Impertinenta lui Mark Rutte sau de ce am tinut cu Tottenham in meciul cu Ajax

Premierul Olandei, in vizita in Romania,  a avut o atitudine incalificabila prin raspunsul pe care l-a dat referitor la intrarea Romaniei in Spatiul Schengen.

M-as fi bucurat insa ca vreun lider din Romania (desigur nu ma gandesc la Klaus Iohannis) sa-l seminarizeze pe Rutte in legatura cu „statul de drept” din Olanda. Si ar fi putut apoi sa-i spuna ca „statul de drept olandez” e singurul, in Europa, care interzice orice control de constitutionalitate judecatoresc si, de asemenea, nu e „dotat” nici cu o Curte Constitutionala, astfel incat buna parte din drepturi pot fi, cu usurinta, eludate prin lege.

Olandezii au, intr-adevar, un Consiliu de Stat de tip francez dar el se ocupa de aspecte administrative, neavand competente in chestiuni constitutionale.

Puteti citi, mai jos, textul articolului 120 din Constitutia Regatului Olandei, din 2008:

„Article 120 The constitutionality of Acts of Parliament and treaties shall not be reviewed by the courts.”

Nicaieri in lume nu exista o astfel de interdictie. Ar trebui oare ca si noi sa desfiintam Curtea Constitutionala si controlul constitutionalitatii legilor pentru a ne conforma „standardelor” lui Rutte?

PS In mod obisnuit, la meciul retur dintre Tottenham si Ajax, as fi tinut cu Ajax dar atitudinea de tip colonial a lui Rutte m-a facut sa ma bucur ca Tottenham s-a calificat in finala.

 

Mark Rutte si Declaratia de la Sibiu

Întrebat de un reporter când va fi momentul în care România va

adera la spațiul Schengen, premierul olandez Mark Rutte a

raspuns: „Când veți respecta toate regulile statului de drept și ale

democrației. Nu vă îndreptați în direcția bună”.

 

Si, acum, va rog sa cititi Declaratia de la Sibiu. Ma intreb daca  premierul Olandei, Mark Rutte, a fost si el prezent acolo. Sau au dreptate cei care considera acest text doar o retorica fara substanta, „in marja” campaniei pentru alegerile euro-parlamentare?

Declarația de la Sibiu

Noi, liderii Uniunii Europene, ne-am întrunit la Sibiu pentru a discuta și a privi înainte spre viitorul nostru comun.

Peste câteva săptămâni, cetățenii europeni își vor alege reprezentanții în Parlamentul European, la patruzeci de ani după exercitarea, pentru prima dată, a acestui drept fundamental. O Europă reunită în pace și democrație este doar una dintre numeroasele realizări. Încă de la începuturile sale, Uniunea Europeană, cu valorile și libertățile sale ca forță motrice, a oferit stabilitate și prosperitate în întreaga Europă, în interiorul granițelor Uniunii și dincolo de ele. De-a lungul anilor, a căpătat un rol important pe scena internațională. Cu o populație care se ridică la aproximativ jumătate de miliard de cetățeni și o piață unică competitivă, Uniunea Europeană este un lider în comerțul internațional și conturează politica mondială.

Ne reafirmăm convingerea că, uniți, suntem mai puternici în această lume tot mai neliniștită și care prezintă tot mai multe provocări. Recunoaștem că avem responsabilitatea, ca lideri, de a face Uniunea noastră mai puternică și de a ne crea un viitor mai bun, recunoscând totodată perspectiva europeană a altor state europene. De aceea, convenim astăzi în unanimitate asupra a zece angajamente care ne vor ajuta să ne ridicăm la înălțimea acestei responsabilități:

