Ieri am participat, la Sâmbăta de Sus, la Congresul Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (AGVPS), un eveniment care a reunit reprezentanți ai asociațiilor de profil din întreaga țară, oameni preocupați nu doar de păstrarea tradițiilor cinegetice și piscicole, ci și de viitorul echilibrului dintre om și natură.
Întâlnirea a avut loc într-un cadru simbolic, la poalele Munților Făgăraș, într-o zonă care amintește de legătura profundă dintre comunitățile românești și mediul natural. Dincolo de aspectele administrative sau organizatorice ale congresului, discuțiile au reflectat preocupări reale legate de gestionarea fondurilor de vânătoare, protejarea biodiversității, combaterea braconajului și adaptarea legislației la noile provocări europene.
Am remarcat faptul că, în ultimii ani, presiunea asupra ecosistemelor a crescut considerabil. Schimbările climatice, extinderea zonelor urbane, reducerea habitatelor naturale și dezechilibrele generate de anumite politici insuficient fundamentate au creat dificultăți atât pentru gestionarii fondurilor cinegetice, cât și pentru comunitățile locale.
În cadrul congresului, numeroși participanți au subliniat necesitatea unei colaborări mai strânse între autorități, specialiști în domeniul silvic și cinegetic, agricultori și organizațiile de profil. Cred că aceasta este direcția corectă. Problemele legate de fauna sălbatică nu pot fi abordate prin măsuri improvizate sau prin decizii luate exclusiv din perspectiva emoției publice. Este nevoie de expertiză, echilibru și responsabilitate.
De altfel, una dintre concluziile importante ale reuniunii a fost aceea că activitatea cinegetică modernă trebuie privită în contextul conservării biodiversității și al managementului durabil al resurselor naturale. Vânătoarea responsabilă nu înseamnă distrugerea naturii, ci, dimpotrivă, poate reprezenta un instrument de reglare și protecție a ecosistemelor atunci când este exercitată în mod profesionist și în limite clar stabilite.
Am discutat și despre dificultățile cu care se confruntă asociațiile de profil în raport cu modificările legislative frecvente și cu lipsa unui dialog constant cu instituțiile statului. În astfel de domenii, continuitatea și predictibilitatea sunt esențiale.
Pentru mine, participarea la acest congres a reprezentat și o ocazie de a revedea oameni dedicați, cu experiență acumulată în decenii de activitate, dar și tineri interesați să continue aceste tradiții într-o manieră modernă și responsabilă. Este important ca experiența generațiilor anterioare să fie transmisă mai departe.
România are un patrimoniu natural remarcabil, iar responsabilitatea protejării lui nu aparține doar statului, ci și societății civile, organizațiilor profesionale și fiecăruia dintre noi.
Congresul AGVPS de la Sâmbăta de Sus a fost, din acest punct de vedere, mai mult decât o reuniune profesională. A fost un prilej de reflecție asupra modului în care putem păstra echilibrul dintre tradiție, protecția naturii și nevoia unei administrări inteligente a resurselor naturale.
Cred ca a fost foarte interesant.Bravo
Nu ați zis ca ați o să renunțați la vânătoare domnule Năstase? Alegerile prezidențiale 2004, Cristian Tudor Popescu, Mistrețul cu colți de argint?
Poate daca as fi castigat alegerile.
Pot sa banuiesc ca m-ati ajutat sa nu le castig?
@Prof.Univ. Dr. Adrian Nastase : eu v-am ajutat in 2004 contra lui Basescu cat am putut (nu a fost din päcate deajuns) desi nu-l votasem pe Dl. Iliescu in 2000 din simplul motiv cä, virgulä, candida pentru a 4- oarä pentru a castiga al treilea 3. mandat (dupä 1990, 1992 cel dintre 2000-2004) iar Domnia Voasträ nu ati vrut sau nu ati putut sä-l opriti (propunandu-i poate sä devinä Iliescu Prim Ministru, avea acest drept) sä incalce clar art. 10 (si acum in vigoare) din Legea alegerilor Prezidentiale care spunea CLAR LIMPEDE SI APODICTIC cä, citez : „nu pot candida persoanele care au fost ANTERIOR alese de 2 ori (1990 si 1992) ca Presedinte al Romaniei” (inchei citatul) . Cu stimä perenä Elisabeta Bucur
Vorbiti despre „responsabilitate” intr-un domeniu specific. Responsabilitatea este in final despre onoare, daca iti intelegi responsabilitatea in context democratic. Ai onoare cind executi cu responsabilitate o munca pe care electorii ti-au dat-o.
