A murit o mare personalitate a scolii juridice din Romania – profesorul Corneliu Birsan. Era asistentul profesorului Statescu la Facultatea de drept din Bucuresti in perioada in care eram student. L-am admirat de atunci pentru echilibrul sau si pentru puterea cu care a trecut de unele drame din viata. Un profesionist exceptional, autor de manuale remarcabile in materia dreptului civil.
M-am bucurat cand a ajuns judecator, din partea Romaniei, la CEDO. Era insa o perioada neagra. Cea in care, in tara, se modificaseră procedurile, codul penal și cel de procedură penală, avusese loc „mica reformă în justiție”, fusese numită, de către Traian Băsescu, noua sefă a Curții. Totul era pregătit pentru condamnări. Trebuiau însă „neutralizați” unii judecători incomozi de la ICCJ (o voce puternică o reprezenta Gabriela Bîrsan, sotia profesorului Birsan)) și trebuia schimbat judecătorul român de la CEDO, unde, inevitabil, plângerile în legătură cu abuzurile judiciare urmau să ajungă. Acestea au fost rațiunile din care a pornit, la București, acțiunea penală împotriva Doamnei Bîrsan (percheziții, interceptări, etc.), la 6 octombrie 2011, urmată, la 17 noiembrie, de cererea de ridicare a imunității judecătorului Bîrsan, formulată de DNA, la Strasbourg. Era perioada în care Livia Stanciu „judeca” recursul în dosarul meu. În 2012, în vară, s-a dat verdictul. După câteva luni, am făcut plângere la CEDO. În octombrie 2013, a fost desemnat un nou judecător român la CEDO – Iulia Motoc (în cadrul acordului de coabitare Băsescu-Ponta) iar în noiembrie 2014 s-a dat decizia de inadmisibilitate la plângerea formulată de mine, schimbandu-si chiar jurisprudenta anterioara a Curtii! „Culoarul negru” al justitiei din Romania avea o prelungire si la Strasbourg!
L-am revazut pe profesorul Birsan, in ultimii ani, afectat de umilintele prin care a trecut dar si de tradarile unor fosti studenti.
Condoleante familiei! Dumnezeu sa-l odihneasca!
O mare personalitate a dreptului romanesc. Cu certitudine viata agitata, umilintele ultimilor ani si-au pus amprenta pe sanatatea ilustrului profesor. Condpleante familiei, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.
Dumnezeu să-l așeze de-a dreapta Să, în împărăția cerească. Ușor, ușor, pierdem oameni minunați, creatori de școală. Păcat că politica împroașcă cu noroi pe toți cei care nu se aliniază!
Veșnică să-i fie pomenirea!
Domnule Năstase , studenții dumneavoastră au fost mai corecți cu dumneavoastră?Eu cred ca nu , dar eu vreau să știu ce credeți despre asta.
De cate ori vad o lumina, ma refer la intelect si la o viata aparte regret injustitia divina Pleaca cei buni ,raman …ceilalti.
Corneliu Barsan era cu o luna mai tanar decat mine.L am cunoscut, l am avut candva ca invitat la mine la Predeal, ne am revazut si la Strasbourg si dupa.
In urma lui raman si baiatul sau si Gabriela, sotia sa.
Un om bun a parasit aceasta vale de lacrimi si …a urcat o treapta spre altceva.
Il regret! Sa i fie tarana usoara. Condoleante sincere familiei.
Lucian Cornescu-Ring
Dumnezeu să-l odihnească în pace ! A mai dispărut o mare personalitate, încet,încet dacă nu ne vom trezi ne vor conduce *analfabeții funcționali*. Condoleanțe familiei !
Am avut privilegiul de a îl cunoaşte pe (regretatul, acum) profesor Bârsan la începutul anilor ’90, într-un context lipsit de formalitate. Era un tată obişnuit, preocupat de educația şi sănătatea copilului său. Un om cald, care nu dorea să iasă în evidență în niciun fel, angajat în dialoguri normale cu alți părinţi, asemenea Domniei sale.
Sper că va avea parte de odihna veşnică a unui bun creştin, ca şi respectul, dincolo de moarte, a celor cărora le-a făcut bine.
Dumnezeu să-l ierte şi condoleanțe sincere familiei..
P.S. – I-am învățat copilul să înoate..
Condoleante. Prea multa suferinta…ce sens are aceasta permanenta zbatere intre nastere si moarte greu de inteles.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Mi-a fost şi mie profesor, la „dreptul comerţului internaţional”. O să ţin minte sesiunea din vara anului 1992, când examenul la această materie s-a ţinut în biroul său de decan al facultăţii de drept şi când i-a reproşat lui M Geoană că nu s-a prezentat la niciunul din examenele sesiunii de iarnă; iar împricinatul i-a răspuns că nu a putut fiindcă a fost plecat la Bruxelles. Iar apoi, surpriză: au constatat că au acolo cunoştinţe comune, iar dialogul a continuat un timp pe acest subiect!