sute de lei. Copiii pot să-l ajute cu două mii. Pe cardul de credit și-a atins plafonul. Piciorul a devenit albastru, îl trec sudorile întruna, are frisoane și a început să urineze necontrolat. Nu se mai poate deplasa cu cârja mai mult de cincizeci de metri. Baba vomită sânge și zace.

    Aștept să se tragă un pic apele și glodurile și mă duc să văd ce face. Mâine nu cred că se poate încă, dar dacă nu mai plouă – sigur poimâine.

    Revoluțiile au distrus oamenii: una agrară le-a dat pământ, una roșie li l-a luat, cea din decembrie i-a împrăștiat de pe la locurile de muncă dispărute, copiii crescuți de stat în spiritul… știți, să aștepți să ți se dea un loc de muncă, o casă, să ți se educe copiii – aceștia nu au fost educați de nimeni să fie responsabili, să aibă spiritul de clan, să ai grijă de ai tăi… Revoluția portocalie le-a arătat ușa doctorilor și altor nemulțumiți, mămicuțelor le-a spus să nu mai facă bebeluși; revoluția #rezist vrea să scoată bătrânii din sistem… De fapt, știm toți că revoluția #rezist nici nu știe ce vrea! Ea vrea ce i se indică să vrea!

    Turma are nevoie de păstor! Începând cu șamanii, vracii și preoții de toate felurile, oamenii (puțini la număr) inteligenți au înțeles că păstoritul este singura formă de conducere eficientă. Oamenii au nevoie de Idoli, de Dumnezei, de Lideri în care să aibă încredere oarbă. Democrația și iluminismul, gândirea critică în masă – îmi par astăzi utopii. Se pare că unele popoare au înțeles că atunci când prinzi un lider cu vocație și devotament față de popor, nu-i mai dai drumul până la moarte.

    Precizez că pe omul acesta l-am văzut pentru prima dată în viață pe data de douăzeci și trei aprilie, anul curent.

    P.S. Știu că a intrat în vigoare o lege care taie ajutorul social oricui refuză prima ofertă de muncă. Bravo!
    -De unde ești?
    -De la Caracadâlca, din marginea hărții, județul Botoșani.
    -Ți-am găsit de lucru în Caracal, salariul minim pe economie, fără cazare și bani de transport!
    -Păi, stați, am copii mici, școlari, cu cine să-i las? Îmi rămâne ceva după ce plătesc chiria și mâncarea ca să trimit acasă?
    -Marș de-aici! Ajutor canci!
    -Dar copiii, unul este cam bolnăvicios, tușește des…
    -Ia viteză, nu vezi legea?!
    https://senat.ro/Legis/PDF/2017/17L556LP.pdf

    Eu înțeleg să stârpim paraziții, dar la valoarea de vreo trei sute de lei lunar a acestui ajutor pentru niște calici, probabil și bețivi, dar care nu mai au calificări căutate, nici vârstă, nici sănătate, nici minte, nici locuri de muncă în apropiere, chiar aici se propti economia țării?

    Știu, știu, urmează să se voteze în Camera deputaților o lege prin care se renunță la impozitarea veniturilor suplimentare obținute de companiile care extrag gaz din Marea Neagră. Adică niște licurici… brrrr parteneri strategici am vrut să zic, în principiu, care stau și obțin niște bani fără costuri suplimentare… mă rog, tehnicalități despre care am citit și am înțeles că se fac presiuni prin diverse întâlniri la nivel înalt. Am înțeles, de asemenea, că nici eu personal și nici domniile voastre nu putem face NIMIC în sensul opririi aceste catastrofe. De Senat cică a trecut cu bine. În schimb, ce bine că multora li s-a tăiat ajutorul de trei sute de lei! Acolo cred că ne-am scos!

    Reiterez întrebarea eternă: cine este Ana Birchall, de unde s-a luat și de ce este vice prim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice???

    Apreciat de 2 persoane

  10. MIC ESEU DESPRE ACTRIȚE PUTERNIC ALFABETIZATE ȘI „PROȘTI”

    O știți pe doamna actriță și intelectuală de mare finețe , Lia Bugnar? Ei, poate că dumneavoastră, prieteni, n-o știți, dar în mintea mea dânsa lucește ca lanternuța dintr-un telefon mobil #rezistent în Piața Victoriei, în ianuarie-februarie 2017- „NOAPTEA CA HOȚII” faza pe capitală ! Deoarece doamna Lia Bugnar a rostit , în ultimii ani, câteva fraze memorabile, pe care, atât de memorabile fiind, eu chiar că nu le-am putut uita ! Dar hai să vedem cam ce-a spus distinsa intelectuală care lucrează cu lumile delicate ale acelei „ficțiuni ideale” numită TEATRU.

    Iată:

    ”Îmi asum în deplină relaxare riscul de a pierde eventualii spectatori votanți ai Gabrielei Firea. Adevărul e ca un scaun gol la teatru e mult mai ochei decât un scaun ocupat de UN PROST”

    „Sunt convinsă că dacă am fi MAI MULȚI NICUȘORI DANI, clasa politică nu și-ar mai bate joc de noi în halul ăsta …”

    „În realitate cei care se uită la Antene şi chiar cred ce văd acolo, sunt realmente PROȘTI. Şi nu, nu am pierdut nici un posibil spectator, ei nu vin la teatru, cel mult la spectacolele de la sala Palatului… Aşa că, în momentul în care felul în care îmi trăiesc viaţa depinde de votul unor PROȘTI, am să încerc să trag un semnal de alarmă, să ne mobilizăm cei alfabetizaţi şi să încercăm să ne aparăm”.
    ………………………………………………………………………….
    …și, nu în ultimul rând, fără conotații politice, dar PERFECT pentru a o ilustra pe doamna, în întreaga ei splendoare, mi se pare semnificativ următorul citat:

    ”… nu e aşa o mare găselniţă să faci copii. Sunt destui oameni pe planeta asta…”
    ……………………………………………………………………………
    Numai că, pe cât era de activă și de vigilentă în depistarea PROȘTILOR acum ceva timp, pe atât de tristă și dezarmată e doamna Lia astăzi. Deoarece a căzut și moțiunea… și nici Codruța nu mai e ce-a fost odată…

