Aniversare de jad: 35 de ani de casnicie

Astazi, Dana si cu mine sarbatorim 35 de ani de cand ne-am casatorit. Au trecut atat de repede anii…Cu multe bucurii, copii, nepoti. Cu unele suparari, cu incercari de tot felul.

Am sarbatorit  calatorind zilele acestea pe Valea Cernei, am traversat Podul lui Dumnezeu, la Ponoarele, si ne-am bucurat sa fim in familie si sa intalnim cativa prieteni.

 

 

Poligonul de la Cincu

Iohannis a participat, zilele trecute, la ceremonia de infiintare a Comandamentului Corpului Multinational Sud-Est, la Cincu.

Mi-am amintit, cu acest prilej,  de cele sase saptamani ale aplicatiei militare la care am participat, in Muntii Fagaras, in poligonul de la Cincu, in iarna anului 1974. Conditiile nu erau ‘extraordinare”. Spre exemplu, dormeam intr-un cort neincalzit, cu 60 de paturi. Doar camera cu bocanci era incalzita. Exercitiile erau dificile. Imi aduc aminte, de exemplu, de urcarile in TAB-uri, cu tot harnasamentul de iarna si cu armamentul din dotare…

Cu toate acestea, mă gândesc cu nostalgie la acea perioadă si nu sunt convins că eliminarea stagiului militar obligatoriu pentru tineri a fost o decizie inteleaptă.

Marius Ghilezan,”Capcana celor 79,9 miliarde de Euro”

„Oficinele de propagandă au descris întoarcerea pe scut a preşedintelui drept una eroică. Pentru că mulţi au sărit la gâtul meu când am vorbit despre “Capcana celor 79,9 miliarde de euro,” am răsfoit presa de calitate din lume.

În realitate luăm cele mai mari împrumuturi, 16,5 milioane de euro, pe care trebuie să-i rambursăm sub pălăria germană.

Performanţă mai mare decât a SUA. Ce e superfregătura?

Planul de redresare economică, în valoare de 750 de miliarde de euro, reprezentând 4,7 % din PIB-ul total al ţărilor membre, reprezintă un eveniment istoric, dar nu chiar unul hamiltonian, titrează “The Economist”.
Ceea ce remarcă presa de specialitate e că Franţa şi Germania, iniţiatorii planului de redresare, „EU Generation Next,” au reuşit o performanţă mai mare decât SUA în capitalizarea economiilor.
Atât „International Herald Tribune”, cât şi Financial Times se întreabă dacă nu e o “superfregătură” («o mare înșelătorie frugata (it) = şmecherie »).

Ţările mici au făcut o afacere mare
Cele mai câştigate state, de departe sunt Cehia, Polonia, Ungaria şi Austria. Nu vorbim despre Italia care s-a căptuşit cu 124 de miliarde de euro datorie, în condiţiile în care pragul de îndatorare al statului e de peste 150% din PIB. Doar că ei au ce vinde. Oricând un investitor străin poate transforma Domul din Milano în Mall, dacă tot Sfânta Sofia a devenit Moschee, fără ca cineva să protesteze. Statuia lui David, Cina cea de taină nu sunt măsurabile în bani?
Dar să revenim la chestiuni concrete.

Ca să iei banii, trebuie să te duci cu extemporalul la cei mari
Publicaţiile germane şi cele franţuzeşti se întrec în elogii. Nimeni nu mai aminteşte acum acordul din mai dintre Macron şi Merkel, prin care 500 de miliarde erau alocaţi drept subvenţii. Suma s-a redus cu 40%. Doar cotidianul conservator Le Figaro, care se arată mai puțin euforic decât Le Monde sau Libération, explică în amănunt cum vor avea accesa statele nevoiaşe aceste fonduri UE. Aşa cum anticipam şi în editorialul de ieri, banii nu vor fi aruncaţi de la Comisia Europeană de pe Altiero Spinelli, în stradă, ci pur și simplu vor fi încuiaţi cu cinci lacăte fermecate. Pentru a beneficia de subvențiile europene, statele membre vor trebui să prezinte un detaliat program de relansare a economiei, care va trebui să fie aprobat de cei 27 printr-un vot cu majoritate calificată.

