Despre Gorbaciov

Pentru cei care nu au urmarit in direct interventia mea de la Antena 3, redau, mai jos, un fragment din transcrierea preluata de la DC News.

„Adrian Năstase, premier al României între 2000 și 2004, a intervenit la emisiunea „În Fața Națiunii“, la Antena 3, moderată de Sabina Iosub, unde a venit cu detalii interesante despre relația cu Mihail Gorbaciov și despre perioada zbuciumată a anilor 90:

În anul 1991 a avut loc o revoltă brutală, o lovitură de stat eșuată, la Moscova, condusă de generali, determinată de schimbările geostrategice și geopolitice ale Uniunii Sovietice de la vremea aceea. La acel moment, pe 19 august 1991, Uniunea Sovietică avea frontieră cu România și noi eram extrem de preocupați ca nu cumva această lovitură militară de la Moscova să ducă la operațiuni dincolo de frontiera URSS.

De asemenea, vă mai spun un lucru pe care probabil că puțini îl cunosc și anume că în 21 august 1991, ministrul de externe Ncolae Țîu, al RSS Moldova,  a venit la București cu însărcinarea de a forma un guvern în exil în ipoteza în care Gennady Yanayev și lovitura militară de la Moscova, pentru menținerea URSS, cu un anumit statut față de Occident, ar fi avut succes. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat, iar Gorbaciov a fost dezavuat, practic, iar la sfârșitul anului 1991, în decembrie, el și-a dat demisia și s-a dizolvat și Uniunea Sovietică.

Toată strategia lui Putin din această perioadă este, de fapt, o reluare a ceea ce au încercat să facă militarii lui Yanayev cu lovitura de stat din 1991. E același tip de frustrare și trebuie să înțelegem aceste lucruri în ceea ce privește politica expansionistă și revizionistă de la Moscova“, a spus Adrian Năstase.

Cum l-a cunoscut Adrian Năstase pe Mihail Gorbaciov

„În ceea ce privește relația mea cu el, aș spune că a fost vorba de întâlniri, dar nu foarte multe, prin străinătate, în cadrul unor reuniuni. Ne-am întâlnit, am stat de vorbă, iar el era marcat de moartea soției, care a murit de leucemie la sfârșitul anilor 90. Mi s-a părut dependent de Occident. El devenise un erou în Occident, îi subvenționau diverse publicații, îl ajutau cu tot felul de granturi, a primit și Premiul Nobel. Era o figură care era binevenită la tot felul de evenimente, dar devenise un proscris în Rusia.

Pentru România, cred că poziția lui a fost ambivalentă. Noi am beneficiat de atitudinea lui legată de ceea ce a însemnat eliberarea Estului Europei de sub dominația sovietică. Lucrurile au evoluat și moștenirea lui Gorbaciov rămâne una care nu a însemnat decât o deschidere care a folosit pentru țările din Europa centrală și de est care, însă, pentru Rusia a determinat o frustrare imensă“, a conchis, la Antena 3, Adrian Nastase.

PS Fotografia este din 2003, de la ceremonia aniversarii a 140 de ani de la crearea SPD din Germania

8 gânduri despre “Despre Gorbaciov

  1. ..Cred că este vorba de mai mult decât despre ,,o imensă frustrare „, este suflul amenințător al expansiunii NATO spre est. Gorbaciov a deschi partida de șah fără a avea în minte mai multe variante de continuare. De aici până la mat se părea că nu este o cale lungă…dar a apărut Vladimir Putin.
    O fi el nebunul și nu cel de la Kiev?
    Rămâne de văzut..

    Apreciază

    • Este de notorietate ca occidentul l-a „suntat” pe Gorbaciov deschizatorul de noi drumuri. In privinta nebunului de pe tabla de sah a Europei este stiut cine este insa, pionii „albi” este clar c-au asmutit si intretin atmosfera tensionata de pe tabla de sah. Poate o regina sau un rege sa medieze, rezolve aceasta „partida” sangeroasa.

      Apreciază

      • Nu cred, doar o revoluție într-una din cele două mari puteri aflate în conflict ar mai putea rezolva ceva.
        Deși mi se părea de domeniul fanteziei, mă gândesc tot mai serios la pastilele de iod… deși ar putea fi o frecție la piciorul de lemn al unui cadavru viu.

        Apreciază

      • @ZeV
        In momentul de fata ma gandasc numai la impotenta politica a mai marilor Europei, a lipsei unei minime gandiri diplomatice serioase, a celor de la UE care au creat o criza artificiala extrem de grava insa, reala cu bataie lunga ceea ce-mi intareste convingerea obedientei acestora fata de un hegemon si poate nu in ultimul rand la acele pastile de care aminteati care de fapt pentru maturi este o frectie la picior de lemn.

