Despre revizionism

Din păcate, in Europa, tema revizionismului reapare cu o anumită periodicitate. După incheierea Războiului Rece, reimpărtirea sferelor de influentă a determinat dezmembrarea unor federatii  si schimbări de frontieră. Iugoslavia a fost atunci „poligonul de incercare” pentru reasezarea zonelor de putere in Europa. România a reusit, cu intelepciune, să-si protejeze integritatea teritorială. Mai mult, prin decizia pe care a luat-o, in 2004, guvernul pe care l-am condus, in urma hotărârii Curtii Internationale de Justitie, spatiul maritim românesc (platou continental si zonă economica exclusivă)  s-a mărit cu aproximativ 9700 km pătrati, respectiv 79,34% din suprafata in disputa cu Ucraina.

Din păcate, in preajma aniversării a 100 de ani de la Tratatul de la Trianon, in politica Ungariei se accentuează  accentele de revizionism. Două observatii preliminare: 1. politica Ungariei devine mai agresivă fată de România atunci cand România pare mai vulnerabilă, din punct de vedere intern si extern; 2. actiunea UDMR este un barometru al temperaturii in relatiile româno-ungare, UDMR fiind „prizonieră” din punct de vedere financiar a guvernului ungar.

In relatiile bilaterale, ambianta legăturilor bilaterale a oscilat si in functie de „culoarea” guvernelor de la Budapesta si de personalitatea liderilor de acolo. Antall, Goncz, Horn, Jeszensky, Kovaci, Medgiessy, Gyurcsany, Orban au imprimat accente diferite pentru relatiile româno-ungare.

In ceea ce mă priveste, in chestiunea drepturilor pentru minorităti, rămâne valabil ce spuneam in 1990, ca ministru de externe: „In materie de minorităti, ce e bun pentru Europa este bun si pentru România„.  NU putem accepta un dublu standard de tratament in această privintă. Pe această bază, l-am fortat, prin intermediul Consiliului Europei si al OSCE, pe premierul Victor Orban să modifice legea prin care acorda „legitimatie de maghiar” maghiarilor din România. In aceste conditii, el a pierdut alegerile din Ungaria, din 2002.

Sigur, in contextul metodelor paralele de afirmare si răspândire  a politicilor de tip revizionist,  sunt sugerate, la nivel academic sau politic, idei, doctrine suport – gen „drepturi colective”, „autonomie personală”, „autonomie culturală” etc. Astfel, o „inventie” a reprezentat-o maniera in care a fost proclamată statalitatea provinciei Kosovo, invocându-se, incorect, principiul auto- determinării POPOARELOR, in conditiile in care era vorba de o minoritate etnică albaneză, transformată, in urma războiului in majoritate si apoi in „popor kosovar”. Cu un interes mai larg pentru stabilirea acestui tip de precedent. Precizez că, din acest motiv, România nu a recunoscut „statul”Kosovo.

In ultimii ani, in mod regretabil, Viktor Orban incearcă să transforme  Transilvania intr-un fel de condominium româno-ungar. Manifestările sunt tot mai vizibile – vizite ale unor oficiali ungari in Transilvania fără anuntarea autoritătilor române, reuniuni „mixte” de tot felul, politici transfrontaliere in materie de sprijin pentru UDMR, investitii exclusiv in Transilvania, sprijin pentru proiecte (inclusiv sportive), propagandă in SUA si in Europa in favoarea tezelor ungare, dezvoltarea relatiilor cu Rusia pentru „indiguirea” României, actiune ostilă fată de România in PPE, consulatul de la Cluj, vizita Papei in Transilvania si mobilizarea liderilor ungari, etc.

La Arad, un ziarist mi-a reamintit de reamplasarea statuii celor 23 generali. I-am răspuns că ambianta politică de atunci (2004) permitea acest lucru – premierul Ungariei participase impreună cu mine la Budapesta la 1 Decembrie, la sărbătorirea Zilei nationale a României, incheiasem un Parteneriat pentru Secolul 21, Ungaria ne sprijinise pentru intrarea in NATO si pentru finalizarea negocierilor cu UE, UDMR fusese un partener corect pentru guvernul PSD minoritar. Parcul Reconcilierii de la Arad – compus din Statuia generalilor si din Arcul  de trimf, adăugat in 2004 si care simbolizează revolutia din cele trei tări române, trebuia să fie un mod de a arăta că lăsăm rănile să se cicatrizeze si ne concentrăm pe proiecte viitoare. Viktor Orban are o altă intelegere a istoriei recente. In aceste conditii, el trebuie să stie că asa cum această statuie a fost demontată de Regele Ferdinand, la mijlocul anilor ’20, atunci când se inteteau atacurile la adresa Tratatului de la Trianon, tot asa, in conditiile unei politici cu accente revizioniste tot mai puternice, statuia poate fi, din nou, demontată până când gesturi inacceptabile fată de simboluri românesti (steaguri, cimitire, utilizarea limbii române in comunitătile majoritar maghiare) nu vor inceta si atitudinea de respect nu va reveni.

