Se pare că a venit, in sfârsit, momentul să dărâmăm gardul Parlamentului. Sunt vreo 15 ani de când a început o discuție, nefinalizată, despre nevoia de a dărîma gardul de la Palatul Parlamentului, în semn de democrație. Unii nu știau, pe atunci, că, în interiorul clădirii, se află și sediul Curții Constituționale. Un motiv in plus. Acum, dacă gardul ar fi fost dărâmat, mulți s-ar fi bucurat să fie mai aproape de cei nouă judecători și să-și exprime, cu prietenie, sentimentele față de această instanță.
La un moment dat, în mod ironic, am depus, în 2010 cred, o inițiativă legislativă prin care se stabilea că se dărâmă toate gardurile din jurul instituțiilor publice – parlament, președinție și guvern. Mai mult, solicităm că această măsură să fie folosită ca „bună practică” europeană pentru a fi aplicată tuturor instituțiilor de același fel din statele membre ale UE. Proiectul de lege a fost aprobat tacit în Senat dar a fost ulterior blocat la Camera Deputaților. Ce păcat! Vă dați seama că am fi putut avea acum un spațiu amplu pentru protestele pașnice din Piața constituției, de la Cotroceni, și din Piața Victoriei.
Cand Elena Udrea a lansat ideea daramarii gardului de la Palatul Parlamentului, din grijă pentru cetatenii straini, turisti in frumoasa noastra capitală, prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost aceea de ce ministrul turismului nu a propus, mai intai, dărâmarea gardului de la Palatul Cotroceni? In felul acesta, Basescu ar fi putut face zilnic băi de multime, fară sa se mai deplaseze pe la tot felul de targuri si chermeze. Ar fi venit baia de mulțime la el. Oricum, dărâmarea gardului de acolo – aproape identic cu cel de la Parlament – ar fi costat mai putin pentru că perimetrul imprejmuit este de doua ori mai mic.
Roberta Anastase a aflat, probabil de la cei care – se spune – au inchis, la Ploiesti, gardul de la Uzina 1 Mai, la Revolutie, ca sa nu iasa muncitorii pe strada, ca eu as fi „construit” gardul de la Parlament. FALS. Gardul exista de dinainte de 1989. E adevarat, dupa Revolutie, unii voiau sa acopere constructia de la Casa Poporului – finalizata in proportie de 60% – cu pământ sau eventual sa construiasca acolo un cazinou sau un bordel pentru toata Europa.
In perioada cat am fost presedinte al Camerei Deputatilor, intre 1992-1996, desi lucrarile parlamentare se desfasurau in cladirea de la Patriarhie, impreuna cu alti colegi, am finalizat lucrarile de constructie, asfel incat, din sesiunea de toamna a anului 1996, Camera s-a putut muta in noul edificiu. A fost finalizat si Centrul de conferinte internationale, cel mai mare centru de acest gen din Europa. Atunci au fost plantati si miile de copaci din curte, s-au mutat acolo diverse institutii noi. Ulterior, in perioada in care am fost prim ministru, am continuat investitiile din cladire, fiind finalizate lucrarile pentru noul sediu al Senatului si spatiile pentru Muzeul national de arta contemporana.
Ideea dărâmârii gardului Parlamentului a fost preluată, „constructiv”, in aceleasi scopuri populiste-electorale, si de Valeriu Zgonea (presedintele CD), de Mircea Geoană (presedintele Senatului), de Ovidiu Rațchi (PNL) sau de Uniunea Salvați România, care a lansat, in 2017, proiectul „Parcul Uranus”, care prevedea si demolarea gardului Parlamentului. Rămâne antologică fotografia lui Valeriu Zgonea, alături de Roger Waters – de la Pink Floyd – care au lovit, intr-un gest simbolic, cu barosul, zidul care inconjoară clădirea Parlamentului!
Incă din 2010, făcusem unele precizări de luat in considerare:
Costurile totale pentru demolare (gardul are o lungime de 2860 m si o fundatie de beton de 80 de cm adancime), plus evacuarea molozului , plus distrugerea sistemului integrat de securitate perimetral, inclusiv valoarea constructiei in sine, insemna aproximativ 27.000.000 RON. Acum, e adevărat, probabil, costurile ar fi triple. Dar nu cred că ar conta. Democratia cere sacrificii, asa cum am văzut si in cazul Capitoliului…
PS Mă gândesc că, in perioada asta, s-ar putea organiza si Ziua porților deschise la Curtea constituțională iar ghid pentru vizitatori ar putea fi Livia Stanciu, proaspăt decorată de cel care a trimis-o la CCR să judece constitutionalitatea legilor.
Foarte bună ideia ca trb gardurile dârmate gardurile care au pus pe butuci
Țara noastră trb zgârmat la rădăcină ca
Dacă ramne rădăcini este tot posibilul
Să crească lăstari din nou
Așa ca trb Umblat la rădăcină
Doamne ajută
Din pacate, toate acele spatii imprejmuite s-ar umple de “rable” daca nu ar exista garduri! Bucurestiul a devenit un fel de Copsa Mica, un cimitir de masini iar aerul e o imensa bula de gaze de esapament!