Vocile lumii

„Planurile de cheltuieli ale guvernelor ar trebui să se alinieze la priorităților Comisiei Europene în ceea ce privește climatul și digitalizarea. Însă Comisia nu va avea ultimul cuvânt cu privire la aprobarea rambursărilor de fonduri. Majoritatea calificată din Consiliul European va decide.” (The Economist)

Şmecherul german e altfel decât cel balcanic. El ştie ce e Schmeckt. Adică delicios. Gusti pentru cei care ştiu să pună banii în mişcare

Care e “superfrăgătura” pusă la cale?

Majoritatea calificată înseamnă că un proiect național va trebui să reunească voturile a 55% dintre statele membre (adică minimum 15 din 27), dar și că propunerea va trebui să fie sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul populației UE, explică foarte bine “Europa liberă”. “Altfel zis, un proiect nu va putea fi aprobat dacă e apărat doar de țările mici, care reprezintă peste jumătate din membri, dar cu populație mică, și va avea împotriva lui Germania, Franța și Italia. E una din situațiile în care votul Maltei sau al Ciprului nu atârnă cât cel al Germaniei.”

De la Great Deal, la Green Deal

E greu de priceput euforia conservatorilor Viktor Orbán şi Mateusz Morawiecki, care cred că i-au pus la punct pe greii UE, impunând o majoritate calificată, corelată şi cu populaţia. Ei speră că nu vor fi blocaţi de marii beneficiari ai Great Deal-ului cu fabrica de bani.
Un total de 390 miliarde de euro va fi distribuit “frugal”, sub formă de subvenții statelor în nevoi și, prin urmare, nu vor crește datoriile publice guvernelor beneficiare. povară.
Poate fi un colac de salvare sau un lasou legat de gâtul lor.
Teama multor specialişti e că aceste fonduri vor fi acordate doar dacă marii producători din spatele cancelariilor îşi vor vinde produsele.
Nu e timp şi spaţiu de dat multe exemple. Unul singur apare evident. Green Deal-ul, atât de invocat de către Ursula von der Leyen, e de fapt o afacere 90% germană. Germania este lider de piaţă în producerea de panouri solare cu randamente prevăzute de legile europene.

Pierdem 1.500 de euro, producţie pe Ha, ca să ne punem panouri fotovoltaice cu bani împrumutaţi?
Punct şi de la capăt. România ar trebui să renunţe la producţiile sale record de cereale şi să-şi “însămânţeze” ogoarele cu “solare.” Adică, agricultorii români să renunţe la mia de euro pe hectar, după recolte şi să cumpere instalaţii de produs curent, pentru on grid sau off grid, cu un randament financiar de maximum 5-7%. No way, ar spune analistul britanic din London Tower, urcat să admire nu numai lumea ci să-şi închipuie oamenii din vremea lui Oscar Wilde.
Noroc că la noi speranţa e simbolizată de Coloana fără sfârşit, aşa că românul se va obişnui să creadă că Uniunea i-a făcut cadou, neştiind că va plăti însutit. Chiar şi atunci când îşi va schimba obligatoriu centralele pe gaz pentru a pune cele pe condensare, recomandate de maistorii cu şcoală germană.

Un boot pentru economia Germaniei
Eu nu înţeleg de ce oamenii cu minte nu pricep că planul de 750 de miliarde de euro e un boot pentru economia celor două super puteri europene.
Stând strâmb, datorită îndoielii, mă întreb drept dacă nu cumva afacerea  „EU Generation Next” nu e o şmecherie germană. După cum ştiu ardelenii, trăitori alături de saşi sau şvabi, şmecherul e cel care ia frişca de pe savarină. Schmeckt. Adică delicios. Gusti pentru cei care ştiu să pună banii în mişcare.

( „Planul de 750 de MLD Euro, salvare sau şmecherie germană”,MARIUS GHILEZAN, Romania libera, 23.07.2020 )

 

Putină istorie despre demnitate natională

M-am gandit că ar fi util să reamintesc cum negociau inaintasii nostri. Iată un tratat de la  1460 intre Vlad Tepes, Domnul Tării Românesti si Mahomet al II-lea. Textul l-am preluat din volumul lui M.Mitilineu ( Colectiune de tratatele si conventiunile României cu Puterile straine), publicat la Bucuresti, in 1874.

Concluziile le puteti trage singuri!

 

IMG_2788.jpg

IMG_2789