O stire ce vă poate afecta emotional…

Fundația Europeană Titulescu a găzduit vineri, 27 septembrie 2019, cea de-a cincea conferință în parteneriat cu Fondul Alexander Gorchakov pentru diplomație publică din Moscova, conferintă ce a avut ca temă “Cea de-a 85 aniversare a semnării tratatului din 1934 privind reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Uniunea Sovietică”.

În alocuțiunea de deschidere a lucrărilor, prof.univ.dr. Adrian Năstase, președintele FET, a salutat continuarea dialogului, la nivel academic, dintre cele două fundații, devenit deja o tradiție, și a evidențiat importanța deosebită a acestui moment din istoria diplomației române. În acest sens, domnia sa a evocat o declarație acordată de Nicolae Titulescu unui corespondent la Geneva al ziarului Izvestia, la 18 ianuarie 1935, în care acesta reitera următoarele:

”Consider reluarea raporturilor diplomatice între România și URSS ca unul dintre cele mai importante acte din viața mea politică. (…) Personalitatea domnului Litvinov a câștigat stima noastră încă cu mult înainte de stabilirea raporturilor actuale de prietenie între România și URSS. Contribuțiile domnului Litvinov la opera colaborării internaționale sunt din cele mai prețioase. Este suficient să se menționeze definiția agresorului, care, dacă ar fi fost acceptată de toate statele, ar fi făcut mai greu războiul prin stabilirea responsabilității indiscutabile a aceluia care l-a declarat. România urmărește cu cel mai mare interes toate tratativele care au loc actualmente în toate părțile Europei. Situația geografică a României explică dorința sa de a vedea izbutind cât mai curând tratativele în vederea încheierii Pactului Oriental.”

La rândul său, ambasadorul Leonid Vadimovich Drachevskiy, directorul executiv al Fondului Alexander Gorchakov pentru diplomație publică din Moscova, a apreciat activitatea comună desfășurată de cele două fundații, amintind că fiecare dintre personalitățile al căror nume îl poartă acestea a participat, în epoca sa, activ și susținut, la eforturile de creare a unei noi ordini a păcii pe continentul european, fiind veritabile exemple ale modului în care cele două părți trebuie să conlucreze.

În deschiderea lucrărilor a luat cuvântul și E.S. Valery Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse la București, care a subliniat sensul simbolic major al discuțiilor conferinței. ”În urmă cu 85 de ani, doi diplomați proeminenți au reușit să descâlcească cel mai mare nod de pe harta politică a vremii”, a declarat dl. Kuzmin, acordul dintre URSS și România indicând un mod alternativ de dezvoltare a relațiilor bilaterale. În opinia domniei sale, lumea actuală se confruntă cu o situație similară celei de dinaintea izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial, existând o tendință privind formarea unei ordini mondiale multipolare care să nu țină cont de raportul de forțe. Acestei tendințe, a afirmat ambasadorul rus, Federația Rusă îi contrapune o diplomație activă, în favoarea unui rol mai important al Organizației Națiunilor Unite.

Prezentările participanților la manifestare au fost structurate în cadrul a trei paneluri de discuție și au vizat următoarele teme:

  • ”România în politica externă a URSS (1920 – 1939): Opțiunea M. Litvinov”
  • ”Relațiile româno-sovietice în epoca prăbușirii Societății Națiunilor și a securității colective”
  • ”Societatea Națiunilor și problema păcii în abordările unor teologi români din perioada interbelică”
  • “Statele din Europa Centrală și de Est după Primul Război Mondial: probleme și identitate”
  • ”Relațiile României cu Uniunea Sovietică (1929 – 1934). De la semnarea Protocolului de la Moscova la stabilirea relațiilor diplomatice între cele două state”
  • ”Eșecul negocierilor sovieto-române în perioada 1918 – 1924”
  • ”Stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și URSS. Reacții internaționale”
  • ”Din istoria relațiilor economice româno-sovietice. reluarea traficului feroviar în 1935”
  • ”Relațiile româno-ruse și problemele stabilității în regiunea Mării Baltice și a Mării Negre”
  • ”Încercările de a încheia un pact de neagresiune sovieto-român (1932)”
  • ”Problema Basarabiei” în relațiile sovieto-române în anii 1920 și 1930”
  • ”Pro și contra: o perspectivă actuală asupra omului politic Nicolae Titulescu”
  • ”Nicolae Titulescu și reconfigurarea relațiilor dintre România și Uniunea Sovietică: de la eșecul tratativelor de la Riga (1932) la succesul convențiilor pentru definirea agresiunii (1933)”
  • ”Rusia și România: de la istorie la prezent”

La conferință au participat istorici, cercetători și reprezentanți ai mediului academic din România și Federația Rusă, membri ai Fundației Europene Titulescu și oficiali ai ambasadei Federației Ruse la București.

