Este PSD in buzunarul lui Agent Green?

Ieri, după indelungi consultări, guvernul a adoptat o ordonantă de urgentă privind metodele de interventie imediată pentru specia de urs brun. Obiectivul principal este acela de a proteja viata si integritatea corporală a persoanelor, in conditiile inmultirii incidentelor produse de ursii care pătrund in intravilanul localitătilor.

Ordonanta prevede folosirea graduală (succesivă) a unor metode de interventie in astfel de situatii: alungare, tranchilizare si relocare sau extragere prin eutanasiere ori impuscare. Echipele de interventie sunt formate din primar, jandarmi, medic veterinar si personal tehnic de specialitate – angajat al gestionarului terenului respectiv (eventual personalul tehnic de specialitate al Gărzii forestiere). Se prevede crearea unui Sistem de monitorizare din care fac parte Agentia natională de protectia mediului, Garda Natională Forestieră, ANSVA, unitătile administrativ teritoriale si Centrele de reabilitare/ingrijire (pentru puii de urs capturati). Pe această bază, se infiintează un registru national al alungărilor, tranchilizărilor si relocărilor ori extragerilor prin eutanasiere sau impuscare a exemplarelor de urs. După fiecare actiune de interventie, in 24 de ore, se intocmeste un raport al evenimentului (identificat prin sesizare de către cetăteni la 112).

Deci, aceste interventii nu au nicio legătură cu vânătoarea. Solutia impuscării (atunci când e necesară) este prevăzută pentru „personalul tehnic de specialitate (pădurari), nu pentru membrii asociatiilor de vânătoare. Este vorba de interventii de legitimă apărare a comunitătilor locale fată de un risc major la adresa vietii si bunurilor locuitorilor lor.

Ce au inteles liderii PSD din această ordonantă (pe care probabil că nu au citit-o. Vă redau, mai jos comunicatul lor:

„Voi sunteţi problema, nu urşii! OUG-ul ticălos adoptat azi de Guvernul Cîţu lasă urşii – simbolul României, în bătaia puştilor nemiloase ale vânătorilor de trofee! PSD solicită Avocatului Poporului să conteste la CCR această ordonanţă odioasă a Guvernului! Uciderea lui Arthur a fost doar începutul! Decimarea în masă a urşilor bruni este de astăzi legiferată de Guvern!

Înainte de a da practic drumul la împuşcarea la liber a urşilor, Guvernul ar fi trebuit să ia măsuri pentru ca animalele să nu mai ajungă în zonele locuite de oameni. Pentru că ursul nu merge la terasă, Cîţu! Şi nici nu e pasionat de petreceri wow! În schimb, voi le-aţi tăiat pădurile şi le-aţi distrus habitatul!

Nu aţi alocat niciun ban pentru a fi hrăniţi în pădure şi nu aţi protejat zonele aflate în pericol cu garduri electrice. N-aţi făcut nimic, dar acum daţi liber la împuşcat! Fără milă, fără remuşcări şi fără nicio jenă! În contrapartidă, Cîţu şi toţi incompetenţii săi din Guvern ar trebui de urgenţă relocaţi! Au făcut destul rău României!”

Câteva comentarii:

  1. „voi sunteti problema, nu ursii”. Eu cred că sunt DOUA probleme distincte.
  2. „OUG-ul ticălos”. O formulare pe care Vadim ar fi invidiat-o.
  3. „ursii- simbolul României”. Credeam că ursul este simbolul Rusiei.
  4. „bătaia pustilor nemiloase „. Impărtirea in pusti nemiloase si pusti miloase pare o descoperire mai recentă a social-democratiei.
  5. „ale vânătorilor de trofee”. Dacă liderii partidului sau consultantii lor ar fi citit textul OUG (poate că era un efort prea mare), ar fi aflat că trofeele (craniul si blana) rămân in proprietatea publică a statului .
  6. „ordonantă odioasă”. De ce ‘odioasă”? Pentru că nu se ocupă de „salarii si pensii, de inflatie” ci doar de viata cetatenilor?
  7. „Uciderea lui Arthur a fost doar inceputul”. Inteleg că acel episod a fost foarte dureros pentru PSD. Arthur pare că a fost foarte apropiat de partid.
  8. „Decimarea in masă”. Formularea este putin neclară. Sunt oare informatii la partid că urmează să fie impuscati 10% din populatia de ursi?
  9. „impuscarea la liber”. Poate că cei care au scris textul ar fi trebuit să citească OUG pentru a vedea conditiile extrem de restrictive. E aproape la fel ca la vânătoarea de licurici – numai unii au voie.
  10. „ursul nu merge la terasă, „nu e pasionat de petreceri”. Se pare că nu mai e chiar asa. Au ajuns pe multe terase.
  11. „voi le-ati tăiat pădurile si le-ati distrus habitatul”. Partial adevărat dar cresterea populatiei de ursi este o cauză la fel de adevărată.
  12. „nu ati alocat niciun ban pentru a fi hraniti in pădure”. Propun ca guvernul să dea banii iar cei care au scris acest text să meargă in pădure să ducă mancarea pentru ursi.
  13. „nu ati protejat zonele aflate in pericol cu garduri electrice” (probabil că e vorba de case dar si de drumurile pe care merg copiii la scoală, etc). Nu cred insă că liderii partidului sugerează locuitorilor din anumite localităti să trăiască in spatele unor garduri de sârmă ghimpată.
  14. „in contrapartidă, Citu si toti incompetentii săi din guvern ar trebui de urgentă relocati”. Final apoteotic. Serios, profesionist!

Mi-e greu să inteleg acest mod de abordare. Stiu că stnga europeană iubeste ecologismul, progresismul, LGBT dar cred că stânga românească ar trebui să-si construiască propriul mesaj. Mai ales că s-ar putea să avem alegeri prezidentiale anticipate.

PS. Am adăugat o poză cu Hrusciov la vânătoare de urs in România. Unii spun că atunci s-a decis retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul nostru.

Nicolae Manolescu, Scrisoare deschisă către Președintele României („România literară” nr. 30/ 2021)

„V-am ascultat cu mare atenție zilele trecute vorbind despre proiectul România educată. Despre proiect, ne-ați informat cu oarece timp în urmă. Abia acum însă aflu care sunt ideile principale. E probabil vina mea. Nu am nicio informație legată de cei cu care v-ați consultat, cu excepția, desigur, a ministrului Învățământului sau a altor înalți funcționari guvernamentali, indispensabili, firește, în dificilul și necesarul proces al reformei școlii românești. N-am pretenția de a fi apelat la mine, deși m-am pensionat după 53 de ani de învățământ și am fost coautor de manuale de liceu. Am o vârstă la care nu-mi mai pot oferi ajutorul. Dar aș fi vrut să știu pe cine vă întemeiați când propuneți măsurile de reformă. Diferitele instituții care au un rol în învățământ nu-mi inspiră încredere. M-am informat de curând cu privire la examenul de bacalaureat, ediția 2021, și am constatat grave deficiențe în alcătuirea subiectelor. E un exemplu. V-aș putea oferi multe altele, îndeosebi instituționale. Cine se află în spatele acestor instituții n-am idee. Pe site-urile lor nu există niciun nume. 

Sunteți profesor ca și mine și sunt convins că știți că nu putem reforma instituțiile, dacă nu avem sprijinul oamenilor competenți. Problema oamenilor este esențială în toate reformele. N-am crezut niciodată în marxism, dar o întrebare a lui Marx mi-a rămas în minte: „Cine-i educă pe educatori?“ Ce încredere pot avea în anonimatul deplin al celor la experiența și competența cărora ați apelat? Mai ales când aflu că ați fost convins să propuneți, cu toată dubla dv. autoritate, ca dascăl și ca Președinte, destule măsuri care sunt, în cel mai bun caz, discutabile. Nu vreau să le enumăr, ca să nu abuzez de răbdarea dv., în cazul în care aceste rânduri vor avea șansa să vă ajungă la cunoștință. Mă voi mărgini la una singură, dar pe care o consider foarte importantă. 

