Un coleg de pe blog, sedus probabil de sonoritatea speciala a formularii de mai sus, a considerat necesar s-o redea intr-un comentariu. Chiar daca semnul intrebarii imi apartine, simt nevoia unui raspuns: nu, Mizil nu sunt eu. Ci mult mai mult decat atat. Mizil e un oras cu o identitate a sa si o cultura a sa, pe care nu i le va lua nimeni niciodata, indiferent cati politicieni, cantareti, fotbalisti sau avocati vor trece pe-aici, legandu-si temporar numele de numele sau. Are personalitatea sa, pe care o cunosti sau nu, o intelegi sau nu, dar – credeti-ma – nu te poate lasa indiferent. Are istoria si aerul sau, are farmecul pe care l-au remarcat multi.
Are, pentru noi toti, multe lectii de umilinta. O biserica lipsita, pana de curand, de podele, unde oamenii ingenuncheau pe piatra rece si aspra. Un profesor pensionar care-si doreste, mai mult decat orice, sa deschida un muzeu al orasului – v-am mai povestit despre domnia-sa si o voi mai face, fiindca demnitatea si mandria de a apartine unui loc sunt rare si pretioase.
Are copii care inca invata in scoli prea putin moderne, prea reci iarna si prea indepartate de ceea ce inseamna inovatie, dar care nu sunt mai putin talentati si care merita sa reuseasca. Are familii tinere care isi doresc, la fel de mult precum cele din cartierul Dorobanti, sa priveasca spre viitor cu incredere. Are saraci pe care i-a uitat toata lumea si a caror existenta se complica pe zi ce trece.
Are oameni bolnavi si oameni sanatosi, hotarati, tematori, energici sau neajutorati, iar cu totii impreuna sunt mult mai importanti decat Adrian Nastase sau oricare alt individ luat separat.
Sunt sigur ca nu-i cunoasteti. Nici eu nu-i cunosc inca pe multi dintre ei, dar stau in mijlocul lor, ii ascult, le vorbesc si incerc sa le inteleg suferintele, aspiratiile, fricile si sperantele. Adica lumea lor proprie, care e parte a acestei lumi mai mari numita Romania, despre care vorbim mai ales generalizat, abstract, superficial, uitand uneori ca e formata din oameni, care nu sunt identici si au nevoie de atentie si de grija. Iar politica are mult mai mult sens si mult mai multa importanta asa. Dintr-o data, ironiile, loviturile si atacurile de la Bucuresti nu par decat niste baionete de carton intr-un razboi paralel cu realitatea.
Nu, nu am descoperit Romania reala abia acum doua minute. Dar fiecare zi petrecuta in mijlocul oamenilor, de mai bine de cinci ani, ma invata mai mult. Si despre ei, si despre mine.
Ce întrebare demnă de un Rege Soare… L’Etat c’est moi… Sunteţi aristocrat chiar şi în dileme…
raman la concluzia mea ca foarte putini oameni din mizil au acces la internet……acest internet iubit de noi ramane din pacate unicul distribuitor de stiri impartiale in acest mediu saturat de antenele unuia sau altuia…fara acces la informatii obiective, „mizileanul” de rand poate fi usor pacalit, manipulat, etc…
SERVICILE OCCIDENTALE PREGATESC DEBARCAREA LUI TRAIAN BASESCU
SIRIA,IRAN, PALESTINA,BALCON.
Presedintele Basescu a hotarat sa lase expozitia AL-QUEDA de la ICR,New York deschisa pana la sfarsitul mandatului. Desecrarea menorelor continua, de si expozitia trebuia sa fie inchisa la 15 August. Lucrarea uriasa pe un perete intreg, in care pe simbolul sacru al evreilor sa manjit cu sange, cuvantul Fuck ,poate fi vazuta zilnic prin geamul galeriei Romania,si de lucratorii celei mai puternice organizatii evreiesti din lume Anti Defamation League.Stiu ca este greu de crezui, dar sediul acestei institutii se afla la doua minute,in colt cu cladirea ICR. Cenzura din tara a reusit sa ascunda ca mana blasfemiilor este arabul OMAR MARWAN AMBAKI ,artistii romani fiind doar decorul si diversiunea. Aceasta lovitura fara precedent a propagandei extremiste a dus la deschiderea unei anchete, descinderea politiei,presiuni politice,si mai curand innoaptea de 31 octombrie o unitate specializata in”Hate Crime” a luat noi probe. Se parea ca nimeni si nimic nu poate sa infrange dorinta lui Basescu, de a face placerea noilor prieteni arabi .Dar profanarea mormintelor de la cimitirul din Bucuresti a creiat peste noapte o situatie noua, absolut exploziva.Se profileaza un scandal international care va duce nu numai la inchiderea expozitiei ci si a presedintelui Deocamdata
Robert Horvath New York
Apreciati ca romanii sunt chemati prea des la vot?
Sondaj: http://sondaje.php0h.com/preadesvot.php
Domnule Adrian Năstase,
FRUMOS !
🙂
Aşa să le vorbiţi oamenilor, s-au săturat de ” baionetele de carton ” şi da, aţi subliniat tare bine, vor pe cineva în mijlocul lor, nu băi de mulţime gen băselu, ci un suflet care să le aparţină !
Trebuie să câştigaţi !
respecte,
Sibilla
frumos. asta e romania reala. de care vorbiti aici. nu ce de la bucuresti 🙂
+1 pentru post.
@Robert Horvath
Domnule Robert Horvath,
Sa va fie gura aurita si sa duceti la bun sfarsit ce v-ati propus. Noi suntem prea prosti ca s-o facem! Unii, ne-am dat seama de gresala si am vrut debarcarea presedintelui inainte ca situatia sa devina dramatica. Au fost 322 de demnitari care au intrezarit dezastrul de astazi si au fost anatemizati de partidul de casa al presedintelui si de scandalagiii care-l ling dupa urechi. Daca nu putem deveni mai destepti cu forte proprii, atunci izbiti-ne cu capul de pragul de sus ca sa-l vedem pe cel de jos!
Domnule Nastase,
Imi permit sa va contrazic din postura de constitutionalist, pe dumneavoastra: un internationalist. (Pastrand proportiile, desigur; cred ca nu mai e nevoie sa specific).
Asadar, poate ca Mizilul nu este, inca, Adrian Nastase, dar in momentul in care intrati in parlament ca reprezentant al locuitorilor acestui oras va trebui sa adoptati identitatea acestuia si s-o faceti sa fiinteze, prin persoana dumneavoastra, in Palatul Parlamentului. Daca vreti sa respectati principiul reprezentativitatii „a la lettre”, desigur. In acel moment, ideal vorbind, ar trebui sa va confundati cu Mizilul si sa actionati in cadrul camerei deputatilor ca si cum toti cetatenii orasului ar fi prezenti la dezbaterile care vor avea loc. Atunci, si in conditiile expuse, veti fi una cu Mizilul. Atunci, „Mizil, c’est Adrian Nastase”, iar intrebarea dumneavoastra din titlu va avea un raspuns pozitiv. Haideti, a reusit-o Luis cu ditamai Franta, o veti reusi si dumneavoastra cu Mizilul :).
Nu stiu cine v-a facut cadoul, dar trebuie felicitat, pentru ca, un slogan de campanie democratica pentru alegerea viitorilor reprezentanti ai cetatenilor, mai bun ca acesta, nu cred ca exista. Eu il felicit, chiar daca a facut-o ironic, deci, v-a ridicat mingea la fileu, involuntar.
In plus, nici macar nu ati putea fi considerat arogant, cand ati afirma ca sunteti una cu cetatenii pe care ii veti reprezenta, sau cand ii veti trimite pe opozanti sa va numere voturile (asa cum ati fost acuzat, cand i-ati trimis sa va numere ouale :)).
Ar fi ideal daca toti viitorii parlamentari romani ar fi una cu cetatenii pe care se presupune ca-i vor reprezenta…
Vorba zilei :
Dupa victoria lui Obama asteptam cu drag ca din partea PSD sa candideze la presedintie Madalin Voicu dupa preliminare acerbe cu Ana Birchall.
:))
Ma bucur ca intelegeti problemele acelor oameni, si mi as dori sa i reprezentati in noul parlament. si poate mai mult , nu, ce ziceti. succes.