    ”Până la urmă cred ca ar trebui să ne resemnăm că situația reală e cea pe care au exprimat-o voturile. Nu de alta, da’ se vede cu ochiu’ liber când e nevoie să ne ridicăm în picioare. Suntem puțini. Hai să ne obișnuim cu ideea. De altfel și cu ideea că și data viitoare tot așa va arăta votul. Iluzia asta că pe-ăia-i plătește, că-i dezinformează, că-i șantajează, că-i obligă popa să voteze, e ca să ne fie mai ușor să suportăm jalnicul adevăr că suntem puțini când e să conteze. Da, are dreptate nenea ăla, suntem paraleli cu realitatea și vitejia de pe FB nu face nici cât o ceapă degerată. Așa că lăsați femeia să se exprime și ea cum poate, discursul ei țmpiedicat nu e pentru ăia 5000 de ieri din parc, e pentru restul care stau acasă, deci sunt de acord. Asta merităm, de atâta am votat, de atâta am protestat. Poate tura următoare când o fi de ales cine ne conduce, ne adunăm cât de-un prim ministru cu bacu’ luat măcar c-un șase-așa. Și cu asta, am încheiat-o de tot cu îndemnurile naive la atitudine civică (nu c-ar fi vreo pierdere, efect oricum n-aveau). Hai, să dormim bine .”( DC NEWS .ro, 28 iunie 2018, reluat de pe pagina de Facebook a doamnei)

    Am plâns mult, prieteni… am plâns mult… mai ales că nu mai simt același avânt revoluționar nici la Tudor Chirilă, nici la Oana Pellea… adică pur și simplu se înțelege că nu ai cu cine să faci REVOLUȚIE în România asta flască pe care Facebook-ul nu reușește să o mai resusciteze, indiferent câte „ciume roșii” i-ar arăta dânsul cu degetul !

    Dar eu cred că am o explicație , totuși, pentru atitudinea de astăzi, mai visător- contemplativă, a doamnei Lia… păi, dacă ăia de la „ciuma roșie” bașca simpatizanții lor sunt așa de mulți , mai poți tu, ca actriță consacrată și cu clonțul ascuțit, să spui cu dispreț că „…un scaun gol la teatru e mult mai ochei decât un scaun ocupat de un prost” …? Păi, nu mai poți… că riști să rămâi cu scaunele TOATE goale, nu doar cu unul singur !

    Doamna zice că, spre deosebire de ăia care votează cu PSD-ul , dânsa e fină și alfabetizată. Dar eu nu prea cred… că dacă ar fi fost, până a ne fi explicat ce proști sunt simpatizanții „ciumei roșii” , ar fi citit „Alexandru Lăpușneanu” , minunata operă a lui Costache Negruzzi, și ar fi priceput cam ce vrea să spună autorul în capitolul al treilea, numit „Capul lui Moțoc vrem!” , în următorul dialog dintre Moțoc și Lăpușneanu :

    „-Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre nişte proşti, pre nişte mojici. Pune să deie cu tunurile într-înşii. Să moară toţi! Eu sînt boier mare; ei sînt nişte proşti!

    – Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sînge rece .”

    Apreciat de 2 persoane

  11. Din ceea ce vad , tortionarul si impostorul de Coldea incearca sa-si incropeasca o cariera universitara si o cariera de expert in securitate nationala pe modelele deja brevetate de Gabi Oprea , George Maior , Tudose , Vlase si alti comici vestiti ai politicii romanesti : diplome , doctorate , colaborare cu universitati , invitatii la conferinte , cate-o carte scrisa de altii , etc.

    Sunt convins ca prezentarea dansului de la Bruxelles a fost magistrala insa cand termini un liceu de kkt la seral si esti exmatriculat in anul 1 de facultate , tot un mediocru te numesti ! Chiar daca-ti gasesti mai apoi un drum in viata facandu-te militian , servind interese straine , nenorocind destine la ordin sau iti completezi CV-ul cu o spoiala de educatie .

    Din punctul meu de vedere si la cate dezvaluiri s-au facut despre acest individ , eu cred ca este un maniac care umbla in libertate …

    Apreciază

  12. Canada: Moartea asistata, ritual sacrificial satanist. Masca mortuara a crimelor si sinuciderilor: “moartea decenta, “dreptul omului”, “procedura legala”. Sufletele jertfitilor, ofrande pentru Diavol

    Cum de permite lumea civilizata alunecarea in obscurantimul ritualurilor sacrificiale umane vechi-testamentare? Cum de este admisa manipularea macabra in favoarea crimelor si sinuciderilor legale, prin asa-zisa metoda medicala a “mortii asistate”? Un raport privind “moartea asistata”, publicat de Health Canada (2018), zguduie lumile politicii, parlamentelor, guvernelor, justitiei, medicilor si religiilor. In doi ani de la adoptarea legii privind moartea asistata (2016) in Canada, peste 3.700 de persoane au recurs la a-si curma sau a li se curma in acest mod viata, cu ajutorul medicilor si asistentelor medicale. Masca mortuara sub care sunt ascunse astfel de crime si sinucideri ritualice este confectionata din elemente de expresivitate si simbolistica moderne: “moartea decenta, “dreptul omului”, “procedura legala”. Niciuna din aceste expresii nu au o legatura reala cu “decenta”, “drepturile” si “legalitatea”. Sunt doar bombastice si amagitoare, menite sa ascunda oroarea. Sa retinem si termenul inselator de “pacienti”, cu care sunt desemnati candidatii recrutati pentru moarte. “Pacienti” sau “detinuti” pentru moarte? “Moartea asistata” nu difera decat prin noile cadre si scule ale mortii, printre care se numara si pervertirea constiintei, de cele din culturile primitive, reinviate in initieri satanice si in unele masonice. Toata vorbaria pentru acest cult tanatic este destinat pentru consumul altora. Nu al masonilor, care sorb egoist si ultima picatura de viata, pentru care sunt in stare sa foloseasca la nesfarsit, daca s-ar putea, sangele si organele altora, pentru transfuzii si transplant. De aceea ei mor la varste inaintate, de moarte naturala, cand si-au epuizat potentialul de diviziune celulara, cand celulele nu se mai pot lega unele de altele si tesuturile se destrama. Pentru ei moartea asistata este o gluma proasta. Cifrele Raportului amintit au fost comentate foarte cinic de Jeff Blackmer, un oficial din cadrul Asociației Medicale Canadiene. Ca doar era vorba despre altii, nu despre el. “Aș spune că numărul este în concordanță cu ceea ce ne așteptam” (gura pacatosului adevar graieste: era vorba deci de o “asteptare”), a declarat Blackmer. Si, apoi, nu a pierdut prilejul sa evoce, prozelitic (probabil ca are cine sa-l asculte), extinderea industrie satanice a “mortii asistate”: “Dacă te uiți la alte jurisdicții, în special în Europa, tendința în timp este că, pe măsură ce oamenii învață mai multe despre moartea asistată, societatea în general devine mai confortabilă cu ea și vom observa o creştere peste tot.” Acelasi Jeff Blackmer, care pare sa fie unul din oamenii potriviti pentru misiunea potrivita, a exaltat “marea realizare” a liberalismului canadian, privind “dreptul de a primi asistenţă medicală pentru a muri mai repede”. Oripilant! Si mai departe: “Ar trebui sa fie liniştitor pentru oameni faptul că majoritatea pacienţilor care au cerut acest lucru par să se califice pe baza legislaţiei federale”. Deci, satanismul e acoperit cu legi: legalizarea crimei si sinuciderii asistate! Desigur, crestinismul este principala tinta, care considera sinuciderea un pacat, prin care sufletul este pus in mainile Diavolului. Dar si celelalte religii ale vietii. Vocile lor ar trebui sa se auda ca un tunet. Cand se aduce in discutie etica medicala pro-viata, obraznicia satanist-masonica devine apoteotica: Nu doctorii, ci pacientii controleaza dreptul de a muri!

