Unii jurnaliști au comentat negativ faptul că președintele României a fost și este huiduit atunci când iese în public.

Ceea ce nu înțeleg jurnaliștii respectivi este faptul că Traian Băsescu a lăsat la Cotroceni haina de președinte, renunțând la rolul și la atribuțiile prevăzute de Constituție, îmbrăcând tricoul cu măr al unuia dintre jucători, în campania pentru europarlamentare și pentru prezidențiale.

În aceste condiții, cei care îl huiduie, inclusiv la Constanța sau la votul pentru Parlamentul European, nu îl huiduie pe președintele României, ci pe „jucătorul” PMP, pe cel care face campanie pentru acest partid. Nu poți să fii, în circumstanțele acestea, doar cu sufletul în rai.

Istoria se repetă. Așa cum s-a scindat FSN-ul, prin crearea FDSN, așa s-a scindat și PDL-ul (fostul FSN/PD), generând un „roi” – PMP-ul. Fostul președinte al partidului, Traian Băsescu la fel cum s-a întâmplat în urmă cu peste două decenii, s-a „dezis” de partidul pe care îl condusese și susține acum noua formulă politică, Partidul Mișcarea Populară – bazată însă pe vechi traseiști, gen Cristian Preda (UTC, PNL, PDL, PMP) sau mai noi – Cristian Diaconescu (PSD, UNPR, PMP). În felul acesta, virginitatea politică a „Albei ca Zăpada” este greu de susținut.

Interesant este însă faptul că și „altoiul” (PMP) și „port-altoiul” (PDL) susțin același mesaj – „nu lăsați toată puterea în mâinile PSD-ului. Ar fi un pericol pentru România. Așa cum spunea recent fostul ministru „independent” al justiției lui Băsescu „ieșiți la vot, votați și mai ales, împărțiți puterea”.

Lăudat este însă că, în campania sa, din 2004, la locale, mesajul lui Traian Băsescu a fost „Totul sau nimic”.

Desemnat președinte, în 2004, Băsescu a refuzat coabitarea votată de români, respingând formula guvernului PSD, șantajând PUR și UDMR cu alegerile anticipate. „Totul sau nimic” în numele democrației!

Tot în numele acestui principiu, Băsescu a declanșat, în 2005, campania de schimbare a președinților celor două Camere ale Parlamentului (de la PSD). La fel s-a întâmplat în 2009, când a fost respins candidatul de premier al opoziției, Băsescu impunându-l pe Boc. „Totul sau nimic”!

Acum, „urmașii lui Traian” – Cătălin Predoiu și Elena Udrea („logodna” între partidele lor urmând a avea loc după europarlamentare), consideră că „puterea trebuie împărțită”.

Viața are un cinism al ei, mai presus de amintirile sau imaginația noastră.

Monica Macovei a fost cea care a generat scandalul legat de „Mătușa Tamara”, în 2006. După șase ani de hărțiure, la DNA și în justiție, judecătorii au pronunțat achitarea mea în acel dosar. Cine va plăti însă pentru acele abuzuri?

Considerați că fostul procuror ceaușist merită încă un mandat la Bruxelles?

Voi puteți, prin votul vostru, de duminică, să o sancționați pe Monica Macovei, ascunsă în spatele lui Teodor Stolojan, pe lista PDL.

După 10 ani, la București, Joe Biden a pronunțat public falimentul Revoluțiilor portocalii din Georgia, Ucraina și România. Problema corupției a devenit, în acești ani, în aceste țări, atât de gravă încât vicepreședintele american a trebuit să vorbească, în vizita sa aici mai multe despre corupția din România și din Ucraina decât despre problemele regionale. Preluând exemple încă de pe timpul lui Cuza, prietenii din ambasada americană ai Monicăi Macovei, Laurei Ștefan sau ai lui Ondine Gherguț l-au ajutat pe Joe Biden să înțeleagă, între altele cât de catastrofală a ajuns situația corupției în România, după cele două mandate de președinte ale lui Traian Băsescu.

Din păcate, cu ocazia acestor vizite, nu am aflat răspunsuri la câteva chestiuni importante:

1. De ce Polonia este vizitată de președintele american iar România de vicepreședinte. Este vorba de o anumită ierarhie în politica externă americană? Ne amintim, între altele, că Polonia a fost admisă în NATO în 1997 iar România doar în 2004, poziția SUA fiind determinantă.
2. De ce, dacă România este un partener atât de important, de aproape 2 ani, SUA nu a trimis un nou ambasador în România? Este util, fără îndoială, dialogul prin reprezentanții serviciilor de informații, dar ei nu pot înlocui un ambasador – ca reprezentant politic al președintelui american.
3. De ce nu este eliminat sistemul de vize pentru români, așa cum se întâmplă pentru cele mai multe state europene? Oare „un partener respectat” nu are dreptul la un asemenea tratament? Faptul că democrații dau vina pe republicani, așa cum republicanii dădeau vina pe democrați, nu este decât un joc neconvingător.
4. De ce în seara de marți nu s-a organizat un dineu la Cotroceni, cu ocazia vizitei, așa cum era obiceiul, dineu la care puteau să participe și liderii politici importanți? A fost mai interesant ca un lider american important să-și petreacă timpul într-o cofetărie din Lipscani, înconjurat de forțele de ordine? Formula cu expunerea de la Cotroceni, le-a permis liderilor politici doar să asculte o lecție teoretică despre corupție și despre alternative energetice (gaze de șist?), fără să aibă posibilitatea să-și exprime opiniile. Nu cred că cea mai bună formulă a fost convocarea, în devălmășie, anterioară, a liderilor politici români, la ambasada americană, pentru un briefing realizat de adjunctul asistentului secretarului de stat american.

Și o observație de final: Scena în care Traian Băsescu, se strânge la pieptul vicepreședintelui american, în timp ce acesta se ferește să-l îmbrățișeze, va rămâne antologică. Nu se poate să nu știi că americanii se feresc de gesturi de efuziune în public. Forțarea notei a creat o senzație de penibil.