Inainte de a scrie ceva despre concertul de deschidere a Festivalului din acest an, am vrut sa vad ce comentarii am mai facut despre aceasta mare manifestare culturala, de-a lungul anilor. Doar in ultimii 12 ani, am scris de vreo cincisprezece ori, despre diferitele editii (la vreo doua am lipsit motivat!). Despre Zubin Mehta, despre diversi interpreti sau dirijori, despre discutiile cu unii dintre ei, despre concertele Wagner, intreband daca festivalul este un produs de import sau de export…
Anul acesta, Gala de deschidere a fost onorata de Orchestra Filarmonicii George Enescu si de Corul acesteia, sub conducerea dirijorului Cristian Măcelaru -care, anul acesta, este si director artistic al Festivalului.
Am ascultat concertul pentru vioara de Aram Haciaturian, in interpretarea unui remarcabil violonist – Nemanja Radulovic si Poema Română de George Enescu, minunata, ca de obicei, imbracata intr-o inspirata prezentare vizuala.
Nu am inteles insa de ce deschiderea Festivalului nu a fost facuta de presedintele Romaniei (festivalul fiind organizat sub patronajul sau), in masura in care participase recent la diverse festivaluri campenesti in Republica Moldova. Sau de primul ministru, care a finantat acest proiect. Sau de ministrul culturii…
Doamne ferește , domnule Năstase!
,,SINDROMUL DUNNING – KRUGER “
Acest articol își propune să explice psihologic, sociologic și biologic această
anomalie socială aparent inexplicabilă: de ce analfabeții funcționali (sau chiar
totali) nu doar că nu-și conștientizează limitele, dar par să fie chiar mândri de
ele.
De ce cei care nu au educație, nu au autocontrol, ba chiar dau dovadă de
agresivitate și ignoranță crasă, sunt în același timp plini de ei, zgomotoși, cu
impresii de superioritate? Iar paradoxul cel mai amar e că, în spațiul public,
aceste figuri devin dominante, iar oamenii cu adevărat competenți, modești și
raționali ajung marginalizați, tăcuți sau ironizați.
1. Efectul Dunning-Kruger: prostul nu știe cât de prost este
Psihologii David Dunning și Justin Kruger au descris în 1999 un fenomen
devenit celebru: persoanele incompetente au tendința de a-și supraestima
propriile abilități, tocmai pentru că nu au suficiente cunoștințe încât să își
înțeleagă lacunele.
Cu alte cuvinte: prostul nu e doar prost, ci și prea prost ca să știe că e prost.
Această metacunoaștere – capacitatea de a reflecta asupra propriei înțelegeri –
lipsește. Astfel, omul simplu, neinstruit, agresiv și superficial poate avea
impresia că știe totul despre orice pentru că nu e capabil să distingă
complexitatea reală a lucrurilor. Iar această incapacitate naște tupeu.
2. Cultura tupeului ca strategie de supraviețuire
În multe medii sociale dominate de violență, sărăcie sau lipsă de modele
intelectuale, agresivitatea, nu inteligența, devine cheia succesului. Dacă trăiești
într-un cartier unde regulile sunt dictate de cine țipă mai tare, cine e mai brutal,
cine impune frică, atunci tu ca individ înveți că „a fi deștept” e mai puțin util
decât a fi tupeist.
Tupeul devine o armură socială. Prostia e camuflată în obrăznicie. Iar în lipsa
unui sistem care valorizează meritul autentic, apare o selecție inversă: cu cât
ești mai gălăgios și mai sigur pe tine, cu atât ai mai multe șanse să te impui –
chiar dacă ceea ce spui e absurd.
3. Educația precară și validarea socială greșită
Mulți dintre cei care afișează o mândrie nejustificată provin din medii unde:
cărțile sunt batjocorite,limbajul articulat e considerat „fiță”, agresivitatea
verbală e considerată „șmecherie”,iar empatia e echivalată cu slăbiciunea.