        Apreciază

  2. Gorbaciov, omul secolului de dupa disparitia URSS

    Mihail Sergheevici Gorbaciov, ultimul lider sovietic (1985-1991), este fara indoiala o personalitate geniala emblematica pentru 100 dupa demisia sa si dezmembrarea URSS. Tot asa cum geniul revolutionar al lui Vladimir Ilici Lenin a facut ca acesta sa fie personalitatea cea mai înrâuritoare a secolului de dupa revolutia sa. Geniul reformator al lui Gorbaciov va reverbera in tot secolul XXI. Contrar unor afirmatii nerealiste, spiritul Gorbaciov al schimbarii a fost victorios.

    Doua chestiuni esentiale mai putin circulate sunt ca Gorbaciov a fost primul lider al partidului născut după victoria revoluției bolșevice, fiind ales Secretar Genaral al PCUS pe 11 martie 1985, si primul și ultimul președinte al Uniunii Sovietice – ales în martie 1990, și-a dat demisia pe 25 decembrie 1991. Functia de presedinte, ales de cetateni, al statului unional republican sovietic i-a permis sa detina controlul politic, institutional si social pana la demisie, independent de ce se intampla cu PCUS, confruntat cu o degradare accelerata si ireversibila. Dar si dupa ce se crease CSI, un format alternativ, cu rol in securitatea colectiva. Mai plastic spus, Gorbaciov fost cel care a scos siguranta grenadei dezmembrarii URSS, dar i-a eliberat parghia in momentul in care a parasit pozitia de lider.

    Cred ca Gorbaciov a fost omul providential pentru abandonarea bolsevismului – folosesc acest termen si nu pe cel de comunism deoarce intre cele doua sunt diferente notabile, pe care le observam daca privim la China – si incheierea razboiului rece, ambele fara haos, varsari de sange si distrugeri generalizate. Toti am crezut acest lucru si datorita semnului din naștere pe care-l avea pe cap, de unde si porecla „Însemnatul„/„Меченый”, dar si harului sau iesit din comun.

    Imi amintesc ca eram incantat de cuvintele magice „glasnost” (transparenta) si „perestroika” (reconstructie), si desi le intorceam pe toate fetele nu banuiam ce avea sa urmeze. De altfel, cred ca putini erau cei care stiau sau presupuneau ca iudeo-comunismul avea sa dispara. Nu cred nicio secunda ca Gorbaciov a fost un idealist utopic, atasat orbeste unui sistem nefunctional, un „invins” de catre reformele sale sau de catre „golanul” Boris Eltin. Cine vrea sa vada, bine, cine nu, treaba lui, dar Gorbaciov a hranit din mana cainii anticomunismului inchisi in cusca, apoi le-a dat drumul. Imi amintesc si de primele procesiuni religioase, cu preoti si icoane pe strazile capitalei si ale altor orase sovietice, o respingere clara a „comunismului fara Dumnezeu”, cat si de un comentariu memorabil al lui Gorbaciov: „În acest caz, eu sunt cu Isus Hristos. El a fost primul socialist. Și aici n-ai ce-i face” – a se observa ca liderul sovietic nu a spus „comunist”. Apoi de introducerea in RSS Moldova a alfabetului latin, scolilor si manualelor in limba romana, dar si de remarca sefului meu de catedra, un istoric profund, potrivit careia scoala si educatia in limba materna sunt primii pasi catre independenta!

    Gorbaciov a fost adulat de globalisti pentru un motiv foarte simplu. Presedintele URSS era o personalitate politica non-violenta, nu-i placea sa recurga la razboaie si forta armata pentru represiuni, lucruri excelente pentru globalisti, aveau sa le foloseasca ei din plin, nici nu-i interesau URSS daca nu-i deranja. Practic acest lucru s-a vazut cand, culmea!, presedintele american George Bush l-a avertizat pe omologul sovietic de iminenta unei lovituri de stat. Se crease o falsa perceptie ca Occidentul o sa-i poarte pe sovietici în brațe, il alintau pe „Gorbi”, ii dadeau premii, dar era o mascarada, in spate se statea la panda. Gorbaciov a denuntat-o: „Aceasta e o iluzie, o utopie, nimeni nu va purta pe nimeni nicăieri”.

