Mi-e greu sa cred ca vom putea avea o abordare consensuala a partidelor din Coalitie in cadrul guvernarii, in conditiile in care ele nu reusesc sa faca unele compromisuri, respectandu-si, reciproc, trecutul. PSD si PNL au reusit, partial, deoarece au parcurs, impreuna, perioada de tranzitie de dupa 1990. In plus, au invatat ca evenimentele din trecut trebuie judecate in contextul lor –Revolutia in contextul schimbarilor din Europa si din Uniunea sovietica, a interferentelor diferitelor servicii de informatii din Est sau din Vest sau din vecini; mineriada din 14-15 iunie in contextul refuzului celor din Piata Universitatii de a accepta rezultatul votului din 20 mai, judecarea evenimentelor din 14-15 iunie fara a aminti intamplarile din 13 iunie – incapacitatea armatei si a politiei de a actiona, fiind victimizate din cauza Revolutiei. Sigur, niciodata nu va putea fi justificata moartea unor oameni – victime ale acelor evenimente iar durerea rudelor, a prietenilor lor sunt firesti. Dar multi din cei care judeca in alb si negru acele vremuri, repet, contextul acelor intamplari le este necunoscut sau, pur si simplu, a disparut din cauza amintirilor celor dragi.
Pe de alta parte, cum scria fostul meu conducator de doctorat, intr-un volum publicat inainte de razboi in Franta, revolutiile au loc prin exercitarea de catre popor a dreptului la insurectie, avand ca justificare incalcarea de catre guvernanti a Contractului social. In astfel de momente, vechile reguli sunt contestate si se pregatesc noi asezari constitutionale. Altfel, am fi fost toti (sau cei mai multi) considerati vinovati pentru indemn la executia sumara a sotilor Ceausescu.
Ce vreau sa subliniez este faptul ca rezultatul acelor evenimente a creat conditiile unor schimbari majore in societatea noastra. Ar fi putut fi altfel cu alti conducatori? Probabil. Mai bine, mai rau? Nu stiu si nimeni nu stie. Erau mai bune camarila regala si rotativa guvernamentala a lui Carol al II-lea decat baronii locali din timpurile noastre? Putem da raspunsuri diferite.
Am invatat, din istoria filosofiei, ca atunci cand nu am raspunsuri sa suspend intrebarile.
Mi se pare insa ca acum ar fi important sa ne impacam cu propria noastra istorie, asa cum au facut si alte popoare. Sa incetam sa ne uitam in oglinda retrovizoare si sa privim spre viitor.
Înțeleaptă abordare și scriere. Păcat că nu va avea ecou în peștera cu troglodiți,acolo unde ar trebui făcută curățenie generală. Așa lucrează uneori istoria…
Ca de obicei foarte pertinente și înțelepte observațiile dumneavoastră. Dnul Ion Iliescu a fost un comunist asumat, care datorită contextului politic internațional a trebuit să-și schimbe stilul de condus din mers; după ce ai fost educat și ai muncit într-un anume fel acest lucru este dificil. Eu consider că el a făcut-o cu succes și mai ales consider că a dorit binele țării precum și a poporului român. Mai mult în acele momente nu se putea. Acum când suntem complet pe “mâna” UE este bine oare ? Tot contextul politic internațional va influența politica din România, ceea ce este cumva normal. Nu putem și nu este bine să ne punem
contră curentului… nici nu ne permitem de fapt.
Perspectiva Istoriei trebuie să fie alta. Istoria nu trebuie învățată doar prin prisma unor înșiruiri de fapte sau a unor judecăți simpliste de bine și rău. Din contră, studiul său riguros are rolul esențial de a ne ajuta să descoperim cauzele și efectele evenimentelor care au modelat societatea și nu numai a noastră.
Așa cum în cazul lui Tudor Vladimirescu, Pașoptiștilor sau domnitorului Brâncoveanu, înțelegerea complexă a contextului politic și economic ne permite să vedem nu doar momentele de conflict, ci și caracterul transformărilor sociale profunde care au generat faptele.
A învăța din istorie înseamnă a extrage lecții care ne pot ghida spre soluții inovative, uneori politice, pentru problemele actuale, astfel încât să construim un viitor stabil și prosper predictibil.
Mai presus de orice, adevărata reconciliere cu trecutul vine din capacitatea noastră de a înțelege și de a folosi istoria ca un instrument de progres, nu ca un prilej de polarizare sau etichetare simplistă.
Matematica nu o studiem pentru a ne dezvolta neuronal, ci pentru a o aplica în mod practic în activitățile cotidiene. La fel este și cu Istoria.
Nimeni nu poate face o analiză mai corectă și mai completă,D-le A.Nastase. Cine are ochi și urechi sa ia în seamă ceeace spuneți.
Domnule Nastase, in mod normal as fi printre primii care apara ideea ca nici legea, nici moralitatea nu se aplica retroactiv. Chiar daca nu sunt absolvent de drept, cunosc si eu principiul juridic fundamental din dreptul international „nullum crimen sine lege”.
In Vest – pentru ca tot adoptam orbeste trenduri, principii si valori de acolo – s-a ajuns la forme grotesti, precum derapajele miscarii MeToo sau demersurile celor care darama statuile lui Lincoln pe motiv ca „a avut si el sclavi” (ceea ce nici macar nu este adevarat). Exista si un nume pentru astfel de exagerari: political posturing si virtue signalling.
Revenind la discutia dumneavoastra, vad 3 probleme.
Unu la mana, Romania a fost singura tara din fostul bloc estic in care tranzitia de la comunism la capitalismul salbatic a fost sangeroasa, deci se putea si altfel.
Doi la mana, crimele impotriva umanitatii sunt suficient de grave incat sa fie imprescriptibile, atat acum cat si la momentul cand au avut loc evenimentele in cauza. Deci nu vorbim de virtue signalling sau political posturing in acest caz.
Trei la mana, impacarea presupune si asumare, iar partidul nu trebuie confundat cu persoana. Nu stiu cum vedeti dvs. lucrurile, dar gestul de a-l onora cu doliu national si funeralii de stat nu arata nici asumare, nici distantare fata de Ion Iliescu.
Cand „in joc” sunt crime impotriva umanitatii, nu este normal sa ne ascundem in spatele solidaritatii de partid, protocolului de palat sau chiar legislatiei in vigoare, care in fond putea fi schimbata cu o ordonanta de urgenta.
Poate ca nu am aflat eu dar nu cred ca Ion Iliescu sa fi fost condamnat pentru vreo infractiune sau contraventie.
Ce spuneti este adevarat, dar la fel de adevarat este si ca „necondamnat” nu inseamna „exonerat”. CEDO a constatat ani la rand ca Romania a gestionat prost dosarele din 1989–1990. In aprilie 2025, procurorii au retrimis in judecata dosarul Mineriadei. Crimele impotriva umanitatii nu se prescriu nici in dreptul roman, nici in dreptul CPI, iar Iliescu a murit inainte de orice verdict.
Dincolo de opinii – ale indivizilor sau ale institutiilor – inregistrarile de la ROMEXPO din 15 iunie 1990 in care Iliescu le multumeste oficial si public minerilor, sunt la doar cateva click-uri distanta. La fel si discursurile din 14–15 iunie, in care le cere sa reocupe Piata Universitatii, urmate de multumiri pentru „inalta disciplina civica”.
In calitatea dvs. de fost prim-ministru (unii ar spune cel mai bun din ultimii 35 de ani) si profesor de drept, va intreb un singur lucru: in anul 2025 e corect ca, privind aceste inregistrari, sa ne mai purtam precum vanatorii de fantome care cauta semne vagi de poltergeist intr-o filmare intunecata, sau a venit timpul sa privim adevarul in fata si sa-l spunem?
Absolut de acord cu inteleptul indemn de a ne impäca cu propria noasträ istorie – singurul MARE impediment de depäsit ar fi stabilirea faptelor REALE desfäsurate in istoria Romaniei färä a face – f f important – scenarii cu verdicte apodictice contrafactuale imposibil de contraargumentat logic , de genul „DACÄ …. ATUNCI ” in sensul de ex. cä DACÄ Regele Mihai nu era silit sä abdice la 30.12.1947 … A T U N C I Romania AR FI AVUT O DEZVOLTARE MULT MAI BUNÄ , DACÄ CEAUSESCU ERA INLÄTURAT IN ANII 80 ‘ PRINTR-O LOVITURÄ DE PALAT A PCR-ULUI GEN HRUSCIOV OCTOMBRIE 1964 etc.etc. ATUNCI … etc.etc. Asta ar fi o conditie sine qua non. A doua conditie ar fi cum am spus recunoasterea neechivocä a unor fapte REALE SI ACEST LUCRU E GREU DE REALIZAT STIMATE dle ADRIAN NÄSTASE : vä intreb de ex. cu tot respectul pt. meritele lui Ion Iliescu – a fost Dansul in perioada Decembrie 1991 (dupä referendumul POZITIV pentru NOUA CONSTITUTIE DEMOCRATICÄ din 1991 si intrarea ei in vigoare) panä in Octombrie 1992 avand toate prerogativele de Presedinte constitutional pe care le-a si exercitat prin nenumärate Decrete, numiri incheieri si semnäturi de tratate ; A FOST PE PERIOADA ACEASTA I O N I L I E S C U UN PRESEDINTE CU MANDAT CONSTITUTIONAL (CHIAR MAI SCURT) SAU NU ? Mai general intrebat : a exercitat dl. Iliescu douä mandate constitutionale 1991-1996 si apoi 2000-2004 SAU TREI MANDATE – din care unul e evident NECONSTITUTIONAL – cele 3 mandate fiind 1991-1992 (oct.) 1992-1996 si apoi 2000-2004 ? Sigur cä CCR-ul i-a dat voie sä candideze si in 1996 sau in 2000 dar cum rämane cu impäcarea cu istoria noasträ care nu precizeazä nici acum clar dacä importantul Presedinte Ion Iliescu a exercitat douä sau trei mandate de presedinte constitutional ? Petru Bucur. PS. Indemnul de a ne impäca cu propria istorie este totusi, cred, foarte binevenit cel putin in intentia realä de pe BLOG a unui important bärbat de stat ca Domnia Voasträ fie el si cu douä condamnäri penale mai mult sau mai putin drepte recte echitabile dar imposibil de negat ca fiind un fapt istoric de netägäduit !
