A murit Mihai Stănescu

A murit, în urmă cu două săptămâni, la aproape 80 de ani,  Mihai Stănescu, un mare artist, un extraordinar caricaturist. Avea un mic magazin lângă Sala Palatului unde își vindea unele dintre produsele ce purtau marca geniului său – cărți, desene, tricouri, căni, sacoșe. A obținut numeroase premii și distincții. A fost un rebel , și înainte de 1989 dar și după.

Mi-am amintit că, în 1996, la finalul mandatului meu de președinte al Camerei Deputaților,  mi-a ilustrat o carte de umor parlamentar. Scriam atunci, în prefața cărții: „umorul reprezintă până la urmă și o dovadă a desfășurării în condiții normale a vieții politice”. Umorul este și o expresie a unui nivel de cultură și a capacității de a înțelege că cineva poate să-ți fie adversar fără să-ți fie dușman.. Cred că ar merita să retipăresc acele pagini…

Mihai Stănescu a arătat că poți să critici fără să fii încrâncenat. La plecarea lui dintre noi,  să-i alăturăm un epitaf celebru, care i se potrivește atât de bine – castigat ridendo mores.

28 de gânduri despre “A murit Mihai Stănescu

  1. Franta: Serviciul militar obligatoriu de o luna

    Franta a suspendat serviciul militar obligatoriu in 1997. Impactul acestei decizii politico-militare pare sa nu fi fost tocmai bun asupra coeziunii nationale. In cei douazeci de ani de suspendare, tot atatea generatii de tineri au iesit de sub incidenta constiintei apartenentei si apararii nationale. Noul presedinte francez Emmanuel Macron, el insusi apartinator al unui contingent care nu a efectuat stagiul militar, a propus remedierea acestei situatii negative, prin incetarea suspendarii si indeplinirea unui serviciu national de catre toti tinerii francezi, incepand de la varsta de 16 ani. Initial, durata stagiului militar propusa de presedintele Macron era de 3-6 luni, dar grupul de lucru a anuntat ca va fi de o luna si partial cu regim de internat. Serviciul national va cuprinde activitati sportive, acordarea de prim ajutor, educarea reflexelor pentru situatii de criza, transmiterea valorilor civice si republicane. Noutatile privind scaderea varstei si duratei deschid seviciul national mai devreme, dupa absolvirea invatamantului general (o perioada inca formativa si cand adrenalinei si hormonilor trebuie sa li se dea mai mult ca oricand de lucru). Masura Frantei ar trebui luata si in Romania. Cat mai curand posibil.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cum aminteam si pe un alt blog, Mihai Stanescu a fost un luptator, un luptator fin, acid si pentru multi greu de digerat insa, a facut-o prin caricatura, elegant fara urlete si crispare, in strada si totodata invitam „tefelistii” (bineinteles cei care stiu cine a fost) sa-i folosesca modul de lupta, ironic, fin si in acelasi timp penetrant.
    O mare personalitate, am avut onoarea sa-l cunosc si sa-i cumpar exponatele, din micul magazin din fata Salii Palatului, care astazi infrumuseteaza, inveselesc si alina dorul de casa a multor romani, prieteni de-ai mei, stabiliti pe diferite meridiane ale lumii.
    Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii in lungul drum ceresc si sa-l primeasca de-a dreapta Lui !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un exemplu de rezistenta pe vremea comunismului, in special in anii ’80 cand regimul devenise greu de suportat, prin umorul dar si prin satira caricaturilor sale. „Umor 50%”, vorba lui… Interesant, spre exemplu, bancul acesta caricaturizat: doi tipi erau la o discutie, tigari, ceva bautura si zice unul din ei celuilalt: „Asculta de la mine: ne vor judeca copiii nostri!”, la care prietenul sau ii raspunde: „Da’ ce? Si-al tau e la „drept”?!” 🙂
    Am gasit ceva interesant aici:
    http://www.delaomlaom.ro/2011/02/mihai-stanescu-umor-50/