37 de gânduri despre “O stire ce vă poate afecta emotional…

  1. Cu chiu cu vai, am rezistat acestei stiri ingrozitoare: o conferinta despre relatiile dintre Romania si URSS/Rusia!!! Cand credeam ca am scapat, remarc fotografia: la conferinta despre Rusia purtati o haina stil Mao!!!! Am clacat…..

    Apreciat de 1 persoană

  2. Interesant.
    Totuși, nu văd vreo abordare a adevăratei diplomații rusești în raport cu țara noastră care a avut ca scop invadarea sovietică a Regatului România și ocupării Moldovei de est (Basarabia), nordul Bucovinei, Herța prin încălcarea:
    – Cartei Ligii Națiunilor,
    – Tratatului de Pace de la Paris din 1920,
    – Tratatului de Renunțare la Război din 1928,
    – Pactului de Asistență Mutuală din 1936 dintre România și URSS,
    – Convenției pentru Definirea Agresiunii din 1933 și
    – principiile general recunoscute ale legilor internaționale

    Ulterior s-a încălcat și principiul din Cartea Atlanticului din 14 August 1941, prin care, inclusiv URSS a semnat următorul punct:
    – semnatarii nu doresc SCHIMBĂRI TERITORIALE care să fie în cotradicție cu dorințele popoarelor;

    De asemeni, constat că s-a evitat discutarea recentei justificări mârșave și cinice a Externelor Rusiei, relative la NECESITATEA invadării teritoriilor românești, pentru a oferi timp URSS să câștige 2 (doi) ani de pregătire militară pentru un eventual război cu nemți.

    Domnule Adrian Năstase, în contextul acestui gen de relații cu depărtatul vecin rus, nu înțeleg de ce faceți mereu și mereu apel pentru consolidarea relațiilor bilaterale fără să schițați principiile și condițiile sine qua non pe care asemenea relații ar trebui restabilite.

    De exemplu: poziția fermă reciprocă pentru restabilirea granițelor antebelice ale României modificate tocmai din cauza invaziei sovietice, redarea tezaurului României tergiversată sine die, respectarea dreptului suveran al fiecărei țări de a-și defini politica externă și alianțele militare fără presiuni externe, etc, etc, etc.
    Numai prin gesturi reale se poate reveni la o anumită stare de încredere.

    Altfel, cu declarații ca cea recentă a ocupării teritoriilor românești ca necesitate pentru pregătirea militară a URSS împotriva unui terț dușman, nu se poate vorbi de stabilirea unor relații bilaterale, deoarece precedentul poate fi oricând folosit pentru inventarea unei noi ”necesități”.

    Apreciază

    • Relatiile ar fi probabil excelente, daca Tezaurul ar fi returnat, iar granita de la est mutata unde trebuie, asa cum era inainte de Molotov.Nici macar cu Tezaurul nu dau semne oficiale, eu n-am vazut „semnale”.Putin (sau deep-state-ul rusesc) e in logica uzuala de mistocarie conflictuala.

      Off-topic

      1.Lui Boris blondul urmeaza sa i se aplice o reteta romaneasca s-ar parea.
      Candva, cand era primar in Londonistan, ar fi facut ceva .:)
      Si uite asa inca un aliat al lui Trump urmeaza sa fie scos din joc.

      2.Vad ca in ancheta de la Caracal victimele sunt cele aduse cu mandat de aducere.
      In loc sa fie trimis un psiholog sa vorbeasca frumos cu oamenii aia socati, se incearca in continuare fortarea.
      Bine, privind la cazul fetitei „exportate” in SUA, de asta vara, cand tot asa s-a folosit o metoda de forta, si comparand cu cazurile politicienilor luati pentru coruptie se poate observa o standardizare.
      Practic s-a uniformizat metodologia.

      Daca scopul e doar circul mediatic, atunci scopul a fost atins, problema care se pune este insa cui foloseste, pentru ca in esenta cazul Caracal e unul care va ramane neclar pe vecie, cu prelevare de ADN sau fara, cu forta sau voluntar.
      Pana una alta, se pare ca la Dambovita a fost o ancheta profesionista, iar la Olt una ratata.

      Apreciat de 1 persoană

      • Cazul Slatina .. in final au facut ce trebuia sa fie facut de la inceput! Adica s-a terminat (sau nu inca) cu o cercetare disciplinara.
        Adica daca din proma se zicea „dfa .. a fost un caz de exces de zel am luat masura disciplinara …” se cam termina.

        Odem si in acest caz – niste ….. din lene/tebelosm/interes au facit niste „prostii” .O sapuneala buna (adia de la Sefu care teface sa transpiri!) si o masura disciplinara se cfereau din prima..
        Asa auajuns sa .. sa se incurce , sa se faca de ras, sa compromita si reptutaia IML (care in 1930 sub doctorii Minovicvi era ENORMA) si acum se denunat amrele complot antijustitie si antiprocurori …. Adica iar ptr „bizareria” unuia se compromite intreaga institutie!!