Întrebare de baraj, ce credeți, cine l-ar fi sfătuit pe Ion Iliescu să folosească tăvălugul minerilor? Existau probabil informații legate de tensiuni în Valea Jiului, care au fost exploatate prin vectori precum M.Cosma? Adică dumneavoastră ce credeți, la ce nivel al serviciilor de informații sau mai exact cine a avut ideea mineriadei?
Nu stiu cine l-a sfatuit. Stiu insa ca in fata sediului unde era Ion Iliescu (acum sediul guvernului) nu era gardul construit mai tarziu si ca protectia cladirii au asigurat-o femeile de la APACA. Politia si armata erau ocupate sa explice cum a fost cu Revolutia.
Cuvinte intelepte de la un om intelept, cultivat si cu o vasta experienta de viata,
Impacarea cu istoria noastra este o pre-conditie pentru mai putina ura.
Sunt insa sceptic ca acest indemn va fi mai important decit chemarea la Untold, sau ca hotii nostri de toate etniile vor lasa portofelele romanilor in buzunare pentru un moment, derutati fiind si cu gura cascata sa auda niste cuvinte bizare pe care nu le inteleg.
Violenta e mult mai distractiva si productiva – pe termen scurt – decit pacea. Societatea per ansamblu insa realizeaza, cu greu, ca fara o ordine sustinuta, echitabila, pe termen lung, in pace si concordie, nu exista progres la scara. Exista progres violent, de care beneficiaza din ce in ce mai putini, in aceasta ordine. Consecinta? Mereu avem cite o resetare, un „ab initio” si o „tabula rasa”.
Un sistem inteligent (celular, computer etc) care e mereu resetat nu are cum sa functioneze optimal. Vezi toate update-rile cu noi sisteme de operare, noi versiuni care le incurca pe cele vechi. Aceasta lume artificiala e facuta dupa imaginea noastra, si la un moment dat, va hotari „suveran” ca nu e eficient asa, si e nevoie de o Revolutie pentru a obtine independenta de rasa umana. AI invata din istoria umana…si invata si despre Revolutie.
Pe mine mă doare sufletul de ce se întâmplă cu noi românii. E de neînțeles și păgubos lipsa de judecată la rece ignorând contextul în care s-au produs multe evenimente. De ce alții sunt vinovați noi nu. Mulțumim. Domnule Adrian Năstase că ne mai dai răspunsuri și chiar ne confirme unele judecați
În sfârșit, cineva care pune evenimentele in ordine! Nimeni nu vrea sa si amintească de 13 iunie!
Doamna Oana Toiu a facut aceasta vizita in Ucraina, si se observa un nou dinamism in modul in care autoritatile romane angajeaza pe cele ucraeniene.
Care este totusi interesul romanesc, in afara de cel al pacii, securitatii, si al participarii Romaniei la reconstructia Ucrainei? Ar trebui sa fie, si nu in subsidiar, despre drepturile romanilor din Ucraina, mai ales cele legate de educatia in limba romana si respectarea drepturilor religioase ale romanilor intr-o biserica a lor, romaneasca.
Comunicatul MAE arata ca:
„În cadrul vizitei la Cernăuți, Ucraina, ministrul afacerilor externe Oana Țoiu s-a întâlnit cu reprezentanții comunității românești.
Ministrul afacerilor externe a reiterat sprijinul autorităților din România pentru protecția drepturilor acestora, inclusiv în domenii precum cel educațional sau al libertății religioase. La rândul lor, membrii comunității românești au prezentat, pe larg, principalele provocări și solicitări adresate anterior autorităților ucrainene.”
Si daca romanii de acolo au prezentat „principalele provocari”, nu ar trebui sa le stim si noi care sunt, noi, ceilalti romani? O lista? Inteleg ca se foloseste un „limbaj diplomatic” dar el nu trebuie sa devina „de lemn”.
