Cei doi judecători Bîrsan. Care dintre ei era ținta principală?

Judecătoarea Gabriela Bîrsan, fostă șefă de secție la ICCJ, a fost achitată definitiv, ieri. M-am bucurat foarte mult. S-au încheiat astfel șapte ani de calvar și de abuzuri. Prezența sa, în conducerea ICCJ era incomodă. În plus, soțul său, profesorul Corneliu Bîrsan era judecătorul din partea României la CEDO. Anii 2011-2012 erau perioada în care dosare cu obiective politice, cum era si Dosarul „Trofeul calității” ajunseseră la ICCJ. Se modificaseră procedurile, codul penal și cel de procedură penală, avusese loc „mica reformă în justiție”, fusese numită, de către Traian Băsescu, noua sefă a Curții. Totul era pregătit pentru condamnări. Trebuiau însă „neutralizați” unii judecători incomozi de la ICCJ (o voce puternică o reprezenta Gabriela Bîrsan) și trebuia schimbat judecătorul român de la CEDO, unde, inevitabil, plângerile în legătură cu abuzurile judiciare urmau să ajungă. Acestea au fost rațiunile prin care a pornit, la București, acțiunea penală împotriva Doamnei Bîrsan (percheziții, interceptări, etc.), la 6 octombrie 2011, urmată, la 17 noiembrie, de cererea de ridicare a imunității judecătorului Bîrsan, formulată de DNA, la Strasbourg. Era perioada în care Livia Stanciu „judeca” recursul în dosarul meu. În 2012, în vară, s-a dat verdictul. După câteva luni, am făcut plângere la CEDO. În octombrie 2013, a fost desemnat un nou judecător român la CEDO – Iulia Motoc (în cadrul acordului de coabitare Băsescu-Ponta) iar în noiembrie 2014 s-a dat decizia de inadmisibilitate la plângerea formulată de mine. Niciunul din motivele invocate de mine nu a fost acceptat. Inutil să vă spun că nu cred în coincidențe. Sper că atât profesorul Bîrsan, cât și judecătoarea Gabriela Bîrsan – pentru amândoi am un deosebit respect – să dea mai multe detalii despre ce s-a urmărit prin abuzurile ce au avut loc împotriva lor. Și cred că acum veți putea citi și înțelege mai bine decizia CEDO referitoare la plângerea mea și rațiunile pentru care Curtea a trebuit să-și schimbe chiar și jurisprudențe anterioare.

PS Plângerea mea referitoare la al doilea proces așteaptă, de vreo patru ani (din 2014), o decizie dacă este sau nu admisibilă. Sper să nu afle MCV-ul…

Decizia de inadmisibilitate în cauza NASTASE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

0

JurisClasor CEDO – Mai 2015, 20

CAUZA NASTASE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Decizia de inadmisibilitate a Secţiei a III-a din 18 noiembrie 2014

Cererea nr. 80563/12

 

Neîncălcarea art. 3, art. 8, art. 5 par. 1 lit. a, art. 6 par. 1, art. 6 par. 3 lit. a și b, art. 6 par. 3 lit. d, art. 18, art. 7 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, art. 11 din Convenție combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

 

 1. Situaţia de fapt

Reclamantul este un fost prim-ministru, fost ministru al Afacerilor externe, fost deputat în Camera Deputaților și fost președinte al unui partid politic de guvernământ. El este, de asemenea, un fost profesor al Universității din București și fost membru al Baroului București.

În 2004, în timp ce era prim-ministru și președinte al partidului de guvernământ, el a candidat din partea unei alianțe politice la alegerile prezidențiale, în cadrul cărora a pierdut în al doilea tur de scrutin în fața președintelui în funcție al României.

A) Prima procedură penală declanșată împotriva reclamantului

În 7 februarie 2006, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a început urmărirea penală împotriva reclamantului pentru mai multe infracțiuni de corupție.

Printr-un rechizitoriu din 13 noiembrie 2006, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (Înalta Curte), fiind acuzat de mai multe infracțiuni de corupție, inclusiv că și-a folosit influența în calitate de prim-ministru și președinte al partidului politic la putere în scopul determinării anumitor persoane să finanțeze ilegal campania sa electorală pentru prezidențialele din 2004.

În urma unei excepții de neconstituționalitate ridicate de reclamant, Înalta Curte a constatat printr-o hotărâre din 18 octombrie 2007, iregularitatea începerii urmăririi penale, din cauza absenței avizului prealabil al Parlamentului, precum și nulitatea urmăririi penale și a restituit cauza la procuror.

B) A doua urmărire penală împotriva reclamantului

În februarie 2008, a fost începută urmărirea penală împotriva altor persoane decât reclamantul pentru fapte legate de finanțarea nelegală a campaniei electorale din 2004 a celui din urmă.

În 19 iunie 2008, parchetul a disjuns cauza deschisă împotriva inculpatului privind finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2004 de ancheta privind alte fapte de corupție de care el era acuzat și a decis să o reunească la cauza vizând celelalte persoane învinuite pentru aceleași fapte. În același timp, s-a considerat că infracțiunile de corupție legate de alegerile prezidențiale din 2004 au fost comise de reclamant în calitatea sa de președinte al unui partid politic și nu în calitate de prim-ministru, astfel că nu era necesară nicio cerere de încuviințare a urmăririi penale din partea Parlamentului.

În 20 iunie 2008, parchetul a început urmărirea penală împotriva reclamantului, în 8 iulie 2008, acesta a fost informat de acuzațiile aduse împotriva lui.

Pe parcursul urmăririi penale, parchetul a procedat la audierea simultană a mai multor martori – audierile individuale erau conduse de diferiți procurori în același timp -, și în absența vreunei notificări prealabile, avocatul reclamantului nu a putut să participe la aceste audieri.

În 17 octombrie 2008, parchetul a instituit sechestrul asigurator asupra sumei de 118.650 dolari americani aparținând reclamantului.

Între 19 noiembrie și 3 decembrie 2008, parchetul a prezentat reclamantului materialul de urmărire penală.

Printr-un rechizitoriu din 16 ianuarie 2009, reclamantul a fost retrimis în judecată în fața Înaltei Curți. El a fost acuzat că și-a folosit influența pentru a obține o finanțare ilegală a campaniei sale electorale din 2004. Alte cinci persoane au fost trimise în judecată împreună cu reclamantul.

C) Procedura în primă instanță

În fața completului Înaltei Curți, compus din trei judecători, s-au acordat 47 de termene din 26 februarie 2009, până în ianuarie 2011. Din ianuarie 2011, ședințele de judecată au avut loc mai frecvent, câte patru pe lună. În timpul lunii noiembrie 2011, au avut loc șase termene. De trei ori, ascultarea martorilor s-a făcut pe durata unor zile consecutive. În cadrul penultimei ședințe a fiecărei luni, Înalta Curte informa părțile de fiecare dată a ședințelor din luna viitoare și de obiectul acestora.

Reclamantul a participat aproape la toate ședințele și a fost asistat de doi, trei sau patru avocați aleși. În lipsa lui, el era reprezentat de doi sau trei avocați.

a) Chestiuni preliminarii

Cauza a fost suspendată de două ori din cauza excepțiilor de neconstituționalitate invocate de către reclamant.

De asemenea, pe parcursul judecății în primă instanță, completul a fost compus din d-na judecător I.B. Aceasta a fost anterior procuror, apoi judecător la Tribunalul București, de unde a fost detașată consilier al procurorului șef DNA. În timp ce exercita această funcție, ea a fost promovată la Înalta Curte. Reclamantul a formulat o cerere de recuzare a acesteia care i-a fost respinsă.

b) Administrarea anumitor probe

(i) Ascultarea martorilor în acuzare

Reclamantul a invocat faptul că parchetul a audiat în mod simultan martorii și a cerut Înaltei Curți să sancționeze acest procedeu. Subliniind că nu este competentă să statueze asupra manierei în care parchetul și-a organizat audierea martorilor, Înalta Curte a hotărât să procedeze la reaudierea martorilor în acuzare ascultați pe durata urmăririi penale, pentru a-i da reclamantului posibilitatea să le adreseze întrebări. S-au audiat 767 martori ai acuzării.

În 20 decembrie 2011, Înalta Curte a constatat imposibilitatea obiectivă a audierii unui număr de 41 martori, deoarece fie unii martori au decedat, fie alții erau bolnavi, fie unii au plecat în străinătate pe o perioadă nedeterminată. Instanța a renunțat la ascultarea lor, dispunând ca depozițiile acestora date în cursul urmăririi penale să fie citite în ședință publică.

Invocând rațiuni legate de echitatea procedurii, Înalta Curte a decis că declarațiile altor 150 de martori date în cursul urmăririi penale, acești martori nefiind reaudiați în cursul judecății, să nu fie utilizate ca probe în procesul penal.

(ii) Ascultarea martorilor în apărare

Reclamantul a cerut audierea a 92 de martori în apărare. Înalta Curte nu a încuviințat decât cinci dintre ei pe motiv că, pentru stabilirea faptelor, reclamantului i se admisese să depună înscrisuri la dosar.

(iii) Expertiza judiciară

O expertiză judiciară efectuată de către un expert independent a fost încuviințată în cauză, raportul de expertiză fiind depus la dosar. Această expertiză a stabilit absența oricărui prejudiciu material în dauna părții civile.

c) Hotărârea pronunțată în primă instanță

Printr-o hotărâre pronunțată în 30 ianuarie 2012, adoptată cu majoritate, Înalta Curte l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru că, în calitate de președinte al unui partid politic, a uzat de influența sa pentru a obține o finanțare a campaniei electorale din 2004. Instanța i-a interzis reclamantului exercițiul drepturilor electorale, a dreptului de a ocupa o funcție publică și a dreptului de a exercita o funcție de natura căreia s-a folosit pentru a comite infracțiunea, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani. Înalta Curte a mai dispus confiscarea specială a sumei de 38.217 lei, cu titlu de beneficiu obținut din săvârșirea infracțiunii. Totodată, în solidar cu inculpații, reclamantul a fost obligat să plătească părții civile suma de 3.337.452 lei, cu titlu de despăgubiri. Reclamantul a mai fost obligat să plătească suma de 50.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

D) Procedura în fața instanței de recurs

Reclamantul și Ministerul Public au declarat recurs împotriva acestei hotărâri. În 29 martie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, la un complet compus din cinci judecători.

a) Desfășurarea ședințelor de judecată

Primul termen de judecată a fost fixat la data de 21 mai 2012. Invocându-se celeritatea procedurii, completul de judecată a preschimbat termenul la data de 23 aprilie 2012, părțile fiind citate pentru această dată. La cererea reclamantului, în 23 aprilie 2012, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 2 mai 2012.

b) Diferite cereri preliminarii

Înalta Curte a respins cererile reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu diverse excepții de neconstituționalitate. A fost, de asemenea, respinsă, ca nefondată cererea reclamantului de recuzare a procurorului de ședință.

În motivele sale de recurs, reclamantul a invocat lipsa calităţii de judecător a d-nei I.B., din pricina absenței decretului de numire din partea președintelui României. Excepția iregularității actului de numire a judecătoarei a fost respins ca inadmisibilă, la fel și excepția, invocată de reclamant, de neconstituționalitate a legii care permite transferul procurorilor în funcția de judecător.

c) Motivele de recurs ale reclamantului și cererile sale de administrare a probelor

În 9 mai 2012, reclamantul a cerut Înaltei Curți să-i încuviințeze proba cu înscrisuri, audieri de martori și ascultarea înregistrărilor audio ale ședințelor de judecată în prim grad.