        Apreciat de 1 persoană

    • @Don Popescu, ca sa fiu sincer, nu cred ca Rusia ar fi interesata sa auda despre „condițiile sine qua non pe care asemenea relații ar trebui restabilite”. Chiar daca Romania le-ar pune pe masa, Rusia le-ar ignora…Ei ne considera ca fiind pion american sau european, dupa cum le suride, fara sa avem suveranitate asupra deciziilor de politica externa. Si daca ne uitam la toate deplasarile in SUA ale oficialilor romani de diverse ranguri si infumurari, vedem ca atitudinea de plecat si pupat inelul imperial ramine aceiasi cam ca in toate timpurile. Nu spun ca e mai bine sa pupi cizma ruseasca, ca nu e. Spun ca asta e realitatea pentru toti care vor favoruri de la cel care il tine in lesa, sau il plimba prin parc si ii mai da ceva treats 🙂 Amuzanta intilnirea socialistilor, cu Dancila cu tot, chiar in inima lui Trump. Dar eu iau toate declaratiile cu un virf de sare…si piper. Daca cineva e interesat de parerea mea, ideologiile nu mai sunt decit scule de propaganda. Toti azi vor puterea cu orice pret. Vezi si in Ro, unde nimeni nu discuta pe subiecte care afecteaza cetateanul de rind. Toti vor la butoane, altceva nu mai conteaza.

      Apreciat de 1 persoană

      • @trexsr: ”@Don Popescu, ca sa fiu sincer, nu cred ca Rusia ar fi interesata sa auda despre “condițiile sine qua non pe care asemenea relații ar trebui restabilite”.

        Atunci la ce ar mai fi bune relațiile bilaterale? Doar un dialog al surdului cu mutul?
        Păi asta se întâmplă acum. Cam ce a făcut Titulescu cu Litvinov, unul cerea Basarabia, altul se făcea că nu aude. Unul a dat rușilor tot ce au cerut, inclusiv traficul feroviar (pentru a permite rușilor un pas înainte spre Europa), altul nici n-a mulțumit, iar câțiva ani mai încolo,Rusia a luat cu japca ce părți din România a vrut, călcând în picioare opera lui Titulescu: Pactul de Asistență Mutuală din 1936 dintre România și URSS,și Convenția pentru Definirea Agresiunii din 1933.

        Să fim serioși, dacă nu ne pasă de principii ci doar de pragmatismul nepăsător al acelei atitudini umile și obediente a lui ”ce putem face, vedeți ce se întâmplă în lumea reală de astăzi” sau cum zicea o colegă de discuții să ne uităm la ce a fost în Chile sau Kosovo, atunci mai bine să nu mai vorbim de diplomație, de onoare națională sau de viitor și să mergem ca oile după cum ni se dictează sau după cum ne duce valul, până când România va deveni o simplă regiune Dacia-Romagnia, cum este, de exemplu, Emilia-Romagnia.

        Apreciază

      • Și eu regret. Două lucruri au împiedicat participarea:
        1. Nu am primit o invitație. Nici nu aveam cum, deoarece nu eram o persoană oficială și nici importantă.
        2. Chiar dacă a fost o conferință deschisă, de care n-am știut, am fost plecat din București cu foștii colegi sărbătorind 50 de ani de la absolvirea Facultății de Automatică din București.

        Poate ne ajută Dumnezeu să mai dezbatem subiectul. Poate și în alt cadru.

        Apreciat de 2 persoane

    • Subiectul simpozionului a fost clar: restabilirea relațiilor diplomatice dintre România și URSS, în urma negocierilor dintre Titulescu și Litvinov.
      După ce Titulescu a fost eliminat de la Externe, iar Litvinov a fost înlocuit cu Molotov, a urmat pactul Ribbentrop-Molotov și pierderea unor teritorii, azi ucrainiene.
      Dl. Năstase acționează foarte inteligent, diplomatic, fără a bate cu pumnul în masă.
      Remarcați relațiile foarte bune ale lui Putin cu Ungaria lui Viktor Orban, Austria lui Sebastian Kurz (Austro-Ungaria!) și Germania lui Merkel. Ca în 1939.

      Apreciat de 3 persoane

      • @Dan Ciubotaru: ”Subiectul simpozionului a fost clar: restabilirea relațiilor diplomatice …”

        Nu există relații diplomatice între Rusia și România? N-am știut.
        Eu credeam că nu există relații bilaterale normale bazate pe încredere reciprocă, pe principii de bună și statornică vecinătate și pe dorința de a repara rănile nevindecate ale trecutului.
        Având răni deschise cu puroi netratate, este foarte grea vindecarea. Se poate ajunge la cangrenă.
        Dar, ,probabil greșesc în idealismul meu. N-ar fi prima dată.

        Apreciază

  3. Am onoarea sa va salut! Stimate Domnule Presedinte Adrian Nastase, Romania are nevoie ca in fruntea ei sa aiba o personalitate, acea personalