„În urma discuțiilor, Republica Islamică Iran și Regatul Arabiei Saudite au convenit să reia relațiile diplomatice și să redeschidă ambasadele și misiunile în termen de două luni”â. Ieri, vineri, aceastp frază a spart monotonia discursului internațional despre Ukraina sau despre gafele președintelui Biden. Arabia Saudită și Iran și-au redeschis ambasadele.
Iată un fapt de politică externă pe care nimeni nu și l-ar fi imaginat acum câteva luni. Discuțiile dintre cele două țări rivale din Golful Persic au fost sponsorizate diplomatic și politic de către Beijing. Negocierile, urmate de o concluzie comună care restabilește relațiile diplomatice dintre Iran și Arabia Saudită pulverizate de evenimente istorice nefericite, au fost purtate discret și cu eficiență sub bagheta Chinei.
La o masa triunghiulară, acoperită cu catifea verde, culoarea Profetului, destinderea diplomatică dintre Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, și Iran, un paria pentru guvernele occidentale în privința activităților sale nucleare, are potențialul de a remodela relațiile într-o regiune caracterizată de turbulențe de decenii. In decursul acestor decenii trecute, cei doi actori rivali au cunoscut momente de maximă tensiune.
Noua înțelegere vine la șapte ani după ce legăturile dintre greii regionali au fost rupte, când ambasada Arabia Saudită din Teheran a fost ocupată de protestatari iranieni supărați de execuția în masă a 47 de persoane în Arabia Saudită. Printre cei executați în 2016 s-a numărat și clerul șiit saudit Nimr al-Nimr, o figură proeminentă care a condus proteste împotriva guvernului care cerea drepturi mai mari pentru marea minoritate șiită din regatul condus de musulmani sunniți.
Prin declarația comună, speranțele sunt că se vor putea reduce tensiunile dintre cei doi actori regionali. Între regatul saudian și republica islamica Iran, pe fondul unei tensiuni fundamentale deja existente, pericolul unui conflict armat deschis a crescut dramatic, culminând cu un atac uimitor cu rachete și drone asupra instalațiilor petroliere ale Arabiei Saudite în 2019. Acest atac a dus la suspendarea a peste 5% din producția zilnică de țiței la nivel mondial. La acel moment, SUA și Arabia Saudită au acuzat Iranul că a sponsorizat atacul – o acuzație negata permanent de către Teheran.
Conducerea shia de la Teheran, inconjurată de o mare de națiuni suni, s-a considerat tot timpul purtătoarea politicilor anti americane în regiune. Regatul Saudian a fost considerat, de peste jumătate de secol, cel mai apropiat aliat al SUA din lumea arabă, investițiile petroliere și de securitate făcute de către Washington în țara Custodelui celor Două Sfinte Moschei cimentând aceasta imagine.
Cu o imensă capacitate de a provoca tensiuni regionale și internaționale, Iranul a promovat o ideologizare a relațiilor dintre țările din Golf, reușind să își asigure o poziție absolut dominantă, preluând și exploatând tema existenței statului palestianian sau lupta dintre grupările rivale aflate în diverse zone de conflict. Spre exemplu, Iranul și Arabia Saudită susțin părțile rivale în Yemen, unde rebelii huthi sunt susținuți de Teheran, iar Riad conduce o coaliție militară care sprijină guvernul. Cele două state luptă și pentru influența în Siria, Liban și Irak.
De aceea pentru cunoscătorii fini ai relațiilor dintre statele Golfului, declarația comună dintre Arabia Saudită și Iran reprezintă nu numai o surpriză. Ea exprimă și puterea diplomatică și economică a Chinei în regiune. Dacă anul trecut, China a uimit lumea prin prima întâlnire a unui președinte chinez cu leaderii țărilor membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, definind pentru prima data partea practică a ”multilateralismului internațional” promovat de către Beijing, iată că devenind puterea internațională garantă a declarației dintre Teheran și Riad, China confirmă statul ei de super putere diplomatică globală.
Semnarea declarației comune dintre Iran și Arabia Saudită, exact in momentul realegerii, pentru un al treilea mandat de presedinte, a leaderului suprem Xi, reprezintă și un gest de mare eleganță și respect al celor două state față de noul rol asumat de Beijing. Este clar ca prin această subtilitate absolut caracteristică lumii arabe aflate, iată, la intersecția cu la fel de subtila simbolistica chineză, China reușeste nu numai o reașezare a relațiilor sale cu cel mai mare producător de petrol din lume, dar, propune o noua variantă de construcție diplomatică, care să îi asigure punțile de dialog necesare pentru momentul în care va fi chemată de către istorie să devină garant al multilaterității mondiale.