În susținerea recursului, reclamantul a invocat, între altele, absența calității de judecător, a inamovibilității și a imparțialității d-nei I.B., o încălcare a egalității armelor în privința audierii martorilor și utilizarea unor mijloace de probă care ar fi fost anulate cu caracter definitiv de către Înalta Curte. Reclamantul a invocat, apoi, caracterul în opinia lui abuziv al schimbării de jurisprudență care a operat în materia prescripției răspunderii penale și aplicarea retroactivă a acestui reviriment în defavoarea lui.

d) Ședința de judecată din 13 iunie 2012

Cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor, Ministerul Public a solicitat majorarea pedepsei aplicate reclamantului. Reclamantul a solicitat, în principal, achitarea sa și schimbarea încadrării prin înlăturarea formei continuate a infracțiunii.

e) Hotărârea definitivă pronunțată asupra recursului

Printr-o decizie din 20 iunie 2012, Înalta Curte, în complet de cinci judecători, a admis recursul reclamantului și l-a condamnat pentru forma simplă a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000. Cu toate acestea, a menținut pedeapsa aplicată reclamantului în primă instanță. Curtea a hotărât că reclamantul era vinovat de a-și fi folosit asupra coinculpaților influența de președinte al unui partid politic, în scopul obținerii finanțării campaniei sale electorale.

În ceea ce privește nulitatea preschimbării primului termen de judecată în recurs, Înalta Curte a stabilit că această decizie a fost legal luată și că părțile au fost legal citate pentru data la care s-a preschimbat primul termen. De asemenea, ea a menționat că reclamantul nu a probat că ar fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a preschimbării primului termen de judecată.

Înalta Curte a mai explicat că acuzele nu s-au fondat pe probele care au fost anulate prin hotărârea pronunțată la data de 18 octombrie 2007.

În ceea ce privește calitatea de judecător a d-nei I.B., Înalta Curte a examinat dispozițiile legale și constituționale în vigoare la data numirii acesteia ca procuror și apoi a transferării sale în funcția de judecător. Instanța a notat că doamna I.B. a fost numită procuror prin decret al președintelui României și că a fost transferată ulterior în funcția de judecător ca urmare a deciziei Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), cu respectarea condițiilor legale. Înalta Curte a mai subliniat că, în baza acelorași dispoziții legale și constituționale, doi președinți români succesivi au avut două practici diferite: unul a considerat, pe bună dreptate în opinia instanței, că trecerea de la funcția de procuror și cea de judecător nu era altceva decât un simplu transfer între funcțiile de magistrat și aparținea de competența CSM și nu a președintelui României; celălalt a hotărât că era necesar să emită un decret pentru a constata transferul dintre cele două funcții și pentru a decide numirea procurorilor în calitate de judecători. Înalta Curte a considerat că al doilea președinte, prin hotărârile sale, a adăugat la lege un element și că primul președinte, care respectase dispozițiile legale, nu poate fi criticat că nu a adoptat aceeași practică.

Înalta Curte a considerat, de asemenea, ca nefondată susținerea reclamantului referitoare la lipsa de imparțialitate a d-nei I.B., cauzată de funcțiile anterioare ocupate de către aceasta, între care și aceea de consilier al procurorului șef DNA. Înalta Curte a arătat că, printr-o decizie din 5 iulie 2012, Curtea Constituțională a confirmat că articolul contestat privind numirea magistraților nu contravenea Constituției.

Înalta Curte a mai notat că nu existau probe directe care să permită să se stabilească răspunderea penală a reclamantului, dar că aceasta putea să fie determinată printr-un ansamblu de probe indirecte. În ceea ce privește prescripția, instanța de recurs a confirmat că perioadele în care pricina a fost suspendată din cauza excepțiilor de neconstituționalitate invocate nu trebuie să fie luată în considerare la calculul termenului de prescripție.

Înalta Curte a mai confirmat și modalitatea de soluționare în prim grad a acțiunii civile.

Hotărârea instanței de recurs a fost motivată la data de 26 noiembrie 2012.

E) Procedurile ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare

La 20 iunie 2012, după pronunţarea deciziei definitive, reclamantul a încercat să se sinucidă, când poliţia a încercat să pună în executare mandatul de executare a pedepsei. Reclamantul a fost transportat la spital unde a fost operat. La 26 iunie 2012, el a fost transferat la Penitenciarul Rahova, apoi la Penitenciarul Jilava unde şi-a executat pedeapsa.

În 6 iulie 2012, Camera Deputaţilor a constatat încetarea mandatului de deputat al reclamantului ca urmare a condamnării sale penale. La o dată neprecizată, Universitatea Bucureşti, în aplicarea Codului muncii, a decis concedierea reclamantului. În virtutea legislaţiei specifice profesiei de avocat, reclamantul nu mai poate exercita această profesie.

În 18 mai 2013, reclamantul a fost liberat condiționat.

 

2. Aprecierile Curții

2.1. Asupra art. 3 şi 8 din Convenţie

Invocând art. 3 din Convenţie, reclamantul s-a plâns că atât condamnarea sa penală, urmare a unei proceduri pe care a estimat-o ca fiind arbitrară şi inechitabilă, cât şi pedeapsa închisorii cu executare în detenție şi consecințele acestor măsuri pe care a fost nevoit să le suporte (însemnând imposibilitatea de a avea o viață familială normală şi pierderea carierei politice şi profesionale), la care se adaugă mediatizarea cauzei, toate acestea constituie un tratament umilitor care i-a provocat suferințe psihice şi au culminat cu o tentativă de suicid.

Din perspectiva art. 8 din Convenţie, reclamantul a estimat că privarea sa de libertate a constituit o ingerință ilegală în dreptul său la viață privată şi de familie, pe motiv că a putut să primească vizitele membrilor familiei doar de câteva ori pe lună.

Conștientă fiind de stresul şi de tensiunea psihică generate pe durata procedurilor penale şi inerente acestora, Curtea a estimat că singură inechitate a procedurii pretins produsă nu este suficientă ca să atingă gradul de gravitate al art. 3 din Convenţie. În ceea ce privește relațiile reclamantului cu familia sa pe durata detenției, Curtea a considerat că afirmațiile acestuia din urmă privind ingerinţa în dreptul său la respectarea vieții private şi de familie nu au o bază legală, din moment ce inechitatea procedurii şi arbitrariul detenţiei, invocate de reclamant, nu au putut să fie reţinute în cauză.

Prin urmare, Curtea a reţinut că acest capăt de plângere este nefondat şi l-a respins, în aplicarea art. 33 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.2. Asupra art. 5 par. 1 lit. a din Convenţie

Invocând art. 5 par. 1 lit. a din Convenţie, reclamantul a estimat că detenţia sa a fost iregulată, din cauză că a fost dispusă ca urmare a unei proceduri viciată de grave iregularităţi şi cu violarea art. 6 şi art. 7 din Convenţie.

Curtea a reamintit că o privare de libertate nu poate fi justificată dacă decurge dintr-o condamnare pronunţată la finalul unui proces marcat de „o negare flagrantă de justiţie” (Stoichkov c. Bulgariei, hotărârea din 24 martie 2005, par. 51). Văzând concluziile trase asupra neîncălcării art. 6 şi art. 7 din Convenţie, Curtea nu a putut să considere că reclamantul a fost obiectul unui proces sumar, cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare, sau că i s-a aplicat retroactiv o lege penală defavorabilă. Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul nu a fost supus unei detenţii ilegale, astfel acest capăt de plângere a fost considerat ca nefondat şi respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.3. Asupra art. 6 par. 1 din Convenţie

A) Judecata de către un tribunal stabilit prin lege, independent şi imparţial

Reclamantul s-a plâns că nu a fost judecat de către un tribunal independent, imparţial şi stabilit prin lege, pe motiv că unul dintre judecătorii din primă instanţă, d-na I.B., nu a fost numită judecător prin decret al preşedintelui României. El a denunţat o practică, în opinia sa, diferită în materia transferului magistraţilor din funcţia de procuror în funcţia de judecător. El a menţionat, că anterior să fie numită ca judecător la Înalta Curte, d-na I.B. a fost consilier al procurorului şef al DNA. Reclamantul a mai susţinut că Înalta Curte, în decizia sa din 20 iunie 2012, motivată în noiembrie 2012, când a respins motivul de recurs legat de numirea ca judecător a d-nei I.B., s-a întemeiat în mod fundamental pe o decizie a Curţii Constituţionale dată ulterior dezbaterilor în cauză.

Curtea a subliniat că nu există nicio îndoială că Înalta Curte este un „tribunal stabilit prin lege”. Curtea a constatat că reclamantul a supus acest capăt de plângere şi atenţiei jurisdicțiilor interne care i-au indicat dreptul aplicabil la data faptelor. Ea a observat că instanţele au expus în detaliu interpretarea dispoziţiilor legale pertinente şi că au explicat de ce un decret al preşedintelui de numire în funcţia de procuror sau de judecător este suficient, fără să fie necesar un nou decret al preşedintelui în cazul transferului din funcţia de procuror în aceea de judecător. Este adevărat că Înalta Curte, pentru a-şi justifica raționamentul său, a menţionat decizia Curţii Constituţionale pronunţată după dezbateri, însă instanța de recurs şi-a expus propriul raționament privind alegațiile reclamantului, raționament care a fost confirmat de Curtea Constituțională, care s-a pronunțat în același sens.

În ceea ce privește independență şi imparțialitatea instanţei, Curtea nu a identificat circumstanţe de natură să susţină temerile reclamantului bazate atât pe absenţa unui decret al preşedintelui ţării în momentul transferului d-nei I.B. din funcţia de procuror în aceea de judecător, cât şi pe fosta calitate a acesteia de consilier al procurorului şef DNA. Curtea a mai notat că nicio circumstanţă nu justifică nici temerile reclamantului cu privire la existenţa anumitor legături de supunere sau de dependenţă a Înaltei Curţi faţă de Ministerul Public pe care reclamantul le-a dedus alte elemente pe care le-a menţionat.

Ţinând cont de cele de mai sus, Curtea a estimat că acest capăt de cerere este în mod evident nefondat şi l-a respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

B) Respingerea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu anumite excepţii de neconstituţionalitate

Reclamantul s-a plâns că Înalta Curte a respins cererile sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate a unor texte legislative privind puterea discreţionară a instanţei, numirea procurorilor ca judecători în absenţa unui decret al preşedintelui României şi compunerea completului de judecată în recurs.

Curtea a constatat că excepţiile ridicate de reclamant nu au vizat dispoziţii de lege de care depindea soluţia în cauză. Ea a notat că Înalta Curte a luat în considerare susţinerile reclamantului şi a hotărât printr-o decizie suficient de motivată şi care nu dă loc la arbitrariu, considerând că articolele criticate nu au legătură cu cauza. Reamintind că interpretarea legislaţiei interne incumbă în primul rând instanţelor naţionale, Curtea a estimat că respingerea cererilor reclamantului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu a adus atingere dreptului la un proces echitabil (Dotta c. Italiei, hotărârea din 7 septembrie 1999; Kefalas şi alţii c. Greciei, hotărârea din 17 martie 2005).

Prin urmare, acest capăt de plângere este nefondat şi a fost respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

C) Poziţia privilegiată a procurorului în sala de judecată şi avantajele avute de parchet în redactarea motivelor sale de recurs

Reclamantul a estimat că nu a beneficiat de principiul egalităţii armelor şi de aparenţa de imparţialitate obiectivă a instanţei, ţinând cont de avantajele de care beneficia, în opinia sa, procurorul de şedinţă. El a mai susţinut că, în exercitarea dreptului său la recurs, avocaţii lui au trebuit să studieze dosarul în arhiva instanţei în condiţii inconfortabile, spre deosebire de procuror, căruia i s-a pus la dispoziţie dosarul la sediul parchetului.