    Apreciază

    • Depinde din ce perspectiva provesti. Daca discuti din cea crestina, sigur ca o duci spre satanism. Daca esti de dreapta, conservator, ai ceva cu liberaliii.
      Am vazut oameni cu cancer terminal care au preferat sa sufere pina au murit. Unii din cauza De Doamna Doamne, altii pentru ca nu le mai plateste compania de asigurari politele lor de asigurari beneficialrilor inscrisi in polita daca isi iau viata.
      Ii inteleg insa si pe cei care au o boala terminala, nu au familie si nu are cine sa ii ingrijeasca. Cei mai multi nu mai seamana a oameni, sunt „legume”. E alegerea lor. Si aleg sa o faca cit mai pot sa judece, atunci cind un doctor spune ca nu ii mai pot ajuta sa traiasca. Oricum mai moral decit atunci cind esti in coma si trebui sa decida familia daca te scoate din priza sau nu (aparatele ce te tin in viata)
      Nu cred intr-un Dumnezeu razbunator care are timp sa strige tuturor sufletelor: „Eu te-am facut, Eu te termin!”. Si cred ca nu prea avem noi dreptul sa impunem celorlalti ce sa faca cu viata lor, atit cit le-a ramas. Chiar daca am face-o, multi s-ar sinucide fara sa mai fie asistati.
      Intrebare: daca copilul tau, adult, sufera enorm de o boala terminala, si i se spune ca mai are de treit 3 luni in chinuri, ce il sfatuiesti sa faca? Daca el alege moartea asistata si tu nu esti de acord, poti sa-l vezi in fiecare zi cum se sfarsheste cite un pic, fara cale de intoarcere?
      Subiectul este deosebit de greu din toate punctele de vedere. Pe mine m-a interesat si am citit despre doctorii care administreaza injectiile. Nu sunt multi care pot sa faca asta, chiar unii se opun legii respective.

      Apreciază

      • Crimă sau sinucidere “asistată”, numele tău e ignoranţa! A se reflecta la:
        -erorile de diagnostic si prognostic medicale (recunoscute si in simpozioane Med-Mal Prognosis);
        -vindecarile miraculoase (v. istoria unor cazuri celebre, dar multe vindecari inexplicabile sunt necunoscute public);
        -industria profitului de pe urma mortilor (v. si “bataia” pe mortii din spitale);
        -“afacerile” (a se citi crimele) pentru incasarea asigurarilor de sanatate;
        -posibilitatea vicierii consimtamantului sau chiar a inexistentei reale a acestuia;
        -motivatiile politice/geopolitice/georeligioase (v. decrestinarile fortate sau insidioase si panopliile sodomiilor);
        -este macabra motivatia pentru o lege a sinuciderilor, care incurajeaza fenomenul, in loc sa-l descurajeze, ca si legea avortului, dar cel mai periculos este scopul politic si efectul demografic ale acestora, de imputinare a apartinatorilor unei rase sau credinte (in subsidiar, as observa ca avorturile vor reduce numeric populatia europeana mult mai sistematic decat o fac razboaiele).
        -este falsa comparatia mortii autoprovocate, constiente si asistate, cu moartea prin decuplarea de la aparate a unei persoane aflate in coma, care si-a pierdut ireversibil functia constientei; in primul caz este o moarte artificiala, in celalalt, o moarte naturala a functiilor vitale, incepand cu moartea functiei cerebrale, care conditioneaza si integreaza celelalte functii biologice (diferentele de natura si succesiune sunt, cred, esentiale).
        Unica perspectiva umana, care sa-si merite cu adevarat aceasta caracteristica, este cea pro-viata, nu anti-viata. O perspectiva a respectului fata de viata, nu a lipsei de respect fata de viata. O perspectiva a primordialitatii dreptului vietii, natural si juridic, nu al unui drept al mortii. Orice filosofie politica este universal acceptabila daca slujeste viata, nu moartea.

        Apreciază

  13. Sincer, nu mă așteptam ca dragomir să eșuieze atât de lamentabil. Reaua credință în interpretarea celor scrise de dumneavoastră îi dezvăluie un IQ, pentru care mă întreb cum de a ajuns individul să lucreze la SRI, ba să ajungă și colonel ?! Păi, judecând comparativ, coafeza confidentă a femeiei refuzate merită să fie mareșal sau chiar generalisim, ca la ruși!

    Apreciază

    • Sa stii ca marea lipsa a societaii romanesti nu8 este lipsa de ionteligenta ci de „caracter”.
      In absenta „caracterului” inteligenta devine pernicioasa ….

      Sau cum, zicea unu .. care parca nu prea le avea decat cu argintaria de calotate „Inteligenta nu este o scuza ptr toate incarnatiunile, asa cum frmusetea nu este o scuza ptr prostitutie”

      Apreciat de 1 persoană

  14. Ghita Bizonu’ spune:
    IULIE 1, 2018 LA 12:35 PM

    Nu stiu despre ce vorbesti, monseur ghita, dar eu nu am fost prins fumand, din simplul motiv ca nu fumez si nu am fumat niciodata – in liceu, facultate si armata. Eram preocupat doar de fete si nu de oricare, ci din acelea care miroseau frumos chiar si atunci cand deschideau gura. Daca tie nu-ti pasa de aspectul si mirosul partenerei din boscheti, eu eram ceva mai stilat si mai pretentios.
    Cat despre prosti si destepti, dupa parerea mea, nu exista in aceasta lume decat oameni prosti. Cu mentiunea ca o minoritate este constienta de aceasta ,,calitate”, in timp ce o relativa majoritate o confunda cu smecheria speculativ – entelegentă. Cei din urma considera ca nu trebuie sa faca nimic pentru a schimba ceva in ceea ce-i priveste.
    Unde ma situez eu ? Sincer, habar nu am. Las pe altii sa-si dea cu parerea ….;)

    Apreciază

  15. Drum bun , cale batuta!
    Dragi prieteni, după 20 de ani de eforturi pe care le-am dedicat schimbării în România, voi face acum tot mai mult pasul şi spre acţiuni care vizează întreaga umanitate, nu doar o ţară. Voi pleca in Finlanda, unde ma voi angrena pentru o perioadă mai lungă în proiecte creative care au legatura şi cu România, dar nu numai. Biletul de avion esteş doar dus. Dacă şi când voi reveni va fi o decizie pe care o voi lua acolo”, a scris Remus Cernea pe Facebook.

    \Acelasi care cita pe unu Inge “Dintre toate formele de tiranie pe care le poate suferi o țară, tirania majorității este cea mai rea

    Apreciat de 2 persoane

  16. Abuzul in serviciu: Definirea extensiva si fara diferentieri, dar cu pedepse penale mari, o cale spre posibilitatea de abuz de interpretare si incadrare

    Va mai amintiti despre definirea si sanctionarea abuzului in serviciu (ori in functie, cum era sau mai este asimilat), in comunism? Definirea infractiunii era atat de larga si de lipsita de repere, incat putea sa incapa in ea orice fapta si sa se aplice pedepse abuzive. Mai ales in cazurile politice, ale dizidentilor anticomunisti, care puteau fi lesne camuflate in cazuri de drept comun. Totul era lasat la mana anchetatorului, la interpretarea si incadrarea dupa bunul plac sau la ordin. Nu numai in cazuri politice, ci, unele, si personale. Nu voi pierde timpul cu exemple, multe sunt celebre (doar un indiciu: „subminarea economiei nationale” era, atunci, un exces de intrepretare cum este, acum, „abuzul in serviciu”, cu intriga de „coruptie”).

    Interesant este ca in legislatia penala din 2005, mosita de procuroarea ceausista Monica Macovei, a fost preluat si reimplementat acelasi vechi mecanism, din comunism, care se dovedise atat de eficient in reprimarea penala de drept comun a personalitatilor care se opuneau regimului totalitar. Asa s-a ajuns, din nou, ca adversarii regimului neo/liberal sa fie la mana procurorilor politici, care primeau ordine de la procurorul sef al DNA, care la randul sau le primea pe verticala puterii din parte atotputernicilor zilei. Punctul de origine al acestei filiere era politic sau geopolitic, in ultimul caz, cea mai influenta si vocala ambasada de la Bucuresti. Punctul terminus era procurorul de caz, care nu avea de ales. Nici aici nu voi da exemple de condamnari ale opozantilor regimului, sunt numeroase spete, dupa parerea mea mai multe decat in regimul trecut, dar cel putin tot atat de celebre.

    Nedumerirea mea este dubla. Oare nu a observat nimeni ca, in regimul neo/liberal, politica penala a inregistrat un regres, intorcandu-se la cea din regimul comunist, pentru care nu existau prezumtia de nevinovatie si definirea incadrata si gradata a abuzului in serviciu? Daca, in fine, acest lucru a fost sesizat si denuntat, de ce exista o opozitie atat de isterica si de demonica la reparatiile care, in mod evident, trebuie aduse politicii penale, cat si la reformarea prin democratizarea justitiei sau, altfel spus, la re-originarea acesteia, in sistemul celor doua axe rectangulare, separatia puterilor si prezumptia de nevinovatie? Cred ca propunerea MJ de modificare a articolului 297 din CP privind abuzul in serviciu este destul de rezonabila si acceptabila: prag minim de prejudiciu, echivalent cu salariul minim pe economie (1900 lei), scăderea pedepselor si interval de pedepse 2-5 ani sau amendă. Poate si la amenda ar fi util un maxim (pentru o mai buna individualizare).

    Apreciat de 2 persoane

  17. Apropo de D. Dragomir: prin natura activității familiei mele mă aflu mereu printre oameni şi simpli, şi sofisticați, şi fițoşi, şi calici fiindcă toți trebuie să mănânce. Observ o fractură imensă între păturile sociale atât ca mentalitate şi educație, cât şi în ceea ce priveşte bunăstarea. Totuşi, am pretenția de la înalții funcționari sau demnitari de stat să fie cu picioarele bine înfipte in pământ, indiferent de averile şi educația lor. Dragomir ori nu gândeşte, ori nu este informat, ori este vândut, ori se dă în spectacol! Dar nu este şi nu vorbeşte aşa cum îi impune gradul şi fincția.

    Înclin să cred ultimele două. Grozav le mai place lumina reflectoarelor, ştirile şocante şi circul! Mai au puțin şi-l dezgroapă pe Decebal ca să-i facă un dosar de corupție…
    În timp ce unii îşi beau mințile de sărăcie şi mizerie, alții delirează în progresie geometrică (nu ştiu dacă are logică, dar mi se pare potrivit de exagerat) despre valori europene, multiculturalism şi progresism, despre măriri în nori de fum a pensiilor de cinci sute de lei, despre ajutoare sociale care impovărează bugetul si despre cum e bine s-o sugi la Licurici (nu ştiu ce inseamnă, am auzit la televizor). Aaaaaloooooo! Aici PĂMÂNTUL!
    BEAC!

    Apreciază

  18. E … E …

    Este ca dintai ar trebui sa imi cer scuze ătr casacada asta de mesaje…

    Si mda.. e .. e e o cestie. Numita BRUA .
    Admirabila (zau asa ADMIR si as dori ca clasa noastra politica cea patrupeda sa fie in stare de asa ceva!) admirabilul tupeu al oficialilor unguri care urmaresc cu ternacitate interesul UNGARIEI .

    Adica au zis ceva subtire catre Austria (mi se pare ca turcescu siktir) si dintai au zis ca BRUA devine BRU. Si mai bine RU.
    Apoi zic ei „inocenti” plini de sfanta „naivitate” ca din Ungaria transportul va fi disponibil și către Ucraina, Serbia sau Croația.
    Adica … Ungaria vrea sa devina Mare Scula pe Bascula MittelERRORpa devenind mare negustir de gaze in zona. Ei si Gazpromu! Cu diferenta ca ei nu au gaze …

    Sunt de admirat . Mai ales ca au avut grija sa cumpere drepturi de transpot pe conducta .. oncat intreaga capacitate este rezervata de ei .. Acum ei se duc cu para nu atat la Marele tata Alb ce in Cocioaba Varuita sade cat la .. ei da edceurtile vechilor adtitii (DEEP STATE) sa ne preseze … Impecabil as zice …..

    Amintesc ca BRUA nu este inca subiect .. desi ar trebui ca de ceva ani sa ne interesam.|
    Ca gazele din Marea Neagra ar fi putit fi marea noastra sansa .. Adica a copiilor nostri.
    Dar n u…

    Dimnezeu ne-a pus in trasta .. insa noi insistam sa harnim gastele altiora cu painea noastra!

    Si totul in sos de morala . Tinerii cu idei se agita ca Cocul penal, ca … si prin agitatia lor tembela cautioneaza furtul viitorului lor….

    Eu urmaresc subiectul de canfd a venit Fridman pe aici si ne-a ecspolcacat ca rilul noistru in NATO este sa fim aml;ternatova GAZPROM.. ca poi sa ne zica ca numa cu exporc de materii rpime nexam dezvoltarea . Da cine sa stea sa asculte ce zice Fiedman? Geniile noastre cu SNSPA la baza ? Care jenii ai numa ORORpa in teasta lor seaca?

    A da.. inca una buna rau :

    Deficitul comercial al României, adică diferența între exporturi și importuri s-a ridicat, anul trecut, la 13 miliarde de euro, din care peste jumătate în reprezintă produsele chimice, La comerțul cu acest tip de produse, provenite din chimie și petrochimie, țara noastră stă cel mai prost. Exportăm de 2,76 miliarde euro și importăm de 10 miliarde de euro, rezultând un minus de peste 7 miliarde de euro.

    Pe locul doi la deficit sunt combustibiilii și lubrifianții auto, tot un produs al rafinării hidrocarburilor : exporturi de 2,5 miliarde euro , importuri de 5 miliarde de euro. În mare proporție, deficitele din chimie sunt în raport cu țările vecine, Ungaria, Bulgaria, Serbia, care au păstrat unități industriale, în timp ce în România acestea au fost distruse. Deputatul independent Remus Borza trage un semnal, cu această ocazie, privind capacitățile noastre de producție în domeniul chimiei, un domeniu înc are altădată excelam. “Aici este valoarea adăugată, aici este puterea economică a unei nații, să prelucrezi petrolul și gazul, ca să faci alte produse. Noi am închis fabricile, l-am băgat la pușcărie pe Niculae(patronul InterAgro – Ioan Niculae – n.r.), în condițiile în care el procesa 3,5 miliarde de metri cubi de gaz anual, pentru a produce îngrășăminte. Acum , combinatele lui sunt tăiate la fier vechi iar îngrășămintele se aduc din Ungaria și Ucraina’’, spune Borza.

    Si

    Foarte recent, și de la Bruxelles a venit o reacție. Comisarul European pentru energie Miguel Arias Canete a spus că speră „ca problemele cu Ungaria să se rezolve pentru că este esențial să ducem acest proiect la bun sfârșit

    din https://www.cotidianul.ro/romania-inundata-de-produse-chimice-de-import-borza-industria-noastra-s-a-taiat/

    Pai nu avea dreptate Kristof Terhes, CEO al FGSZ, sa ne rada in nas? „Este pur şi simplu prea mult pentru necesitatea internă a ţării. Nu aveţi petrochimie, nu puteţi folosi gazele naturale ca materie primă. Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare?

    Cum zic sunt semne de mai multi ani ca gazele din M Neagra nu vor fi binecubantarea Romaniei …
    Sa il citez pe fostul dvpoastra consilier Petrisor Gabriel Peiu apoi subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). care scrir un articol Si totusi Cartagina trebuie distrusa:

    Suficienta tampa a semi-doctilor care populeaza sincron aleile puterii de la Bucuresti si ecranele televiziunilor a permis degradarea puternica a prestigiului international al Romaniei: tara noastra a tacut si a sprijinit tacit proiectul monstruos al lui Orban de a face din Ungaria un sarpe anaconda incolacit pe resursele noastre si pe piata romaneasca. (
    Doua intrebari :
    – mai stie careva ca in urma cu 30 de ani aveam, supracpacitai de prelucrare a petrilului (Deficitul comercial al României, adică diferența între exporturi și importuri s-a ridicat, anul trecut, la 13 miliarde de euro, din care peste jumătate în reprezintă produsele chimice) si cum am rfenunata la ele?

    – cum se chreama cala care iam de la gura copiilor sai sa grajmeasca gasteoe altuia ? Nu cumva ïntelectual”?

    N u ratati : http://www.ziare.com/preturi/pret-gaze/gazele-se-vor-scumpi-cu-pana-la-13-la-suta-va-fi-doar-inceputul-erei-gazelor-scumpe-pentru-care-romania-nu-e-pregatita-1519590:
    Facturile de gaz vor creste, la iarna, cu pana la 13%, se arata intr-un studiu al Asociatiei Energia Inteligenta. Astfel de majorari de pret s-ar putea dovedi impovaratoare, in conditiile in care gazele s-au mai scumpit deja de doua ori, numai in 2018, pentru multi dintre romani.

    Dar la noi Catuse Inainte De Paine!!

    Apreciat de 2 persoane

  19. „In sala dedicata primului razboi mondial, m-am bucurat ca admir cateva uniforme romanesti.”
    Poate că ar trebui să facem şi noi un muzeu cu câteva exponate din cumplitul război din România dintre Statul de drept şi statul paralel !
    La loc de cinste l-am expune în uniformă şi persoană pe generalul Izmană, care văd că revine în front ! 😉

    Apreciază

    • Recunosc că la aflarea veştii că a avut loc o întâlnire secretă în vederea punerii la punct a planului de destructurare a PSD am avut emoţii la aflarea listei cu participanţi : Ponta, Oprea, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Guşă, Rus şi de la distanţă, Maior !

      EXCLUSIV! Cine l-a reactivat pe Gabriel Oprea în politică și de ce – detalii din culise. Pe cine susține acesta de fapt la prezidențiale

      În ultimul an, pe scena politică, reapar vechii politicieni scoși din joc după alegerile prezidențiale din 2015. Mai întâi Victor Ponta, cu un partid nou nouț – Pro România, iar acum și Gabriel Oprea, gata să reconstruiască UNPR din temelii, dar care într-un timp record a devenit deja ținta glumelor internauților și de stângă și de dreapta. Pe cealaltă parte, Dacian Cioloș vrea să convingă cetățenii că formațiunea lui este pregătită să schimbe România în bine, doar că într-un an de guvernare nu s-a remarcat prin nimic.

      Dacă revenirea lui Victor Ponta era oarecum așteptată, acesta fiind un vector de imagine extrem de important pentru PSD pentru o bună perioadă de timp, reapariția lui Oprea a stârnit valuri de uimire. Interesant este că acesta și-a lansat seria de lozinci necredibile chiar la Realitatea Tv. Așadar cine oare să fie în spatele revenirii acestuia?