  • Vom apăra o singură Europă – de la est la vest și de la nord la sud. În urmă cu treizeci de ani, milioane de oameni s-au luptat pentru unitate și pentru a fi liberi și au doborât Cortina de fier care a împărțit Europa în două timp de mai multe decenii. Nu vom lăsa loc de diviziuni care vin în contra interesului nostru colectiv.
  • Vom rămâne uniți, la bine și la greu. Vom da dovadă de solidaritate în vremuri dificile și vom sta întotdeauna alături unii de ceilalți. Putem să ne exprimăm și ne vom exprima la unison.
  • Vom căuta întotdeauna soluții comune, ascultându-ne unii pe ceilalți într-un spirit de înțelegere și respect.
  • Vom continua să protejăm modul nostru de viață, democrația și statul de drept. Drepturile inalienabile și libertățile fundamentale ale tuturor cetățenilor europeni au fost dobândite cu mari greutăți și le vom prețui întotdeauna cum se cuvine. Vom apăra valorile și principiile noastre comune consacrate în tratate.
  • Vom obține rezultate acolo unde contează cel mai mult. Europa va continua să fie un actor important în chestiunile importante. Vom continua să acordăm atenție preocupărilor și speranțelor tuturor cetățenilor europeni, aducând Uniunea mai aproape de cetățenii noștri, și vom acționa ca atare, cu ambiție și hotărâre.
  • Vom respecta întotdeauna principiul echității, nu doar pe piața muncii, ci și în serviciile sociale, în economie sau în transformarea digitală. Vom reduce într-o mai mare măsură diferențele dintre noi și îi vom ajuta întotdeauna pe cei mai vulnerabili din Europa, punând oamenii pe primul loc, și nu politica.
  • Ne vom înzestra cu mijloacele potrivite ambițiilor pe care le avem. Vom oferi Uniunii mijloacele necesare pentru a-și realiza obiectivele și a-și duce la îndeplinire politicile.
  • Vom proteja viitorul următoarelor generații de europeni. Vom investi în tineri și vom construi o Uniune pregătită pentru viitor, capabilă să reziste celor mai presante provocări ale secolului XXI.
  • Ne vom proteja cetățenii și le vom oferi siguranță investind în puterea pașnică și în puterea coercitivă și colaborând cu partenerii noștri internaționali.
  • Europa va fi un lider mondial responsabil. Provocările cu care ne confruntăm astăzi ne afectează pe noi toți. Vom continua să colaborăm cu partenerii noștri la nivel internațional pentru a menține și a dezvolta ordinea internațională bazată pe norme, pentru a valorifica pe deplin noile oportunități comerciale și pentru a aborda împreună probleme globale, cum ar fi conservarea mediului și combaterea schimbărilor climatice.

Deciziile pe care le luăm vor urma spiritul și litera acestor zece angajamente. Uniunea de astăzi este mai puternică decât cea de ieri și dorim să continuăm să o facem tot mai puternică pentru ziua de mâine. Acesta este angajamentul nostru pentru generațiile viitoare. Acesta este spiritul de la Sibiu și spiritul unei noi Uniuni în 27 pregătită să își îmbrățișeze viitorul ca un corp unitar.

Guest Post – Marius Ghilezan, „Nu vei merge niciodata singur!”

M-am gandit ca, dupa Summitul de la Sibiu si comentariile presedintelui Iohannis sau dupa mitingul de la Iasi, cel mai potrivit comentariu ar fi cel pe care l-a publicat Marius Ghilezan in „Romania libera”. Va invit sa-l cititi:

„Nu vei merge niciodata singur!”  

Marius Ghilezan08.05.2019 – 17:24

Poate vă întrebaţi de ce niciodată vreun lider britanic nu ne-a tras de urechi pentru statul de drept, cum o fac alte ţări.

Sau v-aţi gândit vreodată de ce progresismul nu a găsit adepţi în insulă? De ce câmpul tactic n-are combatanţi? Nu cred că doar pentru că Orwell l-a creat pe Big Brother, celebrul personaj fictiv inventat de laboratoarele sociale ale unui regim despotic.