Curtea a reamintit că a statuat deja că poziţia determinată a procurorului în sala de judecată sau anumite condiţii în care avocaţii trebuie să studieze dosarele nu sunt suficiente pentru a pune la îndoială egalitatea de arme sau imparţialitatea instanţei, în măsura în care, dacă i se dă procurorului o poziţie fizică privilegiată, instanţele nu îl plasează în concret pe acuzat într-o situaţie de dezavantaj în privinţa exercitării drepturilor apărării (Blaj c. României, hotărârea din 8 aprilie 2014, par. 78-79; Diriöz c. Turciei, hotărârea din 31 mai 2012, par. 25).

În consecinţă, acest capăt de plângere este nefondat şi a fost respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

D) Imposibilitatea de a participa la procedura de soluţionare a cererii de recuzare

Reclamantul s-a plâns de nerespectarea principiului egalităţii armelor pe motiv că el nu a avut dreptul să participe la şedinţele în camera de consiliu în care s-au soluţionat cererile sale de recuzare, cu toate că procurorul a participat şi şi-a expus oral argumentele.

Curtea a notat că procedurile de recuzare nu au ca obiect nicio contestaţie asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil şi nici temeinicia acuzaţiei în materie penală. Ea a notat că aceste proceduri privesc compunerea completului de judecată.

Rezultă că acest capăt de plângere este incompatibil ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei în sensul art. 35 par. 3 lit. a şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 4.

E) Echitatea procedurii

a) Cu privire la pretinsa atitudine parţială a procurorului

Reclamantul a susţinut că toată urmărirea penală a fost orientată în acuzare, niciodată în apărare şi că repartizarea cauzei la procurori s-a făcut cu indicaţia expresă să înceapă urmărirea penală. El a adăugat că Ministerul Public a fost reprezentat de unul şi acelaşi procuror pe tot parcursul procedurilor.

Curtea a reamintit că garanţia de imparţialitate proprie procesului echitabil priveşte eclusiv instanţele chemate să decidă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unui acuzat şi nu se aplică reprezentantului parchetului care este una din părţile procedurii judiciare contradictorii. Rezultă că acest capăt de plângere este incompatibil ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei, în sensul art. 35 par. 3 lit. a şi a fost respins în aplicarea art. 35 par. 4.

b) Cu privire la admisibilitatea anumitor probe

Reclamantul s-a plâns că probele anulate de către Înalta Curte, în opinia sa pentru erori de procedură, au fost depuse la dosarul cauzei. El a mai denunţat refuzul Înaltei Curţi de a-şi baza hotărârea pe expertiza judiciară realizată de către experţi independenţi, precum şi condamnarea sa bazată în mod exclusiv pe probe indirecte.

Curtea a notat că Înalta Curte a indicat reclamantului care sunt probele depuse la dosar, care sunt motivele pentru care ea le-a estimat legale, şi că i-a explicat reclamantului pentru care raţiuni ea a estimat că nu îşi poate întemeia hotărârea pe expertiza menţionată de reclamant. În plus, Curtea a notat că Înalta Curte a avut grijă să explice maniera în care şi-a elaborat raţionamentul juridic pornind de la probele din dosar. Curtea a estimat astfel că nu este vorba de un raţionament arbitrar susceptibil să aducă atingere examenului global al probelor şi analizei fondului (a contrario, Hirvisaari c. Finlandei, hotărârea din 27 septembrie 2001, par. 30).

În consecinţă şi pentru motivul că admisibilitatea probelor şi aprecierea lor sunt chestiuni care aparţin în primul rând de dreptul intern şi de instanţele naţionale (García Ruiz c. Spaniei, nr. 30544/96, par. 28), Curtea a estimat că acest capăt de plângere este nefondat şi l-a respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

c) Cu privire la durata procedurii

Reclamantul s-a plâns că durata procedurii penale angajate împotriva sa a fost excesivă.

Curtea a notat că procedura penală împotriva reclamantului a debutat la 16 februarie 2006, când i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia, şi că a luat sfârşit odată cu pronunţarea hotărârii definitive din 20 iunie 2012. Ea a observat că procedura penală a durat deci în cauză şase ani, patru luni şi patru zile în două grade de jurisdicţie.

Curtea a notat că durata procedurii nu este imputabilă reclamantului. În ceea ce priveşte atitudinea autorităţilor, ea a observat că s-a dispus refacerea urmăririi penale, că autorităţile au acţionat cu diligenţă pentru refacerea anchetei şi că nicio perioadă de inactivitate nu poate fi decelată în derularea procedurii.

În opinia Curţii, complexitatea cauzei – care a implicat şase inculpaţi şi a necesitat ascultarea unui mare număr de martori – a contribuit la prelungirea procedurii. Ţinând cont de aceste aspecte, Curtea a estimat că durata procedurii în ansamblul său a fost rezonabilă.

Rezultă că acest capăt de plângere este nefondat şi a fost respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

F) Celelalte capete de plângere legate de art. 6 par. 1 din Convenţie

Reclamantul a considerat că nu a fost judecat de o instanţă imparţială, din cauză că d-na judecător S.D. a compus completul care i-a respins cererea de recuzare a unui judecător în primă instanţă şi ulterior a făcut parte din completul care a soluţionat recursul; că acest din urmă complet a omis să analizeze motivul legat de atitudinea preşedintelui completului de judecată din primă instanţă referitoare la reclamant şi la avocatul său; şi că Înalta Curte şi-a bazat hotărârile pe fapte comise, în opinia reclamantului, în calitate de prim-ministru.

Ţinând seama de ansamblul elementelor de care a dispus şi în limitele competenţei sale, Curtea nu a relevat nicio aparenţă de violare a drepturilor şi libertăţilor garantate de art. 6 par. 1 din Convenţie şi a considerat că aceste capete de plângere trebuie respinse, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.4. Asupra art. 6 par. 3 lit. a şi b din Convenţie

Invocând art. 6 par. 3 lit. a şi b din Convenţie, reclamantul s-a plâns, pe de o parte, de o modificare a naturii acuzaţiei aduse împotriva lui care a fost efectuată de către procuror pe parcursul ultimei şedinţe din recurs şi, pe de altă parte, de datele apropiate ale şedinţelor în cursul anului ianuarie 2011.

A) Asupra motivelor de recurs ale procurorului

În cauză, Curtea a notat că reclamantul a fost trimis în judecată pentru că şi-a folosit influenţa în calitate de preşedinte al unui partid politic, cu scopul de a obţine finanţarea ilegală a campaniei sale electorale şi că a fost condamnat în primă instanţă pentru această infracţiune în formă continuată. Curtea a constatat că, în motivele sale de recurs, parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate reclamantului, fără să solicite şi o reinterpretare a faptelor sau o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptei. Aserţiunile parchetului incriminate de reclamant nu au constituit altceva decât argumente pentru a combate motivele de recurs ale reclamantului şi nu au reprezentat un nou motiv de recurs.

Curtea a relevat, pe de altă parte, că Înalta Curte, statuând asupra cauzei în al doilea grad, a analizat recursul reclamantului şi a decis că acesta din urmă este vinovat de o infracţiune simplă şi nu continuată şi că acesta a fost vinovat de a-şi fi folosit asupra coinculpaţilor influenţa inerentă funcţiei sale de preşedinte al unui partid politic. În raport cu aceste elemente, Curtea a concluzionat că nu a existat nicio atingere nici a dreptului reclamantului de a fi informat într-o manieră detaliată asupra naturii şi cauzei acuzaţiei şi nici a dreptului acestuia de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

Rezultă, astfel, că acest capăt de plângere este nefondat şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

B) Asupra timpului scurt dintre şedinţele de judecată

În ciuda numărului relativ mare de şedinţe într-un termen relativ scurt, Curtea a constatat că Înalta Curte a luat măsurile necesare pentru a permite reclamantului să îşi pregătească apărarea. Ea a relevat că Înalta Curte a informat părţile din timp asupra datelor şedinţelor şi asupra obiectului acestora. În plus, reclamantul a fost mereu asistat de doi, trei şi uneori chiar patru avocaţi. În ceea ce priveşte dispoziţia Înaltei Curţi de preschimbare a primului termen în recurs, Curtea a notat că aceasta s-a bazat pe art. 291 alin. 3 CPP, a fost justificată de asigurarea celerităţii procedurii şi că, examinând legalitatea acestei măsuri, Înalta Curte a stabilit că aceasta era conformă normelor de procedură.

În plus, Curtea a constatat că părţile au fost citate să se înfăţişeze pentru noua dată a şedinţei şi au obţinut o amânare pentru pregătirea apărării şi că, mai mult, reclamantul nu a justificat nicio vătămare concretă adusă dreptului la apărare şi cauzat de această modificare a datei primului termen în recurs.

Curtea a estimat că nimic din dosar nu permite să se creadă că apropierea şedinţelor a adus atingere drepturilor apărării şi, în special, dreptului reclamantului şi al avocaţilor săi de a lua parte la dezbateri şi de a chestiona martorii (a contrario, Makhfi c. Franţei, hotărârea din 19 octombrie 2004, par. 40; mutatis mutandisCraxi c. Italiei (no 1), hotărârea din 5 decembrie 2002, par. 71).

Rezultă că acest capăt de plângere este nefondat şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.5. Asupra pretinsei art. 6 par. 3 lit. d din Convenţie

A) Asupra imposibilităţii reclamantului de a adresa întrebări martorilor în acuzare şi asupra obligaţiei care i-a fost impusă de a motiva cererile lui în probaţiune

Reclamantul s-a plâns de imposibilitatea sa de a adresa întrebări tuturor martorilor în acuzare pe motiv că, în timpul urmăririi penale, parchetul a organizat audieri simultane. El a afirmat că, în faza de judecată, instanţa nu a audiat toţi martorii în acuzare şi s-a plâns că el a trebuit să-şi motiveze cererile de administrare a probelor, în condiţiile în care parchetul nu a fost ţinut să ofere o asemenea justificare.

Cu titlu liminar, Curtea a constatat că Înalta Curte a estimat că 150 de declaraţii de martori date pe durata urmăririi penale nu erau pertinente şi că instanţa a hotărât să nu le reţină ca probe. Prin urmare, ea a considerat că reclamantul nu poate să pretindă a suferit o atingere în dreptul său la un proces echitabil pe motivul imposibilităţii de a adresa întrebări martorilor în cauză.

În ceea ce priveşte cele 41 de declaraţii de martori luate în cursul urmăririi penale şi depuse la dosarul cauzei fără ca reclamantul să fi avut posibilitatea să adreseze întrebări în timpul urmăririi penale sau al judecăţii, Curtea a făcut trimitere la criteriile stabilite în cauza Al-Khawaja şi Tahery c. Regatului Unit (nr. 26766/05 şi 22228/06, par. 146-147) referitoare la absenţa martorului de la judecată.

În cauză, Curtea a notat că reclamantul nu a putut să asiste pe durata urmăririi penale la audierile tuturor martorilor în acuzare. Ea a notat, de asemenea, că Înalta Curte a citat în mod legal, dar fără succes, toţi martorii, chiar şi cu mandat de aducere, că instanţa a explicat că a existat o imposibilitate obiectivă de a asculta anumiţi martori şi că a decis să nu-i mai asculte, dispunând ca declaraţiile lor date pe durata urmăririi penale să fie citite în şedinţă publică.

Curtea a estimat că autorităţile interne nu şi-au încălcat obligaţia pozitivă de a depune eforturi rezonabile pentru a garanta apărării posibilitatea de a chestiona martorii în acuză. Prin urmare, Curtea a considerat că circumstanţele cauzei permit să se concluzioneze că lipsa acestor martori de la judecată şi, astfel, citirea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale erau justificate de un motiv serios.