    A avut o atitudine curajoasa intr-o perioada cand libertatea de exprimare era drastic limitata, prin astfel de caricaturi satirice criticand regimul comunist, politicile lui Ceausescu si chiar vazand mai departe…

    Apreciază

  4. Îmi aduc aminte când a apărut o carte cu caricaturi semnate de acest artist al creionului acid. Am reușit să o trag la xerox, apoi colegii mei au făcut și ei copii, iar la câteva zile , a fost retrasă din librării și interzisă , până după 1990…Doamne!!! Ce caricaturi curajoase, ce teamă aveam ca să le vizionez, acasă , cu ușile închise, dar am reușit să o plimb (cartea) prin ochii tuturor prietenilor mei, apoi …să vezi comentari. Păcat că pierdem astfel de oameni și nu apar alții , la fel de valoroși ( cel puțin…), dar reeditarea acestor opere , a unor albume cu toate caricaturile lui Stănescu, ar fi foarte benefică ,pentru societatea noastră cam bolnavă, pentru că, chiar dacă tematica era axată pe vremurile comunismului, multe se regăsesc și azi ….. sunt ”foarte” actuale ! Sper că proprietarul acestui site, să mă accepte printre cititorii săi și evident unele comentarii….Cu stimă.HGD

    Apreciat de 1 persoană

  5. Frumoasă şi elegantă recunoaştere a unui geniu umoristic al cărui umor spumos şi curajos a inseninat chipuri şi a provocat nedumeriri şi uluială unora dintre cei ajunşi, fără voie, de două ori fără voie, subiecţi ai lucrărilor sale !
    Să-i fie somnul lin şi românii aproape, încă ceva zeci de ani de acum înainte !

    Apreciat de 1 persoană

  6. off topic
    Bizoane, daca vrei sa fii dur cu cineva, iti propun sa fii cu tine insuti, pentru a nu te face de ras. Cum spuneam pe firul anterior, este multa confuzie in mintea ta demna de toata consideratia, dar supusa inexorabil uzurii timpului.

    Deplasarea la un summit european al unui lider apartinand unei tari membre a UE nu (mai) este un demers de politica externa, deci nu are mare importanta cine se deplaseaza la Consiliul Europei, Comisia Europeana, etc, Presedintele, sau Premierul. Acolo se merge, oricum, in scop de informare si exprimare formala a consensului pe diverse teme. Uneori spre a lua ceva scatoalce peste cap din cauza de rea purtare cu coana Justitica. (Z)
    In schimb, mutarea unei ambasade intr-o tara importanta din afara UE, cu riscul de a intra in coliziune cu rezolutii ale ONU, este cu totul altceva si asta presupune o larga consultare intre institutiile cu atributiuni in politica externa si relatiile internationale ale Romaniei si intre acestea si restul societatii, fara a neglija obligativitatea corelarii cu politica externa a Comunitatii Europene din care Romania face parte.
    Intelegi ? In plus nu este vorba de Boc si Tonta aici, ci de iresponsabilul Liviu Dragnea. Vino in prezent, bizonule. (Z)
    ps
    Victor nu a acceptat sa fie mandatat datorita pactului cu Basescu, ci CCR a decis ca premierul are nevoie de acceptul presedintelui.
    ,,In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala a decis ca seful statului va reprezenta Romania la Bruxelles, exercitandu-si in acest fel atributiile constitutionale. „Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru”, se arata in comunicat.”

    Mama ei de confuzie….dar e natural bizoane, e natural…. In orice si la un moment dat exista un prag. (Z)

    Apreciază

      • ZeV

        Nu ti-ar placea sa iti aplic tie modul in care sunt milos cu mine …

        Raman la parerea mea … ca presu nu are rol activ. In mod normal.
        Ca politica se decide de guvern (adica de reprezentantii majoritatii parlamentare!,)

        Ca Dragnea a comis o grseala – v parerea lui Fouchet despre greseala politica – este adevarat. Insa al tau pres o comise mai lata . ca greseala lu D. se putea ‘acoperi’. aranjand o dezbatere parlamentara ,..
        Insa vorbele nechibzuite ale acestui Topaxe o sa ne coste mult mai mult!