Mai agravant pare a fi alt factor… cu sau fara gard, cladirea Parlamentului, CCR etc. produce – comparativ cu perioadele in care le.ai ofeit continut si eficienta, lipsa guvernarii de calitate, absenta ei IN FAPT.
Imi aduc aminte de aceasta fantasmagorie cu daramatul gardului din jurul Parlamentului. Sunt pe principiul ca ce este construit sa nu se darame, eventual sa se repare daca nu, sa se incerce prezervarea unei constructii. Ca bun cunoscator a industriei „fiarelor vechi” au fost daramate uzine/fabrici de-a valma unnele fiind utilate cu tehnologia de varf a acelor vremuri, cu atat mai mult cu cat multe dintre acestea erau licente si trebuiau eventual retehnologizate. Numai o minte bolnava putea sa vina cu ideea demolarii a 2860 m de gard si cu o fundatie de beton in adancime de 80 de cm.
Palatul ăsta a fost conceput de tov. secretar general ca să fie al Lui, nu al poporului. De aceea e atât de supradimensionat și de falnic, gândit ca să domine Bucureștiul și România la fel cum domina un mare castel medieval satele prăpădiților din jur.
Ideea de a-l “coborî“ la nivelul celor pe care ar trebui să-i reprezinte, nu să-i călărească, nu e chiar așa de rea. În felul ăsta ocupanții săi s-ar simți poate un pic mai mici și mai normali decât se simt de 30 de ani încoace.
Acolo sus e foarte ușor să-ți iei nasul la purtare și să uiți că ești de fapt slugă, nu stăpân…
A cu Capitoliu e…priceless!
Cred cä parlamentul, reprezentand la modul ideal proportional diversitatea ideilor politice ale poporul votand, nu ar trebui sä fie inconjurat de un zid-gard. DAR ACEST LUCRU AR TREBUI DECIS TOT DE POPORUL VOTAND PRINTR-UN REFERENDUM VOIT DELIBERATIV . MAI ALES CÄ IN SEPTEMBRIE 1991 MINERII AU PUTUT PÄTRUNDE CU FORTA SI, VAI, DESTUL DE NESTINGHERITI in cladirea parlamentului de atunci aflat in Dealul Mitropoliei. Si incä un referendum tot deliberativ ar trebui tinut in Romania neapärat in aceste vremuri extrem de fluide politic – noul Presedinte ar putea sä-l convoace conf. art. 90 din Constitutie: mai vrea poporul roman in majoritate – avand in vedere sintagma folositä de Cälin Georgescu de „popor moldovean” pentru basarabeni – mai doreste poporul roman sä se uneascä statal CAT MAI REPEDE cu romanii din Basarabia recte cu romanii din Republica Moldova CARE TARÄ AR INTRA ASTFEL DIRECT IN UNIUNEA EUROPEANÄ CEEA CE DORESTE CU ARDOARE ATAT GUVERNUL CAT SI PRESEDINTA ACTUALÄ REALEASÄ, DOAMNA MAIA SANDU ? Multumesc pentru atentie Elisabeta Bucur
Barierele si zidurile cel mai greu de darimat sunt in mintile noastre. Sa ne ocupam de ele mai intai.
Observ că de azi puterea ar vrea să demoleze totul.
Îl dărâmăm și „după”.
Au fost și niște proiecte artistice nemaipomenite care să utilizeze una dintre pantele colinei.
Acum se lucrează la cel menit să-l depărteze de poporul român. Se sparg altfel de pietre. Pe rând.
Domnulle Nastase, nu credeti ca mai mult daramam decat construim?Ma uit uimit,cat de importanta este actiunea de daramare in raport cu actiunea de constructie (protejare,ameliorare, refacere,etc.). Nu gasesc un raspuns care sa ma multumeasca. Din 1990 si pana astazi cel mai respectat(a) cuvant(actiune) este daramarea. Oare, peste tot in lume, este la fel? Ce se intampla cu omenirea de astazi? Pe deoparte, era consumismului (productia) functioneaza inca, dar in ,,nocturna” se darama de zor. Oare ce s-a construit anterior, nu mai poate fi reutilizat?Pun in antiteza Cetatile construite in epocile din urma( care intre timp au beneficiat de acelasi proces de daramare) si valoarea pe care le-o oferim astazi . Un caz mai pe domeniul meu este incarcarea fierului vechi din intreprinderile construite inainte de 1989, in mijloacele de transport si trimiterea lui inafara granitelor romane. Pentru necunoscatori este un lucru minor(neimportant) VAI! ,ce avere( a facut cineva un inventar cate milioane de tone de fier vechi am trimis peste granita?) gratuita dam la altii. Mai tarziu cand ne vom trezi , o sa rasara o sumedenie de patrioti. Bun, nu mai continuu. Multumesc pentru rabdare.