Insist ca e in interesul Romaniei sa ceara pe canale diplomatice Ucrainei sa se creeze o sectie de limba romana la Universitatea din Cernauti, unde ar putea functiona prin detasare profesori din Romania, si unde sa poata invata si studenti din Romania, in limba romana. Romania ar putea co-finanta aceast proiect, in final de prietenie si apropiere reala intre romani si ucraenieni. Si de ce nu si cu finantare europeana, daca e necesara?
Numele Universitatii conteaza mai putin, dar ar fi o dovada de curtuoazie diplomatica din partea Ucrainei sa accepte si un nume care denota si mostenirea romaneasca la aceasta Universitate.
Noi avem Universitatea Babeș-Bolyai la Cluj. De ce nu un echivalent la Cernauti, care ar arata si dorinta Ucrainei sa fie cu adevarat prietenoasa cu vecinii si minoritatile de acolo, mai ales ca si romanii si maghiarii din Ucraina sunt incorporati si isi dau viata pentru Ucraina.
Romania poate sa se pozitioneze si ca o punte de intelegere viitoare intre Ungaria si Ucraina.
https://mae.ro/node/67200
In contextul deosebit de tensionat din Moldova, romanii nu prea inteleg de ce exista aceste acuzatii ca Moscova se implica in viata politica a „moldovenilor”. E adevarat, ei nu mai pot urmari propaganda rusa.
Rusia simte ca a pierdut controlul asupra Moldovei, a partii anexate de sovietici cu forta la URSS, cu acel Ultimatum mizerabil pentru romani si Romania, obligata sa isi cedeze Basarabia, asa cum ucraenienienilor li se cree azi sa cedeze teritorii Rusiei.
Putin evident vrea in Moldova o putere pro-ruseasca, si e incomodata de Romania, UE si SUA.
Condamnarea pro-rusoaicei Gutzul a facut porcushorul de propaganda al Rusiei sa guitze despre incalcarea normelor democratice in Moldova, ca si cum la Moscova exista pluralism politic autentic. Kremlinul da lectii de democratie lumnii cind ei isi elimina fizic candidatii politici indezirabili, care cad singuri fie pe scari, fie de la fereastra, fie sunt impuscati prin Moscova sau prin Spania. O propaganda ruseasca care insa ii tine energetici pe anti-romanii din Moldova.
Vizita privata a Presedintelui Dan in Moldova e de bun augur, dar cred ca el ar trebui sa se gandeasca la o modalitate de a vizita privat si Moldova si mai ales Ucraina, la Cernauti. Sa ia exemplu de la Orban care vine la Tusnad in fiecare an, daca nu de mai multe ori. Exact asa ar trebui sa procedeze si Presedintele Romaniei, sa mearga la Cernauti la Universitatea de acolo sa adune comunitatea romaneasca si sa discute cu ei de la om la om.
Nimic politic din vremea lui carol al 2-lea, făcut de el sau pentru el nu a fost de bun augur! Rotativa de care amintiți este a lui Carol 1, unchiul tatălui lui carol al 2-lea! De fapt, Carol 1 îi spunea lui P.P. Carp despre carolică ”că ăsta bun român este! Minte și fură ca unul din voi!” El este un monarh absolut jalnic, un paranoic dacă nu chiar scelerat, un cult al personalității nedepășit nici de NC, un antidemocrat, desființează partidele politice făcând unul singur, al lui, un părinte execrabil (îi dă voie Reginei Elena să îl vadă pe Mihăiță doar o dată pe an), un copil în aceiași notă (îi interzice Reginei Maria să-l mai vadă pe fostul iubit, colonelul canadian) etc, viața politică internă făcută praf, de scandaluri gen Skoda, nu mai vorbim, (a spus Generalul Ion Antonescu, Ministrul de Război, atunci cam tot ce era de spus)! Cred că dacă se mergea până la capăt cu dezertarea mișelului, (când a fugit cu Zizi Lambrino la Odesa) cum a fost în cazul nepotului Mareșalului Prezan, lucru cerut insistent de Mareșalul Averescu (atunci general) era mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru el! p.s am făcut un curs la Facultatea de Istorie ”Partide Politice în România interbelică” cu Dl Profesor Florin Muller, dar cu permisunea Dvs atașez un file audio în același sens al profesorului Cosmin Ștefan Dogaru! https://static.srr.ro/files/AUDIO/2021/2021-12/2021-12-07/rotativa_site_6_dec_21.mp3
Stiti cumva cum a ajuns Iliescu din ultimul pe lista cu voia dv. primul? Cine l-a pus presedintele CFSN si cum dadea el decrete in calitate de presedinte in primele zile ale revolutiei? Eu n-am aflat nici azi.