MIZIL 5. O caracteristica a colegiului este foarte mica vizibilitate pe internet, lucru semnalat si de un coleg de blog. In privinta conexiunilor internet personale, lucrurile par a sta destul de prost fiindca e dificil sa gasesti 8-10 euro lunar pentru internet atunci cind banii pentru hrana si utilitatile minimale ale vietii zilnice sunt o problema grea. Totusi, cred ca principalele institutii din Mizil si din colegiu ar putea suporta un numar de citeva zeci de conexiuni publice. La un contract de conectare (clicknet, de exemplu) se asociaza si un spatiu de site si o adresa de mail, incit devin disponibile citeva zeci de spatii de prezentare internet si comunicare. Un contract de web hosting dintre cele nepretentioase, tot ca la 8-10 euro lunar, ofera nu doar spatiu suficient de site pentru a asigura vizibilitate pe grupuri de firme, dar si citeva zeci de adrese de mail. Chestiunea nu este fara solutie low cost, cere insa un mic efort de organizare locala. De exemplu, un site de prezentare pentru firmele mai mici din colegiu poate fi gazduit chiar de primaria Mizil, care este principial interesata in dezvoltarea firmelor. Cam cu 2000 de euro anual pot fi asigurate site-uri internet pentru toate cele 17 comune din colegiu: daca bugetele primariilor nu suporta acesti bani, atunci se poate recurge la o sponsorizare: sunt destule persoane si firme in Romania pentru care 2000 de euro anual nu insemna nici macar bani de buzunar. In materie de software se poate recurge la Linux care este gratuit: ceea ce folosesc eu in acest moment, OpenSuse (Linuxul german), acopera tot ceea ce are nevoie un utilizator normal de calculator. Nu imi pare rau deloc ca am renuntat la Windows, ba chiar imi pare rau ca nu am facut-o cu multi ani in urma. Aceasta versiune de Linux este, din punct de vedere al utilizarii, adusa foarte aproape de Windows, practic invatarea comenzilor consola nu mai este absolut necesara. Daca se doreste totusi Windows, se poate achizitiona doar sistemul de operare, existind programe gretuite pentru aproape toate utilizarile uzuale, inclusiv Openoffice pentru Windows. Ramine problema calculatoarelor unde, acolo nu ai ce sa faci, cam trebuie sa dai bani: totusi si aici exista o solutie pentru saraci si anume donarea calculatoarelor inlocuite in institutii si firme, conditia fiind aceea de a fi complete si functionale; o colecta de astfel de calculatoare ar putea rezolva problema in buna masura si chiar si calculatoarele considerate depasite au inca resurse suficiente pentru a asigura utilizarea unor programe office, internet, comunicatie, productivitate cu o viteza acceptabila mai ales daca nu ai incotro. banuiesc ca toate firmele din colegiu au calculatoare, fiindca sistemul de raportari periodice pretinde asa ceva.
Cred ca ar trebui studiata sugestia ca in fiecare dintre cele 17 comune sa existe cite un mic centru de prelucrare a laptelui, fie sub forma de proprietate comunala, fie sub forma de proprietate privata: se gasesc echipamentele necesare, la capacitate mica, astfel incit, cu ceva finantare, se pot asigura echipamente de cintarire si analiza a laptelui, pasteurizare, centrifuge pentru unt, etc. Asta depinzind de resursele de lapte ale fiecarei comune. Prelucrare a laptelui atit pentru uz familial cit si pentru vinzarea unor produse lactate proaspete, atit pe pietele din colegiu cit si in localitatile cu resurse mai mari.
In privinta unor microferme de crestere a gainilor cred ca aveti suficiente lucruri de spus in colegiu, nu mai e nevoie de opiniile mele.
Cred ca ar trebui ca in colegiu sa fie infiintata macar o ferma-model agrozootehnica, de stat, dupa modelul interbelic, cu o suprafata minimala, dar suficienta pentru autointretinere, care sa efectueze activitati multiple in folosul fermierilor din colegiu: consulting, experimentarea unor soiuri de plante, experimentarea unor noi tehnologii agro-zootehnice, etc.
Un lucru care mi se pare rau este acela ca in colegiu nu se mai acorda atentie suficienta pomilor fructiferi, suprafata cultivata a scazut. Cred ca ar trebui corectata aceasta tendinta si incurajata si valorificarea superioara a fructelor: cidru (mere, pere, stiu un hypermarket care vinde foarte bine cidru frantuzesc si de ce naiba nu s-ar vinde la fel de bine si un cidru proaspat de la noi) si mai departe calvados (sigur, nu sub acest nume), dulceturi de casa trecute prin cuptor, fara celebrele pectina si sare de lamiie, lichioruri naturale, alte produse alimentare si bauturi continind fructe. Si revin si la obsesia mea de a avea cit mai multi pomi fructiferi in localitati, inclusiv in Mizil, pentru consum gratuit: intr-o localitate saraca, cu oameni flaminzi, sa intinzi mina sa culegi un fruct si sa-l maninci este totusi ceva. Sigur, mai uiti sa-l speli, mai risti, mai bei apa dupa aceea si faci pintecaraie, dar…maninci.
In SUA a fost ales Obama, mi-ar face placere daca ne-ati face un foarte scurt comentariu pe blog, ca expert in probleme internationale si cred ca nu numai mie.
Flaubert: „Madame Bovary, c’est moi”
Pt cei interesati
Dar mai bine fără ei…de Adrian Nastase, 05/11/2008 (1241 vizite)
„Odată începută campania electorală, a apărut pe pereţii patriei şi prima recoltă din sloganurile acestei toamne. O să las, evident, pe seama specialiştilor comentarea felului în care fiecare candidat sau partid înţelege să comunice politic, cât e de eficientă sau de originală fiecare dintre variante, câtă legătură au sau n-au aceste vorbe cu spaţiul real şi cu problemele concrete în care se desfăşoară campania. Eu o să mă rezum acum să fac doar câteva comentarii, impuse de bunul simţ comun şi de istoria politică recentă, la primul mare slogan cu care PD-L ne decorează viaţa în aceste zile.
„Ei cu ei, noi cu voi.” Să nu ne facem că nu înţelegem ce vrea să spună autorul anonim al acestei expresii. E clar, nu? Toate partidele româneşti sunt parte a unei cârdăşii care exclude de la bun început poporul, cetăţeanul, electoratul. Cu o singură excepţie notabilă: PD-L. PD-L nu e parte a clasei politice, nu face jocuri murdare, nu e „cu ei”, partidul lui Emil Boc e o bucăţică de popor, poposită surprinzător în spaţiul politic, o insulă de romanitate curată şi responsabilă, într-o mare de cupiditate şi dezinteres. „Oameni buni”, spune rapsodul (aproape patetic) , „ce altceva am putea vota?” Această idee nu e altceva decât sinteza tezei de bază a programului politic al lui Traian Băsescu. Imediat după alegerile din 2004, preşedintele a decis că scena politică se împarte în două. Pe de o parte avem „clasa politică”, rău văzută de public, cei care fură, dorm şi nu fac nimic de atâţia ani şi care „ei”, 322 şi chiar mai mulţi, poartă răspunderea pentru eşecuri. De cealaltă parte e Traian Băsescu: curat, patriot, activ. El e salvarea.
Acum, la moment electoral, molima se întinde. Iată, nici PD-L nu mai e parte a clasei politice. Şi el, în întregime, reprezintă salvarea. Sigur, comunicarea politică nu este matematică. Hiperbola şi exagerarea fac parte din joc. Nu merită să comentăm texte în care candidaţii se prezintă ca fiind cei mai frumoşi sau cei mai cinstiţi. Dar sloganul cu pricina exprimă mai mult decât o minciunică electorală, e o perversiune politică majoră şi foarte periculoasă. De fapt, ideea dindărătul lui a făcut deja destul rău pe scena publică în ultimii ani.
Ceea ce numim azi PD-L este un partid de adunătură. El a strâns sub pulpanele prezidenţiale o bună parte din PD, o aşchie din PNL, frânturi nemulţumite, frustrate sau izolate din PSD, PC şi de mai peste tot. Şi în plan local, şi în plan central, toţi aceşti oameni fac politică de mai bine de zece ani, uneori chiar de la începutul postcomunismului. Au ocupat funcţii la toate nivelurile posibile, au participat la guvernări naţionale sau administraţii judeţene. A pretinde că un asemenea conglomerat de circumstanţă e un fel de cruciadă a copiilor în politica românească înseamnă să insulţi inteligenţa oricărui om cu memorie normală.
Pe de altă parte, rămân nedumerit într-o privinţă. Cine sunt totuşi „voi”, cei cu care sunt ei, pedeliştii? Să fie vorba chiar aşa despre popor şi doar de el? Să nu fi fost PD(L) niciodată în cârdăşii şi alianţe? Dimpotrivă. Nu există partid care să fi făcut şi desfăcut mai multe cârdăşii stranii. Practic, PD-L e partidul care a încercat totul, fără nici o nelinişte ideologică sau de principiu. A fost cu Becali când Becali era necesar, acum e cu Vadim când Vadim e util. A fost umăr la umăr cu liberalii, huiduiţi acum. A fost cu ţărăniştii când doar aşa putea guverna. A fost, evident, cu UDMR-ul – după ce a luat, la prezidenţiale, voturile PRM-ului – ca să se poată încropi o majoritate cu iz european. A forţat un mariaj cu PC-ul din acelaşi motiv. A vorbit ani la rând de imposibilitatea unei alianţe cu PSD şi totuşi a scos din statut prevederea care interzicea o asemenea colaborare, semn că şi ea ar putea deveni realitate cândva. Practic, PD-L „s-a întors la popor” după ce a trădat pe toată lumea în viaţa politică şi a rămas singur cuc. În sinteză, partidul cel mai „cârdaş” acuză restul clasei politice de cârdăşie. Partidul cu oameni care au participat la mai toate guvernările, din mai toate poziţiile, le spune alegătorilor că nu are legătură cu trecutul, cu clasa politică, ci numai cu ei. Adevăratul slogan pedelist al momentului ar trebui să sune puţin altfel: Noi cu El, dar mai bine fără noi! „
D-le Nastase, din punctul dv de vedere, de ce ar trebui sa votam PSD? De ce acest partid este diferit fata de PDL si PNL?
E clar. Citind comentariile observ ca unii sunt inca rataciti prin luna mai si se pregatesc pentru alegerile locale :)). Altfel, proiectele de politici publice in domeniul dulceturilor cu E-uri naturale, de casa, pot parea destul de apetisante pentru un viitor parlamentar :))).
Parerea mea este ca numai Dumneavoastra, Adrian Nastase, poate sa dea o sansa acelui oras…si acel oras precum Mizil merita o persoana ca Adrian Nastase! Mult succes in continuare
@ Domnule Presedinte Adrian Nastase
Tocmai cand doream sa-mi postez propunerea cu procurarea calculatoarelor (functionale dar depasite ca design) ca donatie din partea institutiilor care doresc sa se modernizeze, constat ca astazi „Instalatorul” mi-a luat-o inainte cu propunerea …
Intr-adevar, in multe institutii, o parte din personal are in dotare calculatoare vechi care urmeaza sa fie schimbate …
PS1 – ASTAZI am fost asaltata PE STRADA de tineri PDL-isti care ofereau zambitori pliante color cu oferta electorala. Ajung la parterul blocului si in CUTIA POSTALA ghiciti ce gasesc ? Bineinteles o carte postala timbrata PDL cu oferta electorala a colegiului, continand SLOGANUL „FACEM ECHIPA CU TINE ! VREM PAREREA TA !”, si textul: „Scrieti-ne despre tot ce te doare. Vrem sa aflam ce putem face pentru tine” (corespondenta pe mail, prin intermediul corturilor portocalii sau sediile partidului). Intr-un moment de pauza incerc sa citesc cu interes ultimele postari de pe acest blogg, dar nu reusesc sa finalizez. Trebuie sa intrerup: suna insistent telefonul fix ! Cine credeti ca era ? Haideti, daca nu stiti, macar banuiti: SONDAJ TELEFONIC DE CAMPANIE PD-L ! „Votati PD-L ? Din partea noastra participa la senat un manager de mare succes … Gabriel …” Intreb: NU STIU CINE ESTE SI AS DORI SA-MI SPUNETI UNDE ESTE MANAGER ? Raspuns: Asteptati un minut sa ma interesez … Da m-am interesat, nu stiu unde este manager, dar a terminat Fac. de Drept si este aproape de oameni !
PS-2 Despre candidatii PSD nu am auzit in colegiul meu … inca mai astept !
Carmella: ies un pic din neutralitatea autoimpusa ca sa va spun ca mi se confirma afirmatia ca astazi o prioritate poate fi doar o chestiune de secunde (am glumit, de fapt plimb ideea asta de mai mult timp, doar ca in Romania nu oricine poate avea idei si nici oricind). Va propun sa nu va pierdeti optimismul si sa faceti si dumneavoastra sugestii, macar ca din solidaritatea specifica stingii sa nu ma lasati sa fiu singurul de care se ride pe aici. Coordonatele ar fi urmatoarele: dl Nastase are cu siguranta in acest moment un program – cadru bine pus la punct, asa incit nu are sens sa incercam sa ne amestecam in partea strategica. Primaria Mizil are si ea o strategie de dezvoltare , document de 142 de pagini, peste care este lipsit de sens sa te suprapui. Ramin desi de facut sugestii punctuale, de completare cum ar veni. A propos de ris: tocmai ii scriam vechiului prieten de lupta liberala Ion Adrian ca stiu doua multinationale care s-ar oftica rau de tot daca ar citi una dintre sugestiile mele puse aici pentru dl Nastase. Ideea sugerata mi-a venit idependent, dar am aflat ca o au si ele (ca mai sus cu calculatoarele) si ca doresc sa inceapa o dezvoltare in colaborare, in mare secret, in Italia, cu implicari de forte si din Cehia si Germania. Ei bine, acest gem de idei si sugestii sunt in Romania subiect de mistouri si glume, iar in alte tari se angajeaza forte din mai multe tari in realizarea lor si in lupta economica asociata, ajungindu-se la afaceri frumoase si la sporuri de locuri de munca. Veniti, deci alaturi de mine, sa emitem sugestii de care unii vor face misto, fiindca suntem in Romania.
Carmella: rog cititi gen in loc de gem; probabil am facut o fixatie cu dulceturile.
Buna dimineata,Adita!
am o cutie cu…fursecuri ptr cafea,poftim delecteaza-te:
SONDAJ ELECTORAL ,MICUTULE!
avocatul ROTARU are multe secrete,e tot in gasca lui Placinta….te-ai prins Adita care este scenariul cu Rotaru ,nu?Politia Politica ii arunca chifla pelicanului si pelicanul isi da ochii peste cap si devine …”paranormal”….e gaunos rau….da-i de urma Adita!Salutari si lui Serioja,transmite-i ca daca e deranjat de vreun TONOMAT numit PATRARU ,il servesc frumos!
Nu stiu ce le-ai facut la oamenii aia pe acolo ,doar pe membrii de partid PDL,nu i-ai cucerit pe acolo sau mai exact sefii de partid PDL nu i-ai convins ,ca ulii au venit …credeau ca impart…ghiozdane din alea de doi lei marca …BLAGA…i-am pus si pe ei in film sa nu ma acuze ca fac sondaje la comanda!!!
M-ai surprins,credeam ca sunt ….strategii electorale..
FELICITARI!SONDAJUL E 100% FACUT PE BUNE,CE OI FACE EU IN COLEGIUL 2 PLOIESTI SLANIC?
@ instalatorul
Rubrica întrebare-ntrebătoare: pentru un om cu idei şi vădită pornire spre concepere de programe, totuşi nu-i cam multă laşitate în atitudinea dvs din ultimul timp? să fie suficient pentru un emitent să emită idei, dar să refuze să le apere, prevalându-se de demisii în ciunci minute marca ştie toată lumea cărui far călăuzitor, printr-o neutralitate fără nicio legătură cu cea originală, eleveţiană şi cu… „neintervenţii” limitate la stuchituri străvezii la adresa acelora care nu-i împărtăşesc musai ideile?!
un blog e, totuşi, un mijloc de dialog deschis, o agoră virtuală, şi e semn de elementară verticalitate să i te supui rigorilor, cu riscul de a afla şi dintr-aceia de acord cu tine, şi dintr-aceia în dezacord cu tine, şi cu fani, şi cu detractori, şi cu pasionaţi de debate, dar şi cu pasionaţi de bătăi cu ouă sau roşii.
eu tot mai sper să vă reveniţi, fie şi pentru a demonstra că sunteţi una din acele puţine excepţii care demonstrează regula valabilă la nivel de gaşcă pedelachee. deşi vădiţi tot mai puţină vocaţie de… excepţie…
păcat…
Leo: oricum va sunt dator cu un raspuns. In limita timpului mic pe care il am la dispozitie, am incercat sa gasesc propria postare in care v-am categorisit drept politruc; nu am gasit-o, dar oricum va ofer scuze daca, de oboseala, graba, confuzie, ori din oricare alt motiv am facut asa ceva, fiindca nu este cazul dumneavoastra. Nu ma voi abate, decit cu foarte mici exceptii de la regulile de conduita pe care mi le-am impus deoarece si asa imi este foarte greu: colegii din dreapta au inceput sa ma judece ce caut eu aici si de ce am o atitudine pozitiva fata de gazda noastra, cei de aici m-au judecat in schimb pentru o atitudine negativa. Nu sunt chiar in cea mai neconvenabila situatie, deoarece situatia cea mai neconvenabila este considerata cea a unui barbat prins intre doua femei, dar in orice caz nu ma simt nici foarte confortabil. Cum oricum am reusit sa ma cert cu toata lumea pentru participarea mea aici, reactia mea e de inteles macar pentru mine. Nu am de ce sa-mi apar ideile expuse, din minim trei motive: primul este acela ca singurul in drept sa le judece ( sa le preia ori sa le respinga) este destinatarul lor si nu altcineva (cu toate ca ele sunt expuse intr-un spatiu public iar programele politice, conform legii, nu sunt subiect de protectie intelectuala); eu le ofer, nu oblig pe nimeni sa le preia. Al doilea este acela ca, daca mi le-as apara, depinde in fata cui mi le apar; exista persoane care merita o discutie asupra celor expuse si exista persoane care nu merita o discutie asupra celor expuse. Este adevarat ca gestul meu de a urma textul dlui Nastase si de a da sugestii nu este pe placul tuturor colegilor; faptul ca un teoretic adversar politic incepe sa incerce sa dea o mina de ajutor ii obliga intr-un fel si pe prietenii dlui Nastase sa faca la fel; ori pe acest blog, nu in majoritate, ci intr-o mica masura, dar care exista, se afla si persoane care, ca sa ma exprim plastic, doar isi marcheaza locul prin texte standard de sustinere sau de atac, dupa cum este cazul, iar ceea ce incerc eu sa fac ii deranjeaza cel mai tare tocmai pe acestia, putinii; cu ei nu am ce discuta. Al treilea: cam la zece minute dupa ce am scris cea mai recenta postare, am primit telefonic o stire care mi-a intarit convingerea ca macar unele dintre sugestiile pe care le fac au valoarea lor. In concluzie, depinde de cine si in ce context apreciaza, cu mentiunea ca ideile si sugestiile de care se face misto in Romania sunt primite cu mult interes in strainatate. Oricum, va asigur de tot respectul meu. Profit de ocazie ca sa raspund si lui Elmmar: buna ziua, Elmmar. Cuvintele pe care mi le-ati adresat trebuie sa le adresati de fapt dlui Nastase, deoarece eu nu mai am nici o putere dincolo de a emite o sugestie. Daca sugestia place, atunci cum se va materializa ea nu mai tine de mine absolut deloc. Va multumesc insa pentru apreciere, ma simt onorat.
Leo: imi puteti da un exemplu de stuchitura stravezie din neutralitate?
@ INSTALATORUL
Multumesc pentru propunere: nu-mi voi pierde optimismul, mai ales in ultima vreme, cand simt un puternic iz al schimbarii in bine.
CU TOTII TREBUIE SA NU NE PIERDEM SPERANTA !
Am facut pana acum sugestii, nu sunteti in niciun caz singurul …
Si sunt convinsa ca pe acest blogg nimeni nu rade de Dvs. !
Din contra, sunteti foarte citit (inclusiv de distinsa noastra gazda), aprobat sau dezaprobat, ca atatia altii care posteaza pe aici …
PS1 – Cand ati propus pentru mizileni afaceri de familie cu dulceturi, compoturi, sucuri naturale – fara euri, imi si imaginam desfacerea saptamanala asigurata in capitala cu concursul simpaticului nostru Primar General care poate asigura tarabe intr-o anumita zona a capitalei sub sloganul „Bunataturi de Mizil” (TVA 0). Sau rafturi in supermarket cu astfel de produse, cu acelasi slogan pe etichete …
PS2 – Inca ceva: daca nu sunt pomi fructiferi in colegiul 8 Mizil, propun organizarea plantarii pomilor fructiferi cu voluntari din Bucuresti, inscrisi pe acest blogg. Ce parerere aveti, Domnule INSTALATOR ?
@ instalatorul
Chiar dacă, din acelaşi motiv pentru care am renunţat la „tălică” în acele câteva puţine excepţii (altele decât AN şi Bunicuţa, faţă de care mă despart nu doar ani de viaţă, ci mai ales prăpăstii în planul valorii şi al statutului), şi asta deloc din motive de care excepţiile alea puţine să aibă a se mândri, am ales să folosesc dvs-ul şi în cazul… tălică, am să vă rog să nu vă simţiţi obligat să procedaţi aşijderea în cazul meu: mediul internaut al lui „per tu”, precum şi diferenţa de vârstă sunt motive suficiente să n-o faceţi.
Acum, la temă; desigur, tema nu o constituie memoria dvs, aşa că aspectele abordate ce o implică le voi lăsa deoparte; avantajul lui littera scripta manet este evident în materie de bloggerie, astfel că toată lumea, inclusiv dvs, poate regăsi ce-i de regăsit. Preocuparea mea vizează confuzia – şi, acordându-vă beneficiul prezumţiei de nevinovăţie, o voi considera neintenţionată – pe care o faceţi între o căsuţă de e-mail şi un blog. Atunci când îi scrii cuiva pe mail, evident, i te adresezi exclusiv lui. Astfel că violatorii de corespondenţă n-au a comenta cele scrise de tine. Atunci însă când îi scrii pe blog, un spaţiu public, nu e tocmai cuşer să declami ritos că „ceilalţi” şi părerile lor nu te ating. În acest context, dvs aveţi dreptul, ca şi mine, să alegeţi între a ignora atacurile sub centură sau a-i plezni pe cei care le comit. Însă, aşa cum dealtfel constat că o faceţi în continuare, atunci când cineva este de acord cu părerile mele, dar şi atunci când mi le contestă prin alte păreri referitoare la obiectul discuţiei, nu la subiectul „leo” şi la stilul ori lipsa lui de… stil (că deh, ce să-i ceri unui baci care crede că smocking-ul îi ceva exotic de-ale gurii?!… ), nobless oblige, se cade să răspund, fără a mă considera, nemuritor şi rece precum un Sburătoriu, deasupra celor de la care mă aştept doar să-mi cadă în admiraţiune. Oh, „mulţumită” unui spirit rebel şi unei limbi trifurcate, strâns împletite peste credo-ul „ce-i corect, e corect”, nu mi-au lipsit deloc înfruntările prin astă ori alte grădiniţe. Niciodată însă nu am refuzat nimănui dreptul la second chance. Desigur, toate astea faţă cei care s-au vădit interlocutori, neputându-se include în discuţie diversioniştii evidenţi, stuchitorii de meserie.
Cam astea ar fi coordonatele gândirii ce m-au făcut să vă spun, să revin acum: fiţi egal cu sine însuşi, nu vă mai coborâţi la atitudini sfidător de arogante, spuneţi ce-aveţi de spus, răspundeţi cui consideraţi că merită, ignoraţi ce nu vă convine, dar renunţaţi la generalizări inutil de stridente.
Cât despre dvs, poate timpul, carele le rezolvă pe toate, vă va aduce, dacă vă veţi aminti de asta, la vorba mea: sunteţi un rătăcit pe o fundătură… Dacă aţi ieşi din propria piele şi aţi privi din afară la:
– un om de concepţie căruia propunerile de programe nu i-au fost nici măcar contestate, ci de-a dreptul ignorate la nivel de… hai, sunt generos în seara asta, să-i zicem partid;
– un om de implicare al cărui aport a fost considerat inutil într-o campanie ce se anunţă furibundă în anumite segmente ale catindaţilor (vă invit la Corina să vedeţi o monstră din această campanie ce mi-a chinuit azi piticii de pe creier… )
– un om de convingeri pe cât de ferme, pe atât de bine conturate în materie de doctrină politică rătăcit într-o masă fără identitate doctrinară
– un om atras, am mai spus-o, o mai repet, ca o molie de felinar pe acest blog unde găseşte provocări ale sinapselor aşa cum evident nu ar putea afla pe vreun blog portocaliu
cât de convins sunteţi că, fie şi în cel mai intim for interior, nu mi-aţi da dreptate în afirmaţia reiterată?
