Transmiteți:
- Partajează prin WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă) WhatsApp
- Partajează pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
- Partajează pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X
- Partajează pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă) Reddit
- Trimite unui prieten un email cu o legătură(Se deschide într-o fereastră nouă) Email
- Imprimare(Se deschide într-o fereastră nouă) Imprimare
România – subiect şi/sau obiect al politicii internaţionale ?
Dezbaterea pe tema « România în Consiliul de Securitate ONU », susţinută pe 9 aprilie la Fundaţia Europeană Titulescu, a evidenţiat eforturile depuse de generaţii succesive de diplomaţi români în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite în vederea afirmării României pe scena mondială.
Desigur, în ultima vreme se ridică din ce în ce mai multe întrebări referitoare la capacitatea ONU de a influenţa politica internaţională : Organizaţia Naţiunilor Unite fiind dominată de puterile învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial plus China, care prin dreptul de veto paralizează practic orice decizie contrară intereselor lor geo-politice, menţinând în felul acesta un fel de status quo teoretic la nivel mondial. În acelaşi timp, multe dintre instituţiile aflate în subordinea ONU sunt controlate – cel puţin parţial – de puterile vestice. Ori România face parte din două macro-alianţe vestice, Uniunea Europeană şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Pe de altă parte, în urma războiului din Ucraina, un număr din ce în ce mai mare de ţări ies din sfera de acţiune a Occidentului Colectiv care nu răspunde speranţelor lor. În aceste condiţii, mai poate asigura ONU României un echilibru de forţe care să-i permită extinderea relaţiilor cu acele state cu care împărtăşeşte interese comune ?
Apartenenţa la UE şi NATO înscriu România într-un sistem de colaborare ce ne asigură atât avantaje economice şi conectarea la partea cea mai avansată a economiei mondiale, cât şi o umbrelă de securitate politico-militară. Numai că în cadrul marilor blocuri nu este prioritară promovarea intereselor micilor parteneri, ci o viziune politică mondială care favorizează în special interesele polilor de conducere.
Interesele particulare ale României nu sunt opuse intereselor generale ale UE şi NATO, dar există şi interese specifice numai pentru noi. Astfel încât, pentru a-şi putea promova propriile interese, România ar trebui să-şi amplifice tentativele de a duce o politică externă mai largă şi mai independentă decât simpla apartenenţă obedientă la cele două blocuri occidentale. O cale rămâne utilizarea factorilor politici tradiţionali precum ONU şi instituţiile internaţionale ; cealaltă ar fi deschiderea spre toate zonele globului, spre ţări cu care avem interese concorcordante, economice şi geo-politice. Şi pe acest palier, se impune ideea apropierii de ţările balcanice şi ortodoxe cu care împărtăşim contiguitate geografică dar şi spirituală.
Asumarea identităţii noastre se poate face numai pe plan regional. Iar cei care nu au curajul să-şi asume identitatea riscă să fie consideraţi renegaţi şi trataţi ca atare.
Despre conflictul din Ucraina
Situaţia actuală ar putea fi sintetizată astfel : elitele politice ale Occidentului Colectiv – controlate de SUA – au favorizat şi alimentează în continuare un război fratricid între cele două succesoare ale fostei URSS, Federaţia Rusă şi Ucraina. Conflictul nu aduce beneficii nici Federaţiei Ruse, nici Ucrainei şi nici cetăţenilor europeni, dar a distrus mult trâmbiţata mondializare şi subliniază ruptura care s-a produs între marea masă a populaţiei şi cei care o conduc.
Cât despre interesele naţionale ale României, cine se mai sinchiseşte de ele dacă nici măcar clasa politică din România nu le promovează ?
Canada devine o tara a absurdului, asa cum a fost si Romania sub Ceausescu.
Trudeau vrea sa introduca „Halal mortgages” („imprumuturi halal”) pentru islamici, a caror religie ar interzice profitul. Eu, ca si Crestin, de ce nu imi da Trudeau un „imprumut Crestinesc”, adica sa imi dea bani si fara profit, si fara sa mi-i ceara inapoi, asa crestineste, ca am nevoie?
Ati mai auzit de vre-o nebunie mai mare intr-o tara G7, presupus capitalista? Nici macar socialism nu este. E discriminare pe fata a propriilor cetateni „nehalal”.