      O variantă ar fi fostul director al SRI, George Maior, cel care știind că se va dezlănțui un adevărat haos în România, s-a refugiat rapid în SUA, sub tutela colaboratorilor săi. De acolo, ar putea încerca să revină în ecuația puterii. Din schemă ar face parte și Cozmin Gușă, patronul Realitatea Tv, care a promis că va coordona un fond de investiții american pregătit să investească 50 de milioane de dolari în presa din România.

      În anul 2015, echipa George Maior – Gabriel Oprea – Victor Ponta au mers împreună în alegeri și fiecare trebuia să câștige funcția mult visată. Ponta – președinte, Maior – premier, iar Oprea – șef la SRI, informații confirmate chiar de Oprea în cadrul emisiunii Jocuri de Putere de la Realitatea TV. Din schemă ar fi fost înlăturat Florian Coldea, care în momentul în care și-a dat seama ce-l așteaptă a virat spre Klaus Iohannis, pe care l-a și ajutat să câștige alegerile prezidențiale, dovedindu-se un jucător mai abil decât Maior. Cozmin Gușă a fost cel care l-a desființat de Florian Coldea, chiar în cadrul unui interviu pentru bugetul.ro.

      Așadar în mod cert revenirea lui Oprea în prim plan nu are legătură cu fostul prim adjunct al SRI, ci mai degrabă cu aripa Maior – Gușă, altfel nu și-ar fi promovat ideile la televiziunea acestuia din urmă. Scopul ar fi ruperea din voturile PSD, pentru că în momentul de față Dragnea domină partidul și este foarte greu de înlăturat. Atât Oprea, cât și Ponta ar rupe din electoratul PSD, Ponta cu succes, Oprea cu mare greutate întrucât imaginea lui este profund deteriorată.

      Surse au dezvăluit pentru bugetul.ro că toată această ecuație a puterii ar avea rolul de a crea un culoar pentru un candidat la prezidențiale, altul decât Klaus Iohannis, un candidat de pe zona stângă, care să câștige alegerile. Cum Dragnea nu vrea să se dea la o parte, se încearcă dinamitarea lui cu toate armele din dotare. Cei care, însă îl ajută pe președintele PSD să rămână în cărți par a fi chiar susținătorii lui Klaus Iohannis, care vor ca actualul șef al statului să se impună din nou la prezidențiale printr-un vot anti-contracandidat. Și asta pentru că după 4 ani de mandat, Klaus Iohannis a fost incapabil să stârnească emoție și să-și câștige electorat propriu și fidel.

      Un alt amănunt interesant este că jurnaliștii considerați ai „sistemului” au lovit regulat, direct sau indirect, în Florian Coldea. Pe acesta l-au făcut țap ispășitor pentru toate abuzurile posibile, însă niciun cuvânt despre George Maior, care avea chiar mai multă putere decât Coldea, el fiind conectat foarte bine atât la zona politică, cât și la cea a serviciilor.

      Așadar o analiză a opiniilor expuse de aceștia arată destul de clar pentru ce zonă activează și care este scopul final.

      Apreciază

  20. Ana
    1. ,,Operația, cu tot cu implant și anestezie, într-un spital de stat costă în jur de patru mii șase sute de lei.”

    E putin, doamna, foarte putin….daca s-ar fi dus la Viena, sau la Istanbul, costurile ar fi fost inzecite.

    2.,,Oamenii au nevoie de Idoli, de Dumnezei, de Lideri în care să aibă încredere oarbă. Democrația și iluminismul, gândirea critică în masă – îmi par astăzi utopii”

    Nu neaparat oarba, ci pur si simplu incredere. Imaginati-va o ,,gandire critica de masa” intr-o armata angajata in apararea tarii…..s-ar alege praful, este ? Bine, si reversul este valabil daca lider ar fi un Hitler. Bine ca Iohannis, sau Dragnea, sunt mortaciuni slugarnice. Romanii sunt mai pretentiosi, au incredere mai multa in portarii ambasadelor. (Z)

    3. ,,brrrr parteneri strategici am vrut să zic, în principiu, care stau și obțin niște bani fără costuri suplimentare…”

    Hai sa fim seriosi…cine opreste TransGaz sa investeasca zeci de miliarde in prospectare, explorare si exploatare si sa pastreze resursele in si pentru Romania ? Cum ? N-are de unde ? Pai atunci…..despre ce vorbirati ? (Z)
    …Apropo, cu cele 4 miliarde pe care sper sa le salvam in disputa cu Gabriel Resources, am putea transforma Rosia Montana intr-un spatiu care sa merite cu adevarat blazonul UNESCO. Dar…sunt foarte sceptic (ca si dvs), in ambele variante.

    Apreciază

  21. Fragmentarium
    ,,de ce exista o opozitie atat de isterica si de demonica la reparatiile care, in mod evident, trebuie aduse politicii penale, cat si la reformarea prin democratizarea justitiei sau, altfel spus, la re-originarea acesteia, in sistemul celor doua axe rectangulare, separatia puterilor si prezumptia de nevinovatie?”

    Foarte simplu, deoarece PSD nu a avut inteligenta si inspiratia sa-l retraga din functie pe Liviu Dragnea.
    Citeam intr-un articol excelent postat de un coleg, ca multi cetateni cred, sau au fost determinati sa creada, ca incolonarea in spatele reformei Justitiei este totuna cu incolonarea in spatele lui Liviu Dragnea.
    Chiar si eu trebuie sa fac eforturi pentru a nu intra in aceasta confuzie.