Şi, cum la cele de mai sus probabil că e mai bine pentru toată lumea să nu aştept vreun răspuns, vă invit la o altă întrebare-ntrebătoare ce-mi chinuie neuronii: cum se face că entităţile de lucie lipsă de strălucire a spiritului se aglomerează incredibil de rapid, uşor şi la scară obositor de extinsă, propagarea prostocraţiei în structurile societăţii având ceva din vivacitatea celulelor canceroase, în timp ce o privire atentă va remarca uşurinţa cu care se retrag în turnuri de fildeş distante şi inexpugnabile dintr-aceia care, conştienţi de valoarea lor, în loc să fie atraşi de valoarea altora (chiar dacă, până la un punct atracţia are loc), sfârşesc la o distanţă suficient de mare încât să nu se poată produce o agregare? Dom Titus făcea vorbire de o barieră lingvistică, deşi e vorba despre ceva mult mai profund şi mai grav de atât: în timp ce hienele rămân animale de haită, lupii singuratici au ajuns la o fază a evoluţiei în care mai degrabă mor flămânzi decât să redevină haită… şi uite-aşa sunt tot mai evidente momologuri p-acilea, ce nu pot da prin însumare un dialog… dar ce spun eu, p-acilea? că-i nărav naţional, şi nu de ieri de azi… bine, a nu fi confundat ce spusei eu acum cu adevărul trist că mai sunt şi bolnavi la minte şi la spirit în stare să-şi înjure propriul popor din care se trag, de parcă ar fi un fel de allienşi rătăciţi printre noi pentru a ne lumina cu chipul lor de oaie bearcă… dar asta-i deja alta, de mi-a venit în minte după ce mi-a strepezit o arătare dinţii printr-un blog dintre alea puţine pe care mă abat, şi v-am reţinut destul în poziţia dragă nouă bacilor: strâmb sprijinit în boată pentru a cujeta drept…
vorba unui doftor de-l cunosc, s-auzim de bine!
@ instalatorul
Cu scuzele de rigoare: de ce totusi nu trimiti minunatele si preapretioasele dumitale idei direct domnului Nastase, prin e-mail? Sint sigur ca acesta, coplesit de norocul ce-a dat, din senin, peste dinsul, iti va raspunde si-ti va fi recunoscator, dupa justa valoare a ideilor transmise. Mai mult, iti asiguri si copyrightul, iar colegii de barca nu te vor mai suspecta ca „te-ai dat cu dusmanul”. Totodata, eviti si crearea impresiei, printre bloggeri, ca postezi aici doar din ifose ieftine sau ca sa pari mai tinar cu 7 ani. (!)Declaratii de genul „cu voi n-am ce discuta”, „nu ma cobor la nivelul …” etc etc (parafrazez, evident) sint mult sub nivelul educatiei pe care sint convins ca o ai.
@ Caramella
Dar chiar există aşa ceva în satul lui vodă gestionat de dom doctor, chiar dacă abia la nivel de prea rare flori pentru a se anunţa primăvară. Au început să apară producători de produse naturale, mai mult sau mai puţin bio, unii fiind prezenţi, într-un spaţiu cam impropriu după părerea mea, dar poate îi sprijină cineva la mai bine, dacă tot am deschis subiectul, în piaţa Amzei, ce comercializează, pe lângă brânzeturi tradiţionale şi mezeluri la fel de tradiţionale (cârnaţi şi şunculiţe ce se chiar alterează dacă nu le consumi, nu ca pastele alea chimice care se stafidesc, dar tot la fel de inodore/ insipide ca la început rămân), comercializează şi gemuri şi siropuri naturale. A şi fost aseară o emisiune pe TVR despre ei, aşa că nu consider că le fac eu aci mai multă reclamă decât merită.
Sper să simtă cineva trendul şi să se dezvolte această evoluţie a unui contratac românesc faţă de gunoaiele ocţidentale de bon-ton care ne imundă, da, imundă, nu inundă, pieţele…
Leo, Augustin: faceti o eroare de interpretare. Augustim: invitatia de a face sugestii a dlui Nastase a fost publica, pe blog, iar cu aceasta ocazie a fost implicit indicat si canalul de comunicare, blogul; eu nu ma consider a fi in pozitia in care sa impun dlui Nastase canale de comunicare ori cine stie ce alte conditii. 2. O lege implicita a gindirii in scopul obtinerii de idei – si explicita atunci cind se vorbeste de actiuni gen brainstorming – zice ca in prima faza ideile nu se critica, ele doar se colecteza, iar critica si dezbaterea lor se face ulterior. Explicatia este aceea ca persoanele care incep sa se gindeasca pe un anumit subiect intra intr-un mediu specific din care nu trebuie scoase pina cind nu isi epuizeaza procesul de gindire, lasind la o parte faptul ca critica imediata poate inhiba procesul de gindire pe un anumit subiect. Lucrurile nu trebuie luate in sens ironic, fiindca procesul de gindire poate ajunge uneori obsesiv: pe vremuri, unul dintre colegii mei de cercetare de atunci a intrat intr-o dimineata in biroul nostru de lucru, foarte speriat, spunindu-mi ca a devenit foarte ingrijorat de el insusi intrucit, venind cu masina (Trabant pe acea vreme) la lucru, in timp ce intra intr-o intersectie, a vazut dintr-o data in fata ochilor descrierea echipamentului la care lucra, in loc de pietoni, semafoare, zebre, etc., drept care trebuit sa opreasca chiar acolo unde era si sa astepte o perioada, chiar in intersectie (ceva imposibil astazi) sa-i treca aceasta imagine obsesiva. Deasemeni cel care incearca sa genereze niste idei trebuie sa se simta relativ confortabil: nu stiu cite idei bune avut cineva pe fond de stress si de cearta, de disputa. Unele lucruri de acest gen sunt valabile si in cazul meu, de ieri de cind am inceput sa dau citeva raspunsuri simt ca nu ma mai pot gindi consistent pe subiectul pe care mi l-am propus, in sensul ca mintea mea trebuie sa fie acolo si nu in alta parte. Asta nu inseamna nici ca exagerez, puteti fi siguri ca nu voi face niciodata un capat de tara din ceea ce am pus aici; tot asa cum sunt constient ca in acest moment daca dl Nastase mai are nevoie de ceva (si presupun ca mai are, daca a facut un apel), atunci are nevoie de citeva chestiuni de detaliu, adaosuri la un program si o strategie pe care le are deja si care fara indoiala ca sunt bine puse la punct. Toate motivele pentru care comunic greoi le-am scris deja cu sinceritate pe blog: o anumita lipsa de timp (poate ati observat ca am plasat unele postari la 2-3 dimineata si pina la urma trebuie si eu sa dorm), faptul ca s-au acumulat tensiuni intre noi in timp si ca ajunsesem sa ne certam intre noi pe motive care nu meritau certuri; nu mi-a fost comod fata de mine insumi sa dau de comentarii care imi fusesera adresate, de abia dupa 2 saptamini. De aceea, aparentele semne de aroganta sunt, in fapt, o recunoastere al limitelor mele prezente de comunicare. Exista insa si citeva persoane pe acest blog, ca si pe alte bloguri politice, cu care o discutie este pura pierdere de vreme. Exista insa majoritatea persoanelor prezente, cu care discutiile nu sunt pierdere de vreme, dar cu care nu sunt capabil sa sustin discutii. Va fac la rindul meu un repros pe care il cred intemeiat: dumneavoastra interpretati in rau niste lucruri pe care ar trebui sa le interpretati in bine, astfel incit m-ati pus la un moment dat in urmatoarea situatie: faptul ca eram pe blog era rau, fiindca ne-am certat pe chestiuni minore, faptul ca am dorit sa ma retrag de pe blog a fost rau, faptul ca am revenit a fost iarasi rau, faptul ca m-am plasat sa zicem pe o zone tehnica evitind comentariile politice e tot rau, iar faptul ca acum discut – cind poate ar fi fost mai eficient sa ma mai gindesc la Mizil, daca tot am o bucatica de timp – este iarasi rau, fiindca am apucat sa afirm ca nu mai sustin discutii, adica sunt un mincinos (in noul limbaj politic, un mincinos ordinar sau un mincinos jalnic ori un mincinos lamentabil, acestea fiind noile expresii standard). Pina la urma ce este bine, dupa dumneavoastra? V-ati gindit vreodata ca este mai bine sa luati ceea ce pot oferi si ca imi pretindeti ceea ce eu nu pot da? Augustin: nici unul dintre