Regimul si-a pierdut mintile. Am spus „regim” pentru ca asta nu mai e guvern, e o trupa de drogati.
https://nationalpost.com/news/canada/trudeau-halal-mortgages
US Sec Stat Blinken azi: „”If (Russian President Vladimir) Putin is allowed to proceed with impunity, we know he won’t stop at Ukraine,” Blinken said. ”
E clar ca SUA nu vor un razboi cu Rusia. Apropierea Rusiei de teritoriul estic al NATO inseamna un risc crescut pentru SUA de a intra intr-un razboi pe care nu si-l doresc. Nu il vor nici democratii, nici republicanii. Ori aceasta teama de razboi a SUA si Occidentului a fost, este si va fi exploatata de Rusia si de China si de Iran. Occidentul este practic in defensiva, nu doar prin definitia NATO, ca organizatie defensiva, dar si politic, la nivel statal. Mentalul occidental nu e pregatit de razboi, pe cind rusii sunt de ani de zile. Asta fac: votca si bombe. E in fibra lor nationala, sa cotropeasca, sa omoare si sa domine prin forta militara bruta. Un Imperiu al Minciunii, cu fine print ca nu sunt sunt unici. Toata lumea…distorsioneaza, ca sa folosesc un cuvint diplomatic. Hilar cind se pling pe la ONU de incalcarea dreptului ingternational.
Dar rusii nu mai sunt lupi singuratici. Au in spate alti lupi pozitionati strategic pe care Occidentul i-a hranit, i-a facut mari si mushchiulosi. Lupii astia se imperecheaza si maresc haita pe glob. Africa e noul inamic al Vestului. Iranul e „opera” occidentului si a Israelului, pentru ca nu i-au oprit la timp. Coreea de Nord, are arma nucleara! Nu i-au oprit nimeni. Organizatiile internationale au devenit un fel de teren de testare, dar perfect ineficiente si inutile in crize. COnsiliul de Securitate al ONU e acolo sa opreasca razboaiele, doar ca membru fondatori, ca Rusia si China ii saboteaza misiunea. China considera razboiul din Ucraina o „criza”. Ei nu vorbesc de razoi, pe model rusesc al unei pretinse „operatiuni speciale”.
Eu totusi ma fac ca nu inteleg: Israelul a atacat o reprezentata diplomatica a Iranului, care este teritoriu iranian. Au ales aceasta tinta stiind perfect ce statut are acel consulat. Banui ca si-au dorit reactia Iranului, care a venit disproportionat mai mare. Care e scopul final dorit de Israel si SUA intr-o eventuala contra-reactie? Orice escaladare va intari regimul iranian.
https://www.dw.com/en/g7-foreign-ministers-meet-on-capri-amid-israel-iran-tensions/live-68854408
NATO….defensiv? În ce secol!
Dinamici geopolitice: „Vest” este de fapt Vest&Est
Orice eveniment care debuteaza cu un numar mic de participanti poate evolua spre dimensiuni cu un numar mai mare de contributori, care ii poate schimba identitatea originara. Poate ca a venit timpul sa ne intrebam cat de „occidentale” mai sunt NATO si UE. La cei 12 membri fondatori ai NATO (1949), s-au adaugat ulterior alti 20 de membri, din Europa Centrala, de Est si de Nord. In 2024, NATO are 32 de membri, majoritatea din spatiul central si est-european, cu rol decisiv in adoptarea deciziilor. Mai este NATO o organizatie exclusiv „vestica”? Similar stau lucrurile si in EU. La cele 6 state vest-europene fondatoare (Tratatul de la Roma, 1957), aderarile ulterioare au marit numarul de membri ai UE la 27, in 2024, aducand o prezenta est-europeana semnificativa. Mai este Uniunea Europeana exclusiv „vest-europeana”? In cel mai real caz se poate spune ca este europeana, implicand deopotriva estul si vestul european, adica Europa continentala. Nimic nu este incremenit, totul curge, „panta rei” (gr. v. – Heraclit).
Insolente si interferente
Declaratiile arogante la adresa europenilor, facute de unii politicieni americani, in Statele Unite sau in Europa, le apasa europenilor pe sensibilitati istorice foarte dureroase. Una din aceste traume de nesters din mentalul continental european este legata de masacrarea populatiei europene si devastarea Europei in cel de-al doilea razboi mondial. Pe cale de consecinta, angajamentul imprescriptibil al europenilor este ca Europa sa nu mai fie niciodata teatrul unui razboi mondial, dus de trupe straine pe teritoriul sau. In acest context, a fost cel putin deplasata declaratia cu fragmentatie de joi facuta la Bruxelles de fostul vicepresedinte american Mike Pence, privind posibilitatea ca SUA sa porneasca din Europa un razboi impotriva Rusiei, care inevitabil va fi mondial. Este una din acele declaratii americane lipsite de curtoazie, prin care isi indeparteaza partenerii, in loc sa si-i apropie. Intr-un apel catre Congresul SUA sa aprobe fonduri suplimentare pentru ajutorul militar acordat Ucrainei, care a fost amânat de luni de zile, Mike Pence a afirmat ca trupele americane nu vor avea de ales decât să lupte împotriva „invadatorilor” ruși în Europa dacă Vladimir Putin va învinge Ucraina. O, nu, Pence, niciodata Europa nu va mai accepta sa fie pentru altii un loc de joaca de-a razboiul mondial!