M-am văzut astăzi, la Fundatie, cu Directorul general al Institutului francez din Romania, Julien Chiappone-Lucchesi, insotit de Frederic Beaumont, consilier adjunct la Ambasada Frantei. Impreună cu directorul stiintific al FET, ambasadorul Dumitru Preda, am prezentat proiectele Fundatiei in anul aniversării a 140 de ani de la nasterea lui Nicolae Titulescu si am discutat despre unele posibile actiuni comune.
Momentul actual al crizei ucrainiene
Putin nu este un filozof la conducerea unui stat – din fericire pentru Rusia ! El nu elaborează doctrine, ofensive ori defensive. Politician pragmatic, Putin activează într-o perioadă de tranziţie, caracterizată prin schimbări foarte rapide, şi încearcă să rezolve problemele interne şi externe cu care se confruntă ţara sa. Iar două dintre acestea sunt apropierea structurilor militare NATO de graniţele Federaţiei Ruse şi statutul numeroasei populaţii de origine rusă de pe teritoriul Ucrainei. O îngrijorare legitimă, dat fiind faptul că guvernările din ce în ce mai naţionaliste ale Ucrainei iau măsuri drastice pentru limitarea autonomiei minorităţilor (română, rusă, maghiară, poloneză, etc.), inclusiv pe plan lingvistic, ceea ce echivalează cu deznaţionalizarea şi asimilarea forţată.
Ucraina nu a existat niciodată ca stat suveran până la destrămarea URSS. O fugitivă Republica populară ucraineană a luat fiinţă în timpul Revoluţiei ruse (1917-1922). Oricum, zonele în care trăieşte astăzi compact cea mai mare parte a minorităţii ruse de 10 milioane de oameni au fost înglobate în Republica Unională Ucraina în timpul Uniunii Sovietice întrucât prezenţa populaţiei dominante conferea o garanţie că Ucraina nu va putea să îşi manifeste veleităţi de independenţă ; în aceeaşi cheie trebuie văzută şi atribuirea Crimeii în 1954 de către Hruşciov care, mai presus de înclinaţiile sale de a-i favoriza pe ucrainieni, dorea să amplifice numărul populaţiei ruseşti din această republică unională. După destrămarea URSS, lucrurile s-au schimbat fundamental, populaţia rusă, minoritară, îşi pierde statutul dominant, se simte defavorizată şi – după revoluţia din februarie 2014 – îşi proclamă autodeterminarea în regiunile din estul Ucrainei pe care le locuieşte majoritar.
Tendinţa este similară cu ceea ce se întâmplă în întreaga Europă la ora actuală : Scoţia, Catalonia, Bretania, Corsica, populaţia maghiară din fostele regiuni ce au aparţinut Imperiului Austro-Ungar, etc.. Să nu uităm că dreptul la autodeterminare a stat la baza decolonizării Africii după cel de-al Doilea Război Mondial, ba chiar şi ucrainienii s-au bucurat de el în momentul destrămării URSS. Numai că în prezent, establishmentul ucrainean – în încercarea de a-şi rezolva problemele interne – doreşte din nou să restabilească prin mijloace militare un statut naţional unitar în graniţele fostei Republici Unionale Sovietice, chiar cu riscul unui război civil. Tirurile de artilerie asupra Donbasului – începute sâmbătă, 12 februarie şi amplificate duminică – reprezintă o provocare la adresa Rusiei dar şi o practică inacceptabilă pentru niciunul dintre statele europene unde este inadmisibil ca guvernul central să trimită tancurile împotriva celor care îşi cer autonomia sau chiar independenţa.
Este evident că Federaţia Rusă nu poate abandona populaţia rusofonă din afara graniţelor sale şi va acţiona indiferent de sancţiunile la care este supusă, aşa cum a acţionat la precedenta ofensivă ucraineană, sau la atacul Georgiei asupra Osetiei de Sud. Cu tot sprijinul Occidentului (pentru care o ipotetică ameninţare rusească justifică cheltuieli de înarmare astronomice), fostul comediant Zelenski nu are nici un motiv să îşi facă iluzii privind succesul unei a doua încercări de a lichida secesiunea din est prin mijloace militare. Soluţia este doar implementarea acordului de la Minsk, pe care Ucraina l-a semnat în 2015. După care s-a răzgândit…
O întrebare care încriminează un paradox geopolitic: De ce a restitui de bună voie teritorii străine are piedici mai mari decât când au fost luate cu forța?
