Despre păduri. In special pentru cenaclul lui Rares Bogdan

Pentru că OUG 13 a fost deja abrogată, se pune intrebarea ce putem să mai „abrogăm”? Imi pun si eu această intrebare, alături de protestanti. Guvernul? Parlamentul? Scăderea numărului de participanti in piete generează probleme si pentru talk-show-uri. care trebuie să caute „combustibil” pentru a mentine verva revolutionară. Solutia? Mergem inpoi pe câteva teme recurente, mereu valabile. Petrolul, aurul si ardelenii, spre exemplu. Dar si pădurile. Cu precizarea că tăierea pădurilor ar fi pornit – cum altfel – de la guvernul Năstase.

In aceste conditii, m-am gândit să public, din nou, un comentariu despre păduri. Inclusiv ca material bibliografic pentru membrii cenaclului lui Rares Bogdan, mai ales pentru o doamnă avocată ce părea foarte sigură că stie istoria problemei.

” 1. In contextul dezbaterii noului Cod silvic, au apărut numeroase acuze legate de „defrisări” (in realitate „tăieri ilegale” – vezi definitiile din art 10 al Legii 46/2008) si de activitatea unei companii austriece in ceea ce priveste prelucrarea lemnului. Ca de obicei, atunci când apare un scandal public, cei vizati doresc să arunce „pisica moartă” peste gard, in trecut. M-as fi asteptat ca specialistii in silvicultură să iasă si să explice ce s-a intâmplat in acest domeniu inainte de regimul Băsescu si, apoi, in timpul regimului Băsescu. Nu s-a intâmplat asa. M-as fi asteptat ca cei din conducerea Romsilva să explice unde s-a gresit in acesti ani dar si ce s-a realizat. In aceste conditii, m-am gândit că ar fi util să reamintesc unele aspecte legate de abordarea guvernului pe care l-am condus, in chestiunea pădurilor. O primă observatie.

Simplificând, Legea 18 a permis retrocedarea doar a unui singur hectar de pădure. Ulterior, legea 1/2000 a permis retrocedarea a maximum 10 ha. Mult mai generosi, Băsescu, Macovei si Flutur au permis prin Legea 247/2005, restitutio in integrum, eliminând limitele pentru retrocedările de păduri, simplificând foarte mult si sarcina probei. In acest fel, Regia Natională a Pădurilor, care avea aproximativ, 4,6 milioane hectare a rămas doar cu vreo 3,2 milioane, proprietarii celor peste un milion de hectare retrocedate venind la portile firmelor austriece să vândă lemnul tăiat. Nimeni nu a iesit să explice aceste lucruri care au schimbat fundamental situatia pădurilor si interesele imediate ale noilor proprietari.

2. In primul an al guvernării, in 2001, guvernul pe care l-am condus a adoptat o hotărâre (HG 1052/2001), despre care nimeni nu-si mai aduce aminte, hotărâre privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care se va recolta in 2002. Era vorba de 16 milioane de m3, din care 14,2 milioane din pădurile Romsilva, inclusiv cele 2,5 milioane m3 pentru aprovizionarea populatiei din mediul rural cu lemn de foc. Articolul 4 al HG-ului preciza: ” Intreaga masă lemnoasă in stare brută sau prelucrată sumar, rezultată in urma recoltării volumului maxim de masă lemnoasă ce face obiectul prezentei hotărâri, VA FI VALORIFICATĂ EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ”.

La inceputul anului 2002, m-am intâlnit cu reprezentantii firmelor românesti de mobilă – cred că si Stolojan avea una. Guvernul adoptase si o strategie pentru industria mobilei. Ar trebui solicitată de la Secretariatul general. Erau nemultumiti că nu puteau face investitii in noi echipamente, neavând siguranta, pe termen lung, a materiei prime. Asa a apărut OUG 71 din 13 iunie 2002, transformată in Legea 654 din 7 decembrie 2002. Se stabilea ca volumul maxim de masă lemnoasă să fie de 20 milioane m3 pentru o perioadă de 10 ani, fără a se exploata anual MAI MULT DE 20% din volumul maxim de masă lemnoasă cu destinatie industrială stabilit prin hotărâre de guvern. Austriecii nu-si făcuseră incă fabrici in România!

In acelasi an, la 13 noiembrie 2002, Guvernul a aprobat „Norma metodologică privind organizarea si desfăsurarea licitatiilor pentru dobândirea de către agentii economici care au activitate in domeniul prelucrării lemnului in produse finite a dreptului de a incheia contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung a masei lemnoase cu Regia Natională a Pădurilor”. In art.3, alin.2, sunt precizate activitătile in domeniul prelucrării lemnului in produse finite: cele legate de furniruri si de stratificate din lemn, produse pentru industria de constructii, celuloză, scaune, mobilier, instrumente muzicale articole de sport, jucării creioane si chibrituri si „alte produse manufacturiere” (lit a-n). Ar trebui verificat daca se incadrează activitătile firmelor austriece in acesti parametri.

PS Puteti constata, dintr-un grafic recent, dinamica impăduririlor pe terenuri degradate in perioada 1991-2014. Se poate observa felul in care a fost tratată această chestiune de guvernul pe care l-am condus – 2001-2004 -, cu inertia fireasca in perioada 2005-2006.