În acest ecosistem, nu cultura e premiată, ci spectacolul prostiei. Rețelele sociale amplifică fenomenul: cu cât ești mai scandalos, mai obraznic și mai agramat, cu atât ești mai „viral”. De aici derivă o validare falsă, care hrănește egoul celor cu capacități limitate. 4. Confuzia între forță și valoare Prostul agresiv e confundat deseori cu liderul. De ce? Pentru că majoritatea oamenilor nu mai au răbdare să asculte sau să înțeleagă. Caută siguranță în certitudini. Iar cel care urlă că „știe el cum stau lucrurile” – chiar dacă e complet rupt de realitate – pare, în ochii mulțimii, mai sigur pe el decât omul subtil, care recunoaște nuanțele și îndoiala. Tupeul e confundat cu încrederea. Ignoranța, cu „bunul-simț”. Aroganța, cu „leadershipul”. 5. Sălbăticia psihologică și lipsa inhibiției Când un om nu a fost domesticit emoțional prin cultură, empatie, educație și rușine, el rămâne un animal sălbatic, condus de impulsuri primare: dominare, frică, reacție, teritoriu. Lipsa inhibiției este percepută ca libertate, când de fapt este doar dezumanizare nereflectată. Analfabetul tupeist urlă în gura mare nu pentru că are ceva de spus, ci pentru că nu știe ce înseamnă rușinea. El confundă sinceritatea cu obrăznicia, autenticitatea cu vulgaritatea, și șmecheria cu superioritatea. 6. Mândria proștilor: un mecanism de apărare Este mult mai greu să recunoști că nu știi decât să te convingi că ceilalți „se dau deștepți”. De aceea, prostul devine mândru de condiția lui. Asta îl scutește de introspecție, de rușine, de efort. Devine agresiv cu cei care știu mai mult, nu pentru că simte superioritate, ci pentru că simte pericol. În inconștient, știe că nu se ridică la nivelul lor, dar, neputând accepta asta, atacă. Aroganța devine armă. Atitudinea „șmecheră” devine armură. Concluzie Analfabetul nu își dă seama că e analfabet pentru că nu are instrumentele cognitive, culturale și emoționale ca să-și evalueze propriile limite. Tupeul, mândria, agresivitatea și aroganța sunt produse ale unei societăți care nu mai premiază cultura, ci spectacolul superficialității. Efectul Dunning-Kruger, sărăcia emoțională, lipsa de rușine și validarea toxică din mediile sociale transformă prostia în virtute. Iar în această lume, tăcerea înțeleptului devine complice, iar vocea analfabetului devine lege.” P.S Privind cu amaraciune compozitia actualului guvern stau si ma intreb,evident retoric :oare avem vre un membreu al guvernului caruia ii sta ca o palarie sindromul sus citat ? PS2 Mersi Corinei Ienisei
Cu stima
Am gasit o scurta statistica, puteti sa faceti completari sau corectiipe ea?
📜 Cronologie Festival George Enescu
1958 – are loc prima ediție, organizată la București, la 3 ani după moartea lui George Enescu. Fondator: George Georgescu (dirijor). Invitați importanți: Yehudi Menuhin, David Oistrah, Claudio Arrau.
1961 – ediția a II-a, se consolidează tradiția și se pune accent pe promovarea creației enesciene.
1964 și 1967 – edițiile III și IV, cu participarea unor mari artiști internaționali. Festivalul începe să devină un reper în Europa de Est.
1970–1979 – în ciuda contextului politic, festivalul continuă, dar mai ales cu accent pe muzica clasică românească și repertoriul enescian.
1981–1989 – edițiile din perioada comunistă se confruntă cu restricții, însă rămân o platformă de afirmare a artiștilor români.
1991 – relansarea festivalului după Revoluție. Accent pe deschidere internațională. Dirijori mari (Zubin Mehta, Sergiu Comissiona) revin la București.
1995–2001 – edițiile devin mai consistente, cu participarea unor orchestre de top mondial (Berliner Philharmoniker, London Symphony, Orchestre National de France).
2001 – festivalul devine bienal (o dată la 2 ani).
2005–2009 – în perioada ministrului Culturii Adrian Iorgulescu și a dirijorului Cristian Mandeal, festivalul capătă și mai mult prestigiu internațional.
2013–2023 – se afirmă ca unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din lume. Participă orchestre celebre: Royal Concertgebouw Amsterdam, London Symphony Orchestra, Wiener Philharmoniker.
2023 – cea de-a 26-a ediție, cu tema Generozitate prin muzică, având 150 de evenimente în București și alte orașe din țară.
De ce vreți să-i chinuiți cu muzică simfonică pe cei doi iluștrii absenți! Dacă erau inteligenți vă delegau pe Dvs să-i reprezentați sau pe altcineva care are tangențe cu muzica cultă! Bolojan ca fost șofer de camion nu asculta Wagner iar Nichushor adormea cu degețelul în nas, așa că mai bine că nu au venit!
