an2

Un aviz inutil pentru un referendum inutil

Mi se pare amuzantă procedura consultării parlamentului pentru referendumul anuntat de presedintele Iohannis. Nu este, neapărat, vina sa. Dar ce sens are să ceri (sa dai) un aviz, care, oricum este consultativ, pe o hologramă. Adică, să te pronunti nu pe intrebarea ce va fi adresată in cadrul referendumului ci pe „tema” pe care o are in vedere presedintele. Un fel de cec in alb, până la urmă oricum inutil. Prin decret, presedintele Iohannis poate să formuleze, intr-un cadru foarte larg a ceea ce inseamnă, de exemplu, lupta impotriva coruptiei, o intrebare  ce nu va mai putea fi cenzurată in niciun fel până la referendum pentru că invalidarea eventuală, ulterioară, de către CCR nu va putea anula efectele politice ale campaniei si ale votului respectiv. Ce părere ati avea de o formulare de genul :” Sunteti de acord cu introducerea pedepsei cu moartea pentru infractiunile de coruptie?” Existând si votul consultativ, anterior, al Parlamentului…

Eu cred că, in  conditiile necunoasterii intrebării ce va fi adresată la referendum, votul in Parlament ar fi trebuit să fie de abtinere.

Asa cum scriam in urmă cu câteva zile, tema coruptiei, respectiv a luptei anti-coruptie, a fost extrem de suculentă, politic, in ultimii 15 ani. Alimentată si din exterior, ea a permis „fezandarea” politicienilor si a oamenilor de afaceri români, in timp ce – ce să vezi? -, lupta asta a dus la ocuparea spatiului economic national, aproape complet, de către capitalul străin. Tratamentul indicat de MCV-uri a reusit, din pacate, pacientul e in sala de renimare, fără prea mari sanse de supravietuire.

Sigur, „coruptia” poate avea diferite semnificatii, lupta impotriva ei căpătând diverse forme.

Precizam, intr-o postare anterioară, că Primul Plan national de prevenire a coruptiei a fost adoptat de guvernul pe care l-am condus in 2001. Au urmat Măsuri de accelerare a aplicării acestui Plan, in 2002. In anul următor, a fost adoptată Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Tot in 2003, a vut loc revizuirea Constitutiei, fiind eliminată, spre exemplu, imunitatea parlamentarilor pentru fapte penale.

In anii următori, au fost adoptate Planuri nationale anti-coruptie de către toate guvernele care au urmat. Pentru perioada 2005-2007, pentru perioada 2008-2010, 2010-2012, 2012-2015.

Ultimul Plan national anticoruptie a fost adotat, prin HG nr 583/2016, in august anul trecut, de către guvernul Ciolos si vizează perioada 2016-2020. Si nimeni nu a cerut anularea acestui act normativ. Ceea ce arată că nimeni nu este, de principiu, impotriva luptei anti-coruptie.

Si atunci care ar fi rostul referendumului lansat de presedintele Iohannis?

images

„Jos Guvernul Ciolos!”

Se pare că, incepând din această seară, in pietele din România se va scanda si „Jos Guvernul Ciolos!” Explicatia e simplă. In timp ce sute de mii de oameni demonstrau pentru abrogarea OUG 13, s-a descoperit că, de fapt, Guvernul Ciolos, prin inactiune – nu a intervenit printr-o ordonantă de urgentă pentru a pune in aplicare intr-un interval de 45 de zile, decizia Curtii constitutionale – practic a determinat dezincriminarea infractiunii de abuz in serviciu. Si a celei de peste 200 000 lei dar si a celei sub 200 000 lei. Mai simplu si mai eficient.

Aceasta a fost solutia dată de o Curte de Apel din tară, hotărârea fiind definitivă. Detalii găsiti pe Luju.ro.

In aceste conditii, protestele vor continua dar vor fi, se pare schimbate pancartele. Totusi,  si acestea vor fi culese de criticul de artă Pavel Susară pentru a fi expuse la Muzeul Satului.

14-02-2017-portrait

Marti, lansare de carte la Fundatia Titulescu

Fundația Europeană Titulescu, împreună cu Centrul de Cercetare, organizează marți, 14 februarie 2017, începând cu ora 16:30, lansarea volumelor „Queen Mary of Romania (Letters to Her King, Letters to Her Mother).”

Autor: lect. univ. dr. Sorin CRISTESCU.

