Discursul de adio al lui Obama

A fost un show extraordinar. Cu un public de fani care au aplaudat aproape continuu. O iesire din scena spectaculoasa. Un discurs despre realizari si neimpliniri dar mai ales un discurs despre democratie. Multimiri pentru familie si colaboratori. Privind retrospectiv pare evident ca timp de opt ani presedintele Obama nu a fost foarte preocupat de zona noastra, lasand „controlul” catre vicepresedintele Biden si Victoria Nuland. Sigur, erau numeroase alte prioritati de politica externa.

Ceea ce m-a frapat astazi a fost insa coincidenta intre anuntul ambasadei SUA de la Bucuresti care „incuraja” cele trei branse al statului roman sa continue lupta anti-coruptie si si actiunile in zona democratiei si tema centrala a discursului  lui Obama, despre democratie, ca o avertizare pentru ceea ce s-ar putea intampla in America sub noul regim, Trump!

122 de gânduri despre “Discursul de adio al lui Obama

  1. Radu Humor

    Ceea ce refuza sa vada domnul Popescu este realitatea ca SUA nu-si pot permite, pur si simplu, sa produca eficient ,jucariile” epocii moderne care aduc miliarde de dolari celor care le vand.
    Daca marile companii s-ar retrage in SUA, sau ar prelua manufacturarea componentelor, SUA s-ar prabusi pur si simplu, neavand cui sa vanda, datorita costurilor uriase de productie. Asa, ei prefera sa externalizeze tot ce inseamna productie de consum si sa traiasca din cercetare/dezvoltare (foarte necesara, e adevarat), jocuri de calculator, filme (proaste, dar adecvate, prin efectele speciale, telefoanelor mobile), asamblarea avioanelor (la Boeing), arme (vandute tuturor partilor aflate in conflicte), constructii de locuinte ipotecabile, repatrieri de profit, imprumuturi si depozite bancare chinezesti. Isi mai scot parleala si isi rotunjesc veniturile cu FMI-ul si Banca Mondiala (cat se mai poate).
    Si inca ceva: In China au aparut deja mari firme eminamente chinezesti care concureaza de la egal la egal cu branduri din Germania, SUA, Coreea de Sud, etc, in multe domenii, nu numai in zona direct consumista. De exemplu, constructiile si utilajele industriale.
    Stati sa vedeti cand vor reusi, impreuna cu Rusia, sa fabrice si avioane civile…ei, atunci va incepe adevaratul razboi economic global. Deja, China tace si face in materie de nave spatiale, pe baza unui program vast si etapizat pe termen lung. Aici se vede avantajul unui singur partid politic: Pana la urma, eficientizarea utilizarii resurselor depinde si de capacitatea unui stat de a elabora si pune in practica o viziune si o strategie unitara care sa nu depinda de toanele politichiei sau jocul greu previzibil al cererii si ofertei. De fapt, capitalismul induce (prin manipulare subliminala) cererea, urmata imediat de oferta. Dar si o astfel de conceptie economica incepe sa-si arate limitele.

    Apreciat de 2 persoane

  2. @Ghiță Bizonu’,

    N-am știut, de ce să mint? că este crezul liberalilor să „crape” pentru Patrie. Adică pentru alții.

    N-am chef de viață nici cât negru sub unghie, dar o să vă spun cum văd eu lucrurile. Două feluri de a gândi există pe lume: dreapta și stânga, celelalte sunt alintări sau devieri de la normal (nazismul și comunismul, spre exemplu).

    Când unii s-au așezat de-a dreapta la numărătoare dorind păstrarea și conservarea unor valori, cred că erau mânați mai mult de interesul păstrării poziției proprii în societate, decât animați de dorința de a „crăpa” pentru Patrie. Sau, depinde de ce înțelegeau ei prin Patrie. Poate unii erau idealiști. Mai mult ca sigur. Unii. E ușor să fii conservator când ești un nobil bogat.

    Cei de pe stânga îndrăzneau să se gândească la progres și reforme, la deschiderea omenirii către posibilități noi pentru toți, în mod egal.

