Guest post: Vasile Pușcaș despre negocierea aderării la UE (2000-2004)

 

Vasile Puşcaş: Cum s-a strategizat negocierea aderării la UE a României. Studiu de caz

Problema culturală românească a fost şi continuă să fie aceea că strategiile cel mai frecvent sunt puse direct în arhive şi nu sunt considerate suport pentru procesul decizional, nu sunt însoţite de programe de implementare şi de acţiunea propriu-zisă. Vă asigur însă că în cazul strategiei negocierilor de aderare la Uniunea Europeană s-a înregistrat o excepţie.

Tot parcursul negocierilor de aderare a urmat gândirea strategică iniţială, au fost monitorizate şi evaluate permanent rezultatele obţinute şi s-a procedat la îmbunătăţiri ale strategiei în funcţie de contextul intern, la analiza situaţiei curente a sectorului industrial şi a fost corelată cu Planul Naţional de Dezvoltare a României. A scenarizat nu doar evoluţia de ansamblu, ci a întregii structuri industriale (energie, metalurgie, construcţii de maşini, electrotehnică şi electricitate, chimică şi petrochimică, lemn, confecţii, apărare, materiale de construcţii etc.). Strategia a fost însoţită şi de un amplu program de implementare.

În luna februarie 2001 aveam deja o schiţă de strategie, iar în luna următoare am fost în măsură s-o introduc în dezbaterea guvernului.

Nu am să prezint strategiile României în negocierea de aderare cu Uniunea Europeană,
căci poate fi subiectul unei cercetări distincte. Pe scurt, am să vă spun cum am gândit strategizarea. În primul rând, a trebuit să arăt guvernului că negocierea de aderare a unui stat la Uniunea Europeană era o interacţiune asimetrică, desfăşurată cu un partener foarte puternic (economic, financiar, politic etc.) şi, în plus, totul se derula pe terenul lui, deoarece substanţa negocierii era dată de legislaţia europeană. Ca atare, esenţial era ca România să se îndrepte către negocierea integrativă, adică win-win, ceea ce însemna că fiecare parte câştiga din soluţiile negocierii. Iar pentru negociatorii români se punea problema identificării clare a relaţiilor între părţi şi a obiectivelor clar exprimate. Într-o astfel de situaţie de negociere, am considerat că negociatorii români trebuiau pregătiţi pentru mai multe tipuri de abordări, nu doar pentru una anume. Aceasta pentru că puterea de negociere a României era dată, în primul rând, de calitatea echipei de negociere.

Ştiam că negociatorii Comisiei Europene erau predispuşi la formulele competitive, dar şi la cele de colaborare, aveau capacitatea de evitare, dar şi cea de acomodare. Ca atare, strategia noastră de negociere trebuia să includă toate aceste lucruri. În luna februarie 2001 aveam deja o schiţă de strategie, iar în luna următoare am fost în măsură s-o introduc în dezbaterea guvernului.

Aşadar, cum s-a făcut această strategie? Este o întrebare care revine frecvent în discuţiile despre negocierea aderării României la Uniunea Europeană. Explicaţia cred că este aceea că, în cultura noastră socială, strategiile sunt mai degrabă întâmplătoare şi întâmplările înlocuiesc perspectiva. În ceea ce priveşte negocierea, atunci când este vorba de o târguială/tocmeală sau de o tranzacţie simplă, de tipul „ia-şi-dă”, mai merge să nu elaborezi o strategie bine fundamentată. Dar dacă negocierea se înscrie într-un proces ori avem de-a face cu negocieri europene complexe, nu este o treabă serioasă să intri în negocieri fără o strategie.

De aceea, când am preluat portofoliul negocierilor de aderare (decembrie 2000), prima întrebare pe care am pus-o şi eu colegilor care deja începuseră negocierea a fost despre strategia de negociere a României. Răspunsul a fost că aşa ceva nu exista. Iar când primul-ministru sau alţi membri ai guvernului mă întrebau, la începutul anului 2001, dacă am fost la Bruxelles şi dacă am o opinie despre ce se doreşte acolo de la noi, eu le răspundeam că, în calitate de negociator-şef al României, nu aveam ce căuta acolo fără să am o strategie clară şi credibilă referitoare la ce vrea şi ce poate să facă România în negocierea aderării. Motiv pentru care primele activităţi ca negociator- şef al României au fost îndreptate către realizarea unei strategii de negociere şi, corelată acesteia, definirea propriilor interese. La urma urmelor, ceea ce conta era rezultatul, adică să obţinem decizia partenerilor europeni de aderare la Uniunea Europeană.

Obiectivele

Obiectivul principal era acela de finalizare a procesului de negociere a aderării până la sfârşitul anului 2004, perioadă de timp în care am prevăzut recuperările în pregătirea internă a aderării, în elaborarea documentelor de poziţie pentru toate capitolele de negociere (în 2000 fuseseră abordate preponderent capitolele fără acquis) şi opţiunile reconfigurate tactic în funcţie de fiecare preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene şi Consiliului European.

Asumând decizia guvernului, în strategie am argumentat necesitatea pregătirii pentru capitolele Pieţei Interne şi capitolele economice şi financiare, consolidării cadrului instituţional central şi local pentru implementarea legislaţiei europene, îmbunătăţirea activităţii de monitorizare a îndeplinirii anagajamentelor degajate din negocieri şi, nu în ultimul rând, amplificarea cooperării şi comunicării interne şi a celei politico- diplomatice, la nivelul instituţiilor europene şi statelor membre.

Una dintre cele mai grele misiuni ale strategiei noastre a fost să definim clar care sunt obiectivele negocierii de aderare. Desigur, obiectivul central a fost aderarea României la Uniunea Europeană. Dar pentru negociatori era nevoie de ceva mai mult. Ne interesa să ştim sigur ceea ce înţelegeau autorităţile, instituţiile, structurile de piaţă, grupurile socio- profesionale, partidele politice etc.

Strategia generală de negociere a aderării, ca şi strategiile sectoriale (pentru politici) au făcut posibilă evaluarea mai realistă a ariilor în care aveam nevoie de perioade de tranziţie şi/ sau aranjamente tehnice, pentru fiecare solicitare de acest gen pregătind tactici distincte.

Ştiam că negociatorii Comisiei Europene erau predispuşi la formulele competitive, dar şi la cele de colaborare, aveau capacitatea de evitare, dar şi cea de acomodare. Ca atare, strategia noastră de negociere trebuia să includă toate aceste formule.