Cât priveşte importanţa depoziţiilor martorilor la condamnarea penală a reclamantului, Curtea a notat că acesta din urmă nu a indicat importanţa rezultată din declaraţia martorilor nechestionaţi de către apărare. În faţa elementelor de care a dispus, şi în special, în latura penală, Curtea a relevat că Înalta Curte a fundamentat condamnarea reclamantului pe un număr însemnat de înscrisuri, referindu-se în plus şi la declaraţii de martori, din care şase nu au putut să fie chestionaţi de către inculpat. Prin urmare, în opinia Curţii, depoziţiile citite în faţa Înaltei Curţi nu au constituit nici unica probă şi nici probele determinante în condamnarea penală a reclamantului. Ţinând cont de cele constatate, nu a mai fost necesar să se stabilească dacă al treilea criteriul stabilit în cauza Al-Khawaja şi Tahery c. Regatului Unit a fost respectat în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că el a fost pus în situaţia să îşi motiveze cererile în probaţiune, în condiţiile în care parchetul nu a fost ţinut de o asemenea obligaţie, Curtea nu a identificat în cauză nici un element care să îi permită să concluzioneze că procedura a fost condusă într-o manieră arbitrară în defavoarea reclamantului.

Rezultă că acest capăt de plângere este în mod vădit nefondat şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

B) Asupra imposibilităţii de a obţine audierea martorilor în apărare în aceleaşi condiţii în care au fost ascultaţi martorii în acuzare

Reclamantul s-a plâns că mai mult de şapte sute de martori în acuzare au fost audiaţi de Înalta Curte şi că aceasta a acceptat ascultarea doar a cinci martori în apărare.

Curtea a notat că, în cauză, reclamantul s-a plâns de un dezechilibru existent între numărul mare de martori în acuzare audiaţi de Înalta Curte şi numărul redus de martori în apărare admis de aceeaşi instanţă. Chiar şi aşa, Curtea a notat că reclamantul nu a indicat într-o manieră concretă prin ce a adus atingere dreptului său la apărare refuzul convocării altor martori propuși de apărare. Ea a dat importanţă faptului că Înalta Curte a justificat în mod corespunzător refuzul său de a cita toţi martorii în apărare solicitaţi de reclamant. În particular, Înalta Curte a indicat că reclamantul putea să dovedească faptele de care se prevala cu înscrisuri şi că lui i s-a admis de către instanţă depunerea acestora la dosar. Prin urmare, Înalta Curte a explicat de ce, în cauză, diferenţa numerică dintre martorii acuzării şi cei ai apărării nu putea să aducă atingere principiului egalităţii armelor. Din această perspectivă, înstanţa supremă a menţionat că depoziţiile acuzării nu erau esenţiale pentru stabilirea vinovăţiei reclamantului. În plus, Înalta Curte a relevat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, între care şi reclamantul, au fost stabilite în primul rând prin înscrisurile depuse la dosar şi că declaraţiile nu făceau decât să completeze circumstanţele de fapt care rezultau din alte mijloace de probă.

În lumina celor de mai sus, Curtea a estimat că singura diferenţa dintre numărul martorilor acuzei şi cel al apărării nu este suficientă pentru a demonstra că reclamantul a fost împiedicat să propună martori în apărare în aceleaşi condiţii ca martorii în acuzare. Rezultă că acest capăt de plângere este în mod vădit nefondat şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.6. Asupra art. 18 din Convenţie

Invocând art. 6 par. 1 din Convenţie, reclamantul a susţinut că a fost condamnat din motive politice. Curtea a analizat acest capăt de plângere pe tărâmul art. 18 combinat cu art. 6 din Convenţie.

În contextul prezentei cauze, Curtea a ţinut cont de activitatea politică susţinută a reclamantului. Totuşi, ea a reamintit că a statuat deja că un rol politic de prim-plan nu este o garanţie a imunităţii (mutatis mutandisKhodorkovskiy c. Rusiei, hotărârea din 31 mai 2011, par. 258).

În plus, Curtea a notat că susţinerile reclamantului, potrivit cărora procedura penală în ansamblul său a avut un alt scop decât cel normal inerent oricărei proceduri penale, sunt foarte generale şi că el nu aduce nicio probă concretă a „intenţiei ascunse” a autorităţilor. Curte a observat că Înalta Curte, utilizând expresia după care corupţia clasei politice era personificată de reclamant, a exprimat consecinţa concluziei referitoare la vinovăţia reclamantului pentru infracţiuni de corupţie săvârşite la înalt nivel. Curtea a reținut, de asemenea, că legea internă permite instanţelor nationale să impună pedepse accesorii, cum este interdicţia de a exercita o anumită funcţie, având drept consecinţă imposibilitatea de a participa la viaţa publică. Prin urmare, ea a subliniat că deciziile luate în privinţa reclamantului au fost temeinic motivate şi bazate pe dispoziţii legale.

În concluzie, Curtea a admis că, din cauza poziţiei sale politice, reclamantul putea să aibă suspiciuni cu privire la interesul real al autorităţilor în condamnarea sa penală. Totuşi, aceste suspiciuni nu sunt suficiente pentru Curte ca să afirme că întregul aparat juridic al statului pârât a fost, încă de la început, folosit într-o manieră abuzivă şi că, de la început şi până la sfârşit, autorităţile au continuat să acţioneze cu rea-credinţă şi în dispreţul flagrant al Convenţiei (mutatis mutandisSyssoyeva şi alții c. Letoniei, nr. 60654/00, par. 129). Pentru Curte, este vorba de o acuzaţie foarte serioasă care reclamă o probă irefutabilă şi directă (mutatis mutandisKhodorkovskiy, anterior citată, par. 260) pe care reclamantul nu a adus-o în cauză. Deoarece Curtea nu a observat niciun element care să îi dea de gândit că autorităţile române ar fi comis un abuz de putere pe durata procesului desfăşurat contra reclamantului şi că ar fi acţionat într-un alt scop decât cel specific procesului penal, ea a estimat că acest capăt de plângere este în mod vădit nefondat şi l-a respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

 

2.6. Asupra art. 7 din Convenţie

Invocând art. 6 par. 1 și art. 7 din Convenție, reclamantul s-a plâns de schimbarea de jurisprudență a Înaltei Curți aplicabilă în materia calculului prescripției răspunderii penale, schimbare pe care a calificat-o ca ilegală și arbitrară. El a considerat că, prin această modificare, legea penală care i-a fost aplicată era imprevizibilă și mai puțin favorabilă decât cea în vigoare în 2004, la momentul comiterii faptelor care i-au fost reproșate.

Curtea a estimat că acest capăt de plângere trebuie examinat prin prisma art. 7 din Convenție și a făcut referire la principiile stabilite în cauzele Scoppola c. Italiei (nr. 2), hotărârea din 17 septembrie 2009, par. 92-102 și Del Rio Prada c. Spaniei, nr. 42750/09, par. 77-93.

În cauză, prescripția „specială” prevedea că acţiunea penală se stinge oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul general de prescripţie era împlinit cu încă o dată. Printr-o hotărâre definitivă din 6 octombrie 2010, Secţia penală a Înaltei Curţi a operat o schimbare a jurisprudenţei sale şi a decis că perioada în care o cauză penală era suspendată pentru ca instanţa de contencios constituţional să statueze asupra unei excepţii de neconstituţionalitate nu era luată în considerare la calculul termenului de prescripţie. În aplicarea jurisprudenţei existente anterior datei de 6 octombrie 2010, faptele reproşate reclamantului s-ar fi prescris fie în august 2011, fie în februarie 2012, în raport cu data pe care Înalta Curte ar fi stabilit-o ca fiind a epuizării infracţiunii.

Curtea a trebuit, astfel, să examineze dacă această modificare de jurisprudenţă a afectat situaţia reclamantului, în lumina art. 7 din Convenţie. Se pare că, prin motivele sale de recurs, reclamantul a fost conştient de această schimbare de jurisprudenţă a cărei aplicare a contestat-o în faţa Înaltei Curţi. Întrucât nu este de competenţa sa să interpreteze regulile de procedură interne aplicabile în cazul unei modificări de jurisprudenţă ivite la nivelul celei mai înalte instanţe dintr-un stat, Curtea a estimat că, în cauză, a îndeplinit condiţia de „previzibilitate” în sensul art. 7 din Convenţie.

Curtea a notat în continuare că prelungirea termenului de prescripţie produsă ca urmare a noii jurisprudenţe a Înaltei Curţi stabilite la data de 6 octombrie 2010 şi aplicarea acesteia în cauza reclamantului au avut, fără îndoială, ca efect prelungirea perioadei în care pretinsele fapte ar fi putut să fie judecate şi au fost nefavorabile reclamantului. O asemenea situaţie nu aduce atingere drepturilor garantate de art. 7, deoarece nu se poate interpreta că acest articol împiedică o prelungire a termenelor de prescripţie atunci când faptele reclamate nu au fost niciodată prescrise (Coëme şi alţii c. Belgiei, nr. 32492/96, par. 149).

De fapt, problema unei eventuale încălcări a art. 7 printr-o dispoziţie care ar avea ca efect renaşterea posibilităţii de a sancţiona fapte care au devenit impunisabile ca efect al intervenţiei prescripţiei împlinite nu este aplicabilă în speţă. Curtea a reamintit că reclamantul, care nu putea să ignore că faptele reproşate erau susceptibile să angajeze responsabilitatea sa penală, a fost condamnat pentru acţiuni pentru care acţiunea penală nu fusese niciodată atinsă de prescripţie. Aceste acte constituiau infracţiuni la momentul la care ele au fost săvârşite şi pedepsele aplicate nu au fost mai mari decât cele care erau aplicabile la momentul faptelor. Reclamantul nu a suferit, din cauza schimbării jurisprudenţei, un prejudiciu mai mare decât cel la care fusese expus la momentul în care infracţiunea a fost săvârşită.

Astfel, drepturile reclamantului decurgând din art. 7 din Convenţie nu au fost încălcate. Rezultă că acest capăt de plângere este vădit nefondat şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.7. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie

Reclamantul a denunţat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie din cauza sancţiunilor pecuniare care i-au fost aplicate şi a sumei ridicate a cheltuielilor judiciare.

Curtea a observat, pentru început, că ingerinţa litigioasă este acoperită de al doilea alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie, care prevede expres o excepţie în ceea ce priveşte plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor (Phillips c. Regatului Unit, nr. 41087/98, par. 51). O asemenea interpretare nu a scăpat de sub controlul Curţii, deoarece aceasta trebuie să verifice dacă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie a făcut obiectul unei aplicări corecte (OrionBřeclav s.r.o. c. Cehiei, hotărârea din 13 ianuarie 2004).

În ceea ce priveşte proporţionalitatea ingerinţei în dreptul reclamantului şi scopul interesului general urmărit, Curtea nu a contestat suma importantă în joc sau cea a cheltuielilor stabilite de Înalta Curte. Aceste sume corespund totuşi profitului pe care, în opinia Înaltei Curţi, reclamantul l-a obţinut din infracţiunea pentru care a fost condamnat şi au fost stabilite pe baza înscrisurilor care se aflau la dispoziţia Înaltei Curţi. Referindu-se la constatările făcute mai sus, potrivit cărora procedura penală finalizată cu condamnarea reclamantului nu a fost lipsită de echitate şi a respectat drepturile apărării, Curtea nu a identificat în cauză nici un indiciu de arbitrariu care să aducă atingere dispoziţiilor instanţei interne contestate de reclamant.

