Mizil, c’est moi?

Un coleg de pe blog, sedus probabil de sonoritatea speciala a formularii de mai sus, a considerat necesar s-o redea intr-un comentariu. Chiar daca semnul intrebarii imi apartine, simt nevoia unui raspuns: nu, Mizil nu sunt eu. Ci mult mai mult decat atat. Mizil e un oras cu o identitate a sa si o cultura a sa, pe care nu i le va lua nimeni niciodata, indiferent cati politicieni, cantareti, fotbalisti sau avocati vor trece pe-aici, legandu-si temporar numele de numele sau. Are personalitatea sa, pe care o cunosti sau nu, o intelegi sau nu, dar – credeti-ma – nu te poate lasa indiferent. Are istoria si aerul sau, are farmecul pe care l-au remarcat multi.
Are, pentru noi toti, multe lectii de umilinta. O biserica lipsita, pana de curand, de podele, unde oamenii ingenuncheau pe piatra rece si aspra. Un profesor pensionar care-si doreste, mai mult decat orice, sa deschida un muzeu al orasului – v-am mai povestit despre domnia-sa si o voi mai face, fiindca demnitatea si mandria de a apartine unui loc sunt rare si pretioase.
Are copii care inca invata in scoli prea putin moderne, prea reci iarna si prea indepartate de ceea ce inseamna inovatie, dar care nu sunt mai putin talentati si care merita sa reuseasca. Are familii tinere care isi doresc, la fel de mult precum cele din cartierul Dorobanti, sa priveasca spre viitor cu incredere. Are saraci pe care i-a uitat toata lumea si a caror existenta se complica pe zi ce trece.
Are oameni bolnavi si oameni  sanatosi, hotarati, tematori, energici sau neajutorati, iar cu totii impreuna sunt mult mai importanti decat Adrian Nastase sau oricare alt individ luat separat.

Sunt sigur ca nu-i cunoasteti. Nici eu nu-i cunosc inca pe multi dintre ei, dar stau in mijlocul lor, ii ascult, le vorbesc si incerc sa le inteleg suferintele, aspiratiile, fricile si sperantele. Adica lumea lor proprie, care e parte a acestei lumi mai mari numita Romania, despre care vorbim mai ales generalizat, abstract, superficial, uitand uneori ca e formata din oameni, care nu sunt identici si au nevoie de atentie si de grija. Iar politica are mult mai mult sens si mult mai multa importanta asa. Dintr-o data, ironiile, loviturile si atacurile de la Bucuresti nu par decat niste baionete de carton intr-un razboi paralel cu realitatea.
Nu, nu am descoperit Romania reala abia acum doua minute. Dar fiecare zi petrecuta in mijlocul oamenilor, de mai bine de cinci ani, ma invata mai mult. Si despre ei, si despre mine.

54 de gânduri despre “Mizil, c’est moi?

  1. @ Caramella
    Imecilitatea cu banii aruncaţi pe apa sâmbetei cu flori în gura iernii, doar pentru că vine campania electorală, am semnalat-o şi eu acum câteva zile. Dar nu are în niciun caz de-a face cu un primar general independent! Una că ţine de adepei, adică de primăriile de sector. Doi că ţine de partidele în numele cărora primarii cu pricina se întrec să toace fonduri în scop electoralist. Trei că ţine de bunsimţ modul în care se toacă bani pentru comisioane. Probabil că pentru flori se dau comisioane mai… fără miros decât pentru ajutoare alimentare pentru săraci… 🙁

  2. @ LEO

    Chiar imi aduc aminte de postarea pe acest subiect, nu stiu despre ce zona era vorba. Am crezut atunci ca se aduce la cunostinta o situatie izolata.
    Aspectul relatat de mine se inscrie pe raza Sect. 6, cu referire la Primarul reales – fost sportiv.
    Sa inteleg ca ADP-ul este independent de agenda primarului de sector si nu are nicio influienta ? Nu are influienta impotriva tocarii banilor publici nici macar Primarul General al Capitalei care este independent ?

    PROPUNERE: Ar trebui sa existe sanctionarea fiecarei greseli cand este vorba de bani publici si mai ales returnarea lor !

    INTREBARE: Sa fie oare din fondurile ce se cuveneau profesorilor sau din fondurile spitalelor ce vor trece in viitor in subordinea autoritatilor locale ?