Raspund intrebarii Dumneavoastra: fiindca un titlu nu poate imbraca orice personaj.
Fiindca atunci cand esti un actor de mana a patra nu poti interpreta in mod credibil un presedinte sau un prim-ministru. Nu avem de-a face nici macar cu dubluri, ci cu interpreti asezati pe scena de un regizor, pe alte criterii decat profesionalismul.
Merg la concerte simfonice de multi ani, de foarte multi ani. Desi cred ca sunt deschis la nou, imaginile care se succed pe ecranul Salii Palatului ma deranjează. Nu permit spectatorului sa se concentreze, sa se cufunde in universul muzical recreat de dirijor, orchestra si solist. Mi se pare excesiv si, mai ales, inutil. Oare, sunt eu prea conservator?
Si pe mine m-au derutat la inceput. Apoi le-am ignorat.
Pentru lipsa de la concert vor gasi cel putin o scuza cei pe care i-ati amintit.
Deja ma irita lipsa de neuroni a diplomatiei romane si asta se reflecta si asupra noastra, a romanilor din Canada. Normal ca nu ne baga politicienii canadienii in seama. Nu avem relatii bune cu Canada, si nu e vina doar a Canadei. Ambasadorul nostru si diplomatii de la Ottawa dorm pe bani frumosi? Nu am mai auzit de vreo vizita la un nivel cit de cit de ani de zile. Nu suntem seriosi. Ne prezentam ca o natiune mica, fara capacitate de colaborare. Suntem ignoranti in momentele care conteaza.
Polonia a semnat un acord tip „parteneriat strategic cu Canada”. Si poate unii o sa afirme ca pentru noi Canada nu e importanta, dar nici cu alti partenri strategici nu ne mai impacam. Ne montam singuri garduri sa nu vedem ce succes au polonezii si natiunile baltice. Au pentru ca sunt mai buni ca noi. Mai toti in jurul nostru in Est sunt mai buni ca noi. Nu avem nici o ambitie de putere? Mie mi-e rusine.
Romania e nebagata in seamna tocmai din cauza acestor lideri ignoranti, fara idei, slabi profesional, care nu au un model si capacitate de a colabora cu cei care pot sa aduca plus valoare pentru natiunea romana. Stam si copiem de la globalisti…
L-am citit pe dl Grindeanu afirmind: „România are toate atuurile pentru a deveni o voce internațională cu adevărat relevantă”</i?
Ah, inca tinem atuurile in mineca? Care sunt alea, concret? Si cind o sa folosim atuurile alea cu spanac sa dam forma diplomatiei romane?
Doamna Toiu se plinge ca nu are diplomati. Bine ca au adus la Externe agricultori. Ce semanam, aia culegem. Sa nu ne mai plingem ca, vai, rusii, vai, americanii, vai, francezii..nu, noi suntem problema!
https://www.pm.gc.ca/en/news/news-releases/2025/08/25/canada-strengthens-partnership-poland-trade-defence-and-energy
Sunteti prea pretentios!
Daca ne aducem aminte bine, din 2011, de cand venim la Festivalul Enescu, un singur ministru al culturii a avut curajul sa vorbeasca (frumos, liber) la deschidere – Ionut Vulpescu. Cat despre Presedinti… Cand Ioan Holender s-a retras de la conducerea Festivalului, in 2015, la concertul Filarmonicii din Berlin – liniste… Nici Vladimir Jurowski nu avut parte de un tratament mai bun. Poate cand se va retrage Cristian Macelaru…
@Traian Plesca, cu permisiunea gazdei, va raspund aici despre Tratatele de la Tilsit semnate de Franta, Prusia si Rusia, unul din precursorii aranjamentelor de teritorii intre marile puteri, si acte de „drept international” care arata ca „ordiea mondiala” pe atunci erau acte hegemonice, imperialiste. Au urmat Ribentrop-Molotiv sau Ialta.
Schimburile de teritorii reprezentau „garanatii de securitate”, ca si promisiunile Rusiei ca va ajuta Franta sa infringa Imperiul Otoman.