3. Vă spun si o poveste cu păduri din 1001 de nopti. A fost odată, ca niciodată. In iulie 2004, la solicitarea Regelui Abdullah de a amenaja, in memoria tatălui său, fostul rege Hussein, un nou parc public in capitala regatului, Amman, Curtea Regală a Regatului Hasemit al Iordaniei a solicitat Guvernului român să doneze regatului 20000 de puieti de stejar si mesteacăn, specii apreciate de fostul rege cu ocazia vizitelor sale in România. Ceea ce noi am făcut. Puietii, cu baloti de pământ, inalti de 2,5 metri au fost transportati intr-un interval de o săptămână, zilnic fiind incărcate 10-12 autocamioane de transport international, asigurate de către iordanieni. Zona din parcul public din Amman, amenajată cu puietii din România se numeste „Grădina românească” si este admirată de numerosi turisti, inclusiv de cei din România.

PS Am adăugat un grafic referitor la dinamica perdelelor forestiere de protectie, instalate in perioada 1992-2014, de diferite guverne. Concluziile le puteti trage singuri. Cu atat mai mult, cu cât Codul silvic din 2008 stabilea, in art. 88 un program de impăduriri de 2 milioane de hectare până in 2035!

4. Vreau să vă relatez un episod uitat din domeniul disputelor legate de „defrisări”. A existat, in urmă cu cinci ani, o initiativă legislativă pentru completarea Legii 46/2008 – Codul silvic. Ea era semnată de trei deputati PSD (Ion Dumitru, Ion Mocioalcă, Marian Ghiveciu) si trei deputati PDL (Valeriu Tabără, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu). Ea propunea introducerea unui nou text in Codul silvic, care să prevadă: „Intreaga cantitate de lemn rotund rezultată din exploatarea volumului maxim de masă lemnoasă aprobat conform legislatiei in vigoare va fi valorificată EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ (subl. mea)”. Se mai propunea si o definitie pentru „lemnul rotund”.

Initiativa legislativă a fost avizată favorabil de Consiliul legislativ. Stiti care a fost Punctul de vedere al guvernului, sub semnătura premierului Boc? „Guvernul nu sustine adoptarea acestei initiative legislative”.

PS S-au făcut speculatii privind eventuale legături intre PSD sau guvernul pe care l-am condus cu firma austriacă Holzindustrie. Dacă vreti să intelegeti cine era in legături mai strânse cu această firmă, trebuie doar să dati un click pe internet pe Holzindustrie/Flutur. Veti vedea si cine domina politic zona Rădăutilor, unde s-a instalat initial firma austriacă.

Din păcate, o măsură inteleaptă, cea prevăzută in OUG 71/2002, in favoarea industriei românesti de mobilă, a fost deturnată prin aranjamentele legate de restituirea pădurilor si de numeroase interese locale sau individuale, permitând abuzurile din ultimii 10 ani.

5. Un program important pe care l-am demarat, in timpul mandatului meu de premier, a fost cel pe care l-am numit „Un arbore pentru fiecare cetătean”. Un număr important de puieti forestieri au fost pusi la dispozitie de către Regia pădurilor, in mod gratuit, pentru cetătenii si institutiile interesate, in vederea plantării unor suprafete de teren din afara fondului forestier administrat de către RNP Romsilva – circa 4 milioane de puieti in 2003 si aproximativ 21 milioane puieti in 2004. Romsilva a dezvoltat in acea perioadă peste 2500 de hectare de pepiniere silvice.”

 

30 de gânduri despre “Despre păduri. In special pentru cenaclul lui Rares Bogdan

  1. Se distruge ţara cu metodă; n-au ei atâtea resturi de aruncat, câte cozi de topor avem noi de dat !
    Nepotul lui Flutur este şi acum directorul unităţii ăsteia austriece cu nume cam porcesc, de la Rădăuţi !
    P.S.
    Şi apropos de asta, caricatura hăhăită se plângea cu lacrimi de crocodil, evident, că socrul său care avea nişte pădure pe lângă Suceava s-a trezit într-o dimineaţă că nu mai avea nici un copac ! Minciună sfruntată, deoarece atunci Ghiţă Flutur era deja mare sculă pe basculă, fiind mai întâi şeful Direcţiei Silvice şi mai apoi preşedintele Consiliului Judeţean Suceava ( cum este din nou şi astăzi) şi ar fi fost în stare să stea el de pază, cu puşca la picior să nu se-atingă nimeni de de-averea socrilor lui Băsescu, naşul din sufletul lor, al pedeleprelor !
    Se zice că acesta le-ar fi zis celor cărora le vindea copacii ca nu cumva să radă toată pădurea , neaparat să lase în picioare măcar un copac !
    – Păi, de ce, nea Andruţă ?
    – Să aibă cineva, de ce se spânzura ! 😉 răspundea hâtru fostul miliţian, şef de post, ajuns socru de preşedinte de ţară !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cu tălpile care i se pun acestui Guvern, mai ales de cel care poartă la bocanci nr.47 şi la caschetă 62, nu văd cum va reuşi să-şi îndeplinească obiectivele propuse
    Acum se pare că mai are de luat acceptul de la dna Carmen, că altfel nu-mi explic cum de un Buget aprobat de Parlament şi CSAT nu primeşte OK de la fizicianul naţional ?
    Ce calcule nu-i ies lui ?
    În afara ăluia de a-şi vedea propriul guvern ! :mrgreen:
    Se pare că ăsta-i un fel de complex asemănător celui oedipian :
    Dacă n-are copii lui, să aibă măcar guvernul lui , pe care să-l iubească ca pe propriul copil !
    Adică aşa cum îşi iubeşte cele şase case şi nu vrea să se despartă nici măcar de cea care i-a creat atâtea probleme !
    Mai rar aşa părinte ! Păcat că nu şi pentru Naţiune , care ar fi trebuit să fie prima pe lista priorităţilor dată fiind poziţia supremă ocupată (ştim noi cum!) în Statul Român.
    Dar poate de aia, că el nu-i nici măcar român, d’apoi un bun român, cum ar trebui să fie sau să devină cineva care ajunge în această înaltă demnitate!
    Să sperăm că nu filiera pe care au ajuns bunuri de miliarde din posesia Statului Român confiscate de la o organizaţie fascistă în posesia etnicilor săi, să-l fi contaminat într-atât, de ajunge să se comporte ca un veritabil Kapo de tristă amintire ! :mrgreen:

    Apreciat de 2 persoane

  3. Sa ne „bucuram”

    România ocupă, din nou, un loc ruşinos într-un clasament european privind sănătatea populaţiei, alocând cel mai mic procent din produsul intern brut (PIB) pentru Sănătate.
    La polul opus, ţările care alocă cele mai mari procente sunt Suedia, Franţa, Germania şi Olanda, unde procentul alocat sănătăţii depăşeşte 11%, în timp ce cel din România abia dacă atinge pragul de 5%, potrivit celor mai recente date furnizate de Eurostat.
    România ocupă ultimul loc şi când vine vorba de sumele cheltuite pe cap de locuitor pe sănătate, 388 de euro în 2014, faţă de 504 euro pe cap de locuitor în Bulgaria, 684 euro în Polonia şi 757 euro în Ungaria.
    Eurostat notează că în marea majoritate a statelor membre UE, mare parte din cheltuielile pentru sănătate sunt pentru servicii curative şi de reabilitare medicală, al doilea capitol fiind cheltuielile pentru produse medicale, campioane la acest capitol fiind Bulgaria (43%) şi România (37%), cu cele mai mari cheltuieli pentru această categorie.
    Un alt indicator la care România este pe ultimele locuri în UE îl reprezintă cheltuielile legate de îngrijirea preventivă. În timp ce Italia şi Marea Britanie alocă fiecare 4,1% din cheltuieli pentru îngrijire preventivă, la polul opus sunt România (0,8%) şi Cipru (0,6%).
    În ceea ce priveşte cheltuielile de sănătate pe baza furnizorilor, analiza arată că spitalele sunt principalul furnizor de servicii de sănătate (42,7% în cazul României), urmate de furnizorii de servicii de asistenţă medicală ambulatorie, a căror pondere în cheltuieile totale de sănătate varia în 2014 între 11,4% în cazul României şi 32,1% în Belgia şi Liechtenstein.

    Ponderea cheltuielilor de sănătate care aparţine retailerilor şi altor furnizori de servicii medicale variază între mai puţin de 10% în Danemarca şi Luxemburg, 30-35% în Grecia, Lituania, Croaţia, România, Ungaria şi Slovacia şi ajunge la un vârf de 42,4% în Bulgaria.

    Citeste mai mult: adev.ro/olgggs

    Apreciază

  4. Din pacate dezinformarea de la noi este USRiasa si pe multi nu-I intereseaza adevarul.Au avut grija sa distruga liderii adevarati si in acest moment nu stiu daca mai avem pe cineva care sa poata sa puna societatea intr-o directive corecta pentru Romania.Ce ati spune despre o scoala natioanala de lideri.Momentan nu mai avem,pentru ca sa avut grija sa li se faca tuturor cite un dosarel.

    Apreciază

  5. Cred ca ne-ar fi de un real folos daca ,,ati da din casa” macar o mica parte legata de ,,negocierile” cu ,,partenerii externi” pentru a obtine sprijinul acestora in demersurie ,,noastre” de a intra in NATO & UE.
    Nu cumva sprijinul acestora a fost conditionat de ,,noncombatul” statului in relatia cu ,,afaceristii” acestora popositi pe aceste melaguri?
    Va intreb pentru ca daca ne uitam mai cu atentie observam ca indiferent cine a ,,condus” din 2000 pana-n zilele noastre a avut ,,grija” sa nu se lege de acestia. Repatriaza profituri maxime si ne rad in nas (participand la ,,mitinguri” impotriva guvernului de ex.). Iar ,,guvernantii” o ard cu declaratii bune pentru multumit prostimea ca apoi sa puna ,,plapuma pe tambal”. Zic plapuma pt. ca nici musca nu se mai aude. Fiind ,,investitori strategici” nu m-ar mira ca ,,strategia” capului in nisip a autoritatilor sa se fi decis tot in csat, bineinteles cu unanimitate asa cum ii sade bine uneie democratii in devenire.
    Daca in cazul codrutei ,,autoritatile” s-au deranjat sa puna in scena piesa prin care am aflat ca 5 % e ok sa plagieze uite ca de ex. in cazul austriacului devenit miliardar prin ,,afaceri” cu padurile de pe aceste meleaguri ,,autoritatile” nici macar n-au avut ,,puterea” sa simuleze, asa de ochii prostimii, cateva controale pentru a salva aparentele.
    Am citit zilele trecute o ,,stire” cum ca suedezii de la o renumita fabrica de mobila cat si austriecii au inceput REimpadurirea muntilor de pe aceste meleaguri. La inceput cateva sute de ha, ,,promisiunile” fiind ca in timp sa acopere toata suprafata jumulita. Cica-si pregatesc ,,noua recolta” in timp ce ,,poporul’ jeleste si se umple de invidie fata de ,,capitalistul cinstit” si ,,harnic”.