    Liberalismul la care faceți referire, în opinia mea, nu mai există. El s-a transformat în altceva, astăzi dreapta promovând numai idei economice. Discuțiile despre naționalism sunt doar praf electoral în ochii publicului, pe alocuri extremism din acela care ați spus: libertarianism. Iuțeală de mână a ajuns liberalismul azi, nimic mai mult, nu vă supărați că folosesc expresia dumneavoastră! Și nu mai poate învia cel vechi, în a cărui sinceritate oricum nu prea cred… Reforma agrară a lui Kogălniceanu a fost o măsură a liberalilor care urmărea transformarea agriculturii într-o activitate cu randament mai bun, dar care s-a amestecat binișor în viața oamenilor în ceea ce privește proprietățile, prețul pământului și modalitățile de plată… Laissez-faire? Numai la momentul potrivit.

    O societate care n-are acces la sănătate ușor poate da randament? Dar la educație? Sistemul presupune ideea de solidaritate. Principiul este de stânga, dar cât bine nu face el acum „investitorilor” de dreapta? Nu punem problema Americii (am auzit că Trump vrea să abroge urgent legea sănătății de pe vreme lui Obama), căci America nu dă randament numai prin sine însăși.

    Stânga, fostă „Proletari din toate țările, uniți-vă!” este azi pe față HAIDUCIE și populism iar în culise tot iuțeală de mână. Singurul lucru care mă leagă de ideea de stânga este progresul și reforma societății. Căci, dacă am fost animale ce umblau în fundul gol vânând, acum am ajuns filosofi (nu mă refer la noi doi ci la oameni, în general), în consecință, schimbarea și progresul sunt cele la care suntem condamnați. Conservarea stării așa-zise naturale este o iluzie, cred eu. Starea noastră naturală este cea către care aspirăm, indiferent de direcția preferată de unii sau alții. Egalitatea de șansă poate exista într-o societate unde statul (conceptul ideal!) se amestecă atunci când trebuie în viața cetățenilor, că nu văd să aibă toată lumea norocul lui Lomonosov și al omenirii de pe urma lui. Despre menținerea ordinii și a echilibrului nu vorbim, asta o subînțelegem toți în mod normal.

    Latura noastră umană, cea cu iubirea aproapelui, empatie, compasiune, echitate, justiție socială, păstrarea identității naționale pentru a putea conferi identitate individului etc., toate astea combinate cu spiritul practic, ar trebui să învingă, atâta vreme cât o să ne fie de folos. Dacă la tinerețe unul poate să-și permită avântul liberal, mai încolo cumpătarea și experiența îl împinge spre stânga. Astea sunt Patria pentru care merită „să crape” unul. Dacă așa gândesc niște oameni, aceasta e starea lor naturală. A fi „natural”, cred eu, nu înseamnă neschimbat.

    Dacă dreapta și stânga azi sunt doar extreme, măcar să coexiste, ca să nu ne răsturnăm.

    Măsura în toate, sau alternarea regulată – iată calea pe care o văd eu – social-democrație cu măsură și liberalism la fel. Nu și în artă, nu și în dragoste, aici recomand extremele. Dumneavoastră sunteți o extremă care îmi place, o extremă care are și măsură când consideră necesar, contrar părerii unora…

    Apreciază

    • N-am chef de viață nici cât negru sub unghie ha!
      Acum vreo 3 ani imi ziceam ca mp0am saturat.. ca asta nu e viata. Dupa ce m mi-ua pus stemti eram, f vesel.
      Exact ca baba din banc : Bino Moarte sa ma iei!
      Draga moarte poti fi amabila sa ma cauti peste vreo 30 de ani ?!

      Si draga mea … cum am scris io is cam feudal. In comceptii. Adica chiar si capitalistii ma pot consoidera de dreapta dreapta spre extrema (nazistii nu .. sau poate da „reactionar”)

      Apreciat de 1 persoană

  3. Invitatie la reflectie: Justitia geopolitica si atacurile judiciare. Tintirea elitei. Antisistemul, alternativa si diferenta de metoda. Sub doua steaguri