Evident, a fost necesar să evaluăm puterea de negociere a României pentru a calcula care ar putea fi rezultatul cel mai bun la care am putea spera. Se punea şi problema timpului pe care-l aveam la dispoziţie pentru  finalizarea negocierilor, dar şi opţiunile de negociere ale partenerilor noştri europeni.

Într-un alt context am relatat despre cum am definit interesul României, ceea ce a fost iarăşi deosebit de dificil. Pentru a nu mai intra în alte detalii, voi rezuma caracterizarea strategiei de negociere a aderării României la Uniunea Europeană ca fiind una integrativă, globalistă, orientată spre rezultate de etapă şi scenarizând finalitatea în încheierea negocierii tuturor capitolelor de negociere şi a proiectului Tratatului de aderare, în luna decembrie 2004, pentru ca ţara noastră să mai aibă doi ani pentru definitivarea pregătirii aderării şi a procesului de ratificare a Tratatului de aderare, iar la 1 ianuarie 2007 să adere formal la Uniunea Europeană.

Strategiile sectoriale

Foarte pe scurt am să vă exemplific activitatea de strategizare a negocierii de aderare şi prin ceea ce am numit strategii sectoriale. Acestea îmbinau strategiile pentru politici europene cu cele pentru capitole distincte. Strategia de Politică industrială era concordantă Capitolului 15 de negociere. Acest document strategic pleca de la opţiunea României ca industria să fie una din principalele ramuri economice ale României, să se încadreze ofensiv în spaţiul şi mecanismele Pieţei Interne şi să fie orientată spre competitivitate europeană şi globală.

Însă, din punctul de vedere al echipei de negociere a fost foarte important să scenarizăm opţiunile României de poziţionare faţă de anumite subiecte ale negocierii, ca şi paşii pe care ar putea să-i facă pentru avansarea în negocieri.

Timpul

Repet faptul că strategia de negociere a României a fost elaborată la un an după ce negocierile de aderare erau derulate şi ţara noastră deja intrase într-o serie de angajamente, inclusiv cele rezultate din principiile negocierii, acceptate de Bucureşti, la 15 feb. 2000. Spre exemplu, cel mai important dintre aceste angajamente a fost
că România îşi propunea să adere la Uniunea Europeană în 1 ian. 2007.

Ca atare, pentru a nu dovedi neseriozitate şi impredictibilitate, a fost menţinută această propunere a datei aderării şi întregul proces de negociere a fost încadrat într-un interval de timp deja dat. De aceea, strategia noastră a gândit să fie orientată spre competitivitate europeană şi globală.

Întregul proces al pregătirii aderării la Uniunea Europeană, incluzând şi negocierea de aderare, a fost bazat pe o continuă şi serioasă strategizare. Nici nu era posibil altfel, deoarece managementul afacerilor europene nu poate fi lipsit de astfel de instrumente de cunoaştere şi prospectare a realităţilor comunitare. Industria urma să se înscrie în politica României de dezvoltare durabilă, să asigure o protejare ridicată a mediului înconjurător, să se bazeze pe productivitate, cercetare, inovare şi valorificare superioară a resurselor umane şi a pieţei muncii locale.

Politica industrială postaderare a României susţinea avansul către societatea cunoaşterii, construirea unui nou parteneriat social şi a coeziunii economice şi sociale a ţării. Elaborarea acestei strategii a pornit de la analiza situaţiei curente a sectorului industrial şi a fost corelată cu Planul Naţional de Dezvoltare a României. A scenarizat nu doar evoluţia de ansamblu, ci a întregii structuri industriale. S-a plecat de la opţiunea României ca industria să fie una din principalele ramuri economice ale României, să se încadreze ofensiv în spaţiul şi mecanismele Pieţei Interne şi să fie orientată spre competitivitate europeană şi globală.

 Comunicarea

Strategia de comunicare privind aderarea şi integrarea europeană a fost foarte semnificativă pentru negocierea aderării. Aceasta pentru că, la începutul anului 2000, sondajele de opinie arătau că populaţia României avea o slabă cunoaştere a Uniunii Europene, ca să nu mai vorbim de politicile europene sau de negocierile de aderare.

Or, părea că societatea românească susţinea masiv aderarea la Uniune pentru beneficii, pe care le percepea mai mult în termeni generali, fără a conştientiza şi posibile costuri care trebuiau asumate de România.

Interesul comunicării pe teme europene era de gradul cel mai înalt pentru negocierea de aderare, deoarece îndeplinirea angajamentelor care urmau a fi înscrise în Tratatul de aderare era direct legată de comportamentul instituţiilor statului şi al cetăţenilor români în mediul social, economic, cultural, politic postaderare. Totodată, era vorba de preluarea drepturilor şi responsabilităţilor ca cetăţeni europeni de către cetăţenii României.

Nu în ultimul rând, trebuiau să fie informate toate categoriile sociale, profesionale, structurile de piaţă etc. despre conţinutul procesului integrării europene, în care urma să intrăm ca stat, comunitate şi indivizi. Desigur, comunicarea europeană a fost şi este si astăzi o nevoie.

Efectul a fost că România şi-a îndeplinit obiectivul central al negocierii
de aderare, a finalizat negocierea capitolelor şi a Tratatului de aderare în decembrie 2004, iar la Consiliul European, din 17 decembrie 2004, a obţinut decizia de aderare şi semnare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Rezultatul negocierii s-a concretizat şi în obţinerea celor mai multe perioade de tranziţie şi aranjamente tehnice, comparat cu celelalte state care au aderat în 2004- 2007, iar negocierea financiar-bugetară pentru 2007-2009 a fost tot una dintre cele mai favorabile. Dar cel mai important a fost că România a intrat într-un spaţiu comunitar european care-i deschidea poarta unor oportunităţi civilizaţionale deosebite. Trebuia doar ca politicile româneşti să se integreze celor europene, să meargă convergent, prin propriul efort şi nu trans-împins de alţii, cu principiile şi mecanismele Pieţei Unice. În ce măsură aceste oportunităţi au fost luate de societatea românească, a depins de guvernele României şi de modul cum cetăţenii români şi-au asumat calitatea de cetăţeni europeni.

