Vi-l aduceți aminte pe Mihai Neamțu? E vorba de cel care a jucat rolul lui Romeo în scena balconului de la referendum, alături de Monica Macovei. Partidul său – Noua Republică – este atât de nou încât pare că încă nici nu s-a născut.

După scorul obținut la europarlamentare – 0,27% – m-am gândit că i se va cere, de către colegii de partid, să-și dea demisia din funcția de președinte. Am realizat însă că numărul celor care au votat pentru el – aproximativ 10.000 – nu este suficient nici pentru înființarea unui partid.

Pentru mine Mihai Neamțu va rămâne însă o expresie perfectă de gunoi uman. În 20 iunie 2012, când a avut loc tentativa mea de suicid, el a venit, cu mai mulți reprezentanți ai „noii republici” și, în fața blocului din Zambaccian, în derâdere, și-au mânjit cămășile cu ketchup! În 25 de ani de politică nu-mi aduc aminte de o mizerie mai mare din partea unui „om politic”.

A primit, din partea alegătorilor, ceea ce a meritat. Iată că nu va putea merge, și el, în „balconul” de la Bruxelles, alături de mentorul său – Monica Macovei.

Partidul Popular European este un fel de UDMR mai mare. El cuprinde și opțiuni de stânga și opțiuni de dreapta și opțiuni de centru – într-un fel de „talcioc” politic, unde totul se vinde și se cumpără pentru a se câștiga cât mai multe voturi și a se obține, astfel, cât mai multe funcții în birocrația UE. Principiul de bază al PPE și „valoarea” supremă promovată pare a fi, mai nou, traseismul. Astfel, PDL – un partid membru al Internaționalei Socialiste – a migrat, în întregime, la începutul lui 2005 – când a început mandatul lui Barroso – către PPE iar acum, întâmplător, înainte de stabilirea finală a configurației politice din Parlamentul European, PPE a „furat”, în baza „valorilor europene”, șase parlamentari de la ALDE. Astfel, PNL s-a transformat în PNL-AP (aripa populară).

În acest fel, la acest moment, din PPE fac parte, din România, un partid național țărănesc creștin democrat (PNȚ-cd), un partid „curcubeu” (UDMR), un partid democrat-liberal (PDL) și un partid liberal (PNL), fiind în așteptare o mișcare populară (PMP) și o forță civică (FC). Deci 4+2 partide. Ce unește oare aceste partide? În cadrul PPE, vor coexista „viziunea” lui Coposu, cu „viziunea” lui Brătianu și cu „viziunea” lui Băsescu iar Aurelian Pavelescu, Monica Macovei și Cristian Preda le vor duce mai departe.

Care este însă ideologia Partidului Popular European? Evident, „popularismul”. O ideologie care este bazată pe anti -. La fel cum s-a întâmplat și în România în ultimii zece ani, unde acțiunea politică a fost anti – anti-Băsescu, acum fiind și anti-PSD sau anti-Ponta.

PPE, după cele două mandate catastrofale ale sale, reprezentate prin comisia condusă de președintele Barroso, au fost caracterizate prin criză economică, dezbinare și discriminare. În aceste condiții, PPE, în loc să accepte falimentul politicilor sale, ne îndeamnă să căutăm un țap ispășitor – mișcările extremiste și eurosceptice, care, în realitate, derivă din chiar deciziile dezastruoase ale dreptei europene din acești ani.

În România, vă aduceți aminte, după guvernarea de dreapta, a CDR, la alegerile din 2000, PRM a câștigat, pe baza votului anti-sistem, 25% din voturi. În 2004, la alegeri, după „o guvernare de succes” (nu contați pe modestia mea) PRM nu a mai obținut nici măcar voturile necesare pentru a intra în parlament. Și atunci, cine este de vină pentru rezultatul voturilor extremiste și anti-sistem, din 25 mai, la nivel european? E simplu – vina aparține felului în care a fost guvernată Europa de către dreapta de la Bruxelles, în timpul celor două mandate falimentare ale lui Barroso.

Amuzant mi s-a părut apelul recent al premierului britanic, David Cameron, care le cerea colegilor săi, după diverse conversații telefonice cu unii lideri europeni, între care și Viktor Orban! (oare de ce nu o fi vorbit și cu „prietenul” său Traian Băsescu?) „să tragă învățămintele de pe urma rezultatelor alegerilor”. M-am întrebat însă de ce oare partidul său – Partidul Conservator – s-a clasat pe locul al treilea la alegerile europarlamentare din Marea Britanie?!

