Negociatorul-șef al aderării României la Uniunea Europeană, Vasile Pușcaș, profesor și diplomat clujean, a transmis publicației Cluj24 gândurile sale la împlinirea a 20 de ani de la încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.
„Cu toții ne-am întrebat ce grozăvii ne așteaptă ca urmare a alegerilor prezidențiale din 8 decembrie 2024. Nu vom afla răspunsul deoarece acel scrutin a fost anulat și va fi reprogramat. Personal, asociam astfel de interogații chinuitoare cu o altă zi de 8 decembrie, cea din 2004. Atunci am închis și ultimul capitol din negocierile de aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce însemna că drumul era deschis către decizia Consiliului European de a agrea rezultatul finalizării acelor negocieri și îndeosebi a conținutului Tratatului de Aderare. Evenimentul respectiv a trecut aproape neobservat deoarece românii trăiau ultimele zile dinaintea rundei a doua a alegerilor prezidențiale, care au fost la fel de contorsionate și pline de scandaluri ca și ceea ce am trăit în aceste zile.
„La București toți liderii politici erau în plin scandal electoral”
Pentru mine, ca Negociator șef al României, tot anul 2004 a fost un coșmar deoarece a fost un an electoral de la început până la sfârșit. Iar semnele îngrijorătoare au apărut încă din decembrie 2003 când Parlamentul European a cerut „înghețarea” negocierilor de aderare ale țării noastre.
Lucrându-se la o nouă strategie de extindere a Uniunii Europene, la Bruxelles se discuta despre scenariul ca România să stea la porțile Uniunii până la „Sfântu-Așteaptă”! Iar pe fondul campaniilor electorale românești din acel an au fost destui „mesageri” ai unor partide politice, grupuri de interese, așa-zise ONG-uri, elitiști autointitulați lideri de opinie etc. ce vizitau instituțiile europene și transmiteau sugestia de a nu se finaliza negocierile de aderare a României.
Tot atunci, importante componente ale administrației locale și centrale se arătau „obosite” să mai aplice programele de pregătire a aderării. Și Uniunea Europeană era în plin proces de prefacere, fiind aștepată parafarea și ratificarea unui Tratat Constituțional. Din octombrie s-au auzit voci politice în Olanda care se opuneau aderării României la UE. La începutul lui decembrie am reușit să temperăm acele atitudini olandeze, dar cu câteva zile înainte de 8 decembrie, la Comisie se știa că Finlanda se va împotrivi finalizării negocierilor României.
Iar la București toți liderii politici erau în plin scandal electoral, alții își făceau bagajele de plecare și nimeni nu avea timp și chef să stingă „incendiile” negocierilor de aderare. Firește că Negociatorul șef a trebuit să găsească soluții. Acesta a fost mediul intern și extern în care a trebuit să derulăm, în 2004, faza finală a negocierilor de aderare, desi populația continua să susțină acest proces într-un procent impresionant!
„Fluxurile internaționale de presă titrau că România nu va încheia în 2004 negocierile de aderare”
Împreună cu membrii echipei noastre de negociere am plecat la Bruxelles, în dimineața de 8 decembrie 2004, pentru ceea ce trebuia să fie închiderea ultimului capitol (Concurența) din cele 31. Deja negociam cu o Comisiei Europeană nouă, cea condusă de fostul premier portughez Barroso. Prima întâlnire am avut-o chiar cu președintele Barroso, urmând apoi discuții programate cu alți demnitari comunitari.
Președintele Barroso ne-a primit foarte zâmbitor, dar când i-am spus de ce suntem la Bruxelles, a replicat scurt că el va susține ceea ce va propune comisarul finlandez pentru Extindere, zicând că detalii vom afla când ne vom vedea cu dl. Olli Rehn. Cu acesta, întâlnirea era programată pentru ora 15. Între timp am vizitat alți demnitari europeni, dar aveam nerăbdarea de a mă afla în fața comisarului pentru Extindere. La ora 15 fix, dl. Rehn ne-a primit glacial și din start a spus că România nu va încheia negocierile, deoarece a primit semnale că în țara noastră mai sunt probleme cu îndeplinirea criteriilor de aderare, erau unele state membre care se opuneau (nu a menționat Finlanda!) și nici nu ar putea spune când Comisia va recomanda finalizarea negocierilor de aderare, putând fi în 2005, în 2006 sau altcândva. Foarte arogant și poruncitor a spus că deja a convocat o conferință de presă, la ora 15:30, ceea ce însemna că nu mai era dispus să asculte argumente din partea noastră. Am ieșit din cabinetul comisarului Rehn și am declarat că eu nu voi participa la acea conferință de presă deoarece era o abordare în afara principiilor agreate pentru negocierile de aderare. Plecând spre ieșire, m-am întors din drum și am intrat în sala de presă pentru a vedea limbajul pe care-l folosea comisarul european. A fost foarte sec și chiar a denaturant realitatea din România, iar pentru jurnaliștii acreditați la Bruxelles dl. Rehn le-a dat „știrea bombă”. La ora 16, deja fluxurile internaționale de presă titrau că România nu va încheia în 2004 negocierile de aderare. Desigur, cu satisfacție cinică, aceeași știre a năvălit și în redacțiile din România.