Fantastica scriere a britanicului a prevăzut prezentul. Poate că l-a gândit pentru 1984, dar a fost să fie un pic după.Puterea înseamnă, conform lui Winston, funcţio­narul care înregistrează documentele şi rescrie istoria în Ministerul Adevărului, să produci suferinţe, nelinişti. El ştia că se caută crearea unei lumi noi, o lume a fricii, a trădării, a neliniștii. „O lume a celor care strivesc și a celor striviți, o lume care, pe măsură ce se va perfecționa, va deveni tot mai nemiloasă. Progresul, în lumea noastră, va fi un progres spre și mai multă suferință. Vechea civilizație pretindea că este clădită pe Iubire și Dreptate. A noastră va fi clădită pe Ură… În lumea noastră nu vor fi alte emoții în afară de Frică, Ură, Triumf și Umilință. Pe toate celelalte le vom distruge, pe toate,“ spunea Winston.

Progresismul zilelor de azi se bazează pe ură. Pe umilirea adversarului. Pe constrângerea celor mulţi din aria lor de acoperire să gândească la fel, să acţioneze la fel, să simtă la fel. Mai mult, ideologii din spatele păpuşilor lor, numite lideri, caută să creeze un individ gol pe dinăuntru, fără sentimente, rupt de familie, departe de valori. Aşa devine la fel precum copilul junglei, crescut de animale, gata să muşte şi să omoare la ordinul stăpânului pădurii.
Asta urmăresc laboranţii noii ordini, batjocorite numite progres. Dacă lui Marx şi Engels nu le-a mers, posesorii de legitimaţii ai Şcolii de la Frankfurt sunt pe măsură să creeze visatul om nou: teleghidat, posedat de ură şi decerebrat.

O lume în care individul se pierde în mulţime. Şi apare ceea ce prevedea Gustave le Bon înainte de primul război mondial în „mulţimile psihologice.“ Acele mulţimi care au o personalitate colectivă. Dar nu toată planeta poate fi cotropită de jihadul progresist, de fapt neomarxist cu tuşă de revoluţie permanentă.

La britanici nu prinde mişcarea. De ce? Pentru că mulţimilor li s-au creat încă din secolul XIX alte cauze. Echipele de fotbal adună toate energiile sociale. Acolo se strâng englezii şi se luptă în acea formă intraductibilă a fair-play-ului.

Cum s-ar zice: omul este ocupat. Merge în timpul săptămânii la muncă, iar în weekend e alături de team-ul favorit. Vine să cânte şi apoi să bea bere. Totul în numele şi sub steagurile idealurilor de a fi campioni prin delegare. Eroii lor câştigă. Ei se bucură. O simbioză eternă între iubit şi iubitor.

Anfield a erupt serile trecute câteva cu minute înainte de fluierul de începere a partidei dintre Liverpool şi Barcelona. Scor final 4-0. I-a zdrobit.
Poate doar imnul naţional al Marii Britanii „GOD SAVE THE QUEEN,“ cântat de un Wembley în flăcări, poate fi mai emoţionant decât „You will never walk alone,“ fredonat de cormorani la meciurile de acasă a echipei Liverpool.

Alaltăieri seară a răsunat din nou pe Anfield celebrul cântec de luptă al bătrânei echipe a minerilor.

„When you walk through a storm / Hold your head up high /And don’t be afraid of the dark/At the end of a storm / There’s a golden sky / And the sweet silver song of a lark“. („Când mergi prin furtună / Ţine capul cât mai sus / Nu-ţi fie frică de întuneric / La sfârşitul furtunii / Există un cer de aur / Şi un dulce tril de ciocârlie“)

Poate puţină lume ştie că un cormoran dă 400-600 de lire sterline pentru un asemenea bilet de meci. Munceşte o săptămână pentru a se bucura de trupa sa de suflet.

Şi mai puţini ştiu istoria acestei melodii celebre. Acest cântec a fost compus de Richard Rodgers și Oscar Hammerstein al ­II-lea ­pentru un muzical american, ajuns film în 1956. Melodia apare când eroina muzicală, Julie ­Jordan, află despre sinuciderea soțului ei.