(51 SINTEZA # 50, martie – aprilie 2018)

36 de gânduri despre “Guest post: Vasile Pușcaș despre negocierea aderării la UE (2000-2004)

  1. @Adrian Năstase: ”Acest document strategic pleca de la opţiunea României ca industria să fie una din principalele ramuri economice ale României, să se încadreze ofensiv în spaţiul şi mecanismele Pieţei Interne şi să fie orientată spre competitivitate europeană şi globală.”

    Și ce n-a mers? Sau mai exact, cine-i de vină că din această strategie s-a ales (aproape) praful? Am văzut aseară un reportaj despre catastrofa de la CFR, exemplu tipic de non-interoperabilitate cu UE. Sau mai bine spus, de autoizolare față de UE și batjocura și din partea partenerilor UE.

    Fonduri UE? Unde oare s-au dus fondurile astea?

    Industrie, ioc; mână de lucru (mai ales calificată), ioc; educație, ioc; de cultură, ce să mai zic; spirit civic, inexistent; stabilitate politică, nici vorbă; dezbinare națională, cât cuprinde; suveranitate, să nu mai vorbim că se răzucesc în mormânt înaintașii.
    În schimb suntem mândri cetățeni ai Europei unite.
    Deci, a meritat oare efortul integrării?

    Apreciază

      • Of Doamne! Cum adică „putea să merite”? Adică nici dumneavoastră nu mai credeți?! Of Doamne!
        Sincer, am ajuns să-l regret pe TRIBUN! Nu cred că ultimii 3 ambasadori și H.Clinton + Soroș și alții captivi în „gașca” lor mai zburdau cum zburdă acum.

        Apreciază

      • D-le. Nastase, Dvs. ati fost prim-ministrul acestei tari. Cum va explicati slaba absorbtie a fondurilor europene, lucru ce a ingrijorat-o si pe D-na. Corina Cretu care era disperata ca noi nu reusim sa cheltuim banii alocati, decat un procent foarte mic. Nu se investeste, se neglijeaza total – nu cred ca exagerez spunand asa – lucrarile de infrastructura, de care Romania are nevoie pentru a se putea dezvolta. In alte tari, spre exemplu Ungaria, Polonia, se construieste. Chiar citeam nu demult pe un sait ca cineva care s-a dus in Polonia spunea ca impresia pe care ti-o lasa e cea de santier in lucru, asa de mult se construieste in domeniul rutier. Or, noi… La noi nu se vede asa ceva. Cum va explicati lucrul asta?

        Prin amabilitatea D-nei. Cretu avem aceste informatii (e de la dansa de pe blog):
        https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/RO#

        Avem alocat de catre UE un buget de €37. 589. 749. 946 pentru perioada 2014-2020. Suntem in 2018, iar in 2015 s-a cheltuit 0%, in 2016 s-a cheltuit 3% si in 2017 s-a cheltuit 11%. Noi cheltuim cu mult mai putin face de ceea ce decidem. Si, evident, ne intrebam cu temei de ce la 11 ani de la aderare nu merge treaba mai bine!

        Nu mai vorbesc de faptul ca Romania, care are vreo cateva milioane de oameni in tarile UE din Spatiul Schengen, nu e inca membra a Spatiului Schengen. Asta la 11 ani de la aderarea la Uniunea Europeana.

        In concluzie, dupa 2007 putem identifica cel putin doua ESECURI MAJORE legate de integrarea Romaniei in UE:
        1. Foarte slaba absorbtie a fondurilor europene,
        2. Romania nu e inca membra a Spatiului Schengen, desi are in tari membre Schengen o diaspora foarte numeroasa.

        S-a planificat constructia, din fonduri europene, a 640 km. de cale ferata – s-a implementat: 0 Km.
        S-a planificat constructia, tot din fonduri europene, a 2250 km. de drumuri – s-a implementat: 0 km.
        Din 69 km. linii de tramvai/metrou planificati a se construi din fonduri europene stiti cat s-a construit pana acum: 0 (ZERO) Km.
        Si sunt foarte multe exemple din care reiese o extrem de defectuoasa absorbtie a fondurilor europene, iar lucrul asta COSTA enorm de mult tara noastra.

        Dvs., domnule prim-ministru, cum va explicati aceste lucruri?
        Pentru ca, din pacate, la 11 ani de la integrare, aceasta nu prea are aspectul unei povesti de succes… Desi ar fi trebuit sa fie…

        Apreciază

      • O a doua problema pe care o remarc este relatia noastra cu SUA, principalul partener strategic al Romaniei. Din nou avem un Raport al Dep. de Stat extrem de critic, asta ca sa nu spun de-a dreptul defavorabil la adresa tarii noastre. Ati observat ce a spus Hans Klemm cu ceva vreme in urma, ca pe document nu scrie numele sau ci Departamentul de Stat. Avem acum in America o conducere republicana (au Presedintia, Congresul, daca nu ma insel si majoritate la Curtea Suprema), iar Raportul pe 2017 tot defavorabil…

        Lucrul asta arata o depreciere a relatiilor romano-americane. Nu ar trebui sa ne ingrijoreze? Cum actioneaza diplomatia noastra pentru imbunatatirea relatiilor dintre tarile noastre? Aceasta situatie arata lacune mari in dezvoltarea relatiilor bilaterale romano-americane. Ce facem noi pentru a imbunatati situatia? Personal am mari dubii asupra acuratetei informatiilor pe care s-a bazat acest Raport. Romania, cel putin pana acum, nu are, nu a aratat ca are, nicio pozitie fata de acest Raport al Dep. de Stat. E bine asa? Ne afecteaza? Din 2004, de la intrarea noastra in NATO si pana acum, ar fi trebuit sa dezvoltam o relatie mult mai buna cu SUA.