  3. @ Caramella
    Din câte ştiu eu, ADP-ul este în subordinea primăriilor de sector, nu a primarului general. Dealtfel acest lucru se vede şi din faptul că sectorul 4 efectiv s-a schimbat la faţă în foarte scurtul timp de când a intrat pe mâna lui Piedone, pe principiul „omul sfinţeşte locul”. Carele Piedone pe tema vizată a apelat la decoraţiuni perene în principal, cu arbuşti ornamentali şi alte cele.
    Ce am semnalat eu erau de la primar pesedel reales = sector 2 şi primar peneleu reales = sector 1, ceea ce ne arată că tata comisionul nu ţine de doctrine.
    Da, dacă stau să mă gândesc bine, orientarea banilor de către ordonatorul de credite numit primar de sector poate avea influenţele menţionate de tălică. Deşi, din câte ştiu eu, jmecheria cu grădinile ţine în primul rând de un puhoi de fonduri europene cu destinaţie precisă – parcuri şi grădini publice, deci dacă vrei comision, tot ce ai de făcut e să toci banii, diferenţele apărând între aceia care o fac cu cap şi simţ gospodăresc, şi cei care o fac doar de dragul bifării unor acţiuni „pe proiecte”…
    Cât despre sancţiuni… Nu vezi tălică, nici măcar ideea cu penalizarea la vot nu mai ţine, că amnezia asta pare a fi boală grea la români. Altfel nu-mi pot explica sondajele delirante ce denotă un masochism feroce în unele zone ale categoriilor de „public ţintă”… 🙁
    Cât despre lege, dacă nici măcar onor Guvernul nu se omoară cu firea s-o respecte, ce să mai ceri căţeilor?!

  4. Recunosc ca m-am intalnit cu Adrian Nastase la Mizil, ba chiar am purtat o discutie cu dumnealui. nu pot spune ca am ramas impresionat de el, dar intalnirea cu el m-a pus pe ganduri. Si am ramas pe ganduri asemenea unui batran uitat de lume. Asta s-a intamplat timp de 3 minute. Dupa care mi-am revenit. Ca doar nu era sa stau in visare pentru dl. ministru- prim-ministru – blogger. Nu cred in vorbele sale mai mult decat in vorbele lui Baselu’, pe care eu nu il cred de loc. Insa, Adrian Nastase este o victima a coruptiei din Romania. Mi se pare penibil ca domnii care se ocupa cu anticoruptia sa il ancheteze pentru niste termopane, cand tipul ala, ala care se uita cas, rade la propriile sale glume si spune ca e presedintele tarii, l-a acuzat de mari prejudicii si mari fapte de coruptie. Cum domnia sa este anchetat doar pentru niste geamuri (de tip termopan, e drept), asta inseamna ca, daca coraboram cu declaratiile marinarului de la Cotroceni, ori cei de la anticoruptie sunt prea incompetenti (daca nu pot gasi acele prejudicii), or dosarul “Zambaccian” este doar o arma politica, ce are menirea sa il distruga ca personalitate politica pe fostul premier.
    Acum Nastase se afla prin campanie prin Mizil. Unde candideaza pentru un post de deputat. Prin presa se aude ca asta e doar o strategie, urmand ca la anul sa se bata cu Basescu pentru presedentie. Tot ce e posibil. Insa, ca un om care a nascut si a copilarit in Mizil, ca un om care nu va uita niciodata de unde a plecat (adica, din acel oras “idos”, pe numele sau Mizil), ma intereseaza soarta Mizilului. Si cred ca Nastase ar trebui sa castige. Pentru ca: este unul dintre cei mai influenti oameni din sfera politicului, cunoaste problemele mizilenilor si a locuitorilor satelor din jurul orasului, este puternic si poate aduce fonduri si investitori pentru a mai ridica un pic economia locala, una de toata jena, dar cu care primarul orasului – Emil Proscan – se mandreste. Tocmai de aceea oamenii ar trebui sa iasa la vot si sa puna stampila pe A.N. Pentru ca la CJ Prahova presedinte e un pesedist – Mircea Cosma. Iar Cosma cu Nastase ar putea schimba fata orasului, alaturi de primarul Proscan.
    Ne vedem la vot!

    PS.: Iulian Badescu este doar un tip care s-a drept jurnalist, cand el de fapt doar a practicat o prostitutie jurnalistica. iulica, candva te stimam ca ziarist, ca un coleg de breasla, dar esti dus cu pluta rau, si in afara de asta ai nevoie de un calmant, ca astfel ne mai alegem un vadim in plus. deja sunt prea multi. si du-te sa iti iei pastile.

Lasă un răspuns