La ora 18 l-am sunat pe premierul Adrian Năstase, care era înaintea ultimei dezbateri televizate cu contracandidatul Traian Băsescu. I-am spus că într-o oră urmează să închid capitolul Concurență și, mai mult, vor fi declarate încheiate negocierile de aderare a României la UE, urmând ca în 9-10 decembrie să finalizez textul Tratatului de Aderare. Premierul a fost mirat și mi-a zis că el deja primise informări despre neterminarea negocierilor de aderare. I-am replicat că eu nu i-am transmis o astfel de informare, nu aveam timp de clarificări, dar așteptam de la dumnealui, în max 15 min., mandatul de a finaliza negocierile întrucât avusesem mandat doar pentru capitolul Concurență. I-am trimis rapid proiectul de mandat de negociere și l-am primit imediat cu semnătură. La ora 19 am intrat în sala de negociere și COREPER a agreat cu unanimitate închiderea capitolului Concurență și finalizarea negocierilor de aderare. Președinția olandeză a Consiliului UE s-a scuzat că, întrucât evenimentul s-a desfășurat într-un mod neobișnuit, nu a pregătit cupa de șampanie, promițând că o va dubla la reuniunea politică din 14 decembrie. Și s-a ținut de cuvânt!
„Drumul spre statutul de mebru al UE a fost foarte greu”
În 17 decembrie 2004, după alte „întâmplări neobișnuite”, Consiliul European a aprobat finalizarea negocierilor de aderare și a aprobat textul Tratatului de Aderare, care urma să fie semnat în primele luni ale anului următor. Am scris aceste amintiri la sugestia unui jurnalist care, în urmă cu 20 de ani, s-a străduit să informeze corect opinia publică românească despre procesul aderării la Uniunea Europeană.
Pentru contemporanii noștri, care astăzi nu știu cum s-a realizat aderarea la UE, le repet că nici la Bruxelles și nici în alte state membre, România nu a fost „țara dorită” ca membru în Uniune. Că drumul spre statutul de membru al UE a fost foarte greu, au fost nenumărate piedici interne și externe.
În 8 decembrie 2004 am putut spune că am trecut de toate barierele. Am finalizat negocierile de aderare cu toată opoziția publică a Comisiei Europene (apropo, de „neobișnuința cazului României”!). Desigur, în România nu s-a spus mai nimic despre acest drum, căci a fost o campanie electorală ce ținea cont doar de interese personale și de grup, cât mai puțin de interesul national, de binele Țării.
Iar după ce s-a terminat confruntarea politică a alegerilor a urmat bătălia politicianistă a acaparării cât mai multor avantaje personale și de grup, care se spera să fie amplificate după aderarea la Uniunea Europeană, în 1 ianuarie 2007. Redistribuția nedreaptă a beneficiilor aderării la Uniune a făcut ca euro-optimismul românilor să se diminueze tot mai mult și, pentru că liderii români se comportau în Uniunea Europeană ca și cum s-ar fi aflat în Fanar, milioane de cetățeni ai României au plecat să se integreze direct în statele evoluate din Uniunea Europeană.
A fost un cost de țară pe care nu l-am putut estima în timpul negocierilor de aderare, deoarece nu-mi puteam imagina că liderii politici din România vor refuza să gândească și să aplice o strategie post-aderare benefică tuturor cetățenilor români!”, a scris profesorul clujean Vasile Pușcaș.
Și la ce/cui folosit efortul dvs ? Le-ați predat totul pe tavă. Românii s-au ales doar cu firimiturile.
Mulțumim, atât dumneavoastră cât și domnului Vasile Pușcaș ! Aceasta-i România !