    Apreciază

  6. Poveste despre copii direct de pe planeta Botoșani (în spiritul NEMĂSLUIRII TRECUTULUI)

    Văd că iar se pune la cale (sună a complot și s-ar putea să nu greșesc) o ieșire protestatară cu copii. Fiecare cu plodul lui, nu ca altă dată, când ne anunța diriginta, directorul școlii sau omul cu funcție misterioasă din școală, că trebuie să ne prezentăm cu uniformele proaspăt călcate la nu știu ce manifestație întru slăvirea viitorului luminos ori întru ponegrirea capitalismului occidental, pentru festivitățile de premiere a câștigătorilor întrecerii stahanoviste sau la cele de 1 mai, 9 mai, câte și mai câte asemenea… Acum nu te silește nimeni, nu te amenință cu penalizarea salariului, cu scăderea notei la purtare sau cu introducerea nu știu cărei litere în cartea de muncă. Totuși, înveți copilul poezeaua necuviincioasă, curat revoluționară, îi legi de gât pancarta pe care scrie ce te doare și ce le dorești celor de la Victoria – întotdeauna în termeni pornografici, cu nuanțe de perversiune și te duci. Bun.

    E greu de aflat pentru muritorul de rând ce-l poate face pe un părinte să-și expună copilul la asemenea traume, dar pentru asta, vorba lui ZeV, există psihologi și psihiatri. Mă pot uita, pot asculta și pot să mă gândesc la aceste lucruri, fără să am pretenția că este posibil să înțeleg pe deplin.

    Prin natura ocupației noastre suntem liberi în luna aceasta a anului și, de obicei, umblăm teleleu vizitând fel și fel de obiective, dar mai ales neamurile. Dăm fuga la țară, având ca pretext ziua de naștere a unui văr sau de nume a oricui – un motiv bun să ne întâlnim cu mulți alții, căci noi de sărbători cam lucrăm. Nu ne complicăm tare cu mesele – cobori în beci și alegi borcane: ardei copți la oțet, castraveți murați cu conopidă, friptură de cocoș, de rață, de găină sau de porc sterilizată (ce rost are să-i hrănești tot anul?), zacuscă, pește de Prut conservat, niște dulceață de cireșe, nuci, sau de care-o fi, compot de pere și mai scoți o ladă cu mere- facem rapid și o plăcintă! Bineînțeles, umblăm la damigene abia acum, căci am cules cam târziu – și alb, și roșu, pe mofturi! Se adună verișoarele bărbatului meu și le pun la treabă, doar-doar ne-om așeza mai repede la vorbă!

    Dar povestea mea nu e despre mesele noastre pline de bunătăți de țară, unde tochitura miroase a carne de porc, mămăliga-i din făină de la moară, castraveții murați sunt din grădină, brânza-i din putină, smântâna-i strânsă de pe oale, despre mirosul de plăcintă cu carne sau cu mere, unsă din gros cu ou zbătut cu smântână înainte s-o bagi la cuptor, despre vinul nostru care te îmbată mai întâi cu mirosul, perfect limpede, de poți citi ziarul prin el, despre cozonacul Măriuței cu nuci, despre gălăgia pe care o fac televizorul și copiii la un loc, de te miri cum ne mai înțelegem între noi, despre faptul că la baie curge apa de-aiurea și obrăznicăturile scurg toți detergenții ca să facă baloane, profitând de faptul că nimeni nu-i bagă în seamă, despre fetele care se maimuțăresc rujându-se la oglindă, băieții care le închid becul, ele – țipă artistic, știți cum este, ci despre povestea pe care ne-a spus-o o verișoară, taman fiindcă vedeam la televizor unul dintre protestele cu copii.

    Las la o parte copilăria fragedă, când mătușa Hareta( maică-sa) lua cu ea copiii pe deal, unde avea norme de făcut, într-o paporniță sau în covățică. Când prindeau a merge îi lăsa din capul lor acasă, unde deseori a fost nevoită să-i încuie în camere diferite (nu că avea o sută de dormitoare, dar pe unul îl lăsa în casa cea mare, unul în tindă, altul în paravan, al patrulea în camera în care dormeau etc.), pentru că se temea ca cei mai mari să nu-i omoare din greșeală pe cei mici. S-a mai întâmplat ca cei mici să se înece cu vreo coajă de pâine până aproape de sufocare și fără ajutorul celor mari, cei mai maricei să dea foc țoalelor, să gâtuie puii, să spargă vreun geam și să se taie, dar cine le mai punea la socoteală – erau copii, ce să le faci??? Abia când mai răsăreau, aveau grijă unii de alții. Pe la țară, prin borțile borților, la marginea hărții nu erau creșe, dar la lucru trebuia să-ți faci norma, fix ca oriunde în altă parte. Povestea mea are altă culoare, dar care, cred eu, își trage rădăcinile chiar din practica asta la care au recurs mai mult siliți.

    Ne povestește Catrina niște bazaconii, de-mi schimb părerea despre mătușa Hareta.

    „Cam pe la paisprezece ani, când mămica mă considera deja fată de măritat, într-o vacanță de iarnă, cam înainte de Anul-Nou, a adus vestea poștașul că dacă vrem să ne luăm uleiul și zahărul, să facem bine să ne orientăm repede, căci din cauza vremii (viscol) camionul cu produse va distribui pentru mai multe localități mâine, în comuna cutare, că nu va mai descărca fiecăruia marfa la picioare. Era o minciună, camionul nu descărca în toate comunele nici pe vreme bună.

    Mi-a dat mămica suma fixă pentru autobus și marfă, cartelele, m-a încotoșmănez într-un cojocel paradit de-al ei, mi-a spânzurat de gât două traiste legate între ele, ca să le pot petrece din față spre spate peste umăr și m-a scos în stație, fără să uite să mă amenințe că dacă pierd banii mă omoară. Poate vă întrebați de ce nu s-a dus nici un adult, vă spun eu: se încinsese un chef cu musafiri și strigături (în perioada asta veneau bărbații de pe șantiere) la noi acasă și nu era frumos să-i lase singuri.