        Apreciază

    • Mircea Popescu, nu exista nicio indoiala ca efortul integrarii in UE a meritat pe deplin. Diferenta dintre atunci si acum tine de administrarea ulterioara a integrarii si de mutatiile care au survenit in mediul european si global. Noua provocare strategica pentru Romania este cum va raspunde elita politica la noile mutatii europene si globale. Altfel spus, ce ajustari de feedback va face Romania, o provocare la fel de mare ca din perioada preaderarii, care vor necesita analize, negocieri si decizii de politica externa cel putin la fel de performante ca cele care au dus la succesul aderarii la UE.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ca om sensibil la excelenta si nuante, mi-a facut o extrem de mare placere sa rememorez, parcurgand guest post-ul, ca aderarea la UE a fost produsul muncii unui Guvern extrem de competititv. Cred ca succesul negocierilor de aderare nu ar fi fost posibil fara o imbinare intre stiinta si arta intr-o proportie aproape inimitabila, despre care imi este greu sa spun ca ar fi putut fi atinsa de oricare dintre guvernele care au urmat dupa cel din 2000-2004. Pur si simplu Romania a avut noroc cu Guvernul Nastase, despre care, dincolo de orice pari-pris-uri, trebuie recunoscut, si spre cinstea si onoare ei toata lumea face acest lucru, ca a fost cel mai performant Guvern. Iata o mostra de analiza de finete si de nuante greu perceptibile in afara elitei: “Ştiam că negociatorii Comisiei Europene erau predispuşi la formulele competitive, dar şi la cele de colaborare, aveau capacitatea de evitare, dar şi cea de acomodare. Ca atare, strategia noastră de negociere trebuia să includă toate aceste formule.” Daca aderarea la UE a fost, neindoielnic, cel mai competitiv produs al elitei politice post-decembriste, trebuie sa ne intrebam ce facem cu acest produs, in contextul reproiectarii/refondarii institutionale a spatiului comunitar european. Indiferent pe ce nivel de viteza ne vom plasa in cadrul UE, cred ca exista suficiente formule inteligente si compensatorii de a merge cu viteze sporite pe alte directii, ma refer la cele vizand toate azimuturile si vecinatatea, nemijlocita si apropiata (est-regionala, care, acum, este o pata alba, din pacate).

    Apreciază

  3. Da, domnule Prim Ministru, putea. Dar întrebarea rămâne: ”Ce n-a mers?”. ,Deoarece, dacă se găsește răspunsul, poate se găsește și soluția ca să se mai remedieze câte ceva. În timp util, până la colapsul definitiv.

    Apreciază

  4. Paradoxul era ca noi credeam ca nu ne vor, iar ei se grabeau sa puna mana pe o vaca de muls (si de monta, pardon!). Poate cu Adrian Nastase ar fi fost altfel, de la altitudinea lui , cu stima de care se bucura pe drept cuvant, cu inalta competenta in materie de Drept international, putea negocia avantajos. Dar asa, cu niste martoage hamesite, ce se putea face decat sa se dea pe de-a moaca tot ce mai putea trezi interes. Relatia cu UE trebuie cantarita prin prisma raportului dintre costuri si beneficii. Ani de zile nu am primit fonduri dar am donat milioane de euro.Acum ne donam si suveranitatea, din ce in ce mai clar, Federica decide ce avem de facut cu ambasadele(?!). Polonia si Cehia nu sunt in aceeasi situatie ca noi, isi pot permite sa le dea profitorilor cu tifla. Dupa ce s-au ingrasat din contributiile noastre, acum pot trimite UE unde vor muschii lor si sa isi vada de interesele propriilor tari si popoare.Oricum, sandramaua incepe sa miroasa urat, sau, mai elegant, isi devoaleaza scopurile initiale ascunse cu viclenie sub masca binelui comun.

    Apreciat de 1 persoană

  5. unde ne sunt politicienii de altadata? A ramas numai tarata,si nici nu pretindem nimic de la ei pentru ca noi i-am votat! Noua sa ne fie rusine si nicidecum lor! Speram,ca in 2019 si 2020 sa avem creierele cu noi sa cugetam adanc si dupa aceea sa votam. Pe cine sa votam? Sa votam un Ioan Aurel Pop, un Adrian Nastase, un Tariceanu, un Mircea Chelaru,un dr. Tamara Ciofu! V-om vedea cine isi v-a depune canditaturile.

    Apreciază

  6. Interesanta fila de istorie. Eu am facut un Masterat in Integrare Euorpeana la inceputul anilor ’90. Am studiat atunci toate Acordurile de Asociere ale statelor central si est europene care au aderat inaintea noastra. Am fost la Bruxelles unde am vizitat institutiile europene pentru a vedea indeaproape cum functioneaza ele cu statele membre. Era o epoca de mare speranta si deschidere spre Occident a Romaniei.

    Dar tranzitia ce s-a implementat prin Acordul de Asociere cu Romania s-a facut pe baza unor tensiuni sociale si politice marcante, in lipsa unor legi date la timpul potrivit si cu o populatie needucata (in anii 90) despre ce insemna CE. Inca turcii si arabii erau cei mai mari businesimani ai Romaniei si se trageau tunuri non stop. Si ai nostri, aia care puteau si aveau relatii cu statul sau cu firme mari occidentale trageau tunuri. Se fura in mod organizat si foarte eficient statul. In mare, pentru Ionica, sa faci afaceri insemna atunci sa aduci masini second hand din Occident sau sa ai o taraba unde vinzi ciocolata Mars si turceasca, sau, daca erai pilos, sa ai reprezentanta import-export si distributie de produse din Occident.

    Nu stiu daca negocierea aceasta aparent foarte complexa a reusit sa faca pentru Romania ce a facut pentru Ungaria, Polonia si Cehia/Slovacia. Nici fondurile europene nu au fost la fel distribuite si absorbite de Romania comparativ cu aceste state mai avansate si mai pregatite pentru un salt de dezvoltare. Sigur a contat mult relatia lor istorica cu Germania.

    Din pacate, aceasta rememorare insa imi trezeste un sentiment de neputinta, pentru ca ne-am lasat purtati de visuri si nu prea ne-am protejat economic. Nu pare sa fi avut viziunea (si strategia) de a sti sa construim ca natiune o economie romaneasca, care sa fie contrapondere la puterea imensa a vesticilor. Nici nu am colaborat prea mult cu fostii aliati din Europe de Est, iar relatia cu SUA a fost construita doar pentru securitate.

    Azi asistam tot cam neputinciosi cum UE isi decide soarta, desi suntem membri, dar aparent de mina a doua. Franta si Germania decid de fapt, si inca o mina de state puternice din Nordul Europei, ca Olanda, Suedia, Danemarca.

    In contextul asta, politica acestei puteri mi se pare corecta in sensul ca se doreste o renationalizare a economiei. Doar ca toate lucrurile necesita mult timp, ca sa se implineasca. Daca nu exista un plan national acceptat de toate fortele politice, nu se va face nimic, Va veni PNL sau USR si va face pirueta si circ si o sa petreaca ani in care o sa-i critice pe ceilalti, dar fara sa realizeze mare brinza.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Aramis s-a plictisit cu protocoalele, eu m-am plictisit cu lupta anti-coruptie, aceasta strategie aparenta a Occidentului de a ne tine ocupati in permanenta cu scandaluri, fara nici un target clar cind „am trecut clasa”. Acceptam prea usor etichetarea noastra permenta ca cel mai corupt stat din UE. Sa vedem dupa ce o sa intre Macedonia, Albania si Serbia daca tot Romania va fi codashul clasei, vehnic repetent la capitolul onestitate. Intrebare retorica: daca lupta anti-coruptie e atit de excelenta si toata lumea e atit de multumita de rezultate, de ce nu trecem clasa?