Marea problema a crizei geopolitice ucrainene nu se mai afla in Ucraina de Est. Ea se afla in Ucraina de Vest, partea bolnava, care pune tara in pericol de razboi cu Rusia.
Donbasul rusesc din Ucraina de Est este pe cale sa fie restituit de jure Rusiei, prin reunificare legitima si pasnica. Acest lucru de facto s-a si intamplat, prin cele doua republici separatiste proruse, Donetsk și Luhansk, iar de de jure va fi cand Rusia le va recunoaste independenta. Ucraina de Vest face din Ucraina marele bolnav al Europei. Ea este un conglomerat geopolitic, de teritorii de la vecinii vestici, care i-au fost anexate de fosta URSS in 1939-1940, prin pactul Ribbentrop-Molotov, si in 1945, in urma razboiului.
Rapturile facute de sovietism, o facatura de inspiratie iudeo-comunista, includ teritorii poloneze (Galiția și Volînia), teritorii romanesti (nordul Bucovinei si Basarabia, aceasta din urma in prezent stat independent), si teritoriul ungar Transcarpatia (Rutenia), alipit in 1919 Cehoslovaciei, luat apoi de Ungaria pe durata celui de-Al Doilea Razboi Mondial, revenit in 1944 din Ungaria în Cehoslovacia si cedat in final Ucrainei în 1945 prin acord guvernamental ceho-sovietic.
La aceasta incalceala geopolitica – facuta parca inadins pentru a intretine adversitati sine die intre statele europene vecine din zona, din care de castigat au avut in primul rand terti non-europeni, prin a tine Europa Centrala si de Est in tensiuni si neintelegeri cu fosta URSS si apoi cu Federatia Rusa – se adauga parti ale unor teritorii germane din Silezia, Pomerania și Prusia Orientala, cu orașe precum Gdańsk (Danzig), Olsztyn (Allenstein), Szczecin (Stettin) și Wrocław (Breslau), acordate drept compensatii Poloniei pentru ca a fost de acord cu cedarea Voliniei și Galiției catre Ucraina.
S-ar parea ca fosta URSS a facut o greseala strategica prin faptul ca inainte de a se autodizolva nu a retrocedat europenilor teritoriile pe care le-a luat cu forta si le-a incorporat Ucrainei sovietice, parte a imperiului, care evident nu era independenta. La fel de evident, dar si de drept, este faptul ca Moscova putea decide retrocedarea, dupa principiul “eu v-am luat, eu va dau inapoi”. Asa cum a facut si cu comunismul, fata de a carui abandonare s-a simtit obligata moral, actionand in consecinta si spre lauda ei, conform cutumei “eu vi l-am impus, eu vi l-am distrus”. Probabil ca URSS a mizat pe buna credinta a Ucrainei, ca aceasta va da de buna voie inapoi ceea ce i-a incorporat cu sila. Mai ales ca Ucraina nu a fost subiect al anexarilor si nu a avut legaturi si culpe directe pe acest subiect cu si fata de vecinii din Vest. Rusia, in marea ei marinimie de superputere a libertatii si democratiei, ar putea sa rezolve problema.
Ce solutii de corectare ar fi? Va fi razboi in aceasta saptamana, va fi “invadata” Ucraina de Rusia? Cred ca slavitatea va juca un rol decisiv, ca va fi o afacere a familiei slave. O solutie ar putea fi cea operata pentru eliberarea Afganiei, nu intru in detalii. O alta ar fi un razboi sau o invazie de sase zile in Ucraina de Vest, suficient pentru a anunta retrocedarile si a face posibile reinstalarile legitime ale puterilor militare si administrative ale tarilor vecine care au fost obiectul rapturilor comuniste. Expresia “razboiul de sase zile” nu e intamplatoare, are un precedent istoric. Ar fi unic in istorie ca un fost imperiu sa dea inapoi de buna voie ceea ce a luat cu forta, cu beneficii de imagine colosale si nemuritoare, cat si cu consecinte pentru globalisti, cel putin sub forma de presiuni diplomatice si geo/politice.