        In rest se pare ca nu prea stii ce scrii. Ba! Ca sa iti iecsprimi adeziunea la un consens apai dintai consensu trebe realizat! Adica negocuat. Dupa tine noi nu trebe decat sa scandam Stalin si poporu rus! pardon Merkelita si Barosu samd.
        Ba numa vorbe care suna din coada da fara inteles asta e toata inteligenta voastra. Si jmecherie de maidan.

        Apropos ce mai face marele Tont? Ca voi doi ati cam depasit orice prag!

        Apreciază

  7. Negocierile Trump-Kim: Tipuri de abordari

    “Cine va fi dictatorul?” Este o intrebare care se punea in trecut in ajunul unor negocieri internationale bilaterale spinoase, dintre doua parti relativ la fel de inflexibile. Istoricul extrem de oscilant si tensionat al unor astfel de relatii bilaterale ii facea pe analisti sa ia in calcul orice scenariu al negocierilor. Nu lipsea nici cel ca negocierile sa se termine foarte rapid, prin cedarea la dictat sau intreruperea lor intempestiva de catre una dintre parti si plecarea prin “trantirea usii”, cum se zice.

    Sa speram ca niciuna dintre aceste extreme nu se va intampla in timpul primelor negocieri dintre liderii american Donald Trump si nord-coreean Kim Jong Un. Intalnirea este aproape certa, ambele parti avand interese majore. Trump a estimat ca aceasta va avea loc in trei-patru saptamani, intr-o locatie care pare foarte aproape de a fi stabilita, mai probabil la Panmunjon, in zona demilitarizata (DMZ), ori in Singapore. Doua nuante au insotit aceste estimari: “S-a putea să nu iasă nimic, să plec” si “Scopul negocierilor va fi denuclearizarea penisnulei coreene”.

    In scopul formulat, presedintele SUA nu a spus nimic despre pacificarea peninsulei coreene, care inseamna tratat politic de pace si dezangajare militara. Denuclearizarea fara pacificare ar fi un act unilateral, de o parte, si un dictat, de cealalta parte. Denuclearizarea si pacificarea sunt indisolubile (01), ca parti ale unei solutii bilaterale la o problema bilaterala, in care prima este o garantie pentru SUA si a doua este o garantie pentru Coreea de Nord. Privind locul negocierilor, cred ca Panmunjon il favorizeaza pe Kim, care este pe pamant coreean, in orice punct al peninsulei coreene. Panmunjon iese din regula neutralitatii, cerute de negocieri strategice intre doua parti adverse. Ar fi un precedent. Solutia diplomatica pentru negocieri pe pamant strain pentru fiecare dintre parti, intr-o tara terta, este fara egal.

    Cele mai multe analize se ocupa de ce ar urmari Kim la negocieri, cu prejudecata impusa de “corectitudinea politica” occidentala ca acesta va incerca, la intalnirea cu Trump, sa submineze echilibrul dintre cereri si oferte, pe care si le vor face cei doi lideri. De aici, preocuparea de a-l dezechilibra si scoate pe Kim din sistemul sau de referinte si obiective. Serviciile secrete americane muncesc de zor sa-i faca lui Kim un profil psihologic cat mai exact, cu care sa-l “inarmeze” pe Trump inainte de intalnirea celor doi. Nu stiu daca va fi si cu spor. Este de mult demitizata credinta ca succesul unor negocieri ar depinde exclusiv de cuvintele utilizate si nu de compromisurile reciproce, de moderarea intereselor si echilibrarea avantajelor.