    Apreciază

  22. diasporean spune:
    IULIE 2, 2018 LA 4:36 PM

    Nu e vorba nici de crestinism, nici de satanism. Este vorba daca ne vom pastra nealterata, pe termen lung, partea umana din noi.
    Cine garanteaza ca eutanasia ,,controlata” nu va fi extinsa si asupra celor perfect sanatosi dpdv fizic, dar aflati intr-o depresie profunda ? Nu ne propunem sa identificam si sa contracaram cauzele socio-economice ale depresiei, hai sa aplicam solutia cea mai simpla: Solutia finala a exterminarii. Rapid, elegant, fara dureri. Ca o condamnare la moarte prin injectie letala. De ca si cum condamnarea la moarte ( in SUA , dar nu numai) nu ar fi, oricum si prin definitie, incompatibila cu democratia. Dar in Occidentul cuprins de febra neo-comunismului total, conteaza doar aparenta, imaginea si poleiala, cu sustenabilitatea unor legi conjuncturale dedicate scopului si nu principiului.
    Exista precedente deja suficiente in evolutia progresismului neo liberal care tind sa extirpe din om naturalul, firescul, normalitatea si credinta.
    Pana mai ieri, nimeni nu credea ca se va ajunge ca un cuplu de homosexuali, nu numai sa se casatoreasca, dar sa si adopte copii. Mai conteaza dreptul copilului la o mama si un tata si la o dezvoltare intr-o familie normala, asa cum a decis Dumnezesu si/sau natura de-a lungul a mii de ani ?
    Mai conteaza, pe de alta parte, dreptul la viata al copilului nenascut ? Ce parere are tanarul si imaturul lider canadian, al carui gen asumat ramane inca o enigma ?
    E o chestiune de timp pana cand si pedofilii isi vor cere drepturile. Deja exista pshihiatri americani care au gasit argumente in favoarea dezincriminarii pedofiliei, ca boala. Deci ar fi, pana la urma, o manifestare a diversitatii, nu-i asa, stimate coleg transoceanic ?
    Nu-mi imaginez cum arata raiul si iadul. Este foarte posibil, insa, ca raiul sa fie Pamantul insusi (vezi cat de diferit este de restul planetelor cunoscute), iar iadul, acelasi Pamant populat de oameni. De oameni fara credinta si inconstienti ca exista limite in tot si in toate.
    …Iata de ce imi pun sperantele in perenitatea culturilor asiatice si in determinarea liderilor unor mari tari din zona euro-asiatica, care se opun procesului de dizolvare nationala si culturala, proces in plina desfasurare in putredul si decadentul spatiu euro-atlantic, un adevarat cancer neocolonialist pentru intreaga lume.

    Apreciază

  23. https://www.dcnews.ro/tutuianu-propune-ca-parlamentul-sa-adopte-o-declaratie-prin-care-sa-ceara-presedintelui-sa-respecte-deciziile-ccr_600037.html

    O solutie de tot rasul , specifica unui partid de lachei , de fricosi si de prostovani !

    Desi Dragnea si PSD-ul au toate instrumentele legale sa opreasca abuzurile din Romania si sa faca ordine in justitie , prefera sa se mai faca o data de ras si sa prelungeasca situatia de haos din Romania .
    D p m d v situatia actuala este ideala pentru psd ca sa faca ordine in tara si ar trebui sa se bucure ca Iohannis nu semneaza . Au ocazia unica sa-l suspende , si sa-i schimbe pe toti tortionarii din tara asta .

    De ce face Iohannis ceea ce face ? Pentru ca are cu cine !
    De ce a facut Basescu ce-a facut ? Pentru ca a avut cu cine !

    p.s. Ma distreaza teoria care se tot vehiculeaza prin presa si la care psd si Dragnea pun botul ( !) cum ca nu-I bine sa-l suspende pe Iohannis pt ca l-ar relansa si I-ar creste nr de voturi … O prostie mai mare n-am auzit de foarte mult timp !
    Lasa ca nu-i este frica lui Iohannis sa-i dea la lei pe niste prosti patentati ca cei din psd …

    Bine , eu sunt si mai prost ca ei pentru ca ma agit zilnic sa tin partea acestor ratati din psd care-si bat joc de aegatori pe de o parte si se imbogatesc pe de alta parte !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    In fine , concluzia care se trage este ca psd nu mai merita sa fie votat de oameni si este o deziluzie totala . Efectiv sunt o adunatura de idioti si de mamaligi care-si merita soarta si care merita cel mult sa te distrezi de ei … Mi-e scarba !

    Apreciază

  24. Devine din ce în ce mai clar că americanii nu mai găsesc fraieri ca România să-şi rupă de la gura copiilor, cum se spune, pentru a cumpăra toate cioarsele lor ! Până la urmă, yancheii în loc să fie bucuroşi că Rusia rămâne fără una din principalele sale arme, pe care le vinde, nu, nu la aliaţi, ci la adversari – NATO, îi trage de urechi pe aliaţi – Turcia, mai nou şi India, care vor să cumpere nişte echipamente de la ruşi ! ! Ar fi ridicol, dacă n-ar fi absurd de-abinelea !

    Apreciază

  25. S-au tampit engel;zii

    Cel puţin 40 de şcoli din Anglia au interzis purtarea fustelor, conform unei analize a regulamentelor privind uniformele din ţară, care consemnează că există tendinţa adoptării uniformelor unisex, pentru a nu-i afecta pe elevii transgender, scrie The Independent.

    Alte şcoli iau în considerare, de asemenea, trecerea la uniforme unisex, care îi pot ajuta şi pe elevii transgender să se simtă incluşi. Una dintre şcolile care a luat această decizie anul trecut este Priory din Lewes, în East Sussex, după ce elevii au întrebat de ce băieţii şi fetele trebuie să poarte haine diferite şi au subliniat că este important ca şi elevii transgender să se simtă confortabili.

    La liceul Copleston din Ipswich, fustele sunt interzise alături de „blugi skinny şi piercing-urile faciale”, conform Sunday Times. Toţi elevii trebuie să poarte „pantaloni gri simpli”.

    Fustele au fost interzise şi la liceul Woodhey din Bury, pentru că pot fi „nedemne şi umilitoare” pentru staff şi vizitatori atunci când fetele stau pe jos în amfiteatre şi la cursurile de teatru.

    Tot în Bury, la liceul Phillips, fustele vor fi interzise pentru elevii noi care vor începe şcoala în septembrie 2018 şi pentru toţi elevii începând cu anul următor. Decizia fost întâmpinată de opoziţie din partea elevilor, care au lansat o petiţie împotriva măsurii, strângând mii de semnături.

    „Ne simţim mai încrezători când purtăm o fustă iar pantalonii nu au un aspect plăcut. Problemele cu respectul de sine în rândul adolescenţilor cresc iar faptul că nu putem să purtăm hainele în care ne simţim cel mai bine va dăuna sănătăţii noastre mintale şi rezultatelor noastre şcolare”, se arată în petiţie.
    Petiţia argumentează şi că pantalonii sunt, de cele mai multe ori, mai scumpi decât fustele.

    „Este nepotrivit pentru membrii staff-ului să ofere conotaţii sexuale şi să controleze corpurile copiilor pe care îi au în grijă. Nu există nimic ofensator în genunchiul unui copil. Dacă un profesor consideră că genunchiul unui copil este „prea sexual” atunci ar trebui să fie daţi afară imediat pentru un comportament nepotrivit”, precizează elevii în petiţie.

    https://www.news.ro/…018070918214091

    Cautati ban on skirts in schools pe goagal si o sa va cruciti

    Astia sunt mai …. redusi mintal; dacat femeile in varsta , extrem de conservatoare, din Anfrinache (care discutau dacas o fmeie oate purta pnataloni.. Coincliza a fpots femei num fete pana in 15-17 ani mai merge )

    Sau cum se zicea „prea multa scoala prosteste maica!”

    Apreciat de 1 persoană

  26. ghita bizonu’ scrie:
    ,,Dar la noi Catuse Inainte De Paine!!”

