În afara războaielor mondiale, cele mai multe războaie sunt conflicte care implică în general două state, așa cum este, de exemplu, cazul războiului dintre Rusia și Ucraina. Sigur, în afară de actorii principali, pot exista și alte țări implicate sub diferite forme – prin sprijin militar, economic sau politic.
În cazul războaielor aprobate prin decizii ale Consiliul de Securitate al ONU, atunci când apar efecte colaterale asupra unor state afectate de măsurile de război sau de sancțiunile impuse, pot exista mecanisme de compensare. Astfel de despăgubiri sunt gestionate uneori de organisme speciale create de ONU pentru a urmări respectarea sancțiunilor și pentru a acorda compensații statelor sau companiilor afectate.
Un exemplu important este situația creată după Invazia Kuweitului de către Irak și conflictul cunoscut drept Războiul din Golf. În acel caz, ONU a creat United Nations Compensation Commission, care a administrat despăgubiri plătite de Irak pentru pierderile suferite de state, companii și persoane fizice ca urmare a agresiunii.
Într-o anumită măsură, mecanisme de compensare sau sprijin au existat și în contextul sancțiunilor internaționale impuse împotriva Iugoslavia în anii ’90, când unele state afectate economic au ridicat problema compensațiilor pentru pierderile suferite.
În prezent, o eventuală operațiune militară a Statelor Unite și a Israel împotriva Iran ar putea genera nu doar pierderi directe în statele implicate sau în zonele unde sunt amplasate baze militare americane din Orientul Mijlociu, ci și efecte economice globale. Printre acestea se numără creșterea prețului petrolului și al carburanților, mai ales dacă sunt afectate rutele de transport prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante căi de tranzit pentru petrolul mondial.
Creșterea prețului energiei ar afecta economiile multor state, inclusiv România, prin scumpirea combustibililor, transportului și a altor bunuri și servicii dependente de costurile energetice.
Cu toate acestea, în dreptul internațional este foarte puțin probabil ca astfel de efecte economice indirecte să genereze despăgubiri. De regulă, mecanismele internaționale de compensare se aplică doar în situații în care există un agresor clar stabilit, o decizie a Consiliului de Securitate al ONU și un mecanism juridic creat special pentru plata compensațiilor. În plus, despăgubirile vizează de obicei daune directe, precum distrugeri materiale sau pierderi economice rezultate imediat din conflict, nu efecte globale de piață precum creșterea prețului petrolului.
Prin urmare, chiar dacă populația sau economia României ar putea fi afectate de creșterea prețului carburanților în urma unor tensiuni militare în Orientul Mijlociu, este foarte puțin probabil să existe un mecanism internațional prin care românii sau statul român să primească despăgubiri pentru aceste pierderi indirecte. În practică, statele încearcă să gestioneze astfel de situații prin politici economice interne, precum reducerea temporară a taxelor pe combustibili, subvenții sau utilizarea rezervelor strategice de petrol.
Cred insă că am greșit căutând soluții in dreptul internațional actual!
Dacă îl rugăm frumos pe Trumputin, poate primim ceva. În fond și America și Rusia (și exemplara Norvegie…) tocmai se îmbogățesc.
Chiar ăsta pare să fie scopul războiului: puternicii adună miliardele, iar Europa se cocoșează și mai mult, ca să-i treacă cheful de frondă.
Dar cum noi suntem de atâta vreme cei mai credincioși aliați, de ce să nu așteptăm bunăvoința Casei Albe? Cu condiția ca puterea suzerană – Israel – să aprobe.
@Maia, inteligentă analiză. Cred că doamna Țoiu ar fi fericită să vă aibă în corpul ei de consiliere.
Cred că Dvs suferiți de patriotism în formă agravantă! Sunteți singurul om marcant din Staul Român care vorbește despre așa ceva! A mai fost un altul, Nicolae Titulescu care a rezolvat la Haga problema despăgubirilor de război ale României Mari, însă cu permisiunea Dvs constat că nu sunt singurul patriot exagerat, cum mă credeam care și-a cumpărat autoturismele, cu credite serioase, doar pentru că erau fabricate în România, acestea la Craiova, deși versiunea Ford C-Max fabricată în Germania era mai spațioasă, iar Capri Electric asemenea!
Corect! Dreptul interntional in prezent nu mai exista.
Cu oamenii care sunt acum la conducerea tarii Romania nu poate obtine nimic! Asta este realitatea cruda dar adevarata!
Nu mai vin rușii, vin americanii
Mircea Popescu
Vin rușii, vin rușii!
Trădătorii suveraniști și putiniști sunt în culmea fericirii.
Scuzați, acum vin americanii și evreii.
Trădătorii suveraniști, care vor să implementeze principiile MAGA în țărișoara noastră pro-europeană, nu condamnă atacul imperialismului american și al sionismului împotriva Iranului.
Rușine! De trei ori rușine!
Țipă furios, Cozmin Gușă ovaționat de patrioții care fac și desfac politica globală pe la portițele mahalalelor bucureștene și din toată țara.
Ba chiar și pe Facebook.
Cât despre madam Țoiu, cum care Țoiu, doamna care se ocupă de politica externă a României, s-a trezit ieri dimineață după ce și-a băut cafeaua, sau ceaiul, nu se știe exact, să propună un armistițiu în războiul din Iran ca să nu mai moară oameni și ca să nu se micșoreze șansele și resursele de continuare a războiului din Ucraina.
Că Bruxelles-ul a decis că trebuie continuat războiul ăsta din Ucraina, așa că nu este important câte mii mor în fiecare săptămână.
Se zice, tot pe la portițe, că Administrația americană a salutat inițiativa curajoasă a vizionarei Țoiu și a decis să accepte cu recunoștință o conferință de pace prezidată de România.
Ba chiar s-o propună pe doamna Țoiu pentru funcția de viitor secretar general ONU.
Așa încât, să nu ne fie frică, rușii vor continua să vină și la următoarele alegeri.