    Megascandalul sistemic, pe justitie si serviciile de informatii, care zgaltaie din ce in ce mai tare Romania trebuie sa ne dea de gandit. Dezvaluirile despre faradelegile politice savarsite de cuplul antipolitic SRI-DNA sunt atat de naucitoare si de grave incat nu trebuie sa incetam nicio clipa sa ne intrebam ce s-a intamplat, cum de a fost posibil si ce avem de facut. Cateva ganduri: (1) O prima observatie, de la care trebuie in mod obligatoriu sa plecam in analize si reactii, este ca o serie de idei, extrase din jumatati de adevaruri privind realitatile noastre, au fost puse in tipare taioase in afara tarii, apoi au fost returnate in maini politice colaborationiste. (2) O a doua observatie, care este un fapt proeminent, aproape cotidian si, deci, imposibil de neremarcat, este ca ideile taioase, eliticide si sociocide ca din anii ’50 ai secolului trecut, care ne-au ravasit si dat peste cap politica si societatea, au intrat in tara noastra prin unele ambasade din vest, in special prin cea a a regimului Obama, de la Washington. (3) Ambasada americana, prin varfurile Mark Gitenstein si apoi Hans Klemm, s-a manifestat ca un centru de decizie politica pentru autoritatile romane. Practic, reprezentantii lui Obama la Bucuresti au realizat trista si tripla contraperformanta de a-i fi desfiintat pe Montesquieu si Voltaire, cu ale lor principii privind separatia si independenta puterilor si respectiv dreptul de a spune NU – „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune”, le spunea Voltaire preopinentilor -, si de a fi incalcat flagrant si sistematic Conventia de la Viena referitoare la diplomati si relatiile diplomatice. (4) In acest mod s-a ajuns la justitia politica si geopolitica din Romania, care, si mai specific spus, este o justitie de ocupatie. Justitie politica exista chiar si in unlele tari occidentale, cu pretentii de cultura politica si democratica, sa cercetam marile campanii electorale din vest, mai apropiate (v. 2016) sau mai indepartate, dar justitia de ocupatie exista doar in tari lipsite de independenta, in teritorii supuse, vasale, in colonii. (5) Justitia de ocupatie efectueaza atacuri judiciare, dupa toate regulile ofensivei militare, dar cu alte mijloace coercitive, de natura juridica. Atacurile judiciare sunt inscenari, acte si actiuni juridice cu intentie si ostilitate, pentru distrugerea politica si sociala, uneori si fizica, a liderilor politici care lupta pentru independenta si suveranitate. Atacurile judiciare tintesc elita, acel segment care tine cu poporul. (6) DNA si SRI sunt, prin persoanele de la varf, principalele piese din angrenajul justitiei geopolitice, cu ajutorul careia se efectueaza vanatoarea de vrajitoare. DNA cu acuzatiile, dosarele si procedurile penale, SRI cu urmarirea si logistica informative. (7) De ce impotriva stangii politice? Cum erau selectate victimele? De unde venea impulsul primar, big bang-ul care declansa ghilotina justitiei geopolitice? Aici, pana la audieri si marturii clarificatoare, nu putem decat sa presupunem. Cuvantul cheie cred ca este “geopolitica”, tot ce s-a intamplat duhnea a asa ceva. Folosesc verbele la timpul trecut deoarece sper ca acele lucruri sa nu mai aiba nicio legatura cu prezentul si viitorul. (8) Daca discursul despre independenta justitiei are in vedere, cum ne-am obisnuit, neamestecul politicii, al partidelor politice, o cauza interna deci, cred ca este mai specific si mai corect sa vorbim de libertatea justitiei cand aceasta este pusa in pericol de cauze geopolitice, adica externe. Justitia geopolitica sau de ocupatie inseamna, prin urmare, justitia lipsita de libertate. (9) Cred ca, in afara steagului de partid, orice lider politic ar trebui sa se afle si sub un al doilea steag, transpartinic, al luptei pentru libertatea justitiei. (10) Multi discuta pe la televiziuni ca sistemul justitiei geopolitice, ca represiune si control indreptate impotriva politicienilor antisistem, a fost creatia unui om, a unei singure persoane. Faptic si implementiv, da, incontestabil, dar ca paternitate ideologica nu poate fi vorba, nici pe departe. Sistemul, cu mici nuante desigur, functioneaza si in alte zone din spatiul euroatlantic. Apoi, la vremea respectiva s-a recunoscut public ca DNA a fost o investitie de tip ISD (straina). Nemaivorbind ca sistemul cu pricina a beneficiat de o camuflare conceptuala deosebit de subtila. (11) Riscul, s-ar parea ca asteptat cu ardoare de unii care vor sange pe pereti, ar putea fi ca antisistemul sa preia metodele sistemului. Ar fi reproductiv pentru sistem si derutant pentru antisistem, care este si trebuie sa ramana o alternativa, o diferenta de cale si de metoda.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Sefu va rog am la modeare 2 posari cu titlul Mai prosti decat vita din grajd!
    Daca titlul este socant nu e vina mea ca in cocinule din Romania cresc genii mai amri decat ceel „oficiale”