Frank Sinatra a fost primul interpret care a înregistrat piesa în 1945. După el au mai interpretat-o Nina Simone, Ray Charles şi alţi 15 interpreţi.
Dar poate nimeni nu a reuşit să o facă atât de populară ca o gaşcă din galeria Liverpool, Garry and a Peacemakers, în 1963, când a înregistrat-o pentru ­stadion.

Suporterii îmbrăcaţi în roşu ai clubului Liverpool și-au găsit rapid imnul, versurile fiind uşor de reținut. Cuvintele sunt însufleţitoare pentru jucători, iar melodia era puternică, doar că era la început puțin dificil de cântat.

„Nu vei merge niciodată singur!“ a însoţit echipa în cele mai dure bătălii, dar şi în cele mai frumoase ­victorii.  Pe 15 aprilie 1989, FC Liverpool avea meci cu Nottingham Forest, pe Sheffield.

Stadionul Hillsborough, din localitatea pădurarilor, construit pentru Cupa Mondială din 1966, nu a avut loc pe partea de vest pentru toţi fanii. A fost o busculadă, fanii s-au grăbit, au sărit gardurile de protecţie, s-au îmbrâncit. 96 de persoane şi-au pierdut viaţa.

În 2016, poliția a fost găsită vinovată pentru că a lăsat prea mult public în arenă. De atunci au apărut turnicheţii, iar „Nu vei merge niciodată singur“ a devenit un simbol al luptei dar şi de comemorare a victimelor dezastrului de la ­Hillsborough.

Ultimul lucru şi mai puţin cunoscut este că atunci când joacă împotriva altor echipe, suporterii acestora cântă împreună cu cormoranii: „You will never walk alone,“ un eveniment unic în fotbalul modern.

Deși cântecul găştii Gerry și Peacemakers a devenit imnul ROŞILOR, alte galerii l-au adoptat. În urmă cu 30 de ani, fanii echipei Dortmund l-au adoptat într-o variantă mai ritmică pe muzică de sintetizator. A devenit de asemenea imnul lor.

Liverpool și Dortmund nu sunt singurele cluburi care au adoptat cântecul „You will never walk alone“ ca imnul lor, Celtic (Glasgow), FC Tokyo și Feyenoord (Rotterdam) cântă frecvent aceeaşi piesă, dovadă că „Nu vei merge niciodată singur“ a depășit granițele, a înflăcărat generațiile și evenimentele sportive timp de peste 70 de ani.

Fotbalul creează contagiune în masă. Dar fără preten­ţia de a conduce şi schimba lumea. Pe stadioane nu există stat de drept, ci doar stare de fapt şi mult cântec. „Nu vei merge niciodată singur“ Ce cântec de iubire? Contrar urletelor progresiştilor care vor să schimbe lumea.

Eu cred că maladia neomarxistă e trecătoare. Derby-urile nu se vor stinge niciodată, aşa cum fair-play-ul va fi o lume a respectului faţă de adversari, niciodată duşmani.

„You’ll never walk alone!“ Cât de tare sună!

Joi, 9 mai, Conferintă la Vaslui: Tratatele de pace 1919-1920

Muzeul Judeţean„Ştefan cel Mare” Vaslui vă invită laConferința

TRATATELE DE PACE 1919 – 1920

Vor susţine alocuţiuni:

✓ dr. Alin Spânu, Facultatea de Istorie, Universitatea București, Secția Informații din Marele Cartier General arată „îndreptățirea și necesitatea Unirii Transilvaniei cu România” (1918)

✓  dr. Liviu Țăranu, De la statutul de învingător la cel de învins – România și Conferințele de Pace de la Paris (1920 și 1947)

✓  prof.univ.dr. Adrian Năstase, Titulescu și sistemul tratatelor de pace de la ParisOrganizator:

✓ Prof. dr. Ramona Maria Mocanu, director – Muzeul Județean „Stefan cel Mare” Vaslui