Dl Bolojan si-a construit cu persuasiune o imagine de lider „corect”, „moral”, intolerant cu coruptia, nepotismul, un om principial, si cu claritate in comunicare.
Totusi, piedestalul de olimpic pe care s-a autoasezat se clatina.
Singurul lucru pe care dl. Bolojan trebuia sa il afirme in ce priveste scandalul cu firma „mare” germana era ca intra in fisa postului vicepremierului sa faca asta. Daca fisa postului arata aceasta responsabilitate pentru jobul de vicepremier, si defineste ce inseamna „firma mare”, nu este o problema. Pina cind nu confirma, dl. Bolojan poate fi privit cu suspiciune ca isi protejeaza persoana pe care el a numit-o.
Deci, este rolul de vicepremier sa „discute” cu „firme mari”? Care e definitia exacta a unei „firmei mari” cu care un vicepremier poate discuta? Cine discuta din guvern cu „firmele medii si mici” si in ce cadru legal? Nu cumva este rolul altor institutii ale statului, ca ministerele, si ministri relevanti sa discute cu firmele straine (Ministerul Economiei?)?
Cred ca desi are pretentia de mare „reformist”, un fel de Titi-Duru’-Principialu’ al politicii romaneshti, dl. Bolojan isi alege convenabil unde sa nu reformeze, pentru ca nu pare ca il interseaza personal. Isi protejeaza alesii fara logica. O fac si altii, recunosc. Dar ma asteptam la mai mult de la dl. Bolojan dupa cum a intrat, vinjos, la guvernare. Macar sa comunice la fel de pessuasiv si credibil cu Poporul cel Rau care trebuie pedepsit cu maximum de austeritate.
off-topic, Republica Moldova este o anomalie, un stat artificial, creat prin impunere, forta de URSS (comunisti rusi, ucraenieni etc). El nu a fost niciodata un stat independent, ci un „soviet”, o „republica” in federatia numita URSS.
Astazi moldovenismul prinde aripi, cu permisiunea Romaniei, pentru ca permit ca „moldovenii” din Romania, de la Carpati la Prut, sa fie diferentiati de „moldovenii” din Republica Moldova. Se ajunge la aberatii ca la Eurovision unde aparem divizati, „moldovenii” si romanii si lumea nu intelege de ce.
Ca tot vorbeste dl. Bolojan printre dinti de responsabilitate, era responsabilitatea lui sa creeze un proiect pentru MAE de imagine a romanilor de pretutindeni, si mai ales sa clarifice in lume ca a fi „moldovean” inseamna sa fii roman. El insa a continuat politica antinationala si a zis: Moldova este a Europei. E adevarat ca „moldovenii” nu vor in majoritatea lor sa se uneasca cu Romania, dar tu ca lider roman, impui tu ce vrea Romania. Iar Romania sper sa nu vrea un conflict cu „Moldova”.
Votul Romaniei pentru intrarea Moldovei in UE ar trebui conditionat cu unirea ulterioara si daca se poate imediata cu Romania. Altfel, „Moldovenismul” va ramine scula preferata a rusilor de a ne tine divizati, cu mina noastra. „Moldovenismul” este in final separatism, si este un pericol de securitate major pentru Romania.
Poate la alta scara, este o reflexie a conflictului dintre China si Taiwan, stiind ca in Taiwan sunt separatisti la putere care vor „independenta” desi ei sunt tot chinezi si fac parte din poporul chinez. Dar separatismul face joburi pentru politicieni, care tin natiunile divizate.
Stimate domn, incercati sa nu va uitati o saptamana la televizor, asa cum amintea un clasic in viata. Incercati sa va adunati gandurile, apoi incet, incet reintrati pe „scena” agitata a trairilor noastre, mai ales cele politice sau geopolitice mai exact. Am ajuns bataia de joc a tuturor, fratii nostri de peste Prut „joaca” urat, prin doamna presedinta si n-as mai pune mare pret pe fratia romano-romana, nici la Bucuresti nu functioneaza.
Concluzia este ca „…separatismul face joburi pentru politicieni, care tin natiunile divizate.”
Multumesc de sfat Anonim. O sa il iau in considerare. Ce sa fac daca m-am nascut roman? Sa fii roman a fost si ramine un chin: economic pentru cei din tara, de suflet pentru cei plecati pe meleaguri straine, pentru ca ni se rupe sufletul ca Romania nu ne vrea. Pe mine clar nu ma vrea, si intuiesc de ce. „Sistemul” nu uita si nu iarta. Nici ala vechi nici ala nou.