    O mică problemă era drumul, pentru că trebuia să ajung într-un sat peste dealuri, nu la șosea, deci schimbam autobusul și, fără ceas cum eram, cu singura cursă care circula o dată pe zi dus și una întors, eram în pericol să rămân pe jos.

    Pe la trei după amiaza am ajuns la rând, în fața bordului camionului, mi-am achitat zece litri de ulei și zece de zahăr (gaz nu mi-a ajuns), zece pentru că mă rugase și mătușa Ileana să le iau și pe-ale lor. Ei erau tot la noi acasă, la chef. Toate bune și frumoase, mă îndreptam spre stație, când am văzut un autobus (ce copil prost!!!) și am alergat ca disperata, am urcat din mers cu scumpetele mele de bagaje, am plătit șoferului (nu mi-a dat bilet) și m-am așezat, încântată că de data asta am avut loc pe scaun! Ghinion, autobusul mergea spre Iași, iar eu trebuia s-o iau exact invers! Fiindcă se întuneca și viscolea, mi-am dat seama abia în satul următor că mă duc în altă direcție. Am început să mă agit, să strig ca să oprească să pot coborî. Șoferul a oprit dar a refuzat să-mi dea înapoi banii, pe motiv că deja îmi tăiase bilet! Porc ce era! Am început să mă smiorcăi, să mă plâng că nu am avut decât bani ficși de bilet și cum o să mai ajung eu pe vremea asta acasă? Un pasager mi-a luat apărarea, amintindu-și că aproape nimeni n-a primit bilet, la care, drept răspuns, nenorocitul de șofer mi-a rupt un bilet, mi l-a aruncat între ochi și m-a împins din autobus cu desagi cu tot.

    Fetelor”, continuă povestea Catinca, „ m-am proptit cu fruntea contra viscolului și am luat-o înapoi. Când am ajuns la Albești, eram sloi din cap până-n picioare – pe față îmi înghețaseră mucii și lacrimile, șalinca avea streașină de chiciură de la aburii ce-i scoteam pe gură, desagii păreau una cu trupușorul meu slab (știți ce bicisnică eram!), mâinile îmi erau înțepenite în buzunare, iar linia subțire dintre mânecă și buzunar îmi înghețase de puteai să-mi tai mâinile cu toporul fără să simt! Ciubotele lui frate-miu erau pline cu zăpadă și eu eram deznădăjduită, pentru că știam sigur că nu mai aveam nici o cursă până la șosea, ce să mai spun de cea spre casă? Însă, Dumnezeu e mare, la ieșirea din sat, când înaintam ca un vârf de săgeată prin zăpadă, s-a oprit o sanie! Câțiva bărbați, cu uleiul și zahărul lor așezat pe paie, s-au oferit să mă ia, atât cât o fi în drumul lor. M-au iscodit ca să afle de unde și de-a cui sunt, iar când am ajuns la drumul principal, fiindcă eram proastă și le spusesem că mai aveam vreo doi bani pentru al doilea autobus, mi i-au cerut, amenințându-mă că altfel îmi vor confisca zahărul și uleiul! Le-am dat. M-au basculat în mijlocul nopții și al drumului. Viscolul prinsese putere, sau mi să părea mie de frică, nu mai știu, dar în momentul acela am început să cred că nu voi ajunge acasă cu bine.

    Șaisprezece kilometri aveam de-acolo, știți, am mers pe jos, m-am scăpat cu udul pe mine, pentru că nu puteam nici să mă mai țin, nici să mă dezbrac, căci eram ca o statuie de gheață, sau nici nu am simțit, n-aș ști să vă spun azi. Acasă am ajuns pe la miezul nopții. Poarta de nuiele era deschisă vraiște, câinii din sat urlau, luminile ardeau, musafirii lărmuiau.

    Când am intrat în tinda paravanului, mămica scotea murături dintr-un borcan mare și le clădea într-un castron. Alături, în alte castroane, abureau jumări înfierbântate, mămăliga cât roata căruței, brânza de oaie bucățită… Mi-a dat o bătaie soră cu moartea pentru că am întârziat și m-a pus să jur pe toate cele sfinte că n-am fost cine știe pe unde ca să mă destrăbălez cu bărbați”.

    Din acel moment nu a mai continuat povestea, pentru că ne-a spart urechile corul de țipete al copiilor și nepoților și am sărit cu toții speriați, răsturnând scaunele și paharele – Elisabeta a văzut un păianjen!!!

    Apreciat de 2 persoane

  7. Ma intriga faptul ca „lumea PSD”, care nu reprezinta neaparat si membrii activi PSD, il ataca pe liderul PSD-ului si chiar pe membrii guvernului PSD. De ce sunt intrigat? Deoarece aceasta inseamna nu o pozitie constructiva (atata timp cat nu vine din partea unor membrii ai PSD), ci o subminare a autoritatii si implicit a partidului in relatiile cu terti. Ideea este valabila si pentru alte organizatii politice sau civice.
    Daca prin statut, autoritatea si limitele atributiilor conducerii operative, inclusiv de luare a deciziilor ad-hoc, sunt delegate prin reprezentare (la un congres sau alta forma similara), atunci orice contestare sau „maraiala” in afara cadrului legal al statutului duce la slabirea pozitiei respectivei organizatii (politice sau civice) in sustinerea propriei agende.
    Desigur, astea sunt ganduri la „rece”, chiar foarte rece, datorita faptului ca am ajuns aseara la Bucuresti la -6 grade Celsius. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  8. Posibila întrebare de la Referendumul lui Johannis , că aşa o să-i rămână numele : un fel de „Leana din capu’satului ”

    Sunteți de acord ca persoanele condamnate pentru corupție să ocupe funcții publice?