citatele puse in ghilimele nu imi apartine. Si, cu sinceritate (mi-a placut chestiunea cu ifosele ieftine, ifose nu era suficient, acum sunt la moda exprimarile binare; asa este, Augustin, sunt un om sarac si nu imi permit ifosele scumpe, mi le permit doar pe cele ieftine, chinezesti, le cumpar la kilogram de la Europa), de la ultima cearta a inceput sa imi fie indiferent cum sunt eu privit pe blog. Augustin, prin lege, programele politice nu beneficiaza de protectie intelectuala, deci nici fragmentele lor. In ceea ce priveste Mizil, numai dl Nastase este in masura sa aprecieze in ce masura ele sunt maculatura sau nu si asta nu din alte motive ci din acela ca el este candidat, el isi joaca soarta acolo si prin urmare el poate aprecia adecvanta sugestiilor, modul in care ele se potrivesc ori ba in colegiul in care candideaza. Augustin, nu v-ati gindit, atunci cind ati scris binar de ifose si de citate care nu imi apartin, ca o astfel de activitate presupune munca, mai ales in contextul in care nu cunosti programul de baza si nu cunosti informatii de detaliu? Ca asta presupune, inainte de a visa in fotoliu, sa citesti site-ul primariei Mizil (cum a dat un semn dl Harabula ca a facut), sa citesti cele 142 de pagini ale strategiei de dezvoltare a primariei Mizil, ca sa nu te suprapui lor, fiindca te faci de ris, sa consumi timp si atentie studiind harta zonei, pina o ai in minte cu principalele localitati cu tot, sa te uiti pe unde sunt drumurile, sa vezi istoricul zonei, sat-ti imaginezi cam cum ar putea fi programul principal, strategic de oferta, sa cauti si sa citesti raportarile anuale macar a unor firme de acolo? Sa te straduiesti sa iti amintesti toate cunostintele si toata experienta profesionala si de viata pe care sa o concentrezi in citeva rinduri? Ifose se cheama asta ori munca, Augustin? Stiti ca va pot spune pe de rost pina si cite raze formate din pomi se desfac din jurul bisericii din lemn din parcul de linga stadionul din Mizil? Cum v-ati simti dumneavoastra sa faceti toate acestea cind aveti putin timp adica dupa miezul noptii cind altii dorm, ori se uita la seriale, ori se distreza, iar dupa aceea sa ti se scrie ca ai ifose ieftine? Poate va mai ginditi. Si, in incheiere, Augustin si Leo, va fac o promisiune si v-o si justific: termin subiectul Mizil si chiar plec de pe blog si va si justific, desi e brutal ceea ce voi scrie: dupa alegeri, ori PSD va veni la guvernare si atunci nimanui nu o sa-i mai pese ce voi scrie eu, ori va veni la guvernare PDL ceea ce mie nu-mi va folosi la nimic. Si in incheierea incheierii, va adresez urmatorul indemn: haideti sa lasam totul deoparte in saptamina care urmeaza (fiindca dupa aceea va fi cam tirziu) si sa facem sugestii pentru dl Nastase: asa cum putem si cum ne pricepem, fiindca nu este nici un concurs aici; sa adoptam conventia de a nu ni le critica pina nu terminam asta, dupa care pentru inca o saptamina sa facem o discutie (fiindca ideile intotdeauna nasc idei, dintr-o idee proasta intotdeauna se poate naste una mai buna) si chiar sa facem o critica. Iar daca dl Nastase a scris pe blog ca asteapta sugestii, doar ca sa ne dea o ocupatie, atunci sa vada si el unde se poate ajunge. Ma gindesc acum ca, in loc de comentariul asta, mai bine ma mai gindeam nitel la Mizil.
Leo si Augustin: Sa nu uit: poate ca dumneavoastra gasiti deranjant faptul ca, facind sugestiile pe blog, ele devin publice si le poate citi oricine. Asa este, dar trebuie sa retineti ca eu nu am vazut in indemnul dlui Nastase nimic care sa sugereze un alt canal de comunicare, iar pe de alta parte eu nu am un canal paralel de comunicare cu dl Nastase, validat. Din motive pe care le-am facut publice pe blog, am trimis un set de sugestii dlui Nastase printr-un e-mail; nu am primit insa niciodata confirmarea ca mesajul respectiv a ajuns intr-adevar la destinatar ( si nici exprimarea dorintei dlui Nastase de a-l lasa in pace). Asa incit eu nu am o alta cale de comunicare decit prin blog, cu riscurile care apar. Daca dumneavoastra va trimiteti sugestiile prin e-mail, atunci foarte bine.
Leo si Augustin: Dar pina la urma stiti aveti dreptate? De ce sa ma chinuesc eu ca sa o tot incasez pe aici si sa stric armonia blogului si sa nu-mi vad eu de ale mele, ca necazuri am destule?
@ instalatorul
Stimate Domn, va asigur ca apreciez in mod deosebit postarile dumneavoastra si am convingerea ca nimeni nu rade de ceea ce postati. Sau mai exact nimeni dintre cei ce au inteles cat de cat, ce s-a schimbat prin introducerea votului uninominal, ce obliga la apropierea, implicarea si responsabilizarea candidatilor „de, in si fata de”, viata reala a comunitatilor, (cumva asemanator alegerilor locale), lasand disputele pe doctrine politice cel mult in background. Dar cum se intampla de obicei, nu inteleg chiar toti din „prima” (sa nu se supere Dl Paul, nu intentionez sa-l jignesc).
Daca-mi permiteti, incerc chiar comentarii la ceea ce propuneti:
– nu posed cunostintele dumneavoastra cu totul remarcabile in materie de tehnica militara, dar peste tot, in perioade de recesiune economica, productia de tehnica militara, este privita ca un posibil colac de salvare;
– am rezerve asupra dezvoltarii industriei de jucarii, intrucat jucariile chinezesti ( carora doar unele probleme legate de protectia consumatorului le mai pot limita extinderea exploziva pe pietele lumii), au ucis aproape peste tot concurenta;
– in schimb ideia cu carutele este excelenta (va asigur ca nu glumesc), am vazut astfel de vehicule moderne, circuland atarnate de masini de teren sau tractorase rutiere pe soselele principale ale Poloniei. Probabil ca posesorii, inhama caii si imbarca familia in ele duminica si cu ocazia altor sarbatori traditionale, pentru a merge la biserica sau petreceri. Produse la un pret rezonabil, vor avea mare cautare, intrucat mai avem inca cel putin 800.000 de cai in Romania;
– cat despre valorificarea materiilor prime agricole in produse traditionale (chiar dulceturi si gemuri cum spuneti), am scris si eu la „Ce ii trebuie Mizilului” , fiind probabil mai mult decat necesara in Romania.
Am speranta, ca nu va indoiti ca astept cu deosebit interes viitoare postari.
Sa auzim numai de bine
@ instalatorul
Nu ştiu alţii cum sunt, vorba lui Creangă, dar eu unul nu v-am spus nici c-a fost rău că sunteţi pe blog, nici c-a fost rău că aţi plecat de pe blog, nici c-a fost rău că aţi revenit pe blog, v-am semnalat doar că joaca de-a demisia în cinci minute e foarte susceptibilă la a stârni… susceptibilităţi… în ţara lui „Demisionez în cinci minute”-Vodă…
Dinspre partea mea faceţi ce vă convine, gândiţi-vă la ce vă vine mai la îndemână, conversaţi-vă cu cine vă face plăcere dar, un singur lucru vă rog: renunţaţi la clişee şi generalizări cu iz de frondă; alegând să jucaţi pe… teren advers, se presupune că v-aţi asumat riscul de a fi mai puţin aplaudat şi mai adesea… huiduit; a face pe, ceea ce oricum nu aveţi vocaţie a fi, victima, e păgubos.
Cu promisiunea să nu vă mai deranjez cu provocări la meditaţie pe marginea eu-lui dvs, eu atât vă mai spun: pentru interesul dvs propriu şi personal, pentru interesul gazdei noastre, pentru interesul celor ce vă citesc, aveţi datoria de a nu vă coborî la nivel boccian; ca om ce a fost în genere mai interesat de cititul (care citit l-a practicat întotdeauna mai atent la pădurea ascunsă printre copacii rândurilor decât la rândurile în sine) „capitalului uman” cu care a avut de-a face, decât de alte capitaluri, mă risc să afirm că sunteţi cu siguranţă departe de nivelul cu pricina; deci s-ar chema că aveţi cam mult de coborât…
Spor în ce vă doriţi!