Mai intai despre Basarabia. Stiam ca a fost cedata Rusiei dupa Tratatul de la Bucuresti din 1812 intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Trebuie sa amintim ca Napoleon a cerut si Alexandru 1 a acceptat ca Rusia sa se retraga militar din Muntenia (Wallachia) si Moldova. Rusia avea trupe aici ca urmare a razboiului Turco-Rus din 1806-1812.
Tratatul de la Tilsit a avut un mare pierzator de terenuri si populatie (Prusia) si un cistigator pe post de pierzator (Rusia). Spun asta pentru ca a existat un „bromance” pe celebra corabie de pe riul NIemen, unde Napoleon s-a indragostiti practic in 3 ore pe care le-au petrecut impreuna cu Tzarul Rusiei, fara martori. Nu se stie ce au discutat 3 ore dar s-au placut nespus. Iata ce ii scria Napoleon sotiei lui dupa intilnire:
“I am satisfied with Alexander and he must be satisfied with me. If he were a woman, I think I would make him my mistress.”
Nu cred ca Tzarul Alexandru ar fi dorit sa fie insa amantul lui Napoleon. Tzarul era extrem de nemultumit ca Rusia a pierdut razboiul de la Asuterlitz. Tzarul Alexandru 1 ar fi declarat dupa infringerea Rusiei ca : „“We are but babes in the hands of an angry giant” („suntem doar niste dudui in mainile unui gigant suparat”, traducerea imi apartine)
In ciuda flacarii de amor intre Franta si Rusia, bromance-ul s-a stins la fel de rapid, in 5 ani, cu Franta atacind Rusia in 1812, Rusia fiind singura putere care mai putea prezenta un pericol pentru Franta lui Napoleon, cuceritoare a Europei, din Spania pina in Austria si Italia. Dar, dupa ce a cucerit Moscova, foamea si frigul au facut ca din armata sa de 685000 soldati sa se intoarca doar 27000.
Revenind de la Napoleon la zilele noastre, cele mai bune „garantii de securitate” pentru orice stat sunt ca industria de inarmare, inzestrarea militara, capacitatea lidershipului militar, si trupele sa faca fata unui dusman. Aliantele, tratatele, Memorandumurile, sunt foarte frumoase si placute la citit, dar pot fi de decor, atunci cind realitatea musca. Dupa cum vedem din istorie, partenerii de dans se schimba intre ei atunci cind tu vrei sa dansezi cu doar unul dintre ei.
Daca vrem sa ne depasim complexele istorice, cind mereu am dat teritorii si resurse altora pentru ca sa fim lasati in pace, sa supravietuim, ar trebui sa facem un salt istoric calitativ. Cu cine insa sa il faci? Care sunt liderii aia vizionari care pot angrena poporul la munca, pentru securitatea tarii? Incercind sa raspunzi la intrebarea asta faci depresie!
Dl. Presedinte Dan a reiterat la reuniunea diplomatiei romane ca Romania nu are o strategie pentru Diaspora. Este a doua declaratie a dansului pe tema asta, deci banui ca e o preocupare serioasa.
Din start, nu vrei o Strategie de forma, sa bifezi politic. Vrei una transformativa. Spun asta pentru ca noi romanii avem talent sa emitem tot felul de legi si documente pe care nu le respectam.
Orice Strategie trebuie sa reflecte o viziune pe termen scurt, mediu si lung, ca sa fie durabila. Aceasta viziune nu poate fi una exclusiva a unor functionari de la MAE sau Presedentie, „dictata de la Bucuresti”, ci produsul unor discutii preliminare serioase cu „clientul”, Diaspora. Stim ca exista riscuri ca nu toate segmentele ei sa fie reprezentate, si e necesar sa minimizam aceste riscuri in masura posibilului.
Aceasta Strategie nu ar trebui sa fie doar despre ce e nevoie sau ce isi doreste Diaspora, dar si ce isi doreste statul roman de la Diaspora. E un drum cu dublu sens, cu responsabilitati si beneficii reciproce.
Aceasta Strategie ar trebui sa aiba ca principiu de baza o relatie apolitica cu Diaspora, in asa fel incit Diaspora sa lucreze cu orice putere votata democratic. Am experienta negativa si stiu ce spun. Statele tind sa se foloseasca de diasporele lor si pentru interese care tin de puterea politica, sa puna pumnul in gura opozitiei, sau, cum face India, sa lichideze opozantii din strainatate. Chestiile astea sunt sensibile si pot duce in derizoriu relatia stat-Diaspora, pentru ca cei plecati refuza sa mai participe, percepind pericolul ca si ei sa fie angrenati in asemenea planuri. Ambasadele devin selective si ele cind aleg cu cine sa discute din Diaspora, si ii prefera pe cei atasati politic de puterea zilei. Asta nu lucreaza pe termen lung.