    Apreciază

  5. Radu Humor

    Ilie Şerbănescu este vecinul meu de cartier, ne salutăm, ne simpatizăm ( ?), împărtăşim aceeaşi dragoste pentru animale, dar nu şi aceleaşi opinii politice.

    Devenit neo-liberal şi apărător al proprietăţii private ( «ai proprietate, eşti stăpân, nu o ai, eşti în cel mai bun caz argatul stăpânului») după ce a fost propagandist al sistemului comunist la Era Socialistă, I. Şerbănescu reduce evenimentele majore pe care le-am trăit în ultimul sfert de veac – trecerea de la economia etatizată la piaţa liberă de capital pe de o parte, iar pe de alta, mondializarea – la o simplă paradigmă economico-politică, ignorând cu desăvârşire dialectica proceselor istorice. Ajunge în felul acesta la contradicţii fundamentale de gândire : clamează că România a devenit o colonie a Occidentului, dar nu leagă acest lucru de faptul că sistemul economic capitalist are nevoie – aşa cum a argumentat în mod irefutabil K. Marx în cartea sa «Das Kapital – » de expansiune continuă pentru a nu se prăbuşi. Şi cum o asemenea dezvoltare neîncetată este imposibil de realizat cel puţin în sistemul nostru solar dacă nu cumva în tot Universul, se ajunge în mod inevitabil la crize periodice care sunt depăşite cu pierderi masive de substanţă economică (falimente), după care se reia procesul de reconstrucţie şi dezvoltare, adică se reintră din nou în faza de expansiune. Căderea comunismului a însemnat un balon de oxigen pentru economiile capitaliste occidentale sufocate încă de la începutul anilor 80 şi care şi-au extins activităţile către noile pieţe de desfacere ce li se ofereau. Este ceea ce I. Şerbănescu numeşte transformarea României în colonie, fără să ducă însă raţionamentul până la capăt deoarece neo-liberalismul pe care-l profesează este interesat doar de apărarea drepturilor individului, nicidecum ale statului, al cărui rol devine minimal, deci lipsit de capacitatea de a controla «capitalismul sălbatic» şi incapabil să împiedice «următorul pas – dezmembrarea ţării» !

    Altele ar fi trebuit să fie aspectele aduse în discuţie : relaţia dintre UE şi statele naţionale ; rolul statului în asigurarea integrităţii teritoriale şi a bunăstării cetăţenilor ; prelungirea la nesfârşit a crizei economice începută în 2008 din motiv că băncile au fost refinanţate cu bani publici pentru a nu da faliment ceea ce a condus la creşterea datoriilor suverane ; uriaşa masă de bani virtuali aflaţi în circulaţie ce încurajează speculaţiile financiare şi nu redresarea economică ; reglementări aduse mondializării, inevitabilă datorită dezvoltării tehnologice ; etc… etc…

    În concluzie, «România, o colonie la periferia Europei» nu poate escamota eşecul personal şi profesional al lui I. Şerbănescu care şi-a început activitatea ca partizan al economiei de stat centralizate, tipică comunismului «când România era a românilor», pentru ca după Revoluţie să îmbrăţişeze docrina neo-liberală, iar ca ministru cu atribuţii economice să încurajeze privatizarea economiei româneşti către capitalul străin, în special cel speculativ, după care – când a redevenit persoană privată – să contrazică în vorbă tot ce s-a realizat sub patronajul său pe vremea când era persoană de decizie, iar acum să manifeste o poziţie anti-mondializare ce indică paseism şi incapacitatea de a înţelege actuala dezvoltare mondială.

    În ceea ce o priveşte pe Negruţa, este vorba din păcate de sfârşit – un sfârşit anevoios şi istovitor atât pentru ea, total neputincioasă cum a ajuns, cât şi pentru noi, care o îngrijim. Numai că nimic nu este etern în această lume : nici măcar dezvoltarea capitalismului !

    Apreciat de 2 persoane

    • „În concluzie, «România, o colonie la periferia Europei» nu poate escamota eşecul personal şi profesional al lui I. Şerbănescu care şi-a început activitatea ca partizan al economiei de stat centralizate, tipică comunismului «când România era a românilor»…”
      Mulţumesc pentru răspuns ! Dacă cineva cu care eşti certat îţi strigă în miez de noapte că ţi-a luat foc casa, nu înseamnă să te întorci pe partea cealaltă şi dormi mai departe !
      Oricâte păcate ar avea Ilie Şerbănescu pentru faptul că a fost în două luntrii istorice, nu neaparat cu voia lui, nu înseamnă că tot ceea ce spune el acuma trebuie respins cu mânie globalistă !
      Mai ales că ultima lui carte este un strigăt de disperare, rar întâlnit în media românească ( vorba vine ! 😉 ) , privind probleme vitale pentru neamul românesc şi dacă aţi citit cartea veţi recunoaşte că tot ce spune acolo este de un tragic adevăr !
      P.S.
      Domnul Eugen Simion ( a prins şi el cele două luntrii I )spune că opera lui Mihai Eminescu e de o criminală actualitate ! Eu aş zice că şi de o ciudată raportare la ea :
      Eminescu a fost interzis ţn sec XIX- XX şi se face tot posibilul ca să fie interzis şi acum !
      Iar cei care o fac sunt aceiaşi ! :mrgreen:
      Numai că ce să vezi, de Eminescu nu vorbeşte nici Cărtărescu, nici Patapievici ( de fapt el a vorbit, dar mai bine nu vorbea 😉 ), nici vreun alt tânăr talent cu studii prin cele străinătăţuri, aşa că a făcut-o, magistral, Eugen Simion !

      Apreciază

  6. Aflu acum de la Realitatea TV unde Rareş Bogdan îl are ca invitat pe lordul Academiei Române, Eugen Simion, că pentru publicarea operei lui Mihai Eminescu, a fost anchetat de cine credeţi, chiar de DNA, timp de 4 (patru) ani pentru cheltuirea banului public în scopuri minore! :mrgreen:
    Păi, ce deosebire este între DNA şi cel care spunea că atunci când aude de cultură îi vine să scoată pistolul ?! Să mai amintim că domnul Eugen Simion a fost pârât de către un membru al Academiei ( eu nu l-aş numi al Academiei, ci doar sexual !), dar a ţinut să amintească totuşi că procurorii s-au purtat frumos !
    Probabil n-au folosit lampa-n ochi, picătura chinezească sau împachetările cu prosoape ude !
    P.S.
    Felicitări postului Realitatea şi mai ales lui Rareş Bogdan !

    Apreciază

  7. Radu Humor

    Vă legaţi de detalii – scoase din context ! – şi escamotaţi esenţa : România nu se poate întoarce la autarhia epocii ceauşiste ! Soluţiile trebuie găsite nu în trecut, nu în mizantropie, ci în contextul dezvoltării mondiale actuale. Iar pentru «tristele adevăruri» despre care vorbiţi, o parte din vină o poartă chiar autorul, cu care de altminteri nu sunt certată – deşi s-ar putea să nu aprecieze prea mult cele scrise de mine. Mizez însă pe farmecul meu personal !

    Apreciază

    • Dupa semnul exclamarii de la final, imi imaginez filmul G.I. Jane cu Demi Moore. Actrita, de o frumusete rara, s-a tuns la in moment dat (in film, pentru a micsora diferentele fata de baieti – camarazi la baza militara) la chelie (zero), dar tot plina de …farmec a ramas.
      😉

      Apreciază

    • „Autarhia epocii ceauşiste” este ceva f relativ denotand o necunoastere a termenului autarhie si a realitatilor din anii 80…

      Sa o luam sistematic autarhie este un termen care definește conceptul de autosuficiență economică sau de economie închisă. Autarhia este un sistem economic complet autosuficient, care se bazează numai pe propriile resurse și este independent de piața internațională.
      România anilor ’80, sub Ceaușescu, a adoptat o politică autarhică și avea ca scop: plata integrală a datoriei externe, creșterea numărului de produse confecționate în România și reducerea dependenței de importuri.
      (wiki)
      Se face abstractie de faptul ca RSR importa cca 20 milioane tone de titei (golf, Libia), milioane de tone de minereu de fier (inclus Brazilia si Australia!), milioane de tone de carbune cocsificabil, lana din Australia (destula) si naiba mai stie ce. Acestea erau platitie cu instalatii petroliere (de la echipament de forare pana la rafinarii la cheie), tractiare, autpcamioane, chimicale de tot felul. Ca desi noi nu vedeam cafea .. Romania vindea cafea multa .. in Occident . Vindeam mobila (nu lemn neprelucrat sau pasta de lemn ca azi..), haine, tesaturi … cum era bancu ala „pe ce pune mana vinde!”

      Deci eram departe de „autarhie” chiar daca nu aveam banane, Ballatine’s , Kent , VW si Levi’s Strauss.
      Dimpotriva .. RSR incerca sa isi creeze propia ei zona in care sa deviona „centrul” tehnologic .. ramand inca o semiperiferie a Occidentului.

      Adica scuzati nu era vorba despre autarhie ci despre colbertism state intervention was needed to secure the largest part of limited resources. To accumulate gold, a country always had to sell more goods abroad than it bought.
      Ca in conditii de autatrhie nu am fi putit palti datoria si dobanzile

      Apreciază

  8. @Mihaela Erika Petculescu: „… trecerea de la economia etatizată la piaţa liberă de capital pe de o parte, iar pe de alta, mondializarea – la o simplă paradigmă economico-politică, ignorând cu desăvârşire dialectica proceselor istorice.”

    Care este „dialectica proceselor istorice” in cazul reintoarcerii de la comunism (nu ceausism cum minimalizati, desigur din greseala) la capitalism?

    @Mihaela Erika Petculescu: „Căderea comunismului a însemnat un balon de oxigen pentru economiile capitaliste occidentale sufocate încă de la începutul anilor 80 şi care şi-au extins activităţile către noile pieţe de desfacere ce li se ofereau.”

    Oare fara caderea comunismului, economiile capitaliste chiar se prabuseau? Piata Comuna a fost in colaps, sau CAER-ul? Nu era oare Piata Comuna o oglinda reala a succesului economiei capitaliste?
    Nu faceau tarile capitaliste comert cu cele comuniste? Nu fac si acum?
    Mai există comunism si in China (o piata de desfacere potentiala uriasa, dar inca … potentiala), si in Vietnam, de exemplu. Desigur, si Korea este comunista si izolata, chiar si Cuba, sau Bolivia, sau Venezuela si nu constituie motive de sufocare sau pierderi pentru economiile capitaliste occidentale, deoarece economiile lor sunt inexistente.
    Sigur, o sa-mi replicati ca Venezuela sau Bolivia nu sunt comuniste cu patalama, dar sistemele autoritare prin care se incearca redistribuirea egalitarista a resurselor, mai ales a celor de baza, prin intermediul unei sistem centralizat, indiferent ca se numesc comuniste sau nu, constituie tot acelasi gen de sistem economic si de opresiune.
    In pofida importantelor rezerve de petrol, Venezuela, de exemplu, este cu adevarat in stare de colaps pronuntat si aproape de o criza umanitara.
    Cred ca avem pe forum o persoana care locuieste acolo si ne poate relata mai exact care-i situatia, deoarece eu pot gresi avand doar informatii din media.

    Nu vreau ca prin intrebarile mele retorice sa va critic pozitia fata de Ilie Serbanescu (pe care de altfel le impartasesc si chiar am scris un articol in care am incercat sa-i arat niste limite), dar nu pot fi de acord cu exagerarea importantei pe care o acordati vidului creat de caderea economiilor comuniste pe care o vedeti ca pe un balon de oxigen pentru economiile capitaliste.
    Asa cum spuneam mai sus, economiile capitaliste mergeau bine si inainte, chiar mult mai bine dupa spusele americanilor in mijlocul carora am trait zi de zi, si in Californai, si in Florida. Tocmai prin aceasta prisma, victoria lui Trump trebuie vazuta si ca o victorie la intoarcerea unei altfel de Americi.