    Frate, s-a trecut deja la nivelul urmator si nu mai este nevoie de catuse, care nu fac bine la imaginea Codrutei & Co.
    ,,Reteta” este acum mult mai simpla: Se face una plangere penala la Parchet impotriva premierului in functie, in cazul in care acesta devine o barna in ochii presedintelui si gata….iar apare ,,guvernul meu”.
    Desigur, daca Dragnea nu-l va vota, asa cum a facut dupa demisia lui Ponta, atunci lucrurile se complica. Dar. asa cum se vede, numirea lui Vlase a fost acceptata, Yohannis face ce vrea muschiul lui cu Constitutia, iar PSD-ului ii tremura pampersii din dotare cand este intrebat de eventuala suspendare a prezidentului. Partidul produce ceea ce eu spun de ceva timp: Palavre. Vorbe de tip anvelopa prin care bate vantul.
    Deci, sa ne pregatim pentru favoritul ambasadelor la Palatul Victoria: Dacian Ciolos. Are un nume frumos, cu rezonanta istorica si este numai bun sa aniversam Centenarul sub conducerea domniei sale.

    Apreciază

  27. VALEA PLÂNGERII PENALE

    O fi bun și eficient PREVOMIT KIDS, ăla de-i fac reclamă la televizor toată ziua-bună-ziua? Întreb, deci: ar putea acadeaua asta să oprească senzația de greață ȘI LA MODUL EXTINS, adică și dacă stau pe loc, nu numai dacă sunt în mișcare? Că eu, când ascult ce debitează „Ludovic-către-popor” de obicei stau , nu mă mișc, ca să nu pierd cumva vreo frază… Și-am simțit nevoia să-mi iau o ladă de acadele PREVOMIT KIDS astăzi când, plin de mândrie, Orban Ludovic a explicat publicului larg că dânsul e un SPECIALIST în lamentouri penale împotriva premierilor de stânga ai României, deci acțiunea împotriva doamnei Dăncilă n-a fost un accident și-o gafă, ci un capitol glorios din VALEA PLÂNGERII PENALE !!! Iată ce frumos descrie dânsul fructuoasa lui activitate de delator sadea :

    „Vă mai spun un lucru, că mulți se întrebau de ce m-am apucat să fac plângere penală împotriva premierului. Nu este prima oară, împreună cu Mona Muscă am depus plângere penală împotriva lui Adrian Năstase, în perioada când Adrian Năstase era prim–ministru, nu după ce a căzut Adrian Năstase. În perioada când Adrian Năstase era prim-ministru PSD și era la apogeul puterii, împreună cu Mona Muscă am depus o sesizare privitoare la casa din Zambaccian a domnului Năstase care, ulterior s-a transformat într-un dosar și până la urmă domnul Năstase a și fost condamnat.”( declarație publică, Ludovic Orban, 3 iulie, 2018)
    …………………………………………………………………………………
    Să zăbovim puțin … aparent, Ludovic Orban ne spune că, însetat de dreptate cum îl știm, dânsul a făcut o plângere legitimă, deoarece, iată, în acel dosar Adrian Năstase a și fost condamnat …Oare știe Ludovic ce-a reclamat el și pentru ce-a fost condamnat fostul premier al României ? Eu cred că habar n-are… cred că nu știe nici măcar ce conținea plângerea pe care și-a pus semnătura…

    DOSARUL ZAMBACCIAN, despre care domnul cu mandolina nu știe nimic, e o împletitură rococo , din toate firele posibile, de toate culorile: mită în termopane de 400 000 de euro ( adică de 4000 euro/mp , dacă poate cineva să creadă) … 120 de cabine de duș, veceuri, chiuvete și bideuri, toate pentru cele 3 apartamente din Zambaccian ( dacă poate cineva să creadă) … casa din Christian Tell care i-a aparținut lui Paul Opriș, nu i-ar fi aparținut de fapt acestuia , ci tot familiei Năstase, argumentându-se în motivația sentinței: „Simplul fapt ( !!! n.n.) că există un act autentic de vânzare-cumpărare, ca şi împrejurarea ( !!! n.n.) că după moartea lui Paul Opriş imobilul a intrat în masa succesorală şi a fost stăpânit de către moştenitorii acestuia, nu sunt suficiente ( !!! n.n.) pentru a proba adevărata stare de fapt” ( dacă poate cineva să creadă !!!)… fostul premier i-ar fi DAT o mită de 125 000 de dolari consulului Păun , reprezentant al României în China însă banii, deși Adrian Năstase n-a recunoscut niciodată că i-ar fi aparținut – o parte dintre ei fiind tipăriți ulterior datei la care declară consulul că i-ar fi fost înmânați – i-au fost „înapoiați” cam cu forța, de către onorata instanță, onoratului inculpat ( dacă poate cineva să creadă!!! )… doamna Jianu i-ar fi dat aceluiași inculpat o mită totală de vreun milion de euro(!!!) , ca să fie menținută într-o funcție de conducere care se pierdea oricum la schimbarea puterii , de parcă ar fi fost numită pe viață și pe următoarele două-trei reîncarnări ( dacă poate cineva să creadă !!!)… un șantaj , adică una dintre cele mai simplu de dovedit dintre infracțiuni, căci e suficient ca domnul consul Păun să se prefacă, suficient cât să se-audă și-n tehnica audio cu care era garnisit Octavian Crețu , că se teme groaznic de Adrian Năstase care-l acuza de minciună ( dacă poate cineva să creadă !!!)… mai sunt și altele, că așa se întâmplă când nu găsești nimic… pui acolo, la grămadă… să fie masa bogată!

    În timp ce plângerea lui Orban, referitoare la cum a fost dobândit terenul din Zambaccian, n-a produs niciodată consecințe…

    „Am mai depus o sesizare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție tot împotriva unui președinte PSD care deținea funcția de prim-ministru, și aici mă refer la Victor Ponta. Am depus o sesizare pentru fals și uz de fals în declarația de avere, în perioada campaniei electorale pentru că am constatat că în declarația de avere nu erau trecute toate casele pe care le avea.” ( declarație Ludovic Orban, 3 iulie, 2018)

    Nici aceasta nu a produs nici un fel de consecințe.
    ……………………………………………………………………………….
    I-a fost cuiva milă, oare, de domnul Ludovic Orban pe când urca și cobora el treptele DNA-ului , abătut și cu umerii căzuți? Acum, când mă gândesc la asta, îmi vine în minte că avea mătușa mea o expresie care s-ar potrivi: „…Ți-e milă de dracu’, dragă… că lu’ dracuʹ îi pui tu prișnițe pe umărul împăroșat ! ”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.