Daca Romania este interesata sa faca o treaba durabila, trebuie sa inceteze sa lucreze clientelar si de forma. E nevoie de munca sustinuta si dialog cu „Diaspora”, care nu intotdeauna e bine organizata. In Canada, diaspora romaneasca are citeva puncte de rezistenta: Campul Romanesc, o asociatie profesionala a romanilor, un ziar comunitar in limba romana (in Ontario). As fi adaugat si magazinele romaneshti, care ne ajuta cu sarmale si mici sa gindim romaneshte.
Daca sunt subiecte ce pot fi sustinute de Diaspora ele trebuie sa fie despre interesele perene nationale, ca independenta, suveranitatea si integritatea teritoriala a tarii. Mai nou, ar trebui adaugata si conservarea si dezvoltarea identitatii nationala nealterate de imigratie in masa, din alte culturi. Deci, putina flexibilitate in formulari pentru modificari ulterioare..
Il chem si pe colegul Mircea Popescu si altii din grupul dansului si de la Fundatia Titulescu (daca exista disponibiliate si interes), dar mai intai, sa vedem daca cineva e interesat sa discute cu noi. Pe mine nu m-au mai invitat de 20 ani la Consulat pentru ca as fi fost „pro-Iliescu”, o eticheta idioata. „Idioata” pentru ca pe mine ma interesa o colaborare cu orice fel de putere aleasa democratic in Romania si recunoscuta international. Nu am fost „pro-Iliescu”. Am fost „pro-Romania”. Nu stiu daca paradigma s-a schimbat.
Diplomatii romani sunt nemultumiti. In ciuda aparentelor, la Externe se merge tot cu nepotismele si favorizarea unora veniti in Centrala din alte institutii. Iata ce spune Comunicatul Sindicalistilor:
„„În iulie 2025, şefi ai unor oficii consulare au fost desemnaţi din afara MAE, fără experienţă relevantă şi prin proceduri netransparente. Acestea sunt numiri strict politice, care ignoră principiile meritocratice. Mai mult, prin proiectul de OUG publicat de Ministerul Muncii pe 19 august 2025, se propune transferul definitiv în MAE al persoanelor detaşate – fără concurs, fără selecţie transparentă, doar prin ordin ministerial”, se precizează în comunicat.”
Mi-am gestionat asteptarile, si m-am setat pe modul meu preferat: „Sceptic”. Nu ma asteptam ca doamna Toiu sa arate ca e in stare de „progres” pentru a conduce diplomatia romana altfel decit predecesorii sai, ci doar de „progresism” USRist. Multe vorbe decupate a la „Arici Pogonici” din cuvintari ale altor lideri, si cum se confirma, putina principialitate (meritocratie, transparenta etc).
Nimic nou, sa spui ca simti, asa, un suflu al schimbarii in diplomatia noastra intepenita si adormita, vorbind in somn.
Ce tratate vrea doamna Toiu sa semneze cu alte state si cind? Ce negociaza? Ce acorduri vrea sa semneze cu SUA, pentru ca pregateste vizita Presedintelui, undeva in primavara 2026, conform preferintelor lui NIcushor Dan, desi, cred ca e mai mult despre preferintele lui Trump? Am inteles, Visa Waiver, chestie veche, dar sunt si alte acorduri care pot fi negociate cu SUA ca sa dai un impuls, un semnal lumii, ca Romania are o relatie normala cu SUA.
Ce are de gand doamna Toiu cu Diaspora, pentru ca Seful Suprem, Presedintele a spus ca e treaba MAE? Nu ne spune. Si Presedintele ce spune ca Ministrei MAE nu ii merge mintea la ce cere el? Numirea ei e responsabilitatea lui Bolojan, deci, prevad alte meciuri pentru ca nu avem oameni pregatiti la capacitatea necesara in posturi de raspundere. Macar sa comunice intre ei, daca cu noi nu vor sa vorbeasca. Ar fi un inceput bun.
https://www.mediafax.ro/politic/fnsa-acuze-pentru-oana-toiu-numiri-politice-si-recompense-discretionare-23601482