Deocamdata, ceea ce ne este la indemana este o intrebare geopolitica: De ce a restitui de bună voie intampina piedici mai mari decât când ai luat cu forța? PS/NB: Evolutiile imaginate in reflectiile de fata trebuie mai degraba luate metaforic decat la propriu, ca impulsuri pentru a stimula gandirea si creativitatea in rezolvarea gravei si mostenitei crize geopolitice din Ucraina, in stransa cooperare euro-rusa, in principal in Formatul European „Normandia”.
Devine tot mai limpede scenariul ,, iminenței invaziei” este destinat în rândul opiniei publice din spațiul euroatlantic, al cărui nivel mediu de inteligență este într-o cădere abruptă. Acesta este unul din efectele globalizării, propagandei deșănțate de tip CNN, tehnologiei hiperbolizate și așa-ziselor rețele de socializare – în realitate de intoxicare și îndobitocire.
Iată ce va spune Biden cetățenilor americani având în vedere alegerile din noiembrie: ,,Am învins un dictator, l-am făcut să cedeze și să renunțe la război doar prin câteva realocări ale trupelor noastre. În plus, ne-am întărit prezența și imaginea în țările din estul Europei”.
În realitate rușii nu vor ceda pe fondul cererilor lor, iar SUA nu au interes să se pună în pericole (cu adevărat greu previzibile în urma unei eventuale escaladări care ar afecta cu siguranță economic și strategic întregul spațiu al ,, democrație”. Competiția cu China are fără îndoială prioritate…
Dar merge și un mic joc de glezne spre a fi uitat Afganistanul și/sau a potoli adversitatea părții active a societății americane, foarte creative, e adevărat, dar cu discernământ relativ..
De la antirusism la antieuropenism? Virușii globalismului migrează de la Kiev la Lvov!
Microbii globalisti care au facut buboiul ucrainean, amenintat sa fie spart de rusi, au devenit plimbareti in Ucraina. Ei s-au mutat din Kiev la Lvov, oras aflat in Ucraina de Vest. Urmare a unor informatii panicarde ale serviciilor secrete americane, privind data de 16 februarie ca zi a invaziei Rusiei in Ucraina, SUA au anunţat că transferă, ca „măsură temporară de precauţie”, activităţile ambasadei americane de la Kiev în oraşul Lvov, din apropiere de graniţa cu Polonia.
Presedintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a aratat revoltat de agitatia si plimbareala din teren ale americanilor, in Ucraina, care fac rau ucrainenilor. El a declarat 16 februarie, prin decret, ca zi a „unităţii” si a afirmat ca „este o mare greşeală că unele ambasade se mută în Ucraina de Vest, pentru că nu există Ucraina de Vest, există doar Ucraina”.
Prin manevra sa de ultima ora de relocare a activitatii ambasadei SUA in Ucraina de Vest, practic Washingtonul slabeste oarecum atentia de pe Ucraina de Est si aduce in vizorul international partea realmente bolnava geopolitic a Ucrainei, situata in vestul tarii. In droaia de paraziti retorici americani privind Ucraina, se poate totusi deslusi un substrat. SUA par sa fi acceptat tacit ca Donbasul rusesc si Crimeea ruseasca apartin Rusiei si ca acestea nu se vor intoarce niciodata la Ucraina. Virusii infectiei geopolitice, purtati de colo colo de americani, incearca, acum, sa-si faca un nou focar in Ucraina de Vest. Ei sunt susceptibili de un puseu antieuropenist, fara a abandona insa antirusismul.
Din cele relatate de Dvs. si din poza inteleg ca i-ati primit la sediul Fundatiei pe Directorul general al Institutului francez din Romania si consilierul adjunct al Ambasadei Frantei. Sunt curios daca nu cumva au recurs la anumite presiuni in privinta hipermarketurilor, in cea a achizitiei de corvete sau alt interes, nu de alta, insa in ultima vreme aliatii nostri traditionali se comporta de parca am fi o colonie de-a lor.
Scuze pentru gluma amara.