    Cred ca cuvintele arogante, tupeiste, ultimative nu trebuie lasate sa castige negocierile. In politica si in negocierile politice, un asemenea pericol vine in general din partea unor structuri psihologice narcisiace, de tip Nero, al cincilea imparat roman (37-68) al dinastiei Iulio-Claudiene, care a dat foc Romei. Politicienii narcisisti sunt in stare sa transforme cuvintele neroiste “Ce mare artist pierde lumea!” in “Ce mare politician castiga lumea!”. Cred insa ca Trump si Kim nu se vor mai intoarece la etapa umorala, de amenintari si invective, care este depasita. Sau daca suntem prea optimisti, pentru ca asa am spus si despre razboiul rece, cel care o va intoarce isi va atrage epitaful Nero, al unei judecati publice foarte aspre.

    Din partea lui Kim este mult mai simplu de presupus ce va urmari in cadrul negocierilor – reconciliere intercoreeana si pace regionala. Daca prima este foarte aproape sa o obtina impreuna cu Moon Jae-i, omologul sau de la Seul, cel putin la nivelul celor doua mentaluri colective, din nord si din sud, cea de-a doua il implica pe Trump. Cred ca aceasta este si diferenta dintre cele doua summituri, Kim-Moon si Kim-Trump. Reconcilierea intercoreeana depinde doar de coreeni, este o afacere de familie, fara ingerinte.

    Din partea lui Trump nu am auzit decat cerinta unilaterala ca nuclearul Kim sa scape de bombe. Mai multe am aflat de la consilierul pentru securitate americana, John Bolton, care nu iese insa din zona neagra-cenusie de abordare. Bolton sustine, in mod nerealist si insultator dupa parerea mea, ca SUA sa recurga la “aplicarea în Coreea de Nord a modelului de denuclearizare din Libia”. Este o abordare obiectualista (02), care trateaza Coreea de Nord ca pe un obiect. Este evident o greseala, Coreea de Nord nu este Libia, face parte din clubul nuclear. Abordarea corecta este de a trata Coreea de Nord ca pe un subiect egal de drept international, nu ca pe un obiect asupra caruia poti interveni discretionar.

    O alta abordare nepotrivita ar fi cea maximalist-colaterala (3), in sensul agatarii de scopul negocierilor (v. 01) de alte cat mai multe obiective colaterale, sugerate tot de Bolton: “rachetele balistice, armele chimice şi biologice, ostaticii americani, japonezii răpiţi de nord-coreeni”. Aceasta colateralizare inseamna o abatere de la tinta principala, care implica riscul sa nu fie atinsa. Rachetele balistice, de pilda, pentru incarcaturi conventionale, ca arme performante si precise, care intaresc aparare nationala a unei tari, nu intra sub incidenta interdictiilor internationale, ci sunt protejate de dreptul international, care incumba dreptul la aparare. Alte obiective colaterale sunt stinse prin atingerea scopului principal.

    Ca in orice negociere a unei tranzactii, este obligatorie folosirea aceleiasi monede de plata (04). Ridicarea sanctiunilor economice, impuse ca reactii succesive la testele nucleare si balistice succesive, vor reveni automat la punctul zero in momentul cand cauzele care le-au determinat vor disparea, cand regresia nucleara va atinge punctul de la care au inceput sanctiunile. Ridicarea sanctiunilor nu are cum sa fie folosita ca moneda de plata, cel putin asa spune legea cauza-efect.

    Proiectarea securitatii nationale a SUA la frontierele Coreei de Nord este de asemenea o abordare abuziva (5). Aceasta anomalie a fost recent sustinuta de un oficial de la Casa Alba, care sub acoperirea anonimatului a declarat un lucru de-a dreptul imposibil: „Situația securității naționale (a SUA) în peninsula coreeană reprezintă cea mai mare prioritate”. Securitatea nationala a SUA este raportabila la frontierele SUA si la zona proxima, de apartenenta, tot asa cum securitatea Coreei de Nord incepe la frontierele sale nationale si depinde nemijlocit de securitatea regionala, a peninsulei coreene.