Aș porni chiar de la titlul proiectului: România educată. Domnule Președinte, ca să fie educată, România trebuie să fie instruită. Educația fără instruire este rodul operei comuniste de spălare a creierului. Educarea tinerilor în spiritul valorilor naționale, occidentale, democratice n-are nicio șansă în lipsa cunoașterii profunde a acestor valori. 

Nu poți respecta ceea ce nu cunoști. Un om neînvățat n-are nicio aplecare spre respectul acestor valori. Învățarea este primordială, educarea vine la rând. Păcatul originar al școlii românești actuale este moștenit din trecutul regim. Comuniștii n-aveau niciun interes să ne instruiască: interesul lor era să ne manipuleze intelectual și moral. Profitând de ignoranța noastră. Susțin de mult această idee. 

Eram parlamentar când a fost adoptată prima reformă postdecembristă a școlii. Am atras atenția Senatului că a pune educația înaintea învățării constituie o gravă eroare. N-am fost ascultat. Ministerul de resort se numește și astăzi Ministerul Educației. Nu al Învățământului, cum l-aș fi botezat eu. Sau al Instrucțiunii Publice, ca înainte de război. Consecințele se văd și astăzi în declinul care pare, vai, inexorabil, al școlii românești. Nu e vorba de un cuvânt sau altul: e vorba despre o concepție. l a vârsta mea, Domnule Președinte, nu mai cred în reforme-minune. Dar cred în oamenii pricepuți. 

Sunt un fan al competenței în orice domeniu. Aveți dreptate să puneți punctele pe i în multe privințe și nu, în ultimul rând, pe necesitatea finanțării cuvenite a școlii. Aveți dreptate să afirmați că ocazia oferită de PNRR nu trebuie ratată, cu miliardele ei de euro consacrate învățământului. Vă implor, Domnule Președinte, să nu puneți carul înaintea boilor, cum spune vorba românească: oricât de importanți ar fi banii, oamenii sunt cei care contează cu adevărat. 

Școala românească duce lipsă de oameni devotați și pricepuți. N-am de gând să pun în aceeași oală toată dăscălimea, cum am numit-o totdeauna cu o tandrețe anti-caragialiană. Foarte mulți profesori mi-au fost studenți. Le-am coordonat lucrări de gradul I, teze de licență și de doctorat. Nedumerirea mea se referă la acei funcționari care compun comitetele și comisiile ministeriale, inspectoratele școlare și care decid nu doar de programa școlară, dar și de subiectele de bacaulareat, de reforma pe care o doriți dv. înșivă din toată inima. Ați remarcat probabil faptul că unii dintre ei, consultați de presa scrisă și de media, își zic experți în educație, așadar nu profesori. 

Atrag înalta dv. atenție asupra dezastrului (îmi măsor, ca de obicei, cu grijă cuvintele) instituțional din învățământul românesc. Se face tot mai puțină școală în România. Cam totul e de mântuială. E și o problemă de subfinanțare sau de infrastructură, desigur, dar problema cea mai gravă ține, în acest caz, ca și în altele, iertați-mă, de oamenii președintelui. La figurat și la propriu. 

V-am ascultat, Domnule Președinte, și sunt sigur că ați vorbit dintr-o convingere profundă și dintr-un interes major față de soarta generațiilor viitoare, pe care le formează școala de astăzi. Îmi permit în încheiere o remarcă: n-ați menționat nici o dată în discursul dv. învățarea și educarea limbii române. Profesorul de limba și literatura română din mine nu vă iartă pentru această omisiune. Limba română este principalul bun național, începutul și sfârșitul a toate. 

Cu mult respect, Nicolae Manolescu”