În aceste condiţii şi având în vedere importanţa obiectivului urmărit, Curtea a considerat că ingerinţa adusă dreptului de proprietate al reclamantului nu a fost disproporţionată. Rezultă că acest capăt de plângere este vădit nefondat şi a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a şi par. 4 din Convenţie.

2.8. Asupra art. 11 din Convenţie şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie

Invocând art. 11 din Convenţie, reclamantul s-a plâns de atingerea adusă dreptului său la libertatea de asociere din cauza interdicţiei exercitării dreptului de a ocupa funcţia de preşedinte al vreunui partid politic, sancţiune aplicată ca urmare a procedurii pe care el a considerat-o inechitabilă. El a mai considerat că încetarea mandatului său de deputat, intervenită ca urmare a condamnării definitive, şi interdicţia exercitării drepturilor electorale pe timp de patru ani aduc atingere drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenţie.

Curtea a notat prin hotărârea sa din 30 ianuarie 2012, Înalta Curte a aplicat reclamantului pedepsele accesorii şi complementare ale interdicţiei exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi c. pen. Curtea a constatat că reclamantul nu a contestat prin motivele de recurs aplicarea acestor pedepse şi a reamintit că, potrivit jurisprudenţei interne, Înalta Curte ar fi putut să examineze în prezenta cauză necesitatea aplicării acestor pedepse. Astfel acest capăt de plângere a fost respins, în aplicarea art. 35 par. 1 şi 4 din Convenţie, întrucât reclamantul nu a epuizat căile interne de atac.

51 de gânduri despre “Cei doi judecători Bîrsan. Care dintre ei era ținta principală?

  1. Nici unul, inteleg ca dvs erati tinta…ceva, totusi, nu pricep. Cu ce i-ati suparat pe cei de la Bruxelles, avand in vedere ca ati acceptat toate conditionalitatile impuse de ,,partener” in faza de pregatire a aderarii la UE ? Ramane un mare mister pentru mine, cel putin pentru moment.

    Apreciază

  2. Stimate @fragmentariumpolitic, nu-mi amintesc să fi convenit să ne ”domnim” pe aici.
    În ce privește ”textul descriptor”, supoziția ”fermă” este din aceeași familie cu celelalte supoziții privind interesul parșiv al UE de limitare a fondurilor.
    Din (su)poziția mea se vede astfel:
    1. nu este nevoie să ni le reducă, le reducem singuri pentru că suntem, chiar dacă doare, incompetenți, cu o structură birocratică politizată la maxim. Uită-te la coeficientul de absorbție la noi, față de Polonia, de exemplu. E ca și cum din 10 EURO noi nu suntem în stare să luăm decât 1 EURO, dar îi bănuim pe alții că vor să ne pună la dispoziție doar 5 EURO. Ce folos, dacă tot doar 1 EURO putem lua?!
    2. mi se pare absolut normal ca donatorii ( cei care dau net bani) să fie siguri că mecanismele democratice și justiția funcționează normal în țara unde trimit banii, pentru ca banii ăștia să fie folosiți cât mai eficient și nu pentru terenuri de fotbal în pantă sau pentru îmbogățirea unor grupuri de interese . Nu le vrem banii? OK. Să ieșim din UE și să ne alăturăm Moldovei. Să le demonstrăm tuturor că ne putem descurca singuri.

    Apreciază

    • 1.Ei da?!?! Nu am convenit să ne domnim? Dar când am convenit să ne tragem de şireturi? Cred că nu cunoaşteți reguli elementare de etichetă.

      2. Nu „tragem” bani??? Ați încercat??? Eşti puşcăriabil în secunda doi! Ori dai şpagă să ți se treacă vârtos cu vederea „nereguli” dintre cele mai absurde (şi tot puscăriabil eşti), ori n-ai cum. Încercați şi mai discutăm. Nu am putut să aflu încă de ce legile din Ro pentru acordarea fondurilor europene sunt mai drastice şi complet absurde în comparație cu cele din alte țări membre. Corupția pe la alte case e doar mai parfumată, însă are valoare mult mai mare. Bănuiala mea este că a fost o condiție de aderare. Dar nu pot demonstra. Şi nu „NE DAU”! Noi cotizăm. Ni se cuvine. Ne-am aliniat la piața europeană cu toate prețurile dar nu şi cu salariile – oare cine se opune vehement, dacă nu stăpânitorii de sclavi… brrr… am vrut să zic multinaționalele care plătesc impozite pe coclauri aiurea??? Care sunt dobânzile şi comisioanele aceloraşi bănci în alte țări şi în România? De ce nu există o reglementare şi o plafonare rezonabilă a recuperatorilor pe teritoriul țării noastre? De ce nu se acordă împrumutri de afaceri, dar numai imobiliare şi pline de comisioane ascunse??? De ce băncile în România pot să vândă o creanță doar în două-trei luni şi nu le poți birui în instanțe nicicum sau prea târziu ca să mai fii om???

      3. Donatori??? Haideți că mă faceți să vorbesc pornografic!!! Noroc de mine că mă stăpânesc!

      4. Până nu veți demonstra gândire liberă, neTFL-istă, politețe față de interlocutori – canci respect şi integrare! Nu-l luați în calcul pe ZeV, el pică uşor la pat. Noi îl cunoaştem.

      Nu-mi răspundeți cu lozinci şi clişee răsuflate de slugă, că eu şi aşa am cea mai proastă impresie despre discernământul lui d’Artagnan. Vreau să aud chestiuni rezonabile sau o tăcere de aur. Că vorba nu-i mereu de argint.

      Apreciat de 2 persoane

      • Sarut mamusitele!

        Insa cu fonduri: la moi reglementele e si mai stufose si in plus tinute in sertare inaccesibile!

        De ce?
        Pai ca nu vrem coeziune!

        Apreciat de 1 persoană

      • Iți răspund doar la 1 că la restul, îmi pare rău s-o spun, ai fi avut o minunată ocazie să taci. În general, dacă dorești să vorbești, citești și asculți mai mult decât ce pică mănușă pe convingerile tale. De fapt, probabil, ale altora, implementate bine pe un sol fertil.
        Să revenim la 1: eticheta de care vorbești se aplică în viața reală, când vorbești cu doamna Ana Popescu și domnul Fragmentariumpolitic Gigel. În virtual, nickname-ul @d’Artagnan poartă discuții colocviale cu nickul @Ana și cu nickul@fragmentariumpolitic.
        P.S. Ți se pare că-mi doresc integrare?! Drăguță, ca să mă integrez cu tine, de exemplu, ar trebui să preiau… cum ai spus?..”lozinci şi clişee răsuflate de slugă” cu tupeu, șmecheră, care vrea să cotizeze cu 1 leu și să ia înapoi 100 lei fără nicio obligație de a respecta minimum de reguli impuse de clubul select în care și-a dorit cu ardoare să intre…să accept toate lozincile naționaliste aruncate pe piață tocmai pentru a ascunde impotența conducătorilor…și să mă fac să uit cum funcționează cu adevărat lumea și economia…Merci, rămâi acolo integrată cu cine dorești!

        Apreciază

      • Obervati va rog replica lui Sandi Matei, pardon ‘ muschetar’ el vrea sa se integreze fara altii.
        Asa se explica de ce nu atragem foncurile alea – ca nu ar profita doar. elita.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Referitor la Arthur : pare să aibă o atitudine meditativă, proprie câinilor de vânătoare când nu sunt în acţiune. Şi eu îi seminarizez adesea pe Kara, Knut şi Nera pe teme politice. Sunt un auditoriu perfect : nu mă contrazic niciodată şi sunt întotdeauna de acord cu mine.

    Le-am explicat bunăoară că intenţia Bruxelles-ului de a avantaja statele din sudul Europei în detrimentul celor din est este mai veche, însă acum, în noile condiţii generate de Brexit, ar fi raţional să dea dovadă de prudenţă şi reţinere în sancţionarea, pe varii motive, chiar şi a statelor periferice. În ceea ce priveşte Comisia europeană, dominată de reprezentanţii PPE-ului – cel mai puternic partid trans-naţional din Parlamentul european – este normal, până la un punct, să-i favorizeze pe cei din aceeaşi familie politică cu ei, respectiv pe liberalii noştrii, aşa cum l-au ţinut în braţe şi pe Băsescu până la sfârşit, cu toate matrapazlâcurile lui.

    În definitiv, fiecare stat membru al Uniunii se bucură de tratamentul pe care este dispus să-l accepte. Astfel, mulţi dintre oficialii de la Bruxelles care ne flutură ameninţător MCV-ul în numele statului de drept probabil că nici nu ştiu prea bine unde se află România pe hartă şi cu certitudine habar nu au în ce constă problema legilor justiţiei ori, mai general, ce se întâmplă la noi, în afară de ce le şoptesc prietenii lor, turnătorii noştri, liberalii, doritori să pedepsească o ţară întreagă pentru că ei nu au câştigat alegerile şi dispuşi să folosească orice mijloace – de la minciuni şi calomnie până la organizarea de mişcări aşa-zis civice, cu tentă insurecţională – pentru a pune mâna pe putere. Cu certitudine însă, nici PSD ori liderii săi nu pot fi total exoneraţi de responsabilitate faţă de actuala situaţie internă şi internaţională a României.

    Apreciat de 1 persoană

    • ,,este normal, până la un punct, să-i favorizeze pe cei din aceeaşi familie politică cu ei, respectiv pe liberalii noştrii”

      Nu ma leg de i-ul in plus, nu sunt formalist precum George Ban (Z), dar n-as proceda precum patrupezii dvs si voi indrazni sa va contrazic: Nu e vorba de ,,liberali” in PNL, ci de pedelisto-basisti (adica popolari pseudo-romani), ceea ce este cu totul altceva. Adevaratii liberali sunt in grupul ALDE din Parlamentul European, nu in PPE.

      Apreciază

  4. Famiglia Motoc ,…mdaaa…s-au cocotat pe toate guvernarile!In mod special felicit pe aceasta cale pe fostii lideri PSD !Dar in mod absolut special pe Mircea Prostanacul !

    Apreciază

  5. Amalia scrie:
    ,,Cum e, domne? Imi cer scuze? sau prezint scuze?”

    Corect este: ,,Va prezint scuze” sau ,,Iti/Va cer scuze” (in sensul de ,,Va rog sa ma scuzati”).

    Apreciază

    • ps
      ,,Suspendare? Demitere? Nu sunt sinonime.”
      Evident, dar in perioada de suspendare pot fi promulgate legile justitiei si legea de modificare a Codurilor. (Z)
      Oricum, nu se pune, inca, aceasta problema, dar imaginati-va scenariul in care CCR respinge ca inadmisibila cererea Presedintelui privind legile justitiei, presedintele refuza, in continuare, sa le promulge, iar CCR decide ca seful statului INCALCA GRAV prevederile constitutionale.
      In acest caz, exista o singura alternativa la suspendare, respectiv, demisia intregului guvern, urmata, probabil, de alegeri anticipate.
      Ceva trebuie facut pana la urma pentru a iesi din blocaj. A o lalai balticios si a o intoarce ca la Ploiesti (cum ne spunea cu al sau zambet angelico-perfid de peste alunecos, Liviu Dragnea: ,,Nuuu exista nicio problema conflictuala cu BNR (sic!), deci nu e nimic de mediat”), repet, a o bate in cap mereu defensiv pana la alegerile viitoare va eroda mai mult PSD-ul decat Presedintele

      Apreciat de 1 persoană

  6. trexs

    Germania negociaza foarte bine cu rusii de la Gazprom si face afaceri si cu alte companii rusesti, fara tot felul de directive si conditionalitati absurde. Directivele sunt doar pentru creduli si fraieri.