    Frica SUA ca armele nucleare ale Coreei de Nord ii pot da peste cap planurile militare este de inteles. Se vede clar ca Washingtonul vrea sa faca din tot Pacificul o zona de exclusivitate, fara riscuri de contestare sau contrabalansare, pe care sa o inchida intr-o carapace cu sigiliu american. Intentia administratiei Trump de a-l numi pe amiralul Harry Harris, seful Comandamentului Pacific al Marinei americane in Hawaii – nominalizat deja pentru a fi următorul ambasador al SUA în Australia – în funcția de ambasador al SUA în Coreea de Sud arata in mod explicit interesul militar al Casei Albe pentru peninsula coreeana si deposedarea Coreei de Nord de arma nucleara, singura capabilitate simetrica. Dar frica este si mai mare pentru Coreea de Nord, pentru securitatea sa nationala, nemijlocita si din vecinatatea apropiata. Depotentarea militara a Phenianului pentru potentarea implicita regionala a Washingtonului (6), prin monopolul nuclear in raport cu peninsula coreeana si zona sa adiacenta, nu este, de asemenea, o abordare productiva. Cum pot scapa SUA si Coreea de Nord de frica reciproca, a unuia de celalalt? Coreea de Nord nu le poate cere Statelor Unite sa se dezarmeze nuclear. Nu-i poate cere nici macar denuclearizarea in Pacific, a Hawaii-ului. Dar un lucru tot il poate intreprinde, sa le ceara SUA un pact de neagresiune sau defensiv, prin repozitionarea pe un aliniament retras si realizarea unei zone defensive (07), mergand de la tarmurile peninsulei coreene spre o adancime pacifica variabila, la comuna intelegere.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Requiescat in Pace !
    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    Ref. la : Înființarea CMR-Consiliului Mondial Român MOLDOVA, Bacău, 5 mai 2018, orele 10.00, la Ateneul din localitate.

    După organizarea CMR-Consiliului Mondial Român DOBROGEA ( detalii, aici: https://mipopescu.wordpress.com/2018/04/16/cmr-dobrogea/…), la Bacău, va avea loc înființarea CMR-Consiliul Mondial Român MOLDOVA.

    Va urma, în 26 mai, înființarea CMR-Consiliul Mondial Român TRANSILVANIA, la Brașov.

    Seria cu regiunile românești va continua cu CMR-Consiliul Mondial Român OLTENIA ( la Craiova ).

    Între timp, în 12-13 mai va avea loc la București Congresul CMR – CONSILIUL MONDIAL ROMÂN, cu lucrări in plen în data de 12 mai și in data de 13 mai cu Sectiunile Cultura si cea de Promovare a intereselor nationale, ce vor avea loc la Parlamentul României. Tot în data de 13 mai va avea loc și Secțiunea economică, ce se va desfășura la Camera de Comerț a României.

    Consiliul Mondial Român este o structură interinstitutională în sens larg ( include inclusiv „instituția românismului”…. ), cu sediul central in SUA, organizată pe țări ( unde trăiesc români ) și pe regiuni in România.

    În regiunile din România, ca și componentă la strategia de dezvoltare a Consiliului Mondial Român, pe baza colaborării cu institutii din interiorul regiunilor României, se va susține „Protocolul circular” care are o forma de realizare concretă la nivelul județului Constanța. Avem deja pregatită o forma de concretizare și pentru județul Tulcea. Redăm „Protocolul cadru…” propus instituțiilor publice și private din regiuni în comentariul următor. Ref. la tehnica subsecventă Protocolului, sunt importante și „podurile de flori”, dar nici poduri ( chiar daca inginerul Anghel Saligny era dobrogean ) și nici flori ( cu toata prietenia noastra cu Olanda… ) nu se (mai) pot produce fără o tehnică autentică care transcede orice domeniu de strictă specialitate….