    Italia, Grecia, Spania nu sunt corupte? In Franta nu exista coruptie? Dar in Germania? Pai daca nu stiati mai cititi.

    Apreciază

    • Pai e simplu, lupta anticoruptie va continua pana la dorita lichidare a PSD, un ghimpe in ochii PPE-ului transeuropean. Din pacate, PSD are multe vulnerabilitati care ofera suficienta munitie adversarilor politici.

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ceausescu a jucat un rol important in medierea procesului de pace intre israelieni si lumea araba:

    „Begin’s visit to Romania – the only Communist country that then maintained diplomatic relations – took place at the end of August in 1977. Israel tried to promote ties with Egypt via Romania, which had good relations with the Arab world. „

    Dragnea si Dancila au facut o mutare interesanta, chiar si cu vizita aparent inopinanta (pentru Presedintele Romaniei). Dar chiar daca ar fi negociat cu Iohannis, acesta cred ca facea jocul UE, si nu iesea din porunca lui Merkel.

    Miscarea este interesanta pentru ca Romania pare ca incearca sa fie prima care sa se alinieze cu SUA lui Trump, in cautare de avantaje pentur sustine re politica din exterior, evident. Asa isi va consolida puterea aceasta putere, cu sprijin de la evrei si americani. Pe de alta parte, Romania continua in exterior ceea ce Ungaria si Polonia fac in interior: distantare fata de..era sa zic UE, dar de fapt de Germania/Franta/Olanda. Lucrurile sunt delicate pentru ca banii pentru dezvoltare inca vin din UE in Romania…nu se stie pentru cit timp, si cum vor fi ei conditionati in viitor, odata ce vin mai multi purcelusi flaminzi din Balcanii de Vest la scroafa cu ugere grase ale Germaniei.

    Iohannis a luat-o putin peste bot in aceasta confruntare pentru a arata cine are puterea in Romania in materie de politica externa. „Bibi” Netanyahu a raspuns imediat dupa ce Iohannis i-a cerut lui Dancila demisia, spunind ca doreste sa aibe cit de curind o sedinte inter-guvernamentala intre guevrnele din Israel si Romania, si ca va veni cu o delegatie de investitori din Israel in Romania. Ohoho…iata ca nu ne plictisim cu aceste interactiuni care arata ca presiunea in tzeava europeana e prea mare pe directia Est, si ca e nevoie de a crea valve de presiune…israeliene.

    Sigur ca Iohannis, PDLul si statul lor politienesc sunt un pic luati din oala. Se vede marele deranj si cutia neagra de pilotaj cred ca inregistreaza lucruri interesante la cele doua palate, si cred mare agitatie la serviciile romanesti, si ele banuiesc divizate in diverse ligi de fotbal.

    Acum, daca tot au sutat la poarta totusi te astepti sa bage si gol, sa nu ramina meciul egal.

    https://www.haaretz.com/.premium-when-sadat-visited-jerusalem-1.5299445

    Apreciază

    • Vizita aia a lu Begin nu a picat din senin.
      Diplomatia romaneasca a batucit atatea poteci ca a iesit un drum. A durat ani buni. Ma rog in RSR se puteau aranja niste treburi ca ziaristii erau bagati in tarc. Asa ca nu se putea afla cu cine isi bea cafeaua Begin. Adica cu Ceausecu DA’ nu mai era si …Arafat? E?!

      Si la final JimiAluna a zis ia veniti voi la Camp David! Da treaba fusese aranjata de RSR. Si de nu se baga peste Ji!isor iesea Pacea de la Snagov…

      D’aia nu prea agreez miscarea lu Dragnea ,.. O fi asta o pleasca imensa ptr Bibi insa nu e sigur si buna. Ca pana acum Romania era un .,.. intermediar credibil . Cu un pic de ghinion Bibi poa observa ca pleasca lipseste Israelul de cel mai bun intermediar din zona. (Romania nfiind cine stie ce putere nu poa fi suspectata ca vrea prea mult in scimbul serviciilor ei. Altii, de pilda China, pot avea si alte idei acolo unde Romania zice mersi de un contract mediocru)

      Apreciat de 1 persoană

  9. Pompeo in Orientul Mijlociu: Islam contra Islam?

    Noul şef al diplomaţiei americane, Mike Pompeo, si-a început sâmbătă primul său turneu, de trei zile, în Orientul Mijlociu, la aliaţi-cheie ai SUA. Ca si la intalnirea cu membrii NATO la Bruxelles, care a avut loc la scurt timp dupa investirea sa ca secretar de stat, agenda lui Pompeo este dominata de bani si influenta sau control, aduse Statelor Unite. Tintele diplomatice ale lui Mike Pompeo sunt opozantii Iranului din regiune: Arabia Saudita, Israel si Iordania. Primei escale, de doua zile, la Ryad, ii vor urma cele de la Ierusalim si Amman. Informarile facute liderilor sauditi, israelieni si iordanieni de catre secretarul de stat american se refera la proiectele preşedintelui Donald Trump privind acordul nuclear cu Iranul, pe care intentioneaza sa-l „rupa” sau „suplimenteze”. Mandatul lui Pompeo, despre care se spune ca urmareste relansarea diplomatiei americane, cuprinde insa aceeasi veche politica de divizare si contrapunere a statelor islamice din Orientul Mijlociu. Intr-o reprezentare caricaturala, noul sef al diplomatiei Casei Albe poate fi imaginat, in misiunea sa in regiune, ca tarand dupa el o ghioaga pe care scrie “Islam” si cu care, paradoxal, vrea sa ameninte si sa loveasca Islamul. Arabii si persii sunt frati intru credinta Islamica, iar noua linie de divizare pe care o urmareste Trump este tocmai aceasta conexiune religioasa, prin fracturarea sa in beneficiul Israelului. De altfel, sambata, cand Pompeo se afla la Ryad, denuntarea folosirii Islamului contra Islamului, cu consecinte dureroase pentru toti Islamicii, a venit din partea Rusiei, Iranului si Turciei. Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat, la sfarsitul unei intalniri cu omologii iranian si turc, Mohammad Javad Zarif și Mevlut Cavusoglu, ca Moscova, Teheran si Ankara considera ca „încercările de a împărți Siria pe motive etnice și religioase sunt inacceptabile.” Atragerea Arabiei Saudite in scenariul SUA de construire a unei forte Islamice contra Islamului este prioritara pentru aducerea in noul joc de dezbinare a islamicilor, relansat prin Pompeo, a banilor si sangelui Islamicilor. Esenta acestui demers poate fi foarte bine exprimata de lozinca “Banii si sangele Islamicilor impotriva Islamicilor”. Din declaratiile sinuoase ale lui Donald Trump, privind ipotetica retragere a SUA din Siria pentru ca “alte tari sa aiba grija” sau ca Arabia Saudită “va trebui să plătească” pentru continuarea prezenței militare americane, coroborate cu declaratiile si actiunile noilor vectori de varf ai politicii externe si de securitate, John Bolton si Mike Pompeo, se prefigureaza ideea înlocuirii trupelor americane din Siria cu o forță regională dominată de Arabia Saudită. Un fel de NATO sunnit in Siria, care sa faca politica si geopolitica SUA in Orientul Mijlociu. Perspectiva? Probabil ca devastarile din Siria, Irak, Libia nu sunt inca de ajuns, se vrea extinderea lor si la alte parti ale Islamului.