Să nu uităm că fără acel jurnalist…, cum l-o chema ( ?), am fi crezut, mai ales sau cel puțin astăzi, că România nu se poate desprinde de „tunelurile dacice ” ! Parcă se înțelege mai bine nicasianul „închiderea pentru a te deschide”, în acest context, atât timp cât nici de daci nu ne putem dezice…
Frumoase amintiri și istorice le-am putea numi. Nu știam fazele acestea, le-a scris undeva d-nul Pușcaș?
Cel mai bun si cel mai pro-european guvern.
VA FELICIT, d.le NASTASE. Ideea este ca astazi numarul celor ce inteleg sa actioneze in interes national este si mai redus decit cel de acum 20 ani… INCOMPETENTA, CORUPTIA SI INDOLENTA conduc aproape totul in aceasta tara… Consider ca prin INVALIDAREA alegerilor prezidentiale din 2024 in urma interventiei CCR [care nu are nicio atributie privind Decizia de INVALIDARE a alegerilor, SUBSTITUINDU.SE BEC si AEP] – STATUL DE DREPT ROMAN este redus la un stat fraudulos. Si nu regasesc o singura modalitate concreta prin care povestea sa se limpezeasca – ci doar certitudinea de a se musamaliza totul…. ACUM 20 DE ANI NU V.ATI IMPUS IN FATA EUROPEI PENTRU UN POPOR OLIGOFREN…. Ati condus cel mai bun guvern – RESPECT asta in mod deosebit.
In temeiul turor acestora, ACTIONATI ASTFEL INCIT VOTUL SA SE REIA URGENT. Numai in acest fel clasa politica romaneasca mai poate avea un cuvint de spus in fata POPORULUI ROMAN. Ati fost creditati maxim. DORIM SA VOTAM, nu sa fim martorii – in intervalul citorva zile – unor alegeri in stil alba-neagra… VALIDATE si apoi INVALIDATE, fara dovezi, ci in temeiul unor eseuri…/incercari debile de a manipula UN POPOR PREA DESTEPT pt a.i fi si bine vreodata…. In turul I am votat – CRISTI DIACONESCU, precizez pt a nu crea perceptia unui parti-pris.
Cu admiratie si respect, L.G. VASILE
Trecutul citeodata ne bantuie si de la stinga si de la dreapta, si de jur imprejur, dar in cazul asta trecutul e de sarbatorit.
Drumul integrarii europene a fost unul dur, controversat si nedrept in anumite aspecte fundamentale, inca din perioada Acordului de Asociere. Contextul politic tensionat, dificil din Romania a jucat un rol determinat in perceptia birocratilor europeni ca Olli Rehn, dar la fel au fost interesele altor competitori din Estul si Centrul Europei, care ne-au „luat fata”.
In acei ani noi eram barbarii care bateau la usa civilizatiei europene, si ne tratau ca atare, de sus si cu dispret. Coanei Europa insa mofturile nu i-au prins bine, pentru ca o dor oasele azi dupa atita superioritate (citeodata nemeritata). O ataca zi toti ce o detesta, si sunt multi, si bine platiti, de dusmanii Europei Unite.
Romania a fost intirziata in acest process si din cauze ce nu tineau de aroganta lui Rehn si a altora. Romania a fost chiar inapoiata politic, fiind nepregatita istoric din cauza, cred eu , a unui tip de comunism nationalist-izolationist al lui Ceausescu, care a lasat urme greu de sters.
Dl Puscas si echipa lui sub conducerea dlui Nastase a avut o misiune dificila, si un succes rasunator peste istoria Romaniei. I s-a acordat distinctia cea mai inalta in stat? S-au i-au retras-o si lui?