    Apreciază

  7. Securitatea regimului Basescu – Iohannis depaseste , prin inventivitate si voluntarism , Securitatea lui Dej si Ceausescu .
    A auzit cineva de infractiunea ” grabirii emiterii de autorizatii ” ?
    In schimbul de abonamente la spectacole Untold ?
    E ceea ce Securitatea d-lui Coldea a inventat pentru a-i da doi ani si opt luni de puscarie viceprimaritei UDMR de la Cluj .
    Se pare ca Securitatea de la Bucuresti a dispus punerea sub filatura a respectivei persoane si ca a inregistrat-o vorbind cu un dezvoltator in ungureste – se angajeaza sa obtina autorizatii repede in schimbul biletelor pentru ” copii ” .
    Proces si puscarie cu executare – femeia are doi copii mici !
    Sa te crucesti , nu altceva .
    Pe prietenii primari UDMR ai d-lui Basescu – celebrul sovin Szasz de la Odorheiu Secuiesc – sau pe prietenii regimului din media – ungurul Tiszakanyi patronul Digi – Securitatea nu i-a deranjat cu o floare , ca sunt prieteni de-ai nostri , de-ai poporului .
    Nu vorbesc aici de inventarea de dosare penale si de dezvoltarea de isterii media , venite de la aceeeasi Securitate , impotriva celor ce deranjeaza regimul cotrocenist penelist .

    Apreciază

  8. Câta nedreptate li s-a făcut și vi s-a făcut! Totul trebuie reparat, nu-i târziu niciodată! Păcat, mare păcat de timpul pierdut!

    Apreciază

  9. Stimati domni comentatori,tinta principala a fost si este Romania,urmata de dl. Adrian Nastase si apoi cei doi judecatori Barsan,in ordine doamna si apoi domnul!Pana nu vor pieri toti cei care au facut rau Romaniei,nu vom avea liniste si pace. Avem o clasa conducatoare de mamaliga,fricosi,lipsiti de curaj si patriotism. Cine avea acces la buletinul de informatii,inainte de 1989, stia ce vremuri urmau sa vina,numai ca si atunci ca si acum au existat comentatori si vanzatori de tara gen brucan,gen petre roman,gen pacepa si alti stahanovisti. Suntem prinsi intr-o capcana si nu ne vom elibera niciodata cu asemenea conducatori ai Romaniei. Comentam ca sa ne amagim, in rest nu putem face nimic. Totul e sa avem grija de sanatatea noastra si de familiile noastre!

    Apreciază

  10. Cineva se întreabă :
    „Nu stiu cine e GRECO asta si nici nu ma intereseaza.

    Ce stiu insa?

    Stiu asa:

    In tara mea in care multinationalele si interesele straine mulg miliarde de euro in fiecare an pe spatele romanilor, GRECO nu vine sa imi spuna ce poate si ce nu poate legifera Parlamentul Romaniei ales de romani. Asta daca mai suntem o natiune suverana.
    Eu nu l-am auzit nici pe GRECO, nici pe Juncker, nici pe Timmermans sa sara in sus cand drepturile si libertatile conationalilor mei au fost calcate in picioare de noua Securitate prin protocoale secrete, probe masluite, biletele la judecatori si interceptari in masa facute de mafia Coldea SRL si PFA Kovesi. Sa inteleg ca democratia are parfum la Bruxelles, dar duhneste la Bucuresti?
    Ii vad cum castiga toate licitatiile prin Romania si cum au distrus, prin uneltele lor pe care acum le apara,firmele romanesti si le-au tavalit ca sa le cumpere pe doi lei! Nu vad firme romanesti sa castige licitatii la Berlin, Paris sau Amsterdam.
    Sunt un pro-european convins, dar nu sunt sclavul unor birocrati de la Bruxelles pe care nu i-a ales nimeni si care stau pe zeci de mii de euro sa imi dea lectii din pix.
    Nu accept sa imi spuna nimeni ca fac parte dintr-un neam de semi-oameni, sclavi in strainataturi, corupti, infractori, hoti si prosti. Neamul meu e demn, suveran si drept!
    Cu rabdarea stam uneori mai prost!”
    Şi altcineva îi răspunde :
    ” Mie-mi pare o strategie bine pusa la punct care are rolul de a eluda vointa populara daca aceasta contravine liniei birocratice impuse de “brusel”. Conducerea devine tot mai birocrata ,functionareasca si se indeparteaza de modul politic reprezentativ popular.

    Totul este incadrat intr-o “schema” , ca un mecanism birocratic de eludare a elementului politic reprezentativ , similar cu cel care a fost pus la punct pentru romania si implementat o data cu venirea presedintelui de jucarie al securitatii la putere. Acest mecanism nu cred ca este romanesc , el a fost gandit ca prin acapararea institutiilor decidente din cadrul mecanismelor de infaptuire a justitiei sa “controleze” impartirea dreptatii in Romania, iar prin controlul serviciilor de forta sa poata controla aceste institutii care compun sistemul juridic romanesc.

    Acest sistem a functionat prin creerea “culoarelor” justitiei pe de o parte , dar si prin implementarea unui pachet de legi special “anti coruptie” care sa favorizeze abuzul. Ma gandesc ca acea lege prin care daca denunti pe altul sau te autodenunti, nu este facuta intamplator in forma in care este facuta . De asemenea legea 78/2000 , care este deja inclusa in legile pentru pedepsirea traficului de influienta dar care prin introducerea ei separata , mai ales prin lit. f) si g) de la art 1.

    Vrea sa incrimineze practic numai cererea de bani , tratand acest fapt ca fiind suficient pentru a fi considerat un trafic de influienta, de ce ? pentru ca a hotarat DNA ca banii nu ti se cuvin. Adica statul , intervine intr-un accord dintre doua parti private si hotaraste pentru acestea ce li se cuvine si ce nu. Daca este cumva de inteles art. 1. De la Lit. a) pana la lit. e) (cu toate ca deformeaza intelesul traficului de influenta intr-un mod abuziv , litera f) si g) au ca scop taierea si controlarea finantarii politicienilor si partidelor politice.

    Prin aceste mecanisme se urmareste controlul clasei politice “neafiliate” si favorizarea celor “afiliati”care obtin finantari prin onguri finantate extern.

    La nivelul UE , se infiinteaza institutii cu atributii in domeniul stabilirii “binelui” si “raului”, gen olaf , greco, probabil si altele .Sunt deja institutii si probabil multe in curs de infiintare cu atributii in domeniul impartirii “dreptatii”. In acest moment ele sunt doar informale , consultative , dar trendul este clar , v-or devenii executive pentru fiecare dintre membri UE.

    Problema este ca Romania nu are nici un control asupra birocratiei europene , si asta este numai din vina factorului politic romanesc , care nu si-a inteles utilitatea si menirea, care la fel cum a inteles sa lase conducerea si organizarea romaniei pe mana functionarilor publici (din comoditate /prostie) si s-au trezit acum “incalecati” de un sistem care functioneaza pe semnatura lor de politicieni , la fel se (ne ) vor trezi incalecati de un sistem birocratic European.

    Solutia la aceasta situatie nu poate fi decat una de politca intelligenta.”

    Apreciat de 1 persoană

  11. Magistrații care distrug vieți trebuie pedepsiți cu distrugerea vieții lor. Scurt. Altfel, ei vor zice în continuare: ei, am greșit (intenționat sau nu), și ce? e un capăt de țară?
    Da, e un capăt de țară. Ei trebuie să fie băgați la închisoare 10 ani fără putința de a fi eliberați condiționat, trebuie să-și piardă slujba, după ce ies din închisoare trebuie să nu mai fie primiți în magistratură și avocatură, familiile lor trebuie distruse până la unul, și am vedea atunci că dosarele ar fi deschise și lucrate cu maximă grijă, că probele ar fi zdrobitoare, că nimeni n-ar putea pune la îndoială acuzațiile și pedepsele.

    Apreciat de 2 persoane

    • Un pic de masura. Nu mai se poa proceda tatareste.
      Ar fi suficienta aplicarea legii. Si o mica verificare a averilor. Ca cica celbru Portocala a obtinut un teren in conditii cam penale.

      Apreciat de 1 persoană

  12. Având în vedere că în ultima vreme judecătorii au început să citească dosarele și să aplice cele învățate la școală, procurorii DNA care încasează achitări ar trebui dați afară din DNA de la prima achitare și trimiși înapoi la parchetul de la care au venit, cu pedeapsa suplimentară de a nu mai putea promova timp de 10 ani.
    Procurorul Panaitescu a spus că atât timp cât a lucrat în PNA nu a avut nicio achitare. Asta denotă faptul că instrumenta dosarele profesionist.

    Apreciat de 2 persoane

  13. Am așteptat să citesc, totuși, conform promisiunii din titlul postării anterioare, ce crede Arthur despre legile justiției. N-a fost să fie, dar textul dumneavoastră mi-a amintit de un film englezesc în care o gospodină, sătulă de vorbit cu ascultătorul ei perete, s-a dus să vorbească unei stânci în Grecia. Filmul, chiar dacă nu a fost american, s-a lăsat totuși cu happy end.
    Faptul că m-am dus cu gândul (cacofonie inevitabilă pentru mine!) la un film vi se datorează căci lăsați să se vadă dezamăgirea ce v-a cuprins asistând la spectacolul aniversar ce ne este prezentat de cei ce-s azi în posturi de scenariști și regizori. Adevărul este că n-am auzit pe nimeni care să fie mulțumit, dar mă gândesc la marea doamnă Catrinel Oproiu care scria/spunea că întotdeauna, la ecranizarea unor subiecte larg cunoscute, va exista cel puțin un spectator care consideră că el ar fi făcut mai bune filmul.
    De fapt eu vreau să vă spun că, așa cum v-am așteptat anii de zile după ce v-am rugat să abordați și subiectul Titulescu & procesul optanților maghiari, aș putea să aștept și abordarea subiectului cel mai greu al acestor vremuri de mare restriște – SPRE CE DESTINAȚIE ESTE ÎMPINSĂ CIVILIZAȚIA EUROPEANĂ !?!
    Da, eu aș putea să aștept dar tare-mi pare că „împingătorii” se zoresc și-s foarte zeloși! Adică n-a trecut așa de mult timp de la lansarea conceptului DISCRIMINARE POZITIVĂ, până la legalizarea căsătoriilor între homosexuali și apoi, rapid, acordarea dreptului acestor cupluri de a adopta copii. Îngrijorătoare, ca să nu zic că-i deja gravă, mi se pare situația că în unele state se vorbește la impersonal și se caută înlocuitori pentru exprimările mamă și tată, iar copii sunt obligați să poarte îmbrăcăminte specifică sexului opus!
    Peste toată acestă decadență se adaugă valurile de migranții din Orientul Apropiat și din Nordul Africii, operațiune despre care se afirmă c-ar fi încurajată de gruparea Clinton-Soros și finanțată , printre alții, de baronul Rotschild .
    Sincer, mă sperie imaginea apocaliptică descrisă de un atent observator al fenomenului – un individ din viitor poate să fie din părinți din două rase diferite dar adoptat și crescut de un cuplu de homosexuali din a treia rasă! Adică un individ ce nu știe ce reprezintă și nici ce va urma după el. Adică un individ perfect manipulabil.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ah ! Imbracati in rochite,..

      Am auzit de curan o poveste. Baiat crescut ca o fetita. Rochite, papusi. Mama f grijulie si cu jucariile si filmele – nimic ce sa starneasca porniri mai ‘virile’.
      Si a mers cca 6 ani, cand ceasu rau pisica neagra , pe strada ‘fetita’ cea dulce vede in strada un … tanc! Cica a i cremenit cu mana dreapta intinsa acuzafor catre tanc : iiiii? Da urla bine de incantare. Si apoi a urlat Vreau aia!
      Si s-au dus naibii 6 ani .,..
      Cica azi tanarul este tanchist!

