29 de gânduri despre “Craciun fericit si un An Nou plin de bucurii!

  1. Sarbatoarea sfanta si totodata tainica a Nasterii Domnului Iisus Hristos sa va aduca iubire, pace, belsug, liniste si armonie !
    Anul Nou cu sanatate, bucurii, speranta si incredere,
    Sarbatori fericite ! 
    si
    La Multi Ani !

  2. Stimate Domnule Prim-Ministru,

    Sincere felicitări  pentru recentele intervenții la televiziune.Ați demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, un profesionalism de neegalat. Vă mulțumesc, de asemenea, pentru sprijinul constant acordat activității Centrului de Studii Ruse și Sovietice ,, Fșorin Constantiniu”

    Vă doresc Dumneavoastră și familiei Dumneavoastră Crăciun fericit și un An Nou cu sănătate și plin de succese.

    La mulți ani!

    V.Buga 

    Sent: Saturday, December 24, 2022 at 10:41 AM

  3. Vă mulțumesc ! Vă doresc sănătate, fericire și un Crăciun frumos în familie !
    Sărbători fericite !
    Cu respect.
    Adrian STĂLINESCU

  4. Mulțumesc. Sfintele sărbători, de Crăciun ,Anul Nou și Sf. Vasile să fie cu sănătate, belșug, liniște și pace. LA MULȚI ANI!

  5. Craciun fericit si multumim pentru postari. Aveti o familie frumoasa si va puteti mandri de tot ce ati realizat in viata. Felicitari!

  6. Distinse Domnule Prim-ministru,iubite profesor,mult pretuit roman,îmi sunteti de multi ani un bun sfatuitor,dar și un sever critic al neputinței de a face mai mult.De Sarbatori,Va urez indelungare de ani cu indestulare de zile frumoase și rodnice,în sanatate si iubire din partea tuturor acelora care va merita,la rândul lor,iubirea.La multi ani!Valeriu Ioan-Franc,membru al Academiei Romane

  7. De Crăciun si Anul Nou sunt cu gândul alături de Dumneavoastră si vă urez liniste, pace bucurii, prosperitate, calea deschisă către Presedintia României !
    La multi ani !

  8. Returnăm cu drag urările dvs. Cu scuzele de rigoare, cât privește sperața, Dostoievski, parcă, zicea ceva de genul: speranța nu e constructivă, ea descurajează căutarea adevărului. Va trimit traducerea din germană a unui articol de sezon, dar de fapt, for all seasons, cu o casetă introductivă a subsemnatului.

    Mânia lui Dumnezeu
    Iisus Hristos nu a fost numai un copil drăgălaş născut în iesle ci şi un bărbat înfuriat în Templu: ce au în comun managerii de astăzi cu marii preoţi ai Templului de atunci.
    De Heribert Prantl, apărut în Süddeutsche Zeitung, 25,12.2008.