Am republicat, anul trecut, o brosură despre revizionism si o interpelare pe această chestiune de acum 75 de ani (1934) a lui Iuliu Maniu si a lui  C.I.C. Brătianu, cu răspunsul ministrului de externe, de atunci, Nicolae Titulescu. Iată ce afirma Titulescu in Adunarea Deputatilor:

„Scopul manifestațiunilor revizioniste este demoralizarea țărilor vizate și ținerea trează în opinia publică ungară a unei speranțe nelămurite în vremuri mai bune. Cu alte cuvinte, aceste manifestațiuni constituesc o armă de luptă în războiul juridic, care, din nefericire, se confundă astăzi cu starea de pace. ”

Iată si cuvintele de final ale lui Iuliu Maniu:

„Dacă în atâtea și atâtea chestiuni interne ne desparte, unii de alții, o lume întreagă, doresc măcar în chestiunile externe să ne unim cu toții în gând și hotărîre, de a păstra ceea ce este al nostru, de a nu ataca pe nimeni, dar a nu lăsa ca nimeni să ne atace patrimoniul național. 

Va trebui, firește, să nu fim numai deștepți, să nu fim numai hotărîți, ci și tari , în sensul unei puteri interne de consolidare națională și economică și în sensul realizării unei puteri armate, care să impună chiar și celor ce ar avea vreo îndoială în ceea ce privește destoinicia, tăria și voința noastră”.

Sper ca liderii de astăzi ai României să inteleagă si să urmeze acest indemn.

 

 

5 gânduri despre “Despre revizionism

  1. „Va trebui, firește, să nu fim numai deștepți, să nu fim numai hotărîți, ci și tari , în sensul unei puteri interne de consolidare națională și economică și în sensul realizării unei puteri armate, care să impună chiar și celor ce ar avea vreo îndoială în ceea ce privește destoinicia, tăria și voința noastră”.

    Si cind te gandesti ca este inca un deziderat, ca multi din politicenii nostri au ales si inca aleg calea mai usoara a dezbinarii si implicit a vulnerabilizarii externe…e de neinteles cit de usor tradeaza unii interesele noastre nationale pentru meschine avantaje personale, de cariera. Ce diferenta intre Regele Ferdinand si acest Presedinte!

    Apreciază

  2. Am văzut azi sloganul lui Ponta : Mândri că suntem europeni” .
    E cam totuna cu „Mândri că suntem pământeni”,
    De altfel se observă o jenă deloc disimulată a unora pentru faptul că trăiesc în România , alături de români !
    Senilul Şora mai trage un vânt de la tribuna unei întâlniri electorale afirmând cu impertinenţă, fără ruşine şi fără bun simţ : Le cer românilor să nu mai fie leneşi, să lase deoparte comoditatea ce-i caracterizeazză şi să iasă la vot !
    De altfel, ca şi Şora, Victoraş este şi el alogen ( Naum), la fel ca mai cunoscutul Klaun Iohanus ce-şi manifestă făţiş dispreţul şi ura pentru un popor prea blând şi înţelegător care a acceptat să i se urce în cap şi odată ajuns sus să -şi facă nevoile în capul lor, a românilor !
    Să fie ăsta preţul corectitudinii politice, să fi devenit România o casă de toleranţă a Europei, că altfel nu văd de ce ni se întâmplă toate aceste înjosiri şi nedreptăţi ?!
    Pe banii noştri ! Mai bine zis „şi cu banii luaţi” !

    Apreciază

  3. Istoric , Partidul Social Democrat, Partidul National Roman, evolutiile cu influente politice ale burgheziei de atunci aflate in crestere ( prin Partidul National Liberal )…., au urmat determinatiile care au generat solutia pentru Romania (si) dupa Trianon. Cum scria Eminescu, ADEVARUL E STAPANUL NOSTRU, NU NOI STAPANII ADEVARULUI ! Cum marile puteri au decis atunci responsabil, la fel se va intampla si acum. Ungaria a mizat pe ceva, Romania pe altceva. Democratic si civilizational noi am avut dreptate. Si evolutiile ulterioare au intarit aceasta realitate. La fel se va intampla si acum. Aduc un « argument social-democrat » din timpul care a generat acea indreptatire istorica :
    « In 24-25 decembrie 1905 are loc la Lugoj primul congres independent al Sectiei romane a partidului social-democrat din Ungaria. Tot in anul 1905 a avut loc reformularea programului Partidului National Roman, trecandu-se de la pasivism la activism, pentru recunoasterea individualitatii politice a poporului roman si asigurarea individualitatii sale etnice si constitutionale. Nemultumiti de starile de lucruri din Transilvania erau si socialistii romani care, fara a renunta la principiul luptei de clasa, la revendicarile sociale, isi inscriu in programul lor lupta de eliberare nationala si formarea unui organism politic larg democratic. Programele Partidului National si ale Sectiei Romane a PSD, asemanatoare in foarte multe puncte, colaborarea intre socialisti si burghezie, devine posibila si chiar necesara, deoarece peste deosebirile de clasa, de interese proprii, existau interese comune, cum erau drepturile democratice generale si unitatea nationala a poporului roman. » – pag. 28-29, din cartea « Idei si orientari in publicistica economica romaneasca la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul secolului XX ( 1890 – 1918 ) », de Toader Ionescu, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1985.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.