Ziua Eroilor se sărbătorește la 29 mai, în baza unei legi din 1995, când Parlamentul – preluând o veche tradiție – a hotărât ca Ziua Înălțării Domnului să fie declarată „Ziua Eroilor”, pentru a-i omagia pe cei care au luptat pentru libertate și independență. Ulterior, în 2003, guvernul a inițiat un proiect de lege referitor la regimul monumentelor și operelor comemorative de război, prin care sărbătoarea Înălțării Domnului a fost proclamată Sărbătoare Națională a Poporului Român. De altfel, și Sfântul Sinod al BOR a consacrat această zi ca sărbătoare națională bisericească.

Recent, în discursul său, din 21 mai, de la Cotroceni, în fața societății civile române și a studenților (inclusiv în fața studentului Mihai Neamțu), vice-președintele american, Joe Biden, a afirmat, cu admirație: „Aveți eroi precum președinta Curții Supreme care luptă pentru a proteja independența judecătorilor și a spune adevărul celor de la putere și pentru a face justiție pentru toți”. Emoționant!

Eu am crezut că, fiind vorba de eroi, Joe Biden se va referi, în contextul relațiilor militare bilaterale, la generalul George Pomuț, eroul român care a luptat în Războiul Civil american. Dar, este evident că cei de la București, care i-au pregătit discursul, aveau alte criterii privind actele de eroism. Nu mă veți convinge că vice-președintele american își ia zilnic micul dejun citind motivările completelor de 5 judecători de la I.C.C.J..

Cu toate acestea – înțelegând că lista eroilor trebuie, din când în când, adusă la zi – propun ca guvernul să țină seama de anunțul de la Cotroceni și să o adauge pe președinta I.C.C.J. pe lista eroilor sărbătoriți în 29 mai. Acest lucru ar fi posibil prin simpla modificare a Hotărârii nr.396/2014 pentru aprobarea Programului manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor – 29 mai 2014.

Acesta este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Tema „licuriciului” a fost lansată – spun jurnaliștii – de către Traian Băsescu, pentru a defini opțiunea sa exclusivă pentru Statele Unite, în politica externă.

 Această temă a fost preluată, recent, și în politica internă, de către PMP, partid pentru care Băsescu a devenit marele „licurici”, patrimoniul ideilor sale devenind ideologia noului partid. Liderii PMP au declarat că vor să ducă mai departe „viziunea lui Traian Băsescu”. Sigur, s-ar putea răspunde, simplu, că ar fi bine să o trimită cât mai departe de noi. Dar se pune o întrebare fundamentală – a avut, vreodată, Traian Băsescu „viziune”? Eu nu am elemente să cred acest lucru. Poate că a avut „viziuni”.

Săptămânile trecute, într-o dezbatere televizată, „intelectualul lui Băsescu”, Cristian Preda, i-a reproșat lui Cătălin Ivan că a participat, anul trecut, la Bruxelles, alături de mine, la instalarea unui bust al lui Titulescu – donat Parlamentului European. De fapt, Fundația Europeană Titulescu reușea, în acest fel, să marcheze „prezența” lui Nicolae Titulescu și în „capitala” Europei, după ce organizase, în ultimele două decenii, acțiuni similare la Geneva, la Berna, la Strasbourg, la Atena, la Paris, la Bratislava și în alte metropole europene.

 Promotorul ideilor „ciuce” în PMP, traseistul șef, Cristian Preda, dorește, probabil, să toarne în bronz „viziunea” lui Băsescu și să o instaleze la Bruxelles, în locul statuii lui Titulescu.

 PMP promovează „schimbarea în bine” a României (parcă am mai auzit sloganul ăsta!). Probabil însă că ei doresc „schimbarea la loc” a României. Probabil că ei doresc să ducă România înapoi la politica de tăiere a salariilor și pensiilor, la izolare internațională, la manipularea justiției pentru scopuri politice. În zece ani, nici măcar un singur obiectiv extern nu a putut fi realizat. România se chinuie să obțină un sfert de măsură, în acest an, pentru intrarea în Spațiul Schengen, după eșecul din 2010-2011.

 Viziune nu înseamnă povești cu Albă ca Zăpada, nici vânătoare de vrăjitoare, nici măcar broaște cu ochi bulbucați care să caute gaura șarpelui.