      (Sunt unele cazuri mai ciudate ,… Adica unii se cam nasc cu mania armelor.
      Are plodu 3 ani si pus in fata nor jucarii nu intinde mana catre papusi, catelusi de plus ci spre pistolul de jucarie si sabie de plastic! Nu a mai vazut da stie sigur ca pe alea le vrea!)

      Apreciază

  14. Vreau să amintesc și că mâine, 05 mai, se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx , iar printre cei ce îl omagiază este și Jean-Claude Juncker.
    Reevaluarea lui Marx este la modă și se dorește chiar o nouă încercare de aplicare a principiilor comuniste. Există și opinia că trebuie încercat până se ajunge la varianta optimă. Adică teoria este bună, varianta de aplicare leninist-stalinistă a fost greșită.
    Oare titoismul preluat și dezvoltat de chinezi de ce nu-i bun?!

    Apreciat de 1 persoană

  15. “Premierul” PMP a trecut la PNL: Indicator de perspectiva?

    Partidul Miscarea Populara(PMP) a primit o grea si neasteptata lovitura. Siegfried Mureșan, europarlamentar ales pe listele PMP si propus presedintelui Klaus Iohannis drept premier, anul trecut, de catre seful formatiunii Traian Basescu, trece la PNL. Sa fie aceasta migratie din elita populara la cea liberala un indicator de perspectiva al PMP? Foarte probabil raspunsul este afirmativ. Miscarea populara transnationala (PPE) este ea insasi in declin. Crestin-democratii, fondatorii PPE, in 1976, au inregistrat cele mai proaste rezultate electorale la ultimele alegeri legislative, din Germania, in 2017. CDU/CSU, partidul Angelei Merkel, a obtinut o victorie amara. Noul guvern german cu social-democratii, condus de Merkel, dispune de o majoritate fragila si contradictorie, care ameninta sa se rupa oricand. Nadirul PMP a fost evocat, sub forma dizolvarii in alte partide, si in cadrul noii miscari de patriotism economic si de independenta justitiei din cadrul PSD. Pentru cei care se afla inca sub influenta ideologiei PPE, care isi identifica in mod scandalos vointa transnationala cu “statul de drept”, precizez ca intre patriotismul economic si independenta justitiei exista o legatura cauzala foarte stransa. Ori vor izbandi amandoua, ori ambele vor inregistra esecul. Desigur, reculul este vizibil si in PNL, care si el este membru in PPE, dar plecarea din PMP a lui Siegfried Mureșan are conotatii mai acute pe termen scurt. Ea exprima nemultumirea elitei tinere a dreptei populare, care considera ca nu poate creste la umbra brandului fondator al miscarii, prea legat de mersul in orb spre Vest si de federalizarea europeana (SUE). De altfel, si fostele partide PDL si UNPR, infiintate de fostul presedinte al Romaniei Traian Basescu, au disparut, prin acelasi mecanism de fuziune, cu PNL si, respectiv, cu PMP. Pe bolta politica internationala, marsul spre zenit este al noilor partide, antiglobalizare si antiimigratie, trend lansat de Trump si Brexit, la care s-a adaugat recent si Macron, si care pare ca va domina intregul secol XXI. De remarcat ca aderarea la trendul “America First”, de situare de catre fiecare stat a propriilor interese pe primul loc, este transideologica, transpolitica si transfrontaliera, ea avand ecouri pe ambele laturi ale esichierului traditional (v. stanga-dreapta) si pretutindeni in lume (v. revirimentul conservatorismului si initializarea multipolarismului).

    Apreciază

  16. „În octombrie 2013, a fost desemnat un nou judecător român la CEDO – Iulia Motoc (în cadrul acordului de coabitare Băsescu-Ponta) iar în noiembrie 2014 s-a dat decizia de inadmisibilitate la plângerea formulată de mine.”

    Lasitatea exemplara a lui Ponta a fost cea care a impiedicat redresarea Romaniei, dupa distrugerea statului de drept, operata de Basescu, in complicitate cu marile capitaluri straine cu interese economice in Romania.

    In 2012, la a doua suspendare a lui Basescu, a acceptat lista cu porunci a lui Barroso, a cazut de acord cu Antonescu sa promulge legea referendumului cu cvorumul neconstitutional dorit de slugile basiste din PDL si CCR, s-a prefacut ca listele electorale in vigoare erau alea mai vechi de zece ani (că, sa fim seriosi, nu Ioan Rus, de capul lui, fara stirea si acordul sefului sau direct, premierul Ponta, a decis desfasurarea referendumului dupa acele liste)…

    Pe urma, a facut „pactul de coabitare cu Basescu”, ilegal si neconstitutional, la care nu-l putea obliga nimeni. In virtutea acestui pact, i-a lasat lui Basescu „justitia” pe mana si – din nou la enorme presiuni externe – a cedat si a numit-o pe Kovesi la DNA.

    Acum, vin si-ntreb: DE CE a facut Ponta toate astea?! Evident, din lasitate; ipotezele care-l banuiesc de altceva – agent al „dreptei”, infiltrat in PSD pentru a-l distruge etc. – sunt doar simple teorii ale conspiratiei, fara nici o legatura cu realitatea. Dar CE S-AR FI INTAMPLAT daca Ponta nu ceda la nici una din aceste presiuni si facea ce STIA ca TREBUIE, ca E DREPT sa faca? Disparea Romania de pe harta? O baga occidentu-n faliment? Sunt convinsa ca nu.

    Ce a ratat Ponta incearca acum Dragnea, cu legile justitiei. Ca nu-i prea merge e cu totul altceva; dar omul este bine intentionat si vede just: singurul mod de a suprima statul politienesc aservit intereselor straine este acela de a-l ataca direct si deschis, fara subterfugii, fara sa te dai pe dupa pom. Lasitatea nu renteaza!

    Apreciat de 1 persoană

    • De ce a facut Ponta toate astea ? Din lasitate , din lipsa de caracter , din jigodism si probabil fiindca era si el ( sau mai este inca ) inregimentat in anumite servicii . Sa nu uitam ca individul este un fost procuror .
      O vorba veche spune ca daca vrei sa cunosti un om , ar trebui sa-i studiezi cu atentie anturajul . Pai cand te incuscresti cu Ilie Sarbu , Gabi Oprea , George Maior si prieten ti-e Sebi Ghita , cam ce om poti sa fii ?

      Apreciat de 1 persoană

  17. Am urmarit inca de la inceput cazul familiei Barsan ( prin intermediul Luju.ro ) care mi se pare o mare MIZERIE judiciara ! La fel ca si multe alte cazuri de oameni cazuti victime ale statului politienesc al lui Traian Basescu .
    Ceea ce ma nedumereste insa ( am auzit si aseara in interviul d-nei Barsan si la alte persoane abuzate ) este faptul ca multi din cei abuzati de systemul neosecurist nu mai doresc sa lupte pentru pedepsirea celor vinovati de aceste abuzuri !

    Eu nu sunt in pielea acestor oameni , nu stiu ce simt acestia si cred ca sunt subiectiv , insa cei care au fost abuzati de acesti tortionari ( se cunoaste deja comanditarul si uneeltele acestor abuzuri ) cred ca ar trebui sa lupte pana la ultima picatura de energie pentru pedepsirea celor vinovati de aceste fapte . Pentru demnitatea lor , pentru informarea publica , pentru a-i da exemplu negativ , pentru a curata Justitia de aceste cozi de topor , pentru a nu mai face rau si altor oameni si pentru a-i pedepsi .

    Astazi , datorita comisiei d-lui Manda , a Antena 3 , a d-lui Ghita si Dragomir si a inca catorva oameni curajosi , toata increngatura aceasta politico-securista a fost devoalata ( Basescu – Macovei – Maior – Kovesi – Coldea – Morar – Stanciu – Ponta – Ghita – Udrea si cei din esalonul 2 , gen Portocala – Onea – etc. )
    Insa lucrurile nu pot ramane aicea !!! Creatorii , beneficiarii si uneeltele acestui system trebuie sa plateasca pentru atacul lor la democratie .

    Apreciază

    • Mai pe scurt vreau sa spun ca ticalosii astia de Basescu & Co ar trebui fu@#ti MAXIM ! Si cat mai dureros … pe model medieval , daca se poate .

      Apreciază

    • E nostima de tot insiruirea ta, dar eviti sa pronunti numele maleficului care a preluat sistemul si incearca sa-l duca la un alt nivel, anume, Klaus Werner Iohannis. Acest individ este mult mai nociv decat toti ceilalti la un loc. Nici macar Basescu nu si-a permis sa dea indicatii CCR si, mai ales, sa relativeze rolul acestei institutii prin asazisa consultare a Comisiei de la Venetia, ca sa nu mai spun de rolul acordat…vocii strazii. Adica, nemernicului Malin Bot, talonat de Tudor Chirila si Rares Bogdan. Curat murdat, nedemocratic si neconstitutional, coane Mitica.
      Vino si tu in prezent, Adrian B. Prea mult traiesti in trecut, ce sa mai vorbim de viitor.
      Udrea ? Ce a facut, rau, aceasta femeie, mai Adriane ? Cel putin a folosit niste bani europeni si a construit cate ceva, bun, prost, dat a construit. Nu putea, Udrea, sa rezolve si problema infrastructurii in zona montana, iar pensiunile tin de sectorul privat.
      Ce fac, acum , pesedeii tai ,,scapati” de Ponta ? Spune-mi si mie ce construieste Dragnea. Arata-mi barem o cabana (in circuitul turistic, evident _ n.mea), ceva, orice, Adriane B. (Z)
      ps
      La alagerile viitoare vei vedea primul oras moldovean eliberat de incompetenta (actuala n.r.) pesedista: Iasul.

      Apreciază

  18. Pierrette Athanasiu

    Ce incearca, stimata doamna, Liviu Dragnea, in afara de a-si impune dictatura personala in PSD ?
    Dvs chiar credeti ca acest individ este bine intentionat ? V-as crede daca macar ar sugera urmatorul pas corect al coalitiei in situatia in care Iohannis va continua sa ignorg si sa demonizeze cu nesimtire institutiile fundamentale ale statului de drept, in frunte cu CCR si Parlamentul Romaniei.
    Ponta a avut, cel putin, curajul de a initia procesul de suspendare si demitere prezidentiala. Nu stiu ce ati facut dvs, dar eu am votat, pentru debarcarea la Basescu pe la orele 8,30. Stiti ce cozi existau, in multe locuri din tara, mai ales la mare, seara, la orele 21:00 ? Va spun eu, interminabile.
    Asta este romanul, doamna, isi petrece ziua distrandu-se si seara isi aminteste ca are o datorie de indeplinit fata de el, copiii lui si Romania.
    Daca romanii ar fi iesit la vot din timp, Liviu Dragnea, cu acordul cu Victor Ponta, nu ar fi fost nevoit sa trimita mii de SMS-uri in sectiile de votare si sa mobilizeze activul de partid, in ziua votului, cel putin la limita legii. Stiu despre ce vorbesc pentru ca am participat la una din sedintele lor de instruire. Din pacate, daca romanii sunt neam de puturosi animati doar de mirosul de mici, bere si sampanie, ce ati fi vrut sa faca Ponta, singur, intr-o tara pusa la zid de aparatul politico-birocratic de la Bruxelles si de politia politica din Romania ? Nici macar Antonescu nu l-a ajutat. Vazandu-se la Cotroceni, mister Crin s-a apucat sa o ia la misto pe Angela Mekel. Asa se face, in loc sa incerci sa diluezi neincrederea si ostilitatea occidentala, prin diplomatie si tact ?
    Toti dati vina pe Victor Ponta, dar nu vedeti ca PSD-ul este condus de un penal autoritarist si iresponsabil care si-a demolat doua guverne, numind o analfabeta la conducerea formala a palatului Victoria. Da, asta este perceptia partenerilor si nimeni nu o poate schimba.
    Ce face guvernul PSD, PALPABIL SI PE TERMEN LUNG, stimata doamna ?
    Doar PSD-ul, masa tacuta a partidului, pot schimba ceva printr-un Congres ADEVARAT si NETRUCAT de aceasta data.
    Pe mine nu ma poate prosti nimeni de la televizor si de pe bloguri ca Victor este cauza actualei situatii in care se afla PSD-ul si Romania. Este o falsa pista, stimata doamna, veniti si dvs in realitate, daca vreti sa se schimbe ceva. Daca nu, aplaudati-l pe Dragnea cand propune, cu naivitate, mutarea unei ambasade strategice. Ce spuneti ? Pare ca a uitat ? Asa cum a uitat si de ,,conflictul” cu BNR ? (Z)
    Pai asta e stiului omului, doamna, treziti-va. Un impostor mai mare decat Dragnea nu a avut PSD-ul in toata istoria sa. Omul acesta este o holograma cu zambet fals angelic, este suficient ca pesedistii responsabili sa sufle la unison si demonul ex-basist se va disipa in locul intunecat din care a irumpt.