    Îi rog pe cei care doresc să se implice în regiunile lor, la nivel național, la nivel global…., să-i solicite gazdei adresa mea de email. Vă voi transmite informații mai detaliate. Gazda sper să ne asigure comunicarea cu cei interesați.

    Ing./Master în Drept si Adm. – Dezideriu Odet Dudaș, Director Interimar CMR Consiliul Mondial Român ROMÂNIA

    Apreciat de 3 persoane

  9. Nr. din iunie 2018
    PROTOCOL CADRU DE COLABORARE

    Incheiat între:

    Agenţia …., cu sediul în str., denumită , reprezentată prin preşedinte, ,
    şi
    Universitatea
    și
    Universitatea
    și
    Primăria
    și
    Consiliul Judetean
    și
    Institutul …., cu sediul în str., denumită , reprezentată prin preşedinte,, denumite în continuare părţi, au convenit de comun acord încheierea prezentului protocol.

    ART. 1
    Scopul protocolului
    În conformitate cu atribuţiile părților, scopul Protocolului îl reprezintă asigurarea cadrului de colaborare în vederea dezvoltării durabile a regiunii Dobrogea ( variante…..), armonizarea economico socială cu celelate regiuni ale României și creșterea importanței economice regionale, din perspectivă europeană și internațională.

    ART. 2
    Obiectul protocolului
    Protocolul are ca obiect colaborarea părţilor pentru:
    1 Crearea de oportunități de afaceri si investiții în regiune;
    2 Identificarea, cultivarea și implementarea stimulenților pentru colaborare socială și economică în noua paradigmă geopolitică;
    3 Identificarea, cultivarea și implementarea stimulenților pentru atragerea tinerilor și antreprenorilor să initieze, dezvolte durabil afaceri cu activități de natură să atragă, profesionalizeze și stabilizeze în regiune forță de muncă educată, pregătită pentru transformările tehnologice induse de fenomenul global și globalizant al celei de-a patra Industrializări (Industry 4.0);
    4 Identificarea, cultivarea și implementarea stimulenților pentru buna integrare socio-economică a tinerilor, crearea de oportunități profesionale și afaceri pentru tineri, suport pentru educația acestora, bazată pe gândire inovativă și antreprenorială;
    5 Sprijinirea cercetărilor de documentare și structurare a politicilor în privința tehnologiilor și meseriilor emergente;
    6 Valorificarea inovatoare a potențialului tradițional economic al regiunii Dobrogea ( variante…) și al României;
    7 Sprijinirea creerii unor platforme de conexiune, informare pentru implementarea și utilizare a bunelor practici în domeniile de interes ale regiunii.

    ART. 3

    Obligaţiile părţilor
    În îndeplinirea obiectivelor prezentului protocol, părţile semnatare se angajează să pună la dispozitie, după caz, pe baza unor acorduri punctuale, resurse logistice, materiale, umane, informatice pentru:
    a) Organizarea atelierelor de lucru, mese rotunde, a evenimentelor de diseminare, identificare și conectare a structurilor sociale și instituțiilor țintă, atragere a colaboratorilor profesioniști și personalităților de marcă, mărirea vizibilității regionale;
    b) Organizarea de acțiuni de mentorat, concursuri, module de formare destinate tinerilor și întreprinzătorilor;
    c) Inițierea și derularea unor studii, cercetări în vederea identificării și aplicării unor instrumente social-economice pentru atingerea țintelor arondate obiectivelor din ART. 2;
    d) Activități de consiliere,
    e) Crearea unor platforme de informare, colectare și prelucrare de date destinate cercetărilor științifice și comunicare între instituțiile participante și cele beneficiare ale acțiunilor desfășurate.

    ART. 4
    Modalităţi de realizare a schimbului de informaţii
    Comunicarea informaţiilor între părţi se va realiza operativ, utilizând tehnologiile de telecomunicații și cele informatice, cu asigurarea securităţii transmiterii datelor precum şi potrivit procedurilor de păstrare a securității și protecției datelor, acolo unde este cazul.