Pentru Iran, un astfel de document aduce o lumină nouă asupra mecanismului de influență regional. Republica Islamică are nevoie sa iasă din rativul negativ permanent construit în jurul său, dovedind că este capabilă să ducă un dialog constructiv, în raport cu permanentele sale acțiuni ostile la adresa vecinilor săi.Prin china, Teheran a reuțit o lovitură de măiestrie diplomatică, tipică marilor școli diplomatice persane.
China a reușit astfel să aducă, prin masivitatea imaginii sale pozitive, prin influența sa directă și prin utilizarea noilor instrumente globale oferite de statutul său de a doua putere economică a lumii, un net câștig, umbrind astfel rolul fundamental de putere hegemonică regională a SUA. Acest lucru nu înseamnă reducerea importanței Americii în Golf, dar exprimă pentru prima dată, construicția unei alternative tangibile la influența americană, pe care amândoi rivalii din Golf au știut să o exploateze, fiecare în favoarea sa. A ajutat și faptul că Beijing nu și-a modificat poziția sa istorică privind dreptul palestinienilor la a avea un stat propriu, cu recunoasterea Ierusalimului de Est ca fiind capitala respectivului stat palestinian, element crucial în întărirea încrederii Iranului în sponsorizarea chineză.
Pentru prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salma al Saud acest moment de diplomație internațională exprimă suma unor eforturi reale de modernizare a regatului, al cărui prim ministru este. Cunoscut pentru curajul acțiunilor sale, contreversat pentru o mare parte a presei occidentale datorita episodului Jamal Kashogghi (nici astăzi complet înțeles, dar înelept asumat de către prinț), MBS (cum este alintat de către analiști) și-a asumat traversarea deșertului tranzișiei.
MBS este primul prinț moștenitor saudian care va fi obligat să asigure o tranziție a tronului pe verticală (de la tată la fiu), exact opusul a ceea ce s-a întâmplat în ultimul secol cînd tronul de la Riad era moștenit pe orizontală, între frați, adică între fii fondatorului regatului. Tatăl său, actualul rege, este ultimul dintre fii ca atare transferul de putere se va realiza direct spre fiu. Fapt care va crea tensiuni reale în interirorul familiei regale saudiene. MBS are nevoie să schimbe în profunzime regulile monarhiei saudiene, modernizând și promovand un altfel de mecanism de putere. Acest lucru înseamnă schimbarea intregului echilibru statal al țării sale, având în vedere faptul că principalele ministere ale regatului erau oferite puternicilor prinți ai familiei regale. Devenind adevarate zone autonome decizionale în chiar interiorul puterii centralizatoare de la Riad, miniștrii care erau instalați odată cu venirea unui nou rege au menținut un sistem politic dezintegrat față de puterea centralizatoare a regelui. La venirea tatălui său la putere, ca ultim descendent direct al primul suveran saudian, MBS s-a văzut obligat să accelereze procesul de integrare a puterii executive a guvernului său. Înțelegând că prin transmisia pe verticală a tronului saudian, mecanismul constituțional existent nu mai poate fi continuat, Mohammed bin Salman a promovat o modernizare rapidă. În acest sens noua înțelegere cu Iranul precum și construcția unei relații net superioare cu China reprezintă dovada că reformele sale încep să dea roade.
Programul său de modernizre, simbolic intitulat Orizont 2030, reprezintă un pariu, infint mai greu de căștigat, pentru o societate obijnuită să trăiască exclusiv din rentele aduse de vastele resurse de petrol ale țării. De aceea sunt sigur că despre Arabia Saudită și emergența sa economică, politică, militară sau diplomatică vom auzii din ce în ce mai mult, în anii care urmează.
Este cât se poate de firesc ca statele suverane să formeze treptat o coaliție a păcii, bazată pe respectul reciproc al valorilor, o coaliție capabilă să se opună hegemonismului, manipulării și amestecului discreționar în afacerile interne ale altora.
… Ucraina ar fi fost și acum un stat independent în granițele sale de dinainte de 2014, dacă SUA nu ar fi orchestrat lovitura de stat din anul de tristă amintire cu concursul unor lichele pro naziste din interior.
Pe vremea raposatului se tot vehicula „principiul neinterventiei si neamestecului in treburile interne … ” si nu prea intelegeam de ce face atata tatam pe aceasta tema, acum inteleg. Din pacate dictatorul roman nu a inteles „trendul” in care intrase lumea in anii ’87-’90. Daca avea intelepciunea sa faca o trecere lina si din timp la o noua „lume” cu certitudine soarta Romaniei de azi era alta. Deci, trebuie inteles ca factorul diplomatic este primordial in relatiile reciproce intre state si nu numai insa, hegemonistii, manipulatorii si asii amestecului discretionar în afacerile interne isi fac de cap cu mult tupeu, au gasit si teren fertil.
Este firesc ca doar Iranul să susțină deschis și ferm legitimitatea unui stat palestinian ? Ce s-a ales de rezoluțiile ONU în această materie, sau de politica externă a României?
Dvd, domnule Adrian Năstase, ce părere aveți acum despre această adevărată cuadratură a cercului ?
erată
Dvs…
Mi se pare relevant ca exista acest trend al dictaturilor care isi dau mina pentru a avea impreuna mai multa putere pe plan mondial.
Cum spunea Max Boot SUA nu are trebui sa mai exporte democratie. Dar e o diferenta intre a dori si a putea sa faci asta, si a dori, dar nu ai capacitati.
Lumea iliberala se vade ca prinde din ce ince mai multa putere in ciuda unor mari diferente ideologice. Ideologia de dreapta, national-capitalista a partidului stat din Rusia (fascism), nu are nimic in comun in teorie cu ideologia de stinga, comunista. Sunt extreme ideologicie. La fel a demonstrat dl. Hartmann intre Arabia Saudita si Iran. Acolo pareau a f niste diferente ireconciliabile. Sigur ca deschiderea de realtii dipolomatice si a ambasadelor este doar un semn, o incercare a unui inceut de process de reconciliere. Nu inseamna neaparat ca va reusi. Foarte posibil ca altii sa isi bage coditza.
Apropo de „coditze”. In Canada e mare scandal cu implicarea Chinei in ultimele alegeri, si finantarea liberalilor (indirecta), dei a lui Trudeau. Seful Partiului Conservator l-a acuzat pe Trudeau ca lucreaza pentru interesele unei dictaturi straine Canadei. Lucrurile astea au fost demult raportate de serviciilor de informatii canadiene insa nimeni nu a facut nimic. S-au complacut, pentru ca veneau bani din China, multi, foart multi, si portofelele celor de la putere gemeau de placere.
https://www.cbc.ca/news/politics/poilievre-trudeau-china-working-in-chinas-interests-1.6770566
Chiar nu ți-e jenă să postezi aici asemenea năstrușnicii ? Încă mai există pe aceste meleaguri oameni normali la cap (dacă în Canada par a fi pe cale de dispariție).
Foarte „fina” intreventia colhozului mediatic.
Tu vorbeshti aici de jena, admirator al criminalilor rusi Wagner? Tu crezi ca esti normal la cap? Mai cauta-te…
Din pacate, SUA trebuie sa IMPORTE democratie! Aceasta marfă nu mai e demult in stocul lor.
[…] H.D.Hartmann, „Regatul Saudian face un pas curajos” […]
Vorbim des despre Transnistria ca fitil rusesc, dar mai este si Gagauzia, tot un fel de fitil pro-rus. Gagauzii (de fapt o popoulatie turcica si bulgara) au fost adusi in Basarabia de Imperiul Rus, unde au avut acelasi drepturi ca si ceilalti din Basarabia. Gagauzii au fost mereu favorizati de rusi, pentru ca vorbeau mai bine rusa ca moldovenii.
Propaganda rusa a functionat foarte bine si a inoculat ura fata de Romania si romani, dar si UE. Europe, NATO etc.
Realitatea e ca multi tineri din Gagauzia incep sa isi dea seama mai bine cine le sunt proetenii, cine dusmanii, cine ii mint, cine ii plateste, si ce se doreste de Rusia. Aveti mai jos un video foarte, foarte interesant din experienta unui tinari gagauz, care a reusit sa se auto-exocrcizeze si sa realizeze azi ca Romania si romanii nu sunt dusmani, ca limba romana e OK sa o inveti. Va indemn sa urmariti, e fascinant sa vezi cum a lucrat propaganda rusa in Gagauzia, si cum tinerii azi incearca un nou inceput. Acesti tineri au nevoie de sprijin. Romania, UE trebuie sa se gandeasca la acesti tineri si sa ii ajute sa ii ajute la rindul lor pe ceilalti otraviti de propaganda rusa. Acest tinar gagauz a invatat limba romana foarte bine, felicitari! E crednevoie de profesori de limba romana in Basarabia, in Gagauzia. Ei trebuie sa invete romana daca vor sa aiba viitor intr-o Moldova in UE. Sper ca Romania sa creeze programe asa cum anglofoinii au trimis peste tot profesori de engleza in lume. Si noi tfrebuie sa trimitem profesori de romana in Gagauzia, si daca acest program are succes, poate prinde tranctiune si in Transnistria.