    Gorbaciov a fost si este detestat de catre rusi pentru ca a permis dezmembrarea URSS, dar daca nu ar fi facut-o azi noi toti am fi fost o regiune extinsa decazuta economic si social, asemenea unei zone sau tari bananiere. Insa el si-a exprimat convingerea ca istoria il va judeca in final in mod corect, recunoscandu-i uriasele merite politice si geopolitice. Pe aceasta tema, Gorbaciov a avut chiar si o vorba de duh ramasa celebra, potrivit careia „istoria este o doamna capricioasa”.

    Schimbarea de „oranduire” in URSS si in Europa Centrala si de Est era absolut necesara. Ii invit pe eventualii contestatari sa faca analize comparative pe cont propriu privind originile si conditiile diferite dintre comunismul european (sovietic) si comunismul asiatic (sinic), dar si prin prisma dezideratului vital al reunificarii europene. In primul guvern sovietic, globalistii, naturalizati ca „rusi”, erau in proportie de 80-85%, ceea ce explica bazele si directia comunismului. In plus, Armata Rosie era tot in mainile unui globalist, Lev Trotki. Jafurile si crimele trotkiste impotriva rusilor nativi au fost cutremuratoare. In China lucrurile au stat invers, spre fericirea chinezilor. Ei au facut revolutia si au format guverne 100% chinezesti, nici nu au avut enclave de globalisti anti-chineze. Tot ei au demonstrat cu prisosinta inconsistenta tezei comunismului nereformabil. Suitele lor de reforme natiocrate au inaltat China catre varful clasamentului mondial al marilor puteri economice. E o deosebire ca de la cer la pamant intre comunismul natiocrat si comunismul globalist. Pe de alta parte, abandonarea comunismului de tip sovietic era o conditie obligatorie pentru reunificarea Europei, care era imposibila in stare de razboi rece, cu doua sisteme ostile.

    Mihail Gorbaciov a fost profund afectat de instrainarea globalista a U-Krainei, de intreaga sa evolutie dupa lovitura de stat de la Kiev din 2014, de degradarea acesteia intr-o inacceptabila baza anti-Rusia, de enclavele anti-ruse de pe teritoriul kievorus – erau amenintari directe, grave si explicite la adresa Rusiei, aidoma celor globalisto-trotkiste si globalisto-hitleriste, operate de globalisti. Potrivit traducatorului sau, Pavel Palajcenko, Gorbaciov a fost „zdrobit emoţional şi psihologic” de ceea ce se intampla in si cu U-Kraina, de unde era tatal mult iubitei si regretatei sale sotii Raisa. „El credea nu numai în apropierea dintre poporul rus şi cel u-krainean, ci şi că cele două naţiuni sunt întrepătrunse”, a dezvaluit Palajcenko într-un interviu acordat Reuters.

    Tot de la Palajcenko aflam ca Gorbaciov nu ar fi intervenit militar sa salveze U-Kraina din tentaculele globalistilor, interni si externi. Dintre globalistii interni unii sunt acoperiti ca „u-kraineni”, fara sange slav – v. Zelenski -, dar care, extrem de oripilant, ii conduc pe u-krainenii nativi, adica pe cei cu origini slave, de kievorusi. Non-recursul lui Gorbaciov la forta militara tinea de pacifismul sau, el era un lider de pace, o limita in caz de razboi, unde ar fi fost nevoie de o determinare specifica. Dar Palajcenko mai spune ceva, ca „fostul politician rus încă mai credea în ideea marii Uniuni Sovietice”, si aici se intalneste inevitabil cu Vladimir Putin. Dar e limpede ca ambii nu se gandesc la un URSS neomarxist. De fapt Gorbaciov a spus clar ca este un socialist, de tip occidental, adica fara baze marxiste, iar Putin e presedintele unei Rusii democrate, pe stilul noii democratii estice, de natiocratie, si pluraliste, dar fara opozitie subversiva, de tip globalist, agenti straini sau coloana a cincea, ci cu opozitie cu fundamente nationale. Cand Putin a declarat ca dezmembrarea URSS a fost cea mai mare „catastrofa geopolitica” a secolului trecut, el nu a avut in vedere URSS-ul comunist, ci o entitate geopolitica de contrapondere si echilibru in relatiile internationale. E o neintelegere in a-i pune pe Gorbaciov si Putin in pozitii de adversitate, asa cum liniar traduc unii politicieni si analisti rolul lui Gorbaciov in dezmembrarea URSS si rolul opus al lui Putin, care denunta acest episod drept „catastrofa”. Cred ca abordarea nu trebuie sa fie liniara, ci circulara. In ea se va inscrie orice lider rus de dupa Putin, care nu va gandi si nu va cere altceva pentru Rusia decat sa fie recunoscuta drept ceea ce este, cea mai mare tara si o mare putere mondiala.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.