Pana isi epuizeaza unii procesul de gandire (lenta), in j’demii de randuri inutile, hai, sa bag si eu „regula celor 3C” ai discursului politic (adica: claritate, concizie, coerenta – pentru cei care au deschis manualele de sociologie politica doar pentru a nu face firmituri de sandwici pe pantalon:).
Mass-media zilelor noastre spectacularizeaza campania electorala, in asa fel incat doar frazele usoare, concise, care incita si exagereaza, sunt apreciate. Nuantele trebuie sterse, pentru ca distrug coerenta mesajului. Un discurs stiintific (prea savant sau prea detaliat) dezamageste audienta, pentru simplul motiv ca dilueaza mitul REPREZENTANTULUI POPORULUI. Vremea tehnicienilor trebuie sa vina mai tarziu, odata cu formarea guvernului.
Asadar, discursul politic: clar, concis si coerent (iar nu cel stiintifico-politic: ambiguu, kilometric si incoerent) ar trebui sa primeze in campanie. El fiind indispensabil persuadarii electoratului indecis de NECESITATEA ADOPTARII UNEI OPINII (mai intai de toate!).
Discursul savant poate fi anexat celui pur politic, pentru a servi drept garantie a abilitatii candidatului, in anumite dezbateri destinate intimidarii adversarilor. Dar, in mijlocul electoratului, acest discurs expert ii blocheaza pe cetatenii care nu si-au format inca o opinie, prin tehnicitatea sa indigesta. In clar, cetatenii sunt de acord sa gandeasca altii pentru ei, dar nu sunt de acord sa fie impiedicati sa gandeasca si ei insisi (daca o vor vrea); iar un discurs prea livresc da senzatia a ceva deja digerat de altii si apoi oferit drept hrana (chestie inacceptabila, pentru ca oamenii zilelor noastre nu se uita piezis doar la PRET-A-PORTER-uri, ci si la PRET-A-PENSER-uri :)).
PS: acest comentariu nu este adresat domnului Nastase si destinat tuturor (cum a fost cazul altor mesaje semnate de mine), ci este un mesaj cu „adrisant” inexistent si destinatie generala. L-am postat aici, pentru ca nu cred sa existe un alt blog capabil sa-l gazduiasca :). Vi-l daruiesc tuturor in indiviziune, deci :)).
@ instalatorul
Scuze, dar din viteza, am omis chestiunea deosebit de benefica (dupa parerea mea), propusa de dumneavoastra si Dna Caramella, de valorificare in mediul rural (eventual dupa un up-grade ieftin, adaug eu pentru ca tot spuneati ceva de brainstorming), a computerelor vechi atinse de morbul uzurii morale. Ideea este excelenta.
Parerea mea este ca Domnii Leo si Augustin, sunt nu numai posesorii unor minti deosebit de ascutite pe care de altfel le admir, ci si oameni deosebiti, posesori de „crez” (nu stiu daca musai politic), ce se misca in trendul comun celor ce doresc o soarta mai buna tarii in care vor trai copii nostrii.
Avem cu totii micile noastre „hachite”, dar este esential sa folosim calitatile oamenilor posesori de calitati si sa facem abstractie de micile defecte, mai ales atunci cand avem teluri comune.
Sa auzim numai de bine
Erată pentru dom’ doctor Eugeno:
– nu ştiu despre nea Augustin, dar ăsta leo sigur nu-i domn, că are un neuron de baci imun la destincţie (Mihnea ştieee!) 😆
– a nu se confunda mintea cu limba, cea din urmă fiind pre cât de ascuţită, pe-atât de trifurcată; mintea-i doar dupe chipul şi asemănarea frazelor, alambicată; suficient cât să nu se înţeleagă de multe ori pe sine însuşi… 😆
– hachiţe? oh, yaaa, ich komme! Vezuvius, vorba lu Mirciulică… 😆
PS
în traducere liberă, mulţămim de o apreciere aproape la fel de mare ca reciproca!
PPS
sper ca cel care ne-a reunit la această masă rotundă în colţuri să realizeze cât de mult contează pe scala de diagnosticare „eugeno” faptul că nu a intervenit în… halatul de vizită cu care îi fericeşte pe… designerii de cămăşi de forţă cu mânecuţe scurte ce bântuie p-acilea… 😉
Leo: veti putea gasi, daca va mai intereseaza continuarile de tip Mizil n, in masura in care voi mai simti vreo tragere de inima, pe blogul personal. Nu cred ca am fost vreodata boccian, dar in fine puteti crede ce doriti. Cu stima.
@ instalatorul
în sfârşit, un punct de vedere comun: exact asta am spus şi eu: că nu sunteţi; şi că nici nu mi-aş dori să deveniţi…
cât despre bloguri, la un moment la care îmi trag palme în fiecare dimineaţă în faţa oglinzii în autocritica pe tema „de echilibrat balanţa” între orele petrecute pe lactoc în scop productiv, pentru munca de pune ceva pe masa copchiilor desfăşurată în particular, şi cele în scop proactiv, de manifestare a fiinţei descartiene ce măcar mă cred, dacă nu chiar sunt, numai de motive suplimentare de… păcătuire nu am trebuinţă. prin urmare aşa-deci, la bună vedere p-acilea, pe la Corina ori Bunicuţa, pe unde ni s-au intersectat paşii, că pe la Sibilla nu-mi amintesc să vă fi văzut…
sara bună!
@ Paul
Va multumesc pentru dar si ma bucur ca de acum avem pe aici si pe cineva priceput in sociologie politica.
Cu cuvenita umilinta, va marturisesc ca fac parte din categoria celor cu firimiturile, dar curiozitatea ma omoara si ma tot intreb daca sociologia politica, componenta cat se poate de respectabila a stiintelor sociale, ne poate preciza cat de „clar, concis si coerent” trebuie sa fie un discurs politic, pentru a nu fi considerat de o parte din auditoriu (mare sau mica, chiar nu pot preciza), lipsit de substanta sau insuficient argumentat. Desi nu sunt un bun comunicator, sper ca am reusit sa ma fac inteles.
Exista unitati de masura pentru astfel de determinari, sau se „dozeaza claritatea, concisiunea si coerenta doar senzorial (adica dupa ureche) ?
Intreb toate acestea numai pentru ca sunt foarte interesat in aspectele de biodiversitate, ce caracterizeaza lumea vie si desigur si oamenii, inclusiv pe cei din Circumscriptia electorala nr.8 Prahova.
Sa auzim de bine
Eogeno: Va multumesc.
– am primit un semn ieri ca in SUA, la vreme de criza, se accelereaza aplicarea proiectelor de infrastructura. Se confirma opiniile de pe acest blog. Sunt departe de a fi un expert militar.
– exista foarte putine lucruri azi pe care sa nu le produca ori sa nu le poata produce altii; solutia este lupta economica si nu statul pe margine, eventual insotit de datul din gura, in ideea ca fac altii; chinezii nu s-au ridicat economic prin contemplare. In aceasta lupta, fiecare are argumentele si strategia lui, daca le are. Vremea chinezilor nu va mai tine foarte mult.
– nu vor mai fi postari ale mele aici.
Cu stima.
Caramella: o parere pozitiva: am plantat singur mai mult de 100 de pomi fructiferi. Unii nu s-au prins, altii au fost furati, sunt acum -dintre ei- 73 de pomi fructiferi plantati de mine. Voi mai planta inca 4 (ca sa inlocuiesc ultimii 4 furati) la primavara. Daca nu ati facut acest lucru vreodata, atunci memorati trei reguli de baza:
– rasfirati bine radacinile puietului in groapa sapata;
– altoiul sa fie intre rasul solului (mai greu de facut) si nu mai sus de 2-3 cm fata de sol.
– altoiul sa fie spre nord.
E mai bine pentru pomi sa ii plantati toamna decit primavara. Cu stima.
@Paul,
” Pana isi epuizeaza unii procesul de gandire (lenta), in j’demii de randuri inutile, … ” …
Înţeleg că rândurile cu ” pricina ”, discuţiile în contradictoriu dar cât se poate de constructive, sunt peste limita de înţelegere, răbdare a matale ?
Cum nu aţi atins nimic nou sub soare ( de la ceilalţi, sincer, luăm notiţe câte unii mai modeşti ), poate aveţi timp să ne uimiţi, ce scală folosiţi pentru a … ” măsura ” cu atâta ” exactitate ” , ” lentoarea ” funcţiilor cognitive … ( ?!! )
Despicarea firului în 14, să fie oare ceea ce doriţi a sugera, nu tocmai subtil, sau mai degrabă aere de superioritate, până una alta nedemonstrată ..
Căt despre revendicatele reacţii rapide … aş zice clar, de data aceasta aţi nimerit ca nuca-n perete, dar zic altfel, nu matale eşti în măsură a decide ce e util sau inutil, ci fiecare din noi în parte, cu băţul în baltă oricine putând nimerii la un moment dat …
Sibilla
@ LEO
„Dom doctor” incearca sa sparga monopolul din piete si incearca timid sa ii descurajeze pe smecheri, chiar in spatii improprii.
Piaţa Amzei este una dintre cele mai scumpe din capitala, iar producatorii practica preturi pe masura care te usuca ! Nu-ti ajung 2 mil. lei pentru a cumpara cate putin din cateva produse …
Eu sugeram un brand cu „preturi prietenesti” pentru omul de rand …
Si eu sper ca sa se continue acest trend in capitala cu tot felul de produse.
Spre exemplu: braga de Constanta (care a disparut si pe litoral !), socata, suc de coacaze; poale-n brau de Moldova, kurtes-colaci de Covasna, covrigi de Buzau, turta-dulce, alvita; merele de Voinesti, castane coapte; specialitatile pescaresti de Dunare si Mare (reinfiintarea magazinului „Dunarea”), specialitatile vanatoresti (reinfiintarea magazinului „Vanatorul”), etc.
Sa asteptam ce poate oferi traditional si Mizilul …
@ INSTALATORUL
Nu am stiut ca se pot planta pomi fructiferi si toamna …
V-as solicita o informatie, nu stiu daca cunoasteti: cand este de preferat a muta (aprox. 1 metru) o magnolie plantata acum 2 ani ? Din cauza vremii calde din ultima perioada, acum a imbobocit …
MULTUMESC PENTRU SFATURI … si sper ca nu sunteti usor de intimidat pentru a nu mai posta pe acest blog !!
@ instalatorul
Domnule, daca ai fi citit ceva mai atent postarea mea ai fi remarcat ca exprimarea mea era „declaratii DE GENUL ……….(PARAFRAZEZ, EVIDENT)”, asadar nu ti-am atribuit nici un moment cuvinte pe care nu le-ai spus!
Invitatia domnului Nastase, de a face sugestii pe blog nu-ti confera vreun regim special sau preferential pe acest blog, deci nu e cazul sa ti-l arogi.
Altfel, apreciez postarile dumitale si cred ca poti fi un interlocutor chiar interesant, atita timp cit nu incerci, cu orice pret, sa fii extrem de interesant! Considerentele expuse in ultima postare (care sper sa nu fie … ultima) par pertinente si, de aceea, voi da curs propunerii de „armistitiu”.
@ Caramella
Mă tem că intrăm cu discuţia într-o „boală” în care nici măcar dom doctor Oprescu n-are leac: apucătura asta de a face profitul cât mai mare în cât mai scurt timp! Ştiu dintr-o altă piaţă despre furnizori de produse tradiţionale din Maramureş, dealtfel cât se poate de în regulă, care au plecat de la preţuri cât se poate de fair, pentru a le creşte văzând cu ochii, de au ajuns lejer peste preţurile din măcelării! De parcă nu ar fi producător la prima mână, şi-au tras în preţ toate adausurile practicate de grosişti şi detailişti! Aşa că în zona despre care vorbim, Amzei e departe de a fi vreo excepţie excepţională…
Vezi tălică, ăsta-i cusurul nostru: n-avem maneră în a ne respecta pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru, totul nefiind alta decât o cursă spre cine ajungă primul să declame „TI FAC IO PI TINI!”…
Caramella: E o mare problema cu magnoliile, am plantat si magnolia. Magnoliile pot fi uneori foarte sensibile si cam tot ceea ce faci cu ele e un pic riscant. Alegeti dumneavoastra perioada, deoarece eu va voi explica in continuare ratiunea pentru care toamna e mai buna pentru plantarea puietilor: atunci cind sunt smulsi din pamintul din pepiniera in scopul plantarii (ori vinzarii), o parte dintre radacini se rup iar pomul se streseaza. Daca pomul este plantat primavara, atunci, pe acest fond, el trebuie sa intre aproape imediat in vegetatie, ceea ce nu ii este foarte usor. Daca este plantat toamna pomul are o perioada de acomodare cu noul loc pina in primavara si atunci ii este mai usor sa inverzeasca. Din acelasi motiv al faptului ca pomii sunt replantati avind doar o parte din radacini, dupa plantare (ma refer la cei fructiferi) ei se scurteaza cam la 1m-1,2m (totodata si ca sa nu aiba, cind vor avea rod, primele crengi de rod prea sus si sa nu puteti ajunge la ele. Scurtarea se face in imediata apropiere a unui mugure, dar fara a atinge mugurele. Alegeti deci dumneavoastra perioada pentru magnolie, doar sa incercati sa o scoateti din pamint cu cit mai multe radacini si (foarte important!) retineti ca magnolia nu se taie (deci, ca exceptie, nu faceti nici o operatiune de taiere cu magnolia dupa replantare si in general nu coafati niciodata magnolia). Vedeti ca magnolia o puteti inmulti in felul urmator: faceti ca una dintre crengile ei sa treaca prin pamint si acolo se va forma in timp o radacina, dupa care separati creanga respectiva dupa radacina si o replantati: in acest caz puteti taia, deoarece operati in partea de sub pamint.
Nu este vorba de intimidare, in situatia de fata este vorba de altceva. Ca sa ramin pe blog ar trebui sa fac un lucru pe care nu vreau sa il fac in acest spatiu. Chiar am regretul ca nu m-am tinut de cuvint din prima. Cu stima.
Caramella: era sa uit in privinta magnoliei: nu faceti mutarea cit timp magnoliei nu i-au cazut frunzele!
Augustin: in situatia in care s-a ajuns nu se poate vorbi de armistitii si nu exista decit o singura solutie decenta, plecarea mea. Va multumesc pentru atentie. Cu stima.
@ Domnului Presedinte Adrian Nastase
COMPLETARE la postarea din noiembrie 5, 2008 la 10:17 pm
Dupa ce am fost asaltata pe 5.11.ac de oferta electorala a colegiului PDL – atat pe strada, prin intermediul cutiei postale cat si telefonic, a doua zi (06.11.ac), in drum spre serviciu zaresc tronand cateva benere stradale color puse strategic de PDL !
Ce aduce nou panoul stradal imens este faptul ca pe langa fotografia si sloganul electoral al candidatului apar si 4-5 propuneri de top pentru colegiu, pentru a fi votat !!
Panoul stradal portocaliu (panou mic) „Ei cu ei, noi cu voi” imi pare total neinspirat; corect cred ca ar fi fost: Ei cu ei, noi cu noi” !
Se munceste in forta la PDL, dar ma intreb: ESTE SUFICIENT PENTRU NOI, ALEGATORII, ACEST DEMERS DISPERAT DE ULTIM MOMENT SI FINANTAT CU BANI SERIOSI ?
As dori implicare din partea PSD Bucuresti, pana acum n-am remarcat nimic in colegiul meu !
PS – la sfarsitul lui octombrie (!!), pe kilometri intregi de-a lungul cartierului s-au plantat tufe de flori de catre Primarie. Oare aceasta este solutia in prag de iarna pe care o asteptam de la noii alesi in urma alegerilor locale ? Cum se permite alocarea si tocarea fondurilor pentru asa ceva ?
Dl. Primar General nu se poate autosesiza in astfel de situatii ? Demersul relatat se inscrie in LISTA DE PRIORITATI ?
Initiatorii mai bine faceau o lista a oamenilor nevoiasi din cartier si ii ajutau cu ceva alimente …
@ INSTALATORUL
Multumesc mult pentru sfaturi in legatura cu magnolia.
Nici nu stiti cat de mult pretuiesc acest arbust stropit de mine cu lacrimi …
PS – Sper in continuare sa nu va descurajati in demersul Dvs. constructiv.