    – Da

    – Nu

    iar următorul Referendum să conţină următoarea întrebare :
    Sunteţi de acord ca în funcţii cheie ale Statului Român, începând cu Preşedintele , să ajungă majoritar alogeni ?
    – Da
    – NU

    Apreciat de 2 persoane

    • Am scris peste tot pe unde am apucat că interdicția e neconstituțională. Dacă un judecător nu îți stabilește pedepse complementare (care dealtfel sunt temporare, nu pour toujours), ai dreptul să ocupi orice funcție (cu condiția, firește, să fii ales, numit sau să câștigi un concurs).

      Apreciază

  9. Oscar Wilde, 15 feb. 10:25 pm

    Imi permit o remarcă : absolutizaţi ideea marelui filozof grec scoţând-o din contextul istoric ! Familia lui Platon aparţinea partidului oligarhic atenian aşa cum el însuşi mărturiseşte în două dintre dialogurile sale : Despre Înţelepciune (155a) şi Timaios Sofistul (20d). Şi dacă este să credem Scrisoarea VII (324), a cărei autenticitate este în general acceptată, Platon ar fi făcut parte chiar din guvernul celor 30 de Tirani, guvern oligarhic format din 30 de magistraţi, ajuns la putere (404 î.e.n ) în urma războiului Peloponezian soldat cu sfârşitul hegemoniei Atenei. Deşi în Republica (VI, 496; VII, 519), dialog ce se referă la relaţia dintre individ şi cetate, Platon consideră activitatea politică drept o onoare, datoria cea mai mare a unui cetăţean şi încoronarea vieţii filozofice, după reinstaurărea democraţiei de către exilaţii politici ce recuceresc Atena în 403 î.e.n. şi îi izgonesc pe tirani, el renunţă la viaţa politică, părăseşte un timp Atena şi la întoarcere se dedica filozofiei, inclusiv filozofiei politice. Astfel, Dialogul Politica (realizat în urma propriului eşec politic) se termină cu o critică acerbă a democraţiei (303a), considerată cel mai nociv regim politic, căreia Platon – apârând punctul de vedere al castei lui sociale – îi preferă monarhia sau oligarhia aristocrată ce guvernează conform legilor, concepţii evident anacronice în zilele noastre ! Democraţia, inventată de greci de altminteri pentru a marca suveranitatea poporului («dêmos»= popor şi «krátos= putere»), rămâne în continuare, aşa cum spunea W. Churchill, «the worst form of government, except for all others».

    Dat fiind că inteligenţa este un proces cognitiv prin care o fiinţă învaţă, înţelege şi se adaptează unor situaţii noi, este greu de stabilit un clasament ierarhic referitor la inteligenţa contemporană şi cea a grecilor antici. Cert este însă faptul că vechii romani au elaborat un sistem juridic coerent pentru a reglementa relaţiile dintre indivizi, precum şi cele dintre individ şi stat, noţiuni pe care le regăsim în codurile civile şi penale actuale. În cazul Romei antice, odată cu evoluţia statului de la monarhie la Republică şi apoi la Imperiu, asistăm şi la o evoluţie a procedurii penale, de la o putere de coerciţie totală ce livra individul arbitrariului nelimitat al magistratului spre restrângerea puterii penale a magistratului faţă de cetăţean (nu are rost să intrăm în detalii, dar aşa au apărut colegiile de juraţi, tribunul plebei – un fel de avocat al poporului, apelul în faţa unui magistrat superior/instanţă superioară, reglementarea procedurii de acuzare, precum şi culpabilizarea denunţului mincinos). Or astăzi, ofensiva Preşedenţie-DNA-Parchet General-SRI vizează un proces exact invers ce statutează atotputernicia şi infailibilitatea magistratului, conducând inevitabil spre dictatură, spre un fel de Republică a Procurorilor, asemănătoare cu tirania celor 30 de magistraţi atenieni de pe vremea lui Platon, când adversarii erau îndepărtaţi din viaţa politică prin moarte sau exil, ori – mai recent – similară cu justiţia politică represivă de prin anii 50, când oponenţii politici ajungeau inevitabil la puşcărie sau la Canal !

    Din moment ce – conform Constituţiei – Preşedintele nu are nevoie de aprobarea nimănui pentru iniţierea unui referendum, hotărârea Parlamentului a fost doar consultativă, deci inutilă. Însă dacă ar fi refuzat sau s-ar fi abţinut, parlamentarii favorabili actualei coaliţii guvernamentale ar fi fost acuzaţi că se opun luptei anti-corupţie ! În aceste condiţii, este imperios necesar ca PSD-ALDE să iasă din defensivă şi să explice public adevărata miză a unor asemenea manevre, astfel încât cetăţenii României să decidă în cunoştinţă de cauză dacă merg să voteze sau rămân acasă, refuzând să participe la această mascaradă prezidenţială.

    Apreciat de 2 persoane

    • Traducerea exactă a expresiei aduse în discuţie este „Democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate până acum!”.”
      Cu alte cuvinte este chiar o invitaţie la a ăncerca şi alte forme !
      Dar majoritatea îi deturnează voit sensul , adică este cea mai bună formă şi nu trebuie înlocuită, cel mult cârpită pe ici-colo ! 😉
      Parlamentul, dacă avea ce are Şerban Nicolae, surprinzător, la vârsta asta, chiar şi Tăriceanu După cît e de bărbată o suspectez chiar şi pe Olguţa Vasilescu 😉 ) nu ce au, mau bine zis ce n-au majoritatea celor din PSD, de zici că-s eunuci, îl întreba pe Johannis frumos:
      – Cu ce treabă pe la noi ? Da, cu Referendumul ? O.K. ! Şi care-i întrebarea ?
      Că altfel , ce să aprobăm ?! Că poate ne trezim cu întrebarea :
      – Nu-i aşa că după cît sunt de proşti cei din Parlament aprobând să aibă loc un Referendum despre care habar n-au , trebuie trimişi acasă, că altfel ne putem trezi cu alte trăsnăi votate şi legiferate de asemenea ” aleşi” ?! 😉 :mrgreen:
      – DA
      – NU
      Nu-i greu de ghicit rezultatul !

