Bucureștiul ca platformă regională: cine își asumă costurile unui mega-eveniment construit pentru export?
Pe 23 mai, Arena Națională găzduiește concertul lui Max Korzh, unul dintre cei mai populari artiști din spațiul ex-sovietic. Dincolo de muzică și de dimensiunea spectaculoasă a evenimentului, cazul ridică o întrebare mai largă: ce se întâmplă atunci când un eveniment organizat în România este construit aproape integral pentru un public din afara României?
Întrebarea nu este dacă artistul are dreptul să cânte. Nu este nici despre gusturi muzicale. Întrebarea este mai simplă: când un organizator transformă România într-un punct de întâlnire pentru zeci de mii de participanți veniți din alte țări, cine gestionează consecințele — logistice, sociale și de securitate — ale acestei decizii?
Organizatorul concertului este Emagic, companie care între timp operează în parteneriat cu Live Nation, unul dintre cei mai mari jucători globali din industria entertainmentului live și care, ințeleg, a devenit acționar majoritar. Pe pagina oficială a evenimentului, chiar organizatorii descriu concertul ca pe un punct de întâlnire continental: „fanii lui Max Korzh din toată Europa se vor aduna la București”.
Această formulare nu pare întâmplătoare.
Mai degrabă decât un concert românesc cu public internațional, evenimentul pare construit invers: un eveniment regional care folosește Bucureștiul drept gazdă.
Un concert din România sau un hub regional?
Datele disponibile public sugerează dimensiunea neobișnuită a fenomenului.
Jandarmeria estimează participarea a peste 42.000 de persoane provenind din aproximativ 50 de țări, din care doar vreo 3000 din România.
În același timp, promovarea oficială nu se adresează, aproape exclusiv, publicului românesc. Site-ul dedicat evenimentului funcționează în mai multe limbi, iar vânzarea biletelor este făcută printr-o infrastructură orientată spre public internațional.
Dacă majoritatea participanților nu sunt români, apare o întrebare legitimă:
România găzduiește un concert sau furnizează infrastructura pentru un eveniment construit pentru o piață externă? Diferența nu este semantică. Pentru că beneficiile și costurile nu se distribuie automat în mod egal.
Cine câștigă și cine suportă costurile?
Avantajele sunt evidente.
Hoteluri ocupate, restaurante mai pline, transport, servicii și venituri suplimentare pentru oraș. Acesta este argumentul clasic folosit în favoarea marilor evenimente.
Dar există și cealaltă parte a ecuației. Pentru concert au fost anunțate măsuri extinse de ordine publică și restricții de trafic în jurul Arenei Naționale. Jandarmeria și autoritățile locale au mobilizat un dispozitiv important de securitate.
Nu există nimic neobișnuit aici: la evenimente de asemenea dimensiuni astfel de măsuri sunt standard. Întrebarea este însă cine le contabilizează. Pentru un concert organizatorul încasează venituri directe din bilete și sponsorizări.
Pentru oraș, costurile sunt mai greu de măsurat:
- mobilizare de personal;
- trafic și restricții;
- infrastructură;
- presiune asupra serviciilor publice;
- gestionarea riscurilor.
În general, aceste costuri rămân dispersate și aproape invizibile.
De ce București?
Poate cea mai interesantă întrebare nu este despre artist, ci despre alegerea locului.
De ce București? De ce nu Varșovia, Berlin, Vilnius sau Praga? Răspunsul poate fi pur economic: costuri operaționale, disponibilitatea stadionului, poziție geografică sau accesibilitate regională.
Dar tocmai de aceea întrebarea merită pusă.
În economia globală a concertelor, orașele încep să concureze nu doar pentru turiști, ci și pentru evenimente care se mută acolo unde costurile și condițiile sunt cele mai favorabile.
Iar atunci apare o schimbare de perspectivă:
Bucureștiul nu mai este doar locul unde se ține un concert. Devine o platformă.
Întrebările la care organizatorii ar putea răspunde
Nu acuzațiile sunt importante aici, ci răspunsurile.