    ART. 5
    Dispoziţii finale

    Prezentul protocol intră în vigoare la data semnării între părți.
    a) Prezentul protocol poate fi modificat şi/sau completat numai cu acordul scris al părţilor, prin act adiţional, care va deveni parte integrantă a prezentului protocol.
    Partea care are iniţiativa modificării şi/sau completării Protocolului va transmite celeilalte părţi, spre analiză, propunerile sale motivate.
    b) Oricare dintre părţi are dreptul de a denunţa unilateral prezentul protocol, cu înştiinţarea celeilalte părţi, prin notificare cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de expirarea acestuia.
    c) Prezentul protocol este încheiat pe o perioadă de 36 luni, calculate de la data semnării, şi se prelungeşte de drept pe o perioadă identică, dacă nu este denunţat unilateral de una din părţi.

    Prezentul protocol s-a încheiat astăzi,……. , în ….. exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte semnatară.

    Apreciază

  10. @ZeV spune:
    APRILIE 30, 2018 LA 10:43 AM

    >>„Toata lumea participanta la dezbaterile de inalt nivel de pe acest blog, incearca sa-si explice de ce Romania a esuat, dpdv de vedere economic si democratic, dupa aderarea la NATO si UE….Aceasta comunitate (europeana n.r.) a fost initiata de cateva tari puternice din vestul Europei: Germania, Franta, Olanda, Belgia si (mai apoi) Marea Britanie. CE AU FOST SI INCA SUNT (desi sub o forma mascata) ACESTE STATE ?
    Raspuns: FOSTE (SI ACTUALE) IMPERII COLONIALE.
    Recentul discurs al domnului Macron la Bruxelles arata limpede ca nostalgiile si veleitatile de mare stat colonial nu au disparut, dimpotriva”

    Imperialismul e un subiect perpetuu de actualitate, captind diferite valente noi pe perioade istorice marcante. Fara sa intru in istoria imperialismului, e clar pentru toti ca subiectul are de a face cu suveranitatea statelor relativa la Imperiul ce le-a cucerit si care le conduce, si implicit cu o relatie de cedare a suveranitatii si de supunere a statelor tip „colonie” pe care Imperiul le-a acaparat prin diferite mijloace. Relatia evident e inegala. Un factor comun al tuturor imperiilor a fost modul in care au fost sustrase bogatii uriase de la statele „colonii” pentru ca cei care conduc Imperiul sa se imbogateasca si sa isi exercite puterea in asa fel incti sa poata cuceri si mai multe teritorii/state. Deci „expansiunea” este o trasatura definitorie a imperialismului.

    Intr-adevar, putem usor recunoaste trasaturile astea la UE, un „imperiu” ce s-a extins in permanenta, cu o relatie inegala intre state, si cu un „centru” care isi impune punctele de vedere statelor „vasale”, celor sarace si care au nevoie de ajutor (financiar, economic). „Centrul” dur a cistigat in permanenta, distrugind mai intai pietele slabe ale vasalilor, cu concursul acestora, si extinzindu-si puterea economica si financiara (prin bancile lor sucursale in aceste tari). Avind economicul si bancile, si structuri de partide internationaliste, a fost si le este inca usor sa plaseze partide si politicieni din tarile „colonii” prin „alegeri democratice”, care sa conduca in asa fel incit sa nu le lezeze puterea.

    Sigur, e un „imperiu soft”, in care colonistii pot calatori relativ liber pe teritoriul Imperiului, si unde se mai arunca niste oase cind catzelusii incep sa latre mai tare de foame. Dar inegalitatile se mentin, „centrul” continua sa se dezvolte intr-o relatie de profunda inegalitate cu „vasalii”. Si cind problemele nu se mai pot rezolva, care este solutia? Expansiunea, tine imperiul ocupat cu subiecte noi.