Cu alocuțiuni din partea:

Acad. Dan BERINDEI
Bogdan HRIB
Lect. univ. dr. Sorin CRISTESCU

Moderator: Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE

Evenimentul este organizat cu sprijinul MBL COMPUTERS SRL – Domnul Nicolae BADEA – și va avea loc la Casa Titulescu, Șos. Kiseleff, nr.47, sector 1, București.

Așteptăm cu interes prezența dumneavoastră la eveniment.Lansare de carte

fullsizerender

Confesiunile Sf. Augustin si numirea procurorului general

„Confesiunile” Sfântului Augustin reprezintă una dintre lecturile mele favorite. Născut in anul 354, undeva pe teritoriul actualei Algerii, Aurelius Augustinus notează in lucrarea sa, „Confesiuni”, intrebările pe care si le-a pus de-a lungul vietii, incepând din copilărie, indoielile pe care le-a avut si răspunsurile pe care si le-a dat, mai ales in legătură cu sensurile credintei. „Prizonier”, timp de un deceniu al maniheismului, el simplifica trăirile ca optiuni definitive intre rău si bine. Mai târziu,  a renuntat la manihei si la religia lor, convertindu-se la „dreapta credintă”.

Observ, din păcate, in societatea noastră, revenirea  la conceptia maniheistă, in ideea că unii sunt excusiv  buni iar altii exclusiv răi.

Spre exemplu, opiniile procurorului general Augustin Lazăr. Pare că pentru el, procurorii sunt – toti – buni, in timp ce oamenii politici sunt – toti – răi si ei „ar trebui monitorizati” pentru că, se pare, ei sunt fie penali, fie potential penali. Această abordare transpare si in propunerea sa de modificare a statutului procurorilor – intruchipări ale binelui – in „oglindă” cu cel al judecătorilor.

Prin revizuirea constitutională din 2003 –  initiată si realizată de PSD – a fost consolidat statutul de magistrati pentru procurori. Unii s-au intrebat si atunci si se intreabă si acum dacă nu era mai potrivită mentinerea statutului lor de „avocati ai statului”.

Mi s-a părut interesat, in contextul actual, faptul că procurorul general Augustin Lazăr a publicat pe pagina de Facebook a Ministerului Public, un punct  de vedere în legătură cu procedura de numire a procurorului general.

„Ministerul Public reiterează ca fiind obligatorie o procedură ‘în oglindă’ în ceea ce privește numirea în funcție a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Este necesar ca nu doar președintele Înaltei Curți să fie numit la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, ci și procurorul general al României. Numai o asemenea procedură oferă garanția respectării principiilor stabilității și independenței procurorului, precum și a îndeplinirii rolului Ministerului Public de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor”.

Procedura actuală prevede că procurorul general este numit de președintele României, la propunerea ministrului Justiției, cu avizul CSM.

Ceea ce nu ne spune dl Augustin Lazăr este faptul că solutia propusă de el a fost solutia propusă, in 2004, de guvernul PSD, pe care l-am condus. In 2005, Traian Băsescu si echipa sa au modificat, prin asumarea răspunderii in parlament, modificarea de numire, (propunerea urma să fie făcută de ministrul justitiei) oferind posibilitatea procurorului comunist, Monica Macovei, ministrul justitie,  să schimbe  sefii parchetelor de atunci. Ceea ce s-a si intâmplat. Sper că vă aduceti aminte. Unde era atunci Augustin Lazăr? A protestat cumva? Acum, pentru că executivul este dominat de PSD, ar trebui schimbată schimbarea? Cool!

Trebuie să recunosc, totusi, că ,intre timp, si eu mi-am schimbat părerea. Procurorul general este normal să fie propus de către ministrul justitiei, deoarece conform art 132 alin 1 din Constitutie, „procurorii isi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al CONTROLULUI IERARHIC, SUB AUTORITATEA MINISTRULUI JUSTITIEI”. Si, de aceea, este normal ca propunerea să plece de la ministrul justitiei, sub a cărui autoritate se află procurorul general. E adevărat, in ultimii ani, a părut că ministrii respectivi nu au stiut lucrul acesta…

Pe de altă parte, unii ar putea propune să se introducă  un aliniat nou in Constitutie, la art 125 – referitor la statutul judecătorilor, „in oglinda” cu cel referitor la procurori, care să sune in felul următor: „judecătorii isi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al CONTROLULUI IERARHIC, SUB AUTORITATEA MINISTRULUI JUSTITIEI”.

Si pentru a fi consecventi cu solutia „in oglindă”, locul procurorului, in sala de sedintă, ar trebui mutat pe podium, alături de cel al judecătorului. Sau să fie impreună in camera de deliberare, ceea ce acum nu se intâmplă.