Ar fi util ca Emagic sau Live Nation să clarifice:
- Ce procent din bilete a fost vândut în România și ce procent în afara țării?
- În ce state a fost făcută promovarea plătită?
- Au existat evaluări speciale de risc?
- Există estimări privind impactul economic pentru București?
- Au existat discuții suplimentare cu autoritățile locale?
Pentru că întrebarea de fond nu este despre Max Korzh. Și nici despre un singur concert.
Întrebarea este dacă România începe să devină un spațiu unde marile rețele globale de entertainment mută evenimente regionale de mare amploare și, dacă da, unde se trasează linia dintre beneficiul economic și responsabilitatea publică.
Un concert durează câteva ore. Modelul care îl aduce poate rămâne mult mai mult.
Am aflat din presa de „momentul cultural” (extrem) gazduit de Bucuresti, capitala tarii esti. De la tv am aflat ca-n „preambulul” marelui concert, in centrul vechi al Bucurestiului s-au impartit deja pumni si picioare. Sa speram ca Bucurestiul va scapa basma curata dupa acest eveniment cultural. Cred ca multi n-au auzit ca astazi este „noaptea muzeelor”, alt moment cultural si poate o vizita la muzeu ar fi fost benefica in detrimentul „marelui concert”. Un alt amanunt, n-am auzit de acest interpret planetar Max Korzh pana in zilele astea.
Maskirovka. GRU. SVR. Vor mai exista maine dimineața instituțiile statului român, așa cum le știam?
Maskirovka: „Russian military deception, sometimes known as maskirovka (Russian: маскировка, lit. ’masking, disguise'[1]), is a military doctrine developed from the start of the 20th century. The doctrine covers a broad range of measures for military deception, from camouflage to denial and deception.
Deceptive measures include concealment, imitation with decoys and dummies (Max Korzh? n.n.), manoeuvres intended to deceive, denial, and disinformation. ”
Si inca:
„Maskirovka is exercised simultaneously at all levels (Smith, 1966), from strategic to tactical or operational, and by all actors involved in the Russian state organization. Thus, it permeates all organs of the nation and has been applied in Soviet – now Russian – civil society. It is no longer just a military phenomenon, but also covers the fields of civil defence, internal security, and certain branches of industry, trade, agriculture or even artistic, cultural and digital production. …”
Cine sa faca evaluarile de risc pentru astfel de ‘evenimente muzicale’? Trepanatii, retardatii, tradatorii?
Amintiti-va de turistii ‘occidentali’ care au venit din Vest cu avioane de linie occidentale in 21 August 68 si au occupat aeroportul din Praga.
Sau de : „Operation Storm-333 (Russian: Шторм-333, Shtorm-333) was a military raid executed by the Soviet Union in Afghanistan on 27 December 1979. Special forces and airborne troops stormed the heavily fortified Tajbeg Palace in Kabul and assassinated Afghan leader Hafizullah Amin, a Khalqist of the People’s Democratic Party of Afghanistan (PDPA)”.
Sau de Operation Entebbe executata de ‘turisti’ israelieni.
Totusi sa nu exageram insa, este o buna incercare pentru serviciile romanesti.
Cei sositi la Bucuresti erau spectatori in majoritate tineri si foarte tineri, poate „profesorii” care i-au insotit, sa fi fost membri cu drepturi depline ale serviciilor tarilor respective. Ma gandeam sa-l intrebe cineva pe dl. Bologan care este beneficiul pentru Romania, cat a fost castigul pentru tara. Cine sunt de fapt Emagic si Live Nation ?
In acest caz ar trebui sa ne intrebam daca mai sunt institutii care in functioneaza in Romania sau doar propaganda de partid. Avand in vedere riscurile generate de o asemenea manifestare pe teritoriul Romaniei, bazate si pe cele intamplate la concertul similar din Polonia, poate ar fi trebuit sa avem o reactie mai ferma, preventiva, din partea acestor institutii. Sa mobilizezi peste 10.000 de forte de ordine (asimilat de presa cu masurile de securitate la Summitul NATO din 2008, cand era vorba de zeci de sefi de stat si de guvern), la niste costuri enorme probabil, pe baza unor presupuse provocari a unor elemente pro-ruse infiltrate, fara sa intri in profunzimea organizării evenimentului este aberant. Pai au fost anulate alegeri pentru imixtiuni rusești si nu a putut fi anulat acest concert?!