    Nu cumva, colapsul comunismului constituie tocmai o eliminare naturala a excrescentei sau daca vreti, a experimentului tragic pe care l-a constituit aparitia si dezvoltarea comunismului in dialectica proceselor istorice?

    @Mihaela Erika Petculescu: ” …statului, al cărui rol devine minimal, deci lipsit de capacitatea de a controla «capitalismul sălbatic» şi incapabil să împiedice «următorul pas – dezmembrarea ţării» !” .

    „Stat minimal” reprezinta statul care se implica cat mai putin in „ordonarea” vietii individului si are la baza concepte conservatoare. Este statul cu cat mai putini functionari, cu numar cat mai mic de institutii regulatoare. Functiile principale sunt:
    – apararea tarii (deci in contradictie cu afirmatia dumneavoastra „incapabil sa asigure dezmembrarea tarii”)
    – asigurarea ordinii publice si a sigurantei cetateanului
    – neimplicarea in regularizarea pietii, dar asigurarea de masuri pentru limitarea monopolurilor (deci, iar in contradictie cu afirmatia pe care o faceti referitor la „controlul capitalismului salbatic”)
    – asigurarea educatiei populatiei
    – asigurarea gradului de sanatate (diferentiat).
    Deci: aparare, ordine publica, educatie, sanatate, libertatea individului, piata libera.
    Cum se realizeaza aceste functii de baza, depinde de fiecare tara (de fapt partid aflat la putere) care adopta principiile „statului minimal”.
    Oricum socialismul si conservatorismul lupta ideologic, socialismul fiind pentru extinderea prerogativelor statului de la controlarea vietii individului si pana la reglementarea vietii sociale, Iar economic, la implicarea cat mai mult in dirijarea economica.

    Apreciază

  9. Se pare ca Ponta nu este singurul TONT. La cererea noului ministru al Justiţiei ,Florin Iordache pre numele lui, Oana Schmidt-Hăineală este detaşată la Cabinetul Ministrului Justiţiei unde, potrivit presei, va încasa un salariu de 18.000 lei.
    In mod nomral zisa doamna procuror ar trebui sa se intoarca la Bacau
    Apopos de Bacau – desi era un cantec ca „la Bacau , la Bacau , intr=o mahala, s-antanoplat, s-a-ntamplat mare dandana” de pare ca dandanaua este la Bucuresti si nu se intmpla intr-o mahala ci la Sosea colt cu Ion MIncu unde e zsediul unor TONTI care isi dau cu stangu-n dreptu si viciuversa

    Apreciază

  10. Mircea Popescu, sa fim seriosi, in SUA avem de-a face cu un stat maximal, dar ce spun eu…de-a dreptul mamut. Nu intru in prea multe detalii, dar ar trebui sa va raportati la datoria federala a SUA. Presupun ca puteti macar numara zerourile asociate actualului nivel al acestei datorii astronomice.
    Fie si daca ne gandim cat costa, intr-un singur an, aparatul militaro-industrial ca sa poate fi mentinut in stare de functionare, ne apuca (pe mine, cel putin) raceala polara pe sira spinarii.
    Radu Humor are dreptate: Daca depozitele din bancile americane s-ar volatiliza, iar creditul s-ar diminua drastic (in urma unei eventuale noi crize sistemic-impobiliare, statul american ingheata pur si simplu. Sau, declanseaza, in disperare de cauza, un razboi major.
    Daca este sa-mi fie frica de ceva, in acest moment, imi este teama de datoria federala a SUA.
    In SUA nu putem vorbi de liberalism, social-democratie, sau orice alte ideologii la moda in prezent, inscrise in cadrul democratic clasic. Putem vorbi de un neomarxism de piata controlat, adanc impregnat in toate sferele vietii sociale americane. In naivitatea lor proverbiala, multi americani nu realizeaza ca traiesc intr-o ,,cutie de sticla” cu Mos Craciun si fulgi de nea artificiali. Din exterior, cineva agita periodica cutia, pentru a simula ninsoarea si a induce iluzia ca cei din interior traiesc in libertate. In realitate, SUA a/au devenit un un de lagar ideologic McCarthyist, atat si nimic mai mult, foarte apropiat de conceptiile filosofilor evrei din sec. XIX.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s