      Apreciat de 1 persoană

  10. Şi săraci şi fuduli ! :mrgreen:
    „Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, afirmă, într-o declaraţie remisă presei joi, că România a devenit un exemplu pentru celelalte state NATO prin alocarea a 2% din PIB, Stoltenberg salutând angajamentul ferm al României faţă de Alianţă atât militar, cât şi financiar.

    ”Felicit România pentru eforturile majore să crească bugetul Apărării la 2% din PIB în anul 2017. Într-o lume cu ameninţări complexe şi crescânde, avem nevoie atât de cheltuieli mai mari cu apărarea, cât şi de o împărţire mai echitabilă a poverii. România le furnizează pe amândouă dând un exemplu de urmat pentru ceilalţi aliaţi”, se arată în declaraţia lui Jens Stoltenberg.

    Acesta a evocat şi întărirea flancului sud-estic al Alianţei prin găzduirea de către România a unei brigăzi multinaţionale. ”Salut călduros angajamentul solid al României faţă de NATO, atât cu efective cât şi cu finanţare”, mai spune secretarul general al NATO.

    Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, bugetul de stat pentru anul 2017, care prevede alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, în conformitate cu angajamentul luat de România faţă de NATO.

    – See more at: https://www.realitatea.net/secretarul-general-al-nato-mesaj-pentru-romania_2033610.html#sthash.yy1zbq0R.dpuf

    Apreciază

  11. Constituţia unui stat asiatic micuţ, Bhutan,stipulează că țara trebuie să fie mereu acoperită în proporție de 60% cu păduri.Codul de legi incaş, IASSA, pedepsea cu moartea persoana care tăia un copac fără motiv, adică un copac nemarcat. La noi se modifică HG, privind exploatarea pădurilor în funcţii de interese, Preşedintele respinge Codul Silvic, pentru că nu este pe placul austriecilor, se plantează puţin dar ne plângem că se pravale muntele peste noi, că zăpezile ne îngroapă de vii, iar apele ne iau casele.
    Un proverb chinezesc spune: Într-o viaţă de om, trebuie să faci un copil, să construieşti o casă, să sădeşti un pom. Din păcate, unii ştiu să-şi facă doar case, chiar dacă nu vor locui niciodată în toate.

    Apreciat de 2 persoane

    • ERATĂ: Setat pe un comentariu referitor la tânărul care şi-a ucis, prin bătaie, calul epuizat, am scris codul IASSA ( acest cod aparţinea mongolilor şi condamna la moarte pe acei care omorau un cal, fără motiv), în loc de Codul INCA.

      Apreciază

  12. Un poem de pe vremea când PĂDUREA era și altceva decât „masă lemnoasă” , „HOLZINDUSTRIE” și CARFLUTUR ( conform DEX-ului meu, CARFLUTURUL este un fluture foarte lacom care se hrănește exclusiv cu bușteni de calitate superioară și bea numai dezinfectanți împotriva GRIPEI AVIARE, contrafăcuți, adică un fel de apă chioară care costă foarte scump) . Aparatul său digestiv este denumit , popular, „HOLZINDUSTRIE”. Iar ceea ce rezultă în urma acestei sofisticate digestii poartă, uneori, numele IKEA, cum am văzut eu într-un documentar… Dar Rareș Bogdan, ăla de la catedra din platoul REALITATEA TV, pentru care n-a găsit altă „față de catedră” decât tricolorul, nu cred să-l fi citit pe Nicolae Labiș, că Labiș a fost comunist…( „ciuma roșie”, ca să spun așa…) iar MOARTEA CĂPRIOAREI încalcă LEGEA PROTECȚIEI ANIMALELOR (actualizată 2014) .

    „ÎNCHEIERE – Nicolae Labiş

    Pământ împădurit, ne revedem
    Din ce în ce mai rar lângă izvoare,
    Dar spune-mi, nu îţi sunt la fel de dragi
    Sălbaticele păsări călătoare?
    Peste străine aşezări lumeşti
    Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
    Şi mor cu tine-n inimile lor
    Când le frâng zborul gloanţele haine.
    Eu n-am să uit c-aici am râs întâi,
    Că am strigat întâia-njurătură,
    Că am gustat din scorburi faguri dulci
    Ori gustul lacrimii sărate-n gură.
    Stângaci, iubind aici întâia oară,
    Ţi-am spus, când nu-i spusesem încă ei…
    Tu mi-ai vegheat încovoiat asupră-mi
    Întâii şovăielnici paşi ai mei.

    Copiii cresc şi unii se despart
    De cei ce le-au dat viaţă din iubire.
    Plecările din tine-n alte lumi
    Să nu le iei nicicând drept despărţire.
    Când eu greşesc ori mă stropesc noroaie,
    Mă chemi şi eu la tine vin tiptil,
    Şi-n foşnetul luminii din frunzişuri
    Mă faci din nou nevinovat copil.”