Fara a fi paranoici putem spune „Romani, vi se pregateste ceva!”?
Foarte putin probabil ca Ciprian Ciucu sau, de ce nu, Ilie Bolojan sau chiar Presedintele Nicusor Daniel Dan sä vä räspundä pecuniar lämuritor. Dar apropos de gäzduirea la Bucuresti a unor evenimente cu iz politic: de ce sä nu fie organizatä pe cheltuiala bugetului national – fiindcä ar fi in interes national romanesc, cred, in marele si atotincäpätorului Palat al Parlamentului de la Bucuresti mäcar 1. o sesiune parlamentarä a sedintelor plenare ale Parlamentului Uniunii Europene (in loc de Strasbourg sau Bruxelles numai in vestul Europei cum este „obiceiul” ritualic inrädäcinat de panä acum ? Ar fi un gest de apreciere REALÄ a Romaniei vizavi de UE. Putem spera la asa ceva distinse dle. Prof. Univ. Dr. Adrian Nastase, vä rog ? Cu stimä perenä Elisabeta Bucur
Buna ziua. Excelent comentariu si la obiect. Noi bucurestenii n-am fost informati decat cu o zi-doua inainte. Poate ca unii care au unde sa se refugieze, ar fi plecat in lumea larga. Intamplator as fi avut ceva de rezolvat azi, dar ma tem si pentru maine. Pentru ca am nevoie de taxi sa ma care cu bagaj intre doua locatii in Bucuresti si ma tem ca nici maine nu vor avea curaj sa iasa pe traseu. De dimineata a inceput harmalaia cu un elicopter care se rotea pe stradutele laterale Ajunsa la mica alimentara de pe Mihai Bravu am constatat ca statia de taxiuri se transformase in statie cu masini de Politie. Circulatie infernala, masini de Jandarmerie si langa traversarea de pe Mihao Bravu. o multime comasata care, pesemne ca sa nu se plictiseasca, din cand in cand urla ceva. Desi cunosc si limba rusa, nu am inteles nimic. Sincer, nu inteleg ce cauta multimea asta in Bucurestiul meu. As putea spune doar atat: AU VENIT RUSII ….
Altceva? Aaaaaaaaa iar a explodat un transformator. Vreo legatura, ceva? Nu, cum sa fie. Spectatorii abia s-au trezit din mahmureala….
Nu e cazul ca Emagic sau Live Nation sa clarifice cele cinci puncte esentiale (estimari pentru impactul economic in Bucuresti, destinatia promovarii platite, existenta evaluarii speciale de risc, vinzarile de bilete in exteriorul Romaniei) mentionate de dumneavoastra in concluzia analizei. Acestea sunt in dreptul statului roman. Nu de alta, dar poate aparea o propunere ca cele doua firme din industria entertainmentului live sa capete statut de utilitate publica.
Corect. Aveți dreptate.
Excelentă analiză.
Problema este, cine plătește….???
O analiză politică de profesionist! Tot ce pot să spun este că de la turiştii sovietici din decembrie 1989 nu a mai văzut Bucureştiul atâta populaţie ex-sovietică, ca acum! Atunci au plecat, cum au venit cu maşini lada dar prin ianuarie 1990, acum să vedem dacă mai şi pleacă şi când?
România este demult un centru muzical/cultural si gazda unor festivaluri internaționale. Festivalurile de la Brezoi sunt excepționale.
Festivalul Enescu, Untold, Electric Castle, Neversea si multe altele …. De ce vă ingrijorează abia acum această reputație in formare, care nu poate fi decat de invidiat?
In general, concertele unor performeri celebri in 2-3 orașe europene atrag fani din toate țările…. De ce e o problemă venirea acestor fani ca turiști in România și nu in Ungaria, Germania sau Spania?
Este o acțiune în cadrul războiului subteran în curs.