    Apreciază

  10. Rusine, rusine, rusine!. In fata mea nu sint argumente pentru Uniunea Europeana. Cine plateste? De ce? Costurile sint fantastice. Inselatoria si jecmanirea la fel. Totul e prefacatorie cu scopul inselarii popoarelor. Cine sint beneficiarii?……

    Apreciază

  11. Chiar daca inca nu este o mare putere regionala, Romania trebuie sa incerce sa dezvolte relatii si cu alti arteneri decit UE, SUA, si chiar si cu tari din fosta URSS. Daca ai relatii privilegiate cu unii, cu Israelul, de exemplu, poti sa lucrezi sa te aproprii pe alte canale de altii care azi nu te privesc cu ochi buni (Germania de exemplu).

    Si bine a facut acest Guvern ca a gazduit o vizita multilaterala la inalt nivel Grecia, Serbia si Bulgaria. Cooperarea regionala va deveni din ce in ce mai importanta,in comparatie cu una strict cu tarile Europei occidentale.

    „Diversificare”, asta va fi termenul strategic ce va fi folosit in viitorul apropiat.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Musca de pe coafura premierului Theresa May

    Convenţia privind interzicerea armelor chimice a intrat in vigoare la 29 aprilie 1997. Duminica, cu prilejul a 21 de ani de la interzicerea armelor chimice, preşedintele francez Emmanuel Macron şi prim-ministrul britanic Theresa May au cerut comunităţii internaţionale întărirea interdicţiei asupra armelor chimice. „Cu ocazia celei de-a 21-a aniversări a Convenţiei privind interzicerea armelor chimice şi după evenimentele de la Douma şi Salisbury, Theresa May şi cu mine chemăm comunitatea internaţională să întărească cu noi interdicţia acestor arme de distrugere în masă”, a scris Macron pe Twitter. „Cu douăzeci şi unu de ani în urma, Convenţia privind interzicerea armelor chimice a interzis utilizarea, dezvoltarea, producţia şi stocarea acestor arme teribile. Emmanuel Macron şi cu mine ne reafirmăm angajamentul faţă de acest acord şi chemăm şi celelalte naţiuni să se alăture poziţiei noastre ferme”, a scris May pe Twitter Downing Street 10, sediul guvernului britanic. Simtindu-se “cu musca pe caciula” – o expresie despre cei care fac rau sau mint cu buna stiinta si incearca sa ascunda acest lucru -, Theresa May a mai dat inca un semnal fals. Marea Britanie este suspectata, in urma unui lung sir de incongruente acuzatoare, de otravirea fostului spion dublu Serghei Skripal, si a fiicei sale Iulia, la Salisbury (Anglia), cu o substanta neurotoxica militara. De asemenea, serviciile secrete britanice sunt acuzate, cu martori si probe de la fata locului, ca au pus in scena atacul chimic de la Douma (Siria). Daca ambele cazuri s-au consumat potrivit unor suspiciuni rezonabile, in scopul obtinerii de beneficii politice de catre Marea Britanie, atunci, musca de pe coafura premierului britanic Theresa May trebuie sa fie foarte mare, urat mirositoare si bazaitoare, cand vorbeste despre neutilizarea armelor chimice.

    Apreciază

  13. Off topic
    ,,ARTICOLUL 87
    (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.

    (2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.”

    …..Ma astept ca Iohannis sa-si faca aparitia, intempestiv, la prima sedinta de guvern. Nu stiu daca poate impune si amendamente la ordinea de zi, poate ma lamuresc colegii.
    Sper ca acest eveniment sa se si produca, iar cei doi decidenti in materie de politica externa sa ajunga la o pozitie comuna satisfacatoare, in interesul Romaniei si in acord cu aliantele si tratatele din/la care Romania face/este parte.
    Actualul circ penibil ne face de ras pe mapamond si face extrem de mult rau tarii si tuturor romanilor, de la Presedinte si Premier in jos.
    Si totul..urmare a deciziilor iresponsabile ale dezaxatului Liviu Dragnea. Acest individ nu la puscarie trebuie sa ajunga, ci la un asezamant izolat locuit de ,,napoleoni”.
    Cum a fost posibil ca PSD sa ajunga un partid de eunuci si premieri de mucava ? Este un mister aparent greu de penetrat.
    Astept analiza colegului Fragmentarium pe aceasta tema, eu ma opresc aici, afara fiind o vreme superba, excelenta pentru plimbare. In lumea reala, incrancenarea de la televizor este practic inexistenta, dizolvata, probabil, de izul de mici, bere si…sampanie scumpa (dupa caz si posibilitati).
    Sper ca macar in Gradina Botanica sa predomine mirosul de liliac. (Z)

    Apreciază

  14. Am inteles ca ar exista niste documente internationale semnate care ar sta in calea mutarii ambasadelor straine la Ierusalim. Exitsa totusi texte concrete care interzic clar astfel de acte administrative? Au fost ele semnate de Romania?

    Nu stiu cit de mult poti compara mutarea unei ambsade cu ocuparea ilegala a Crimeei de catre Rusia. Acela a fost un act agresiv, de a incalca suveranitatea si integritatea unui stat recunoscut international (in ciuda istoriei acelui teritoriu si a ocuparii etnice majoritar ruse). E clar c a sunt sensibilitati arabe, si posibil sa creasca tensiunile regionale, desi se tot vorbeste de un proces de recunoastere a unui stat palestinian.

    Dar ma uit la Trump ca e aproape de o uriasa victori istorica, de apropiere a celor doua Coreei si de denuclearizare a peninsulei. Ar putea oare asta duce la incheirea unei paci durabile care sa conduca la unirea celor doua Coreei in final? Daca ii reuseste cu Coreea, ar putea sa ii iasa si cu Orientul Mijlociu? Deocamdata invirte piesele, si muta si inainte si inapoi. A facut la fel cu „Rocket Man”, dupa care i-a aratat mult respect. Ce va face cu Iranul? Sunt semne ca face presiuni mari pe Iran si ca parca incearca o schimbare a status-quo-ului.

    Daca dreptul international actual nu interzice mutarea ambsadelor la Ieruaslim, de ce trebuie sa fim la remorca lui Merkel, prin trimisul ei special la Cotroceni?

    Apreciază

  15. Ex celent!
    N-am pricepit nimic nici la a 3-a lectura!
    Exce!ent!!!

    Si daca eu nu am inteles.,… oare ce au priceput altii?

    Repet : cand au aderat Spania, Portugalia si Grecia am mai aflat catesceva.
    Ca Spania trebuit sa reduca din siderurgie, ca Portugaia a renuntat la cateva pescadoare si a accsptat sa vanda mai putine sardele, caGrecia ma rog cam nimic ca nu aveau ce. Si toate trei au avut cote de reduceri la masline si vin.
    (Azi unii grecotei sustin ca ar fi renuntat la marea lor industrie. Pesemne ca au baut excesiv ouzo si incurca pe megalos cu micro. Sau invers! )

    Da noi?!
    Noi la ce am renuntat?

    Sigur la destula metalurgie. Cred ca si la chimie, mai ales petro. Si la mai ce?!.
    Care au fost capitulatiile privitoare la industria energetic? In agricultura?
    Banci?!
    acu cu intr
    Si la dracu cu palavre de genul societatea cunosterii. Ii tot dam cu cunoasterea dar nu avem un sistem informatic coerent …
    La dracu si cu intrarea in spatiul civilizational daca asta inseamna za mi se instaleze 2 camere in baie ( una in tron !) si alte cretinisme.
    Si la nai a cu cetatenia europeana! Ca e!igrantul din zona tribala a Pakistamului e mai apreciat decat romnula Bruxelles,Berlin au Paris!

    Apreciat de 2 persoane

  16. trexsr & all

    Problema nu e ca Romania doreste, sau nu, sa se alinieze la politica externa a SUA, nici nu e vorba, in realitate, de Romania ca entitate statala.
    Initiativa apartine unui singur lider politic, extrem de controversat in tara si in lume, care nici macar nu este investit cu prerogative de politica externa prevazute expres in Constitutie.
    Daca decizia de a negocia mutarea ambasadei ar fi rezultat in urma unui consens politic si institutional de masa critica, da, atunci, o atare initiativa ar fi contat pentru SUA si aliatii sai europeni.
    Exact asa se intampla in Ungaria, Polonia si alte state ale Visegrad, pe diverse teme sensibile: Acolo exista o relativa coeziune decizionala bazata pe sustinere populara semnificativa care confera forta de persuasiune initiatorilor, de aceea aceste state sunt respectate.
    Repet: DOAR CEI PUTERNICI, (suficient de) UNITI SI DEMNI SUNT RESPECTATI, chiar daca masurile adoptate nu plac intotdeauna strainatatii.
    In cazul Romaniei, liderul partidului principal de guvernamant s-a expus ridicolului, facandu-se pur si simplu de rasul intregii lumi. Nu asa se procedeaza cand ai de adoptat o decizie cruciala, in contra rezolutiilor ONU si divergenta in raport cu politica externa a Uniunii Europene.
    Da, cred ca doamna Dancila nu prea isi gaseste locul la Palatul Victoria. Ma rog, doar daca se elibereaza vreun post de ,,asistent manager” (ca sa nu spun de preparatoare de cafele). (Z)

    ATENTIE la expectativa ALDE. Domnul Tariceanu este un politician suficient de rasat ca sa-si dea seama ca nu e bine ca numele domniei sale a fie asociat cu aventurismul disperat si pueril al domnului Dragnea. Despre domnul Dragnea revin si spun ca, dupa parerea mea, are nevoie de un tratament special.
    ps
    Intr-o replica adresata colegului Fragmentarium, afirmam ca exista riscul ca PSD sa se transforme intr-o gaura neagra, dupa un eventual colaps.
    Revin si eu cu o rectificare (ca si bunul nostru coleg) si spun ca aceasta ,,gaura” deja exista in PSD.
    Cred ca aveti suficienta imaginatie sa anticipati care pot fi efectele acestei singularitati obscure, pentru partid. (Z)

    Apreciază

  17. Toata lumea participanta la dezbaterile de inalt nivel de pe acest blog, incearca sa-si explice de ce Romania a esuat, dpdv de vedere economic si democratic, dupa aderarea la NATO si UE.
    Despre cauzele interne s-a tot vorbit, este cate se poate de evident ca vina principala pentru esec apartine tuturor politicienilor romani postdecembristi, fie naivi, fie obedienti, fie incompetenti, fie corupti.
    Dar mai exista un aspect care cred ca trebuie subliniat, cel referitor la geneza Uniunii Europene.
    Noi vorbim mereu de aspiratiile Romaniei, dar ignoram, sau minimalizam, interesele marilor puteri occidentale.
    Aceasta comunitate (europeana n.r.) a fost initiata de cateva tari puternice din vestul Europei: Germania, Franta, Olanda, Belgia si (mai apoi) Marea Britanie. CE AU FOST SI INCA SUNT (desi sub o forma mascata) ACESTE STATE ?
    Raspuns: FOSTE (SI ACTUALE) IMPERII COLONIALE.
    Recentul discurs al domnului Macron la Bruxelles arata limpede ca nostalgiile si veleitatile de mare stat colonial nu au disparut, dimpotriva. In aceeasi cheie ar trebui sa interpretam si iesirile agresive ale Theresei May, precum si participarea celor doua tari europene la atacul regizat din Siria.
    Sa ma vorbim de SUA ? Pentru cati americani Romania este identificabila pe harta ? Ce piata interna are Romania ? Eventual, ar trebui sa ne dam resursele. dar nu oricum, ci sa platim NOI redevente corporatiilor americane, doar pentru ca binevoiesc sa se dea jos din pat si sa se deplaseze la mama d….., toocmai la Marea Neagra. (Z)
    Romania nu este mult diferita de nivelul unei tari africane, de tip bananier. Particularitatea consta in…culoare. (Z)