Vä rog, foarte distinse Domn Profesor Univ. Dr. Adrian Nästase, sä mä läsati si aici sä Vä räspund la ceea ce ati scris räspunzandu-mi mie la postarea dvs trecutä (Cum se mai simte democratia romanä) – in fond invocand art. 83 paragraful (2) – dacä V-am inteles bine in favoarea prelungirii legal „corecte” (in opinia Domniei Voastre) si cvasi-automate a lui Iohannis sine die la Cotroceni si mult peste cei 5 ani care se implinesc la 21.12.2024 prelungire, iatä, panä se incheie cu succes alegerile prezidentiale anulate acum de CCR la 6 decembrie. La sfarsit vä pun si intrebarea si sper impreunä sä gäsim un räspuns care sä nu fie pe placul lui Iohannis care v-a mazilit mega-meschin de la o chermezä la Cotroceni DUPÄ CE TOT EL VÄ INVITASE ! Apoi v-a retras si dupä aprox. 20 ani si decoratia ce vi s-a acordat de statul roman ! Iatä ce doresc sä vä scriu dupä ce m-am consultat aici cu mai multi corifei in drept constitutional : Faceti vorbire stimate Dl. Prim Ministru 2000-2004 despre, vä citez, art. 83 paragraf 2: Care este 100% corect redat : (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunera jurământului de Preşedintele nou ales. Or, un presedinte interimar, provizoriu „NOU ALES ” care evident depune imediat jurämantul pe 22 decembrie 2024 si astfel perfect constitutional il inlocuieste de urgentä pe Iohannis fiindcä acestui Presedinte „vechi” i s-a incheiat vrand nevrand mandatul (pe timp limitat de altfel) de 5 ani (FIX) exact la 21.12.2024. Presedintele interimar provizoriu – de ex. Presedintele Senatului etc. poate fi si AR FI UN EVENIMENT ISTORIC DE ANVERGURA MICII UNIRI DE LA 24.01.1859 CU DUBLA ALEGERE SURPRINZÄTOARE A LUI AL.I. CUZA poate fi nu väd chiar nici un impiediment dansa avand cetätenia romanä si chiar spunand cä a si votat MAIA SANDU (dacä o doreste desigur si CCR-ul o admite interimarä repet – asa cum – mutatis mutandis – a functionat de ex. Crin Antonescu pentru cateva zile in iulie-august 2012 dupä suspendarea lui Bäsescu de cätre Parlamentul (USL-ului) si care avea evident atributii limitate – panä la cel care iese invingätor la noua rundä din 2025 a prezidentialelor: oricum NU IOHANNIS dacä nu vrem sä ne batem joc de termenul repet extrem de fix panä la detaliul in zile – stabilit de Constitutie (5 ani sunt 5 ani pe bune si nu 5 ani si cateva luni sine die cä asa vrea el, Iohannis, ca sä „salveze” pasämite Romania läfäindu-se mai departe intr-un lux respingätor de opulent. Spiritul si litera Constitutiei impun in cazul de fatä, cred, un presedinte nou – dacä nu rezultat din prezidentialele (ratate din cauza fraudelor grave ) atunci dintr-un Presedinte NOU interimar provizoriu rezultat din colaborarea institutionalä dintre CCR si Parlamentul nou ales. Dar, recunosc, panä la 21.dec.2024 desigur Iohannis poate sä desemneze pe viitorul PM etc. asta da. Marea lui problemä de contencios constitutional ar incepe dacä vrea sä „troneze” in lux la Cotroceni si peste limita – linia rosie – de fix 5 ani (nu mai mult) cu argumentul f f subtire cä cine sä indräzneascä sä vinä sä-l dea jos (dacä ditamai namila de om s-ar opune) de la Cotroceni cand a zis-o cu maxim tupeu färä a avea langä el mäcar un jurist din Administratia Prezidentialä – cu temeinice cunostinte constitutionale panä se alege la alegerile prezidentiale viitoare unul nou pentru alti 5 ani ! Intrebare respectuoasä pt. dl. prof. Univ. : este exclusä varianta cu impunerea dintr-o colaborare fructuoasä dintre CCR cu Noul Parlament a unui Presedinte interimar provizoriu in locul lui Iohannis dupä 21.12.2024 ? Repet argumentul multor corifei constitutionalisti: Constitutia nu prevede in nici un fel cä acel „Presedinte NOU ALES” care depune jurämantul de inlocuire al vechiului Presedinte trebuie sä fie una si aceeasi persoanä cu invingätorul alegerilor prezidentiale anterioare. Multumesc mult pentru atentie ! Elisabeta Bucur
Lasati, nu va mai laudati, ca n-aveti cu ce. Mai bine nu intram in UE. De ce sa intram? Ca sa ne impuna aberatiile cu „ecologia”, inchiderea minelor, lichidarea intreprinderilor, „antirasismul”, „drepturile homosexualilor”? Ca sa bage la inchisoare oameni politici nevinovati si sa insceneze manifestatii „spontane”, cind nu le convine cum a votat poporul? Ca sa dea lovituri de stat?
Mai crede cineva in binefacerile apartenentei la UE? Poate doar imbecilii.