O problema este ca Gagauzia a obtinut in 1994 statut de autonomie. Va fi greu sa se gaseasca o formula de renuntare la autonomie, iar Romania nu e interesata sa aiba regiuni autonome etnic, in eventualitatea ca se va apropia momentul unirii. Trebuie transata problema asta inainte.
https://youtu.be/doxl54rPXJM
Constat si apreciez ca si dl. H.D.Hartmann scrie relativ admirativ despre China, spre deosebire de vituperarile la adresa Uniunii Europene. Nu stiu daca prima atitudine este si reala, dar asa pare, consonanta cu geopolitica Chinei. Sper ca si in privinta Taiwanului, care este parte integranta a Chinei, iar aspiratia de reunificare este legitima (ca si cea a vecinilor koreeni). Clarificarea si dreapta judecata vor fi neindoielnic date de sustinerea reintregirii sinice. Fata de acordul allahic saudito-iranian au concedat si SUA, chiar daca cu un anumit scepticism. SUA probabil testeaza un punct de sprijin in China, spre a contrabalansa Rusia. Desi americanii insisi sunt destul de instabili, o abatere de la cerinta stabilitatii ca centrul de greutate sa cada in interiorul bazei. HDH remarca „masa triunghiulara” a destinderii diplomatice arabo-persane. Cred ca acordul de normalizare dintre cele doua tari islamice, cele mai mari din Golf, prin care isi vor spori reciproc fortele de atractie si le vor compune in beneficiul securitatii si prosperitatii regiunii, are un enorm potential de crestere a Orientului Mijlociu. Ca o decolare a unei aeronave sau o lansare a unei rachete. Ptiu!, vor zice unii, scuipa-ti in san, cu gandul la rachetele iraniene! Dar oricine are dreptul la securitate egala si capabilitati militare competitive (si comparabile cu altii). Actuala masa cu patru laturi SUA-China-Uniunea European-Rusia (nu neaparat in aceasta ordine, totul este fluid) s-ar putea transforma intr-o masa pentagonala, prin adaugarea celei de-a cincea laturi reprezentate de Orientul Mijlociu. Privind „atacul uimitor cu rachete și drone asupra instalațiilor petroliere ale Arabiei Saudite în 2019”, pus neprobat pe seama Iranului, am toate motivele sa cred ca celor care au tipat cel mai tare impotriva Teheranului li se potriveste zicala „Hotii striga hotii!”. In fine, toata lumea stie adevarul, dar toti se dedubleaza! La fel ca si in cazul fals ca Iranul ar fi un „stat paria”, toti stiu ca nu este si nu sustin asa ceva, persii sunt un popor inteligent si contributor la cultura si civilizatia lumii. Iranul, cu o suprafata de 1.648.000 km² si o populatie de 87,92 milioane de locuitori nu este o entitate neglijabila, trebuie sa stea la masa lumii ca un egal intre egali. Nu cred in ideea privind rolul Chinei de „garant al multilaterității mondiale”, in paradigma garantiilor trebuie incluse toate noile centre de putere. In privinta Arabiei Saudite, n-as spune ca este cel mai mare sau singurul rentier de pe urma petrolului. Sa nu uitam ca cel mai mare rentier de pe urma petrolului arab, in special saudit, sunt SUA, prin petrodolari, prin care au obtinut venituri uriase fara sa ridice un deget, impunand ca platile in comercializarea petrolului arab sa se faca in USD. Recent si India a decuplat petrodolarul de la aparatele de supravietuire, convenind cu Rusia renuntarea la dolar in comertul cu petrol. Joe Biden credea ca face pe spiritualul fata de Vladimir Putin cand spunea ca ”Rusia are doar petrol şi arme nucleare”. O, da, dar este petrol rusesc, care aduce pe merit venituri rusesti, nu ca petrodolarii care aduc pe moca venituri americane cu petrol arab, cinstit si corect este ca petrolul arab sa aduca venituri arabe.
Nu stiu cit se amuza proprietarul blogului, sau ce informatii ar putea fi utile Romaniei, cind propaganda rusa repeta aceleasi teme obsedante, folosind acelasi limbaj al dezinformarii, promovind interesele unei puteri ostile Romaniei, Republicii Moldova, UE si NATO.
Mi-e sila sa vad cum isi acopera crimele oribile (prin omisiunea discutarii lor), si imi repugna duhoarea mortii care ii insotzeshte cu fiecare comentariu pro-rusesc. Se simte diversiunea ruseasca de departe.