    Casetă introductivă :
    Este bine că un mirean pune punctul pe i, restabilind de fapt imaginea adevăratului Iisus. Sensul originar al sacrificiului său constă în salvarea demnităţii umane, în restabilirea a ceea ce constituie natura hominis ameninţate de puterea nelimitată şi discreţionară a celor care prin banul nemuncit îşi adună, protejaţi fiind la noi de potentaţi criminali, bogăţie de mitocani pe pământ, în paguba naţiunii, adică a celor foarte mulţi,. În timp ce, cu moartea pe moarte câlcând, Iisus vrea să salveze, slujitorii capitalului calcă la propriu cu moarte pe semenii lor, făcându-şi, în acelaşi timp, cruci până la pământ. Când s-a ajuns până acolo că mor oameni de sărăcie, şi nu puţini, a te îmbuiba de sărbători, cum înţeleg unii şi de la noi, este, cel puţin, indecent. „Cea mai cruntă formă a violenţei este sărăcia“ zicea marele Gandhi. Sistemul care facilitează zdrobirea la mantinelă şi chiar aneantizarea omului şi a condiţiei sale poartă un nume: capitalism asasin. Chiar de ar fi vorba doar de un singur om. Aici toleranţa trebuie să fie zero! Soluţia nu este nici întoarcerea la cea fost, ci un proiect nou, de sinteză, centrat pe OM (omul viu, adevărat, în determinarea lui națională) – şi nu pe profit! Am putea eventual învăţa ceva de la scandinavi, de la Norvegia, de pildă.
    Lipsa de patriotism a unei mari părţi a aşa-zisei elite româneşti, orgiile consumiste de Crăciun, de Paşte, dar şi cu prilejul altor sărbători religioase, nepăsarea clerului de la cel mai înalt nivel al său faţă de durerile plânse şi lacrimile neputinţei ale majorităţii românilor nu pot înăbuşi mesajul sfintei mânii a lui Iisus, care iarăşi va să vie să cureţe fără milă şi să purifice cu foc falsele temple ale „viţelului de aur“, în jurul cărora dansează boii (de fapt șacalii și hienele) de ocazie!
    Fraţi creştini practicanţi sau nu sau chiar liberi cugetători, cu crucea-simbol al dreptăţii şi cu sfânta mânie a lui Iisus în suflet, la treabă, să-I dăm o mână de ajutor, nu să aşteptăm „sfârşitul istoriei“! Haideţi „să luăm lumină“şi mai ales să-i urmăm îndemnul „Nu vă fie teamă“! A accepta acest capitalism barbar impus din afară şi stilizat drept „ideal al omenirii“, printr-o propagandă năucitoare, fascistoidă, drapată cu neruşinare cu sloganuri aşa-zis umaniste, e ca şi cum am merge înapoi pe o stradă cu sens unic.Poate că chiar aşa se întâmplă, căci ce avem? Criză financiară, criză economică, criză alimentară, criză umanitară…crize, crize, crize; toate exprimă, de fapt, criza existenţială de sens în care înfundă lumea de când „dracul de capitalism“, de când a devenit (aproape) singurul stăpân al lumii. De fapt, este vorba de criza lui ca sistem! El face ce ştie mai bine: haos „as usual“! Să zicem deci cu Cato cel Bătrân, uşor modificat: „Ceterum censeo capitalismul (în loc de Carthaginem) esse delendam!“ Şi să nu uităm nici ce spunea tot el, Gandhi, cunoscut campion al nonviolenţei: „Intre laşitate şi violenţă, aleg violenţa“. Poate cunoştea şi el isprăvile lui Iisus la intrarea în Templu!
    Comentariul de mai jos, prea blând, de altfel, va fi mereu actual atâta vreme cât va exista capitalism ca simbol al Satanei. Sfârșitul casetei introductive.

    Textul Heribert Prantl:
    După dezastruosul an 2008, în care a explodat lăcomia globală, ar trebui să reconstituim altfel ieslea în care s-a născut Iisus: nu cu oiţe, ciobănaşi şi pruncul Iisus, cum este prezentat în scenele tradiţionale.
    Există însă şi un alt Iisus: unul cuprins de o sfântă mânie în Templu, cu un bici în mână, răsturnând mesele şi alungând pe negustori şi cămătari afară din Templu, care făcuseră din „Casa Tatălui“ o grotă de tâlhari. El Greco a pictat de mai multe ori şi cu mai mult drag această scenă din Templu decât naşterea din iesle.
    Pe semne că această scenă a fost şi pentru evanghelişti mai importantă. În orice caz, despre curăţirea Templului au scris toţi cei patru evenghelişti: Matei, Luca, Marcu şi Ioan. Dimpotrivă, scena naşterii există numai la Luca şi Matei. Iisus cel născut în iesle este un copil grăgălaş; Iisus cel din Templu este un bărbat periculos. De acum înainte preoţii Templului au căutat să găsească prilejul de a-L omorî. Scena cu ieslea nu ne spune nimic din toatea acestea. Prezentarea evenimentelor biblice se limitează la căutarea de adăpost, naşterea în iesle, închinarea magilor şi fuga în Egipt. Numai câteva suite de scene biblice din câteva biserici de pelerinaj prezintă mai mult: nunta din Cana Galileei de ex., crucificarea, învierea şi scena curăţirii Templului, care nu se numeşte asa pentru că Iisus ar fi curăţat podeleleTemplului ci pentru că El a „aruncat“ afară anumite false atitudini şi comportamente.

    Atac la adresa fabricii de bani
    Mânia Domnului le face şi teologilor dificultăţi, deoarece curăţirea Templului pare a nu se prea potrivi cu radicalitatea blândă din predica de pe munte. Însă, dacă Dumnezeu s-a făcut om, cum ne spune povestea de Crăciun, atunci este un lucru bun că acest om reacţionează atât de omeneşte – şi astfel îşi îndreaptă şi mânia sa împotriva capitalismului financiar, care i-a cotropit pe oameni.
    E bine de ştiut că mânia împotriva nedreptăţii este o tradiţie biblică. Profetul Isaia îşi da frâu liber mâniei: „Prinţii tăi sunt o bandă de hoţi, se lasă mituiţi cu plăcere şi se gudură să primească cadouri. Nu le asigură nici un drept orfanilor şi nu se interesează de necazurile văduvelor“ . Aici nu este vorba doar de o simplă lamentaţie înecată în mânie ci de o somaţie de îndreptare a lucrurilor şi de anunţarea purificării. Trebuie că mânia este cea care dă forţa de a crea o lume ceva mai bună şi, pe cât se poate, e bine să începi tu însuţi să te angajezi în acest sens. Maestrul Eckhart predica în secolul al 14-lea: „Templul pe care Iisus îl curăţă este inima noastră. Acolo se găseşte totul: teama şi răspunsul pe care trebuie să i-l dai“
    Curăţirea Templului s-a îndreptat împotriva câtorva mici negustori, în realitate este vorba de un atac demonstrativ împotriva Templului care a devenit o fabrică de bani, împotriva îndepărtării de originar, de începuturi, de ce este adevăr. Ea nu a fost acţiunea unui scandalagiu ci o acţiune simbolică împotriva unui sistem corupt: pe atunci, oamenii de rând trebuiau să schimbe monedele romane pe care le deţineau în moneda proprie a Templului; cursul practicat era stabilit de cei care scoteau de aici un profit gras. În acest fel, mai marii Templului câştigau, cum se spune, cu nemiluita.

    Metodele de înşelăciune s-au rafinat
    Două mii de ani mai târziu, marii preoţi poartă alte nume iar metodele de înşelăciune s-au rafinat- însă şi noii mari preoţi s-au îmbogăţit cu nemiluita, ca nişte idioţi. Idioţi? Când sistemul lor a crăpat ei au reuşit totuşi să determine guvernelle lumii să intre într-o adevărată întrecere: cine ajută mai mult.
    S-au înhâmat singure statele la carul unor interese strict particulare? Oricum, şefi de guverne şi preşedinţi de state, care până atunci nu găseau bani pentru şcoli, ajutoare sociale şi universităţi, s-au angajat deodată să arunce colaci de salvare de miliarde instituţiilor financiare ajunse la ananghie: Hypo Real Estate, Bear Stearns, bănci naţionale şi altele asemenea. Aceasta ne aminteşte de cei trei magi care au adus copilului din iesle aur, smirnă şi tămâie. Sumele de miliarde însă nu au fost dăruite unui copil, nici săracilor, ci unei pieţe financiare devoratoare.
    Aici avem de a face cu o nouă epifanie, cu o autorevelare a unui sistem a cărui conversiune a ajuns scadentă. Este vorba însă mai puţin de o schimbare a unor anumite faze de joc ci de o schimbare a regulilor de joc. Problema este mai puţin lăcomia negustorilor de hârtii de valoare şi a marilor manageri, ci de faptul că sistemul de reguli ca atare este corupt. Aşadar, problema este de a face acest sistem suportabil pentru om.
    În revista de cultură „Die Gazette“ a apărut o povestioară nostimă care explică esenţa pieţei financiare. Se spune că un oarecare individ, pe numele său Ciuc, a cumpărat un măgar cu 100 dolari. Numai că măgarul a murit înainte de a fi dat cumpărătorului, care, evident, şi-a cerut banii înapoi. Fermierul vânzător a cheltuit însă banii. Ciuc îşi vrea măgarul înapoi, spre mirarea fermierului. Ciuc îi explică acestuia că vrea să-şi vândă măgarul în sistem loterie. Pur şi simplu n-o să spun celor interesaţi că măgarul este mort. După o lună fermierul îl întâlneşte din nou pe Ciuc şi îl întreabă ce s-a întâmplaat cu măgarul. Ciuc îi povesteşte că a a emis 500 de lozuri a câte 2 dolari şi că, în final, a realizat un profit de 998 dolari. N-ai avut nici o plângere din partea celor ce au cumpărat lozurile, este întrebat de fermier. Ba da, răspunde Ciuc, probleme am avut cu cel ce a tras lozul cîştigător când a aflat şi el că măgarul e mort. Acestuia i-am dat cei doi dolari cât a costat lozul înapoi…..Povestioara se încheie cu următoarea precizare: „Acum, Ciuc lucrează ca angajat la banca Goldman Sachs“. Povestioara explică modul cum funcţionează vânzările fictive, dar nu ne spune nici un cuvânt despre cum se întâmplă că modelul măgarului a putut deveni principiu al finanţei mondiale şi nici ce s-ar putea face împotrivă.
    Oswald von Nell-Breuning, un reprezentat de seamă al eticii sociale, a criticat mereu etica bursei şi s-a angajat în anii `60 ai secolului trecut să „redirecţioneze“ capitalismul ca atare. În prezent, redirecţionarea trebuie să înceapă cu capitalismul pieţei financiare. Instrumentele prin care s-ar putea realiza această redirecţionare sunt evidente dar până acuma cei care au adoptat pachetele de miliarde pentru a salva băncile ameninţate nu s-au atins încă de ele.