    Apreciază

  18. Ghita, scrie (adresandu-se Motanului Incaltat):

    ,,A el reprezinra inseamna ca e ca notaru.Asta. si pen ca art 91 ne arata ca presu pune decat stampila. Rolul sau este de a da solemnitate. De altfel daca cauti risti sa observi ca si republicile parlamentare au un presedunte care semnea,za ,…”

    Corect la final, numai ca Romania NU este republica parlamentara, presedintele fiind ales prin vot direct.
    D-ta, cand l-ai votat pe Ion Iliescu, ai ales un notar, sau un Presedinte ? Daca ai ales un notar, nu mergeai, mai bine, la un picnic cu mici si bere, decat sa-ti pierzi timpul ? (Z)

    Apreciat de 1 persoană

    • Zevzecea

      Rolul presedintelui este stabilit prin Constitutie. Si exact cat prevede constitutia ii este si functia .
      Si asta idiferent de modalitatea accederii in fontie (vot direct, votat de parlament, tras la sorti)

      Restu e ptr prostii care pun botul.

      Persoanele de fata SUNT incluse.,

      Apreciază

      • Bun, am inteles care este modelul tau actual de presedinte decorativ. De regula, ii preferam pe aceia de care ne simtim aproape:
        ,,“O parte dintre alegători începeau să-şi imagineze cum un bunic – care părea să nu-şi găsească niciodată ochelarii de citit – are putere de decizie asupra unui important arsenal nuclear, iar acest lucru îi neliniştea”, potrivit unui extras publicat din cartea sa, scrie Agerpres. ”Mai rău, tatăl meu părea să le dea motive întemeiate pentru îngrijorarea lor. Inima mi s-a făcut mică atunci cînd l-am văzut cum se chinuia să răspundă la întrebări, încurcîndu-şi notiţele şi, în mod necaracteristic, pierzîndu-şi cuvintele. Părea obosit şi confuz”, scrie Ron Reagan în cartea ce va fi lansată marţi, în perspectiva celei de-a 100 aniversări a naşterii tatălui său, la 6 februarie.”
        ps
        Nu-ti mai uita pampersii si insotitorul cand mergi in vizita. Da-l naibii de vocabular, de ala nu ai nevoie, se poate vegeta si fara. (Z)

        Apreciat de 1 persoană

      • Deocamdat vaz ca unii se descurca excelent numai cu vocabularul. Adica nu prea stiu ce zic da trec drept destepti.

        Apreciază

      • A cu Ronnie nu prea ai nimerit-o. Nu ca nu se cam ramolise insa cestia cea mai naspa a fost eroare impartita cu altii. Cauta Able Archer. Unii au vrut sa 8i sperie pe sovietici. Si au reusit!!!
        Insa apoi au dat in balba cand s-au prins ca sovieticii intrasera in ceva ce s- ar fi tradus pin natoeza muricanar prin DEFCON 1. Da in rusa insemna lansare in 20 !inute (de la ordin).lansarea TUTUROR vectorilor.

        Voi astia cu vocabularul uitati lucrurile de baza.

        Apreciază

  19. @Motanul: ”Lucrul asta arata o depreciere a relatiilor romano-americane.”
    Care relații?
    ”Cum actioneaza diplomatia noastra pentru imbunatatirea relatiilor dintre tarile noastre?”
    Cât timp n-am avut ambasador la Washington, în timpul ”domniei” Băsescu?
    =====================
    ”Personal am mari dubii asupra acuratetei informatiilor pe care s-a bazat acest Raport.”

    Corect. Dar cauza este (încă) babilonia de la Departamentul de Stat, care nu reușește să iasă din viesparul care a fost creat de Administrația progresist-liberală Obama, dornică, nu să implementeze, ci să impună ”noile valori” progresiste în lume, alături de UE. Deoarece, atunci a fost vorba de o strânsă colaborare USA-UE.
    Trump, fiind exact opusul ideologic al progresism-liberalismului, este ceeace mulți din Europa nu îndrăznesc să se afirme: conservator-naționalist, dar își permite să fie și izolaționist, datorită puterii economice.
    De aceea, relațiile actuale USA-UE sunt destul de tensionate.
    ================
    ” Din 2004, de la intrarea noastra in NATO si pana acum, ar fi trebuit sa dezvoltam o relatie mult mai buna cu SUA.”

    Cu un președinte ”hăis” și un guvern ”cea”, cu cine oare poate România să dezvolte o relație ”mai bună”?
    Germania, Olanda și alții prin UE ar da de pământ cu un guvern PSD, iar America nu poate avea încredere într-un președinte mânuit de Germania și aliații de la Bruxelles, adică de forțele progresiste.

    Apreciat de 1 persoană

  20. Ca unora poate li se pare ca sunt cam dur cu zevzecul local. Asta preupunand ca e doar zevzec, adica de buna credinta….

    Sa ne amintim : era aprimul guber Boc. Si miticimea sa Muc celScund, ar fi trebuit sa se deplaseze la un summit european , sa se consulte cu ceilalti premieri. Insaa Jumate de Bolintin Calare pe ,.. a zis ca prezenta sa depanda de avizul celor competenti…..Si a plecat Basescu. Si a continuat pana ce Ponta s-a dus el starnind furia baseilor si nemultumirea cretin popolarilor lu preacinstitu Baroso.
    Apoi a urmat Tratatul de Colaborare basesco- tontist prin care inVictor a recunoscut o preeminenta pestinentiala in politica externasi a acceptat ca preierul trebuie cica sa fie mandatat.

    Apreciază

  21. Ieri la A3 ,Mircea Diaconu a zis cu subiect si predicat de ce nu avem autostrazi. Pentru ca nu se vrea!

    Este prima persoana publica care recunoaste/zice asta in public.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.