    Va recomand pe acest subiect un articol al lui Horatiu Pepine de la DW, un jurnalist care pina acum nu m-a dezamagit cu judecati ieftine:

    http://www.dw.com/ro/%C3%AEmpotriva-imperialismului-lui-emmanuel-macron/a-43594662

    Apreciază

  11. Iran, acordul nuclear: Afectogenia substituie probaţiunea: “Un acord oribil” (Donald Trump)

    Declaratiile premierului israelian Benjamin Netanyahu ca ar detine “dovezi concludente” privind un program secret al Iranului pentru dotarea cu arma nucleara par un déjà vu. In 2003, Colin Powell, pe atunci secretar de stat al SUA, a regizat un “spectacol” la ONU, de “convingere” a opiniei publice internationale ca Irakul ar detine arme de nimicire in masa. La noua versiune, revazuta si adaugita, difuzata luni, presedintele SUA, Donald Trump, s-a marginit sa califice drept “oribil” acordul nuclear realizat in 2015 de catre marile puteri cu Iranul. „Este un acord care nu a fost aprobat de multă lume şi este un acord oribil pentru Statele Unite”, a insistat preşedintele american. Recursul repetat al sefului Casei Albe la afectogenie nu este intamplator. El are o acoperire in studii si cercetari psihologice. S-ar putea spune ca Trump fabuleaza in mod “stiintific”. De fapt, au aparut de ceva vreme semnale ca lumea este mintita in mod “stiintific”. Cuvintele afectogene, generatoare de stari sau reactii emotionale, au timpi de reactie mult mai mici, comparativ cu cuvintele neutre. Astfel de masuratori si concluzii sunt cuprinse intr-o serie de studii psihologice, cum sunt cele realizate de Siegle et alii (2002), Danion (1995) etc. Cuvintele afectogene pot fi comparate cu niste substante inflamabile; cand sunt folosite de catre politicieni ele sunt ca niste atacuri cu “coktailuri Molotov” asupra opiniei publice. Alte doua observatii ale unor astfel de studii ar merita sa fie retinute: afectogenia deliberata, din cazurile unor acuzatii politice, ascunde lipsa dovezilor, iar impactul lor cel mai mare este asupra persoanelor depresive. “Oribil” este pe lista cuvintelor afectogene. Miza utilizarii de catre presedintele american Donald Trump de cuvinte si acuzatii afectogene la adresa Iranului este ca, in lipsa dovezilor, sa mobilizeze si manipuleze emotii prin care sa obtina un suport de opinie pentru intentia sa de a iesi din acordul nuclear cu Teheranul. Acest act unilateral american ar atrage dupa sine incetarea suspendarii de catre SUA a sanctiunilor antiiraniene, care ar lovi din nou, pe nedrept, poporul iranian, care are dreptul la utilizarea si dezvoltarea energiei nucleare in scopuri civile, pasnice. Trump urmeaza sa anunte pe 12 mai daca se va retrage din acord. Anuntul, care potrivit unor surse informale va fi de retragere, va fi cu doua zile inaintea ceremoniei de inaugurare a ambasadei SUA la Ierusalim. Multi vad deja in retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul un cadou pe care Trump i-l va face lui Netanyahu. Se poate insa anticipa ca aceasta sacrificare a intereselor americanilor pentru interesele politice ale premierului israelian Benjamin Netanyahu ii va subrezi si mai mult presedintelui Donald Trump pozitia de la Casa Alba. Ruperea acordului nuclear iranian va mari numarul dosarelor cu acuzatii grele la adresa presedintelui, facute de opozantii democrati si de unii adversari republicani. Donald Trump nu va sta mai bine nici cu aliatii, cu care va inregistra al doilea dezacord major, dupa iesirea din acordul climatic. Prin retragerea SUA, in acordul nuclear vor mai ramane sase parti semnatare: China, Rusia, Marea Britanie, Franta, Germania si Iranul.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s