Puteți urmări mai jos dialogul cu Pavel Suian, pe Prima News.
Transmiteți:
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
- Partajează pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
- Partajează pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
Foarte corectă analiza. Ar putea servi drept ghid pentru guvernanții actuali și mai ales pentru MAE, altfel nu vom mai putea ieși din capcana în care am ajuns pregătită din exterior și acceptată cu zel din interior. Problema noastră e că, deocamdată, nu vedem forța politică în stare să pună în practică îndemnul ,,Deșteaptă-te române,, încât ne paște pericolul de a rămâne în ,,somnul cel de moarte în care te-adânciră….,, (lasă că și partea noastră de vină e pe măsură!), adică de a nu a nu mai avea viitor cu adevărat. Aripile noastre au fost tăiate și ce mai putem face este să ne târâm. Aici ne-a adus ,,victoria capitalismului,, cu lozincile lui mincinoase. Știu că e incomod și cei care au etichetele pregătite le vor și scoate imediat. Apropo, Eminescu nu va fi scris ,,Împărat și proletar,, cu ,,Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă….,, din plictis! Adevărul este că analiza trebuie aprofundată fără false pudori. Realitate este că trăim într-o criză permanentă. Criza are multe faţete, dar, în fond, este vorba de criza capitalismului ca sistem, care a răbufnit acum cu toată forţa. Cea morală se resimte ca o lipsă de repere şi idealuri, de perspectivă, cea economică şi financiară ca o bâjbâire între mereu aceleaşi reţete răsuflate. În ultimă instanţă, este vorba, în esenţă, de o gravă criză de sens: omul nu-şi mai poate defini şi înţelege rostul într-o lume în care devenirea înseamnă aşteptarea crizei următoare.
Acest mers cu spatele la viitor este determinat, în principal, de forţe oculte care aspiră la hegemonia planetară pentru a-şi conserva şi spori imensa bogăţie acumulată prin spolierea individului şi a naţiunilor. Partea văzută a icebergului este ofensiva multinaţionalelor contra naţiunilor. Sub acest tăvălug, primul care este sacrificat este individul concret şi, odată cu el, naţiunea căreia îi aparţine, prin destructurarea şi subminarea ei ca principal reper şi reazem al existenţei şi identităţii acestuia. Nu este de mirare că, în acest context, naţiunea, rostul şi viitorul ei, au devenit una din temele cele mai disputate. Ghemul contradidcţiilor contemporane şi găsirea de soluţii adecvate nu se poate face fără clarificarea acestui reper fundamental care este naţiunea.
Totuşi, speranţa nu este iremediabil pierdută. Primul pas care trebuie făcut este de a se reconştientiza forţa naţiunii ca fenomen şi concept antropologic obiectiv şi indestructibil, ca matrice în care a fost şi este mereu turnată însăşi umanitatea în toată diversitatea şi specificitatea sa. Naţiunea a fost şi rămâne reperul central ordonator şi director al acţiunii omului, raţiunea şi finalitatea existenţei umane. De la ea și numai de la ea ne tragem suveranitatea, independența, libertatea democrația, drepturile omului concret nu generic (inexistent) Nota bene: folosirea termenului de ,,suveranism,, sugerează,vrei nu vrei, că ar fi vorba de un curent politic și nu de suveranitate ca fundament al națiunii; ar fi bine de evitat. Națiunea/statul național au devenit și principalul obstacol pentru marșul capitalismului globalist care nu mai vrea să se împiedice de vreun ,,ciot,, , deși națiunea cu statul ei național la începuturile sale au fost puternic promovate tocmai de capitalism. Prin agresiunea lui împotriva națiunii, capitalismul lasă lumea fără viitor, ne scoate pe toți din istorie, ne lasă fără perspectivă, într-o derivă fără sens. Câtă dreptate exprimă inscripția de pe Zidul Berlinului la ora căderii lui: ,,Capitalismul n-a învins, el doar a rămas,,. Desigur, și-a luat o copioasă revanșă. Fără să dezvolt: este nevoie urgentă de reideologizarea discursului politic pe toate planurile. Multă lume recunoaște necesitatea și rostul acestei întreprinderi, dar cerberii corectitudinii politice sunt gata să folosească ștreangul sau ghilotina. Viitorul nu sună deloc bine! Există soluții, dar trebuie să le și vrei: orânduirea dreptății sociale și naționale. Altfel o să ne trezim că dau peste noi cavalerii Apocalipsei. Să fie umanitatea doar un capriciu al naturii? Deci, analiza trebuie aprofundată mai alaes în zona pe care unii ar dori-o tabu!