    Apreciază

  19. fragmentariumpolitic spune:
    MAI 4, 2018 LA 11:23 PM

    Complicati inutil si prea savant lucrurile. PNL este mai aproape de PPE decat PMP-ul lui Basescu, iar europenii pepeisti vad in Romania un ,,cal troian” mai bun decat originalul: Adica, pe Klaus Werner Iohannis, un personaj cu mult mai toxic, pentru Romania si valorile ei decat Traian Basescu, dar mult mai apropiat de interesele centralismului si expansionismului ueist.
    ps
    Macron este ,,antiglobalist” ? Haidade…nici pomeneala. Este mult mai globalist si mai periculos decat Merkel, diferenta consta in faptul ca ca se vrea, el, in centrul noii structuri multiculturalisle numita Comunitatea Confederativa Europeana. A acceptat, ca pe un proces normal, distrugerea valorica a Frantei, ,,eliberata” de crestinism si specificitate nationala, asta vrea si cu Europa , in ansamblul ei. Ca sa nu mai spun de instinctul agresiv de descendent al mentalitatii coloniale cu iz bonapartist.

    Apreciază

  20. Ana spune, fara a gresi fundamental:
    ,,Nu-l luați în calcul pe ZeV, el pică uşor la pat. Noi îl cunoaştem”

    Bingo, stimata colega. Asa este. Dar niciodata intr-un pat gol. (Z)

    Apreciază

    • PS
      ,,3. Donatori??? Haideți că mă faceți să vorbesc pornografic!!! Noroc de mine că mă stăpânesc!”

      De ce sa va stapaniti, stimata colega ? Aici sunteti intre prieteni. Daca va doriti un somn linistit trebuie sa va eliberati ,,eu-l” din dvs, sa se bucure si altii de el. (Z)

      Apreciază

  21. Care?

    Ala local!

    De ce?

    Pai de el dindea daca se va ajunge la CEDO!

    Si despre CEDO.
    Vreme de cativa ani am conspectat zilnic hotarari CEDO. … De ce? Invoc amendamentu 5!
    Si am vazut ca praftica CEDO nu era uniforma… De exemplu o „casatorie” cf cutumelor gitane si cu ignorarea legii spaniole era considerata valbila si Huo Franco! Insa o casatorie incheiata in Turcia cf cultului islamic si cu ignorarea legii nu era valabila. Ca aici intervenea idiosincrazia CEDO fata de religiile monoteiste. Sinau mai fost cazuri …de alta natura.
    Striu ce zic : CEDO are mici fixatii …..

    Ori mneavoastra erati altceva decat Pompiliu Bota . Erati premierul corupt a caui condamnare era ceruta de toate straburgaoazele din toate unghiurile cercului politic. Eati rechinu dorit de PPE si crocodilul cerut de IS. Sub forma de file de corupt!
    Erati fost premier deci unu care trebuia sa fie condamnat spre gloria CEDO si UE! Sa vaza boboru error si orrorpean ca se face justitie! (Gistitiare,justicier)
    Din cate tin minte am scis ca sunt sanse de respingere,….

    Apoi last but not ,….. ,cererea dvoastra , asa cum am mai scris, era ..,. era ceva ,.,.ceva mal concu numa bun sa fie mal recu. Iar zic am mai scris. Ca eu am citit cererea inaintata!

    Apreciat de 2 persoane

  22. Referinta originara este familia naturala

    Patriarhia Română a facut, in sfarsit, o distinctie intre familia naturala si “familia traditionala”. “Biserica sprijină familia naturală, nu ”tradițională”, care nu mai există”, a spus purtatorul de cuvant al institutiei. ”Există însă familia naturală, formată prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie”, a adăugat el. Corectia este de mult asteptata. Sunt chiar nemultumit de intarziere. Dar si surprins de lipsa de vigoare pe subiect a pozitiilor academice. Sintagma “familie traditionala” circula deja laic si ea ameninta sa patrunda si in Constitutie. Exacerbarile modernismului sunt responsabile de multe excese de limbaj si de comportament din zilele noastre. Traditionalismul, academismul si crestinismul se numara printre victime. Progresism-liberalismul a incercat sa denatureze crestinismul prin “modernizare”, “innoire”. Si chiar “corectitudinea politica” este o progenitura rea si obraznica a modernismului. Modernismul a fost o cale contagioasa de a ne indeparta de ceea ce este natural. S-ar putea ca unii sa nu inteleaga de ce resping “familia traditionala” o data cu modernismul. Sau ce au una cu alta. Nu vreau insa sa dau idei. Punerea in oglinda a modernismului cu traditionalismul va fi suficient de lamuritoare. Ceea ce candva a fost anormal si imposibil a devenit cu timpul ceva obisnuit, posibil si fixat in “traditie”. Dincolo de o traditie aflam o alta traditie. Doar dincolo de natural nu mai este nimic. Intelegem astfel, cred, de ce familia naturala este denominarea corecta, ca referinta originara. Inainte de a deveni faptic, raul este in cuvinte. Am facut cu ceva timp in urma si o analiza despre lingvistica raului. Punerea in circulatie de cuvinte, expresii sau afirmatii scandaloase sau pervertitoare nu face decat sa astepte sau construiasca o fereastra Overton, care este o manipulare pentru cei care nu au anticorpi la manipulare, adica pentru mediocri. Fereastra Overton este teoria prin care se acrediteaza homosexualitatea. Inchideti fereastra!

    Apreciat de 3 persoane

  23. Frontierele post-Brexit, dublu standard? Demarcatia intre Irlanda si Marea Britanie: Bresa sau frontiera?

    Este normal si de inteles ca dupa Brexit linia actuala de demarcatie intre Republica Irlanda si Regatul Unit sa fie adaptata la noua situatie. Sa capete cu alte cuvinte profilul si consistenta unei frontiere intre doua state cu statut de drept international diferit in raport cu Uniunea Europeana. Este limpede ca noua expresie fizica a noului statut juridic al demarcatiei dintre cele doua state va fi una de frontiera, cu infrastructura, verificari si controale. Frontiera este frontiera, adjective precum “dura” sau “moale” sunt doar niste cuvinte adaugate care exprima o dorinta de manipulare. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord viseaza ca Uniunea Europeana va accepta o fontiera “moale” intre Regat si Republica Irlanda. Adica un dublu standard de frontiera, unul britanic, in sus, pentru frontierele cu Uniunea Europeana si altul comunitar, in jos, pentru frontiera cu Marea Britanie. Practic, o bresa dinspre UK spre UE, nu si invers, pentru ca scopul Brexit, atat de retoric si de vocal in exprimarile lui Boris Johnson si Nigel Farage, doi dintre cei mai importanti artizani ai ruperii de europeni, este ca britanicii sa-si ia frontierele inapoi. Marea gaselnita manipulatoare a Marii Britani pentru a reusi impunerea acestui dublu standard de frontiera este inventia “frontierei interirlandeze”, intre Irlanda si Irlanda de Nord. Sa fim seriosi, nu este vorba de o frontiera “interirlandeza”, asa cum a fost cea intergermana sau cum este cea intercoreeana, cazuri in care cele doua Germanii si cele doua Coreei au tinut si respectiv tin de existenta unor state independente, suverane si integre teritorial. Irlanda de Nord nu are un asemenea statut, ea este parte integranta a imperiului britanic, o provincie a Coroanei britanice. Prin urmare, demarcatia in negocierile Brexit dintre Londra si Bruxelles nu este intre Republica Irlanda si provincia britanica Irlanda de Nord, ci intre Uniunea Europeana si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Abordarea de pe pozitia “frontierei interirlandeze” este ireala, ea nu este intre doua state independente si nu tinteste decat obtinerea unui avantaj unilateral de catre Regatul Unit, prin formalizarea unei brese unilaterale spre Uniunea Europeana, prin spatiul comunitar irlandez.https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/05/03/brexit-ministrul-davis-reafirma-angajamentul-londrei-fata-de-evitarea-unei-frontiere-dure-cu-republica-irlanda–101315

    Apreciat de 1 persoană

  24. Lupta pentru putere este o istorie de permanente tradari. Am urmarit si eu interviul lui Ponta la stiri pe surse. Cita mizeri umana!

    Ca a fost Crin, ca a fost Dragnea, toti s-au tradat intre ei pentru putere. Vedeti minutul 1.08, 43

    Ponta descrie o lume profund corupta moral, unde toti invirt cite ceva in umbra, si incearca sa calce pe cadavre.

    Sigur ca te mira ca insarcinatul cu afaceri SUA i-a telefonat si i-a spus ca l-a contactat Kovesi ca s-ar implica in dosarele politice pe care aceasta le scotea din mineca. Te mira si ca a conditionat vizita lui planificata in SUA unde urma sa se intilneasca cu Biden.

    Dar pe mine m-a mirat ca a stiut unde sa se duca sa se plinga ca are dosar penal: la Coldea, la SRI. Iar Coldea i-a ordonat frumos lui Kovesi sa vina imediat la el la birou. Deci asa functiona justitia pentru cei de sus.

    In ciuda dezvaluirilor despre protocoale „sistemul” a ramas mut, dar e bine merci, orchestra e intreaga, nu mai cinta Mahler de o buca de timp, dar e tot sub bagheta lui Iohannis (sau invers?). Nimeni nu s-a intrigat, Iohannis a shoptit ca nu e treaba lui, ci a celor ce au semnat, UE e la fel de vesel si preocupat de marea coruptie din Romania, oameniii lor ramin oamenii lor.

    Si atunci cum sa te mai miri a oameni de calibrul domnului Nastase sunt tinuti departe, inclusiv de PSD, de promovarea intereselor romanesti? Apropo, citi au remarcat ca a plecat din PSD purtatorul de cuvint, tipul ala foarte inteligent si care a venit la Fundatia Titulescu (Dobre parca). IL vedeam la televizor, extrem de bine mobilat, si de o agerime si flexibilitate extraordinara in argumentatie. Pe cine a suparat?

    https://www.stiripesurse.ro/victor-ponta-rupe-tacerea–intr-un-interviu-pentru-stiripesurse-ro–fostul-premier-dezmite-acuzatiile-lui-vanghelie–video_1254923.html

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.