    O nedreptate strigătoare la cer
    În acest sens s-a formulat de mult propunerea de a se percepe impozitul Tobin pe tranzacţiile cu devize, hârtii de valoare şi derivate. Există şi propunerea ca produsele financiare să urmeze aceeaşi procedura de admitere pe piaţă ca cea folosită pentru medicamente. Acestea ar putea fi noile instrumente ale exorcizării şi purificării capitalismului.

    Templul din Ierusalim este numai un simbol. Există multe alte „temple“ în care şi din cauza cărora oamenii nu trebuie să sufere: statul, bisericile, economia, instituţiile publice. Toate acestea vor funcţiona uman suportabil atunci când se va da nu numai Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu ci şi Omului ceea ce este al Omului.
    De la Isaia până la Maleachi, toţi prorocii au înfierat criminalitatea economică şi corupţia şi l-au invocat pe Dumnezeu ca Dumnezeu al omului năpăstuit, precum şi ipocrizia unui cler care se foloseşte de Dumnezeu dar nu-L cinsteşte. „Urăsc praznicele voastre,sărbătorile voastre îmi sunt nesuferite, nu vreau să văd ofrandele voastre grase, nu vreu să aud muzica harfelor voastre“
    Profetul Amos spunea că a sărbători când nedreptatea este strigătoare la cer este o blasfemie. Înainte de a sărbători, altceva trebuie să se întâmple: „Să curgă dreptul/legalitatea precum apa, iar dreptatea ca un râu nesecat vreodată“.
    Este un mesaj de furie, de severitate şi în acelaşi timp aducător de consolare. Aici găsim focul interior pentru o mai bună ordine a vieţii.

    Traducerea şi caseta introductivă, Traian Pleşca

    PS pour la bonne bouche: Mânie plăcută,/ poate ne ajută,/ crească-ne speranța/ și la bănci creanța/ capul mereu sus/ că ne-a zis Iisus:/ Nu vă fie teamă,/c-o să dea ei seamă!/ la Poartă de Rai/ stau Eu cu-n vătrai!/ și-o să fie, vai!/ de cei din Ocultă/ ce durere multă/ dar iertare ioc/ căci Eu nu mă joc! Abstract: Dumnezeu ne-ajute/ și să nu ne uite!

  9. Sarbatori fericite cu bucurii si împliniri alaturi de cei dragi! MULTA PUTERE SI SANATATE!Craciun Fericit! Anul nou cu pace si liniste! La multi ani!

    Trimis din Yahoo Mail pe Android

Dă-i un răspuns lui Homorogan Claudia-iuliaAnulează răspunsul