Ieri am participat, la Sâmbăta de Sus, la Congresul Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (AGVPS), un eveniment care a reunit reprezentanți ai asociațiilor de profil din întreaga țară, oameni preocupați nu doar de păstrarea tradițiilor cinegetice și piscicole, ci și de viitorul echilibrului dintre om și natură.

Întâlnirea a avut loc într-un cadru simbolic, la poalele Munților Făgăraș, într-o zonă care amintește de legătura profundă dintre comunitățile românești și mediul natural. Dincolo de aspectele administrative sau organizatorice ale congresului, discuțiile au reflectat preocupări reale legate de gestionarea fondurilor de vânătoare, protejarea biodiversității, combaterea braconajului și adaptarea legislației la noile provocări europene.

Am remarcat faptul că, în ultimii ani, presiunea asupra ecosistemelor a crescut considerabil. Schimbările climatice, extinderea zonelor urbane, reducerea habitatelor naturale și dezechilibrele generate de anumite politici insuficient fundamentate au creat dificultăți atât pentru gestionarii fondurilor cinegetice, cât și pentru comunitățile locale.

În cadrul congresului, numeroși participanți au subliniat necesitatea unei colaborări mai strânse între autorități, specialiști în domeniul silvic și cinegetic, agricultori și organizațiile de profil. Cred că aceasta este direcția corectă. Problemele legate de fauna sălbatică nu pot fi abordate prin măsuri improvizate sau prin decizii luate exclusiv din perspectiva emoției publice. Este nevoie de expertiză, echilibru și responsabilitate.

De altfel, una dintre concluziile importante ale reuniunii a fost aceea că activitatea cinegetică modernă trebuie privită în contextul conservării biodiversității și al managementului durabil al resurselor naturale. Vânătoarea responsabilă nu înseamnă distrugerea naturii, ci, dimpotrivă, poate reprezenta un instrument de reglare și protecție a ecosistemelor atunci când este exercitată în mod profesionist și în limite clar stabilite.

Am discutat și despre dificultățile cu care se confruntă asociațiile de profil în raport cu modificările legislative frecvente și cu lipsa unui dialog constant cu instituțiile statului. În astfel de domenii, continuitatea și predictibilitatea sunt esențiale.

Pentru mine, participarea la acest congres a reprezentat și o ocazie de a revedea oameni dedicați, cu experiență acumulată în decenii de activitate, dar și tineri interesați să continue aceste tradiții într-o manieră modernă și responsabilă. Este important ca experiența generațiilor anterioare să fie transmisă mai departe.

România are un patrimoniu natural remarcabil, iar responsabilitatea protejării lui nu aparține doar statului, ci și societății civile, organizațiilor profesionale și fiecăruia dintre noi.

Congresul AGVPS de la Sâmbăta de Sus a fost, din acest punct de vedere, mai mult decât o reuniune profesională. A fost un prilej de reflecție asupra modului în care putem păstra echilibrul dintre tradiție, protecția naturii și nevoia unei administrări inteligente a resurselor naturale.