Foarte lăudabilă inițiativa pentru că s-ar putea aborda/reconsidera aplicat perioada interbelică cam uitată în ultima vreme când ne tot lăsăm pe seama altora chestiuni vitale pentru viitorul României. Poate chiar nevoia de a mai avea o politică externă în general și una românească în special. Readucerea în atenția decidenților noștri de astăzi, dar și a publicului mai larg, a lecțiilor pe care ni le servește Titulescu în volumul său ,,Politica externă a României., este cam demult o urgență.
Stimată doamnă Petculescu, da, dreptul la autodeterminare nu a stat doar la baza procesului de decolonizare, ci, cum bine știți, a fost consacrat de tratatele de la sfârșitul I RM, după ce a și fost exercitat de națiunile oprimate/divizate. La decolonizare ar fi de observat că aplicarea autodeterminării s-a făcut cam alandala, dat fiind granițele trasate anapoda anterior de metropole. De unde azi există conflicte, tensiuni. În ce privește tendințele separatiste în Europa nu cred că cineva din afară ar trebui să-și dea cu părerea, decât atunci când s-ar produce grave încălcări prin folosirea forței. De fiecare dată avem de a face cu cazuri aparte care nu pot fi considerate după un singur calapod, pentru că națiunile în sine sunt unicate ale istoriei. În ce privește grupurile de etnici maghiari care s-au regăsit în corpul națiunilor care și-au exercitat dreptul la autodeterminare nu se poate, în niciun caz, să existe, cel puțin în cazul României unde nu există asuprire națională, vreo justificare pentru tendințe separatiste, adică autodeterminare după autodeterminare! O dreptate istorică (re)stabilită potrivit dreptului internațional rămâne ceea ce este. În ce privește Ucraina (tot caz în sine) unde se folosește forța împotriva celorlalte grupuri etnice și liantul intern cam lipsește, da, dreptatea istorică ar trebui să se restabilească prin anularea rapturilor.
Dnă/dle Fragmentariumpolitic fiți bună/bun și explicați-mi și mie ce e ăla antieuropenism. Există cumva și antiantarticacism, antiasianism, antiafricacism etc. Cum poți fi împotriva geografiei? că popor/națiune european/ă n-o să existe în veci pururi. Desigur, în politică poate exista cretinism și anticretinism, hotărâți-vă, vă rog. Aaaaa, globalismul. Uite ce zicea cinicul Brzezinski că e globalismul: To have lunch or to be lunch!
Vă susținem și suntem mândri că suntem contemporani cu dumneavoastră! Este o încântare sa va citesc , să știm că există cineva care poarta in piept iubirea de țară, de oamenii ei dragi, Domnule Prim Ministru Adrian Năstase! Daca nu ar fi existat efortul dumneavoastra de a pune în valoare trecutul nostru istoric , pe marii noștri înaintași, pe marii noștri oameni de știință, de artă, de cultura, de asemenea, evidențiind marile teme naționale, marile capodopere, eram cu siguranță prea săraci sufleteste, și nu ne- am fi găsit rostul in rândul țărilor civilizate, ca națiune respectata! Sunteți o personalitate prestigioasa în rândul elitelor naționale și internaționale, un nume apreciat de intelectualii cu greutate, în rândul diplomatilor, al academicienilor, al oamenilor de știință ,de artă, al celor care v- au apreciat mereu, chiar și de la Vlădica, la opinca, al oamenilor sinceri ,dornici de cunoaștere! Mă gândesc.chiar la difuzarea înregistrării in cadrul emisiunilor de radio
Ar fi frumos și educativ, dacă acele evenimente prilejuite de aniversarea.celor 140 de ani , cel puțin cele culturale, diplomatice, de politica in care este evocata Personalitatea lui Nicolae Titulescu , să fie difuzate , cumva ,în cadrul unei emisiuni tematice, prin contribuția dumneavoastră, dacă s- ar putea! Ar putea fi și Trinitas Tv , TVR International, TVR Cultural! Vă mulțumim pentru aceste evenimente și efortul pe care îl faceți punând în valoare elitele românești și nu numai, inclusiv prin faptul că aduceți prestigiu României! Vă mulțumim!