Lipsa valorii naste monstri. Asa au fost promovati de servicii/si de afara indivizi mediocri ce-si ‘trateaza’ complexul de inferioritate prin slugarnicie fata de stapanii lor, cu pretul tradarii interesului national. Romania este o tara captiva ce nu mai reuseste sa-si pasteze tinerii dotati si cu educatie acasa sa-si slujeasca natiunea ce le-a platit educatia si sanatatea. Categoric cei cu studii ce emigreaza vor trebui sa ramburseze tara pentru a ajuta alti viitori studenti sa-si desavarseasca educatia si posibil sa decida sa traiasca in Romania. Este o practica des intalnita pe plan international si daca ne gandim la cei peste 45 000 de medici romani emigrati, vorbim de pagube aduse tarii de zeci de miliarde. Situatia din ce in ce mai precara/nu numai economic, a vestului ar putea fi sansa Romaniei sa atraga mai multi specialisti dornici sa lucreze in tara.
Nu credeam ca cel mai slab premier desemnat din istoria Romaniei o sa fie de la PSD , dupa Domnul Catu … fireste. Nu stiu ce strategie au partidele de la guvernare dar cred ca se indreapta mai degraba spre fraudarea alegerilor la anu’. Atat guvernele PNL cat si cel PSD au pregatit bugetul dupa pofta baronilor locali , a grupului de la Cluj si al altor actori externi producatori de armament . In ultimii 20 ani Romania a fost condusa de amatori si hoti !
Din pacate „noul” PSD face de rusine social-democratia romaneasca iar, in privinta fraudarii alegerilor n-ar fi o noutate pe aceste plaiuri. Din pacate sunt nevoit sa va contrazic in privinta bugetului, care buget ? Imi tot suna in ureche cererea preşedintelui Traian Basescu cu un parlament unicameral de 300 de membri. Daca-mi aduc aminte legislativul a votat favorabil. Ar mai fi tipetele de papagal galben al d-lui Rares care glasuia in favoarea eliminarii pensiilor speciale si a sporurilor apoi, tragea o batuta de picior din Ardeal. NIMIC ! Cred ca din cele anumerate mai sus si altele, s-ar aduce oarece bani la buget, ca tot chitaie guvernul ca e o „groapa” adanca la buget.
După cum bine spuneați, poziția noastră geografică ne-a adus uneori și necazuri. Dacă ne-a avantajat, fiind în Antichitate beneficiarii culturilor și civilizațiilor grecești, latine, bizantine, am avut parte, începând cu Evul Mediu până în prezent,de prădăciunile migratorilor, iar apoi de lăcomia Puterilor care voiau să pună mâna pe Gurile Dunării și pe ieșirea la Marea Neagră. Însuși Grigore Ureche scria că suntem ,,în calea răotăților și stropșindu obștile, care de multe ori să făcea războaie pre acesta loc(…)”, răutățile, fiind cei cărora nu le mai ajungeau ceea ce aveau. Vecinii noștri, Polonia, Ungaria, Lituania, cazacii, tătarii, iar mai târziu Austria, cu care am încheiat tratate de alianță, nu le-au respectat niciodată, Când le erau foame cazacilor, tătarilor uitau de alianțe, treceau Nistru, Prutul , jefuind și arzând totul în cale, după ce-și umpleau sacii cu de toate. Sălbaticii tot sălbatici au rămas, chiar dacă se sedentarizaseră. De la primul mare tratat de alianță încheiat de Alexandru cel Bun în anul 1411, la Roman, al patrulea, cu Regele Poloniei, Władyslaw al II-lea Jagiełło ( dator Moldovei, de la care împrumutase o sumă mare de bani), prin care își promiteau ajutor împotriva Ungariei și până astăzi, aproape niciun tratat nu a fost respectat (astăzi,oare suntem egali în NATO sau în UE, cu autoproclamatele Puteri, între așa zișii egali?) Revenind la celebrul tratat, la niciun an, Władyslaw al II-lea Jagiełło a încheiat la Lubublau un tratat cu Regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, la care a aderat și Marele Duce al Lituaniei, Vytautas cel Mare (Vitold) prin care își acordau ajutor reciproc într-o acțiune antiotomană și puneau la cale împărțirea Moldovei. Astfel, Ungaria lua vestul Moldovei pe linia Siret și primea Chilia, iar Polonia și Lituania luau estul Moldovei pe linia Suceava, Iași spre Cetatea Alba, atingându-și marele vis de a ajunge la Marea Neagră. Mă întreb, le-or fi trecut polonezilor și ungurilor cheful pentru Gurile Dunării? Nu le-au trecut, mai mult, le-a mai venit și altora acest chef, molipsitor. Prin exemplul pe care l-am dat, am vrut să arăt că nicio alianță nu ne-a asigurat liniștea, nici Tratatul de la Varșovia, nici CAER, nici UE, nici NATO, pentru că întotdeauna a existat un stat hegemon, care hotăra totul.
Astăzi, suntem prinși într-un cleșta, strâmtorați și nu avem diplomați cu curaj, care să ia atitudine, când tratatele sunt încălcate. Avem mai mulți vânduți, cum n-am avut niciodată în istoria noastră!