    (Din volumul «Primele iubiri – III Rapsodia pădurii », 1956)

    Apreciat de 3 persoane

  13. „Big U.S. banks to push for easing of money laundering rules”

    Ce, cum, bancile de pe Wall Street fac lobby ca sa se mai „usureze” legislatia anti-spalare bani?

    Alo, domnul Maior, bagati rog urgent de-o scrisoare comuna cu ambasadorul Ungariei, Poloniei si Rusiei, si apoi trimisa urgent presei din SUA. Luati va rog atitudine pentru ca partenerul nostru strategic si dragul nostru pretin trece printr-o profunda criza a „statului de drept”.

    Deci, cine sunt corupatorii si cine sunt coruptii?

    USR-istii din SUA, ati luat pozitia de Occupy?

    http://www.reuters.com/article/us-usa-banks-moneylaundering-exclusive-idUSKBN15V1E9

    Apreciat de 1 persoană

  14. Wow, 1.6 miliarde de EUR dati de Guvernul Ciolos sa achizitioneze armament din Olanda, fara licitatie, la „miez de noapte”, cu incalcarea legii. Ohoho, sa vedem cit de repede se misca Kovesi, si cite sute de mii stringe PNLUSRIohannis sa demonstreze impotriva acestui act major de coruptie, de incalcare a „statului de drept”, de inselare a unei natiuni…daca se adevereste este de o gravitate exceptionala, mult mai grav decit ce a facut PSD-ALDE cu ordonanta 13. Sa dai Olandei 1.6 miliarde fara licitatie, deci fara sa consideri oferte din SUA, Anglia, Germania. Olandei, o tara care s-a opus permanent intereselor Romaniei, si care a cintat non-stop despre transparenta si statul de drept. Oare n-o fi luat Ciolos totusi un comision din afacerea asta? Cam asa se fac dealurile astea: cineva ia niste comisioane, prin conturi obsure, in banci obscure, din locuri obscure. Haideti doamna Kovesi, s-a publicat dovada in Monitorul Oficial, sper ca gasiti o copie, sa va autosesizati.

    Apreciat de 2 persoane

  15. Domnule Nastase,

    este foarte bine ca oferiti precizari legate de aceasta poveste a defrisarilor si a politicilor privind exploatarea si protejarea masei lemnoase din Romania, in conditiile in care presa si intelectualii dreptaci (ma rog, cu o vorba dusmanoasa, securistoizi) au memoria scurta si manipularea lunga. Drama este ca adevarul punctual nu intereseaza pe nimeni, institutiile statului care nu tin de asa zisa justitie (plus serviciile) cad dincolo de orice interes posibil. E tragic ca generatiile noi nu citesc decit facebook-ul si nu gindesc decit atit cit le permite lesa etichetelor fabricate in laboratoarele securitatii pe stil nou. In curind o sa ajungem noi, astia care gindim cu mintea noastra si care am fost bine alfabetizati pe vremea aceea ingrata a comunismului (ai-ai ce nostalgie ma incearca, ca tot m-am fript cu libertatea, economia de piata, democratia si statul de drept!), sa fim aidoma oamenilor-carti din romanul lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451, niste supravietuitori initiati fugariti de masele revolutionare si bine spalate pe creier.
    Jose Luis Clerc

    Apreciat de 3 persoane

  16. Un scurt text al senatorului McCain, insa consistent si care ne-ar putea inspira si pe noi.

    “U.S. forces could fair poorly in the next war they are called upon to fight…”

    David Ochmanek, Senior Defense Research Analyst at the RAND Corporation, delivered sobering remarks at today’s Senate Armed Services Committee hearing, warning the risk is growing that our nation’s military could lose the next war it is called upon to fight.

    In order to sustain and advance America’s military advantage for the 21st century, we must not only rebuild our military, we must rethink, reimagine, and reshape it. This will entail tough choices, but these are the choices we must make to ensure that our military will be ready to deter and, if necessary, fight and win our future wars.

    Apreciază

  17. Premierul nu m-a dezamagit. Incepe sa guverneze efectiv (si) prin cateva premiere obtinute/realizate la Bruxelles:
    – A convins oficiali europeni sa admita ca in Romania exista si o problema de legislatie penala inadecvata, nu doar coruptie;
    – Se accepta clarificari pe MCV, pe baza informatiilor furnizate de institutiile legitime ale statului;
    – Se garanteaza un sprijin efectiv (financiar) pentru rezolvarea problemelor din inchisori;
    (In trecut, in loc sa se prezinte o situatie reala si sa se vina cu proiecte concrete finantabile, Ciolos si Pruna au mintit abject institutiile europene);
    – Un premier al Romaniei si-a reprezentat tara cu demnitate, avand curajul sa vorbeasca despre anacronismul mentinerii in functiune a unui mecanism de verificare;
    Felicitari, domule Grindeanu.
    Asa se trece ,,marea” : Cu calm, explicatii pertinente, rabdare si perseverenta. Si, in primul rand, cu patriotism. Este exact reversul de comportament fatza de clica de tradatori sorosisti in frunte cu Monica Macovei Gherghescu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Știu că a fost NEVOIT să „recunoască” faptul că ordonanțele au fost „o greșeală”. Eu nu le consider deloc o greșeală, dimpotrivă, consider că erau foarte bune.
      În ultimul rând, nu-mi place greutatea cu care se exprimă Grindeanu. Am învățat că între exprimare și gândire e o legătură strânsă, adică cine se exprimă greoi gândește încet. Sper să fie doar emoția de început. Ponta ÎMI PLACE din punctul ăsta de vedere și nu numai. Se vede că are o inteligență vie și o cultură generală solidă.
      Notați că chestia cu exprimarea e ULTIMUL lucru pe care li-l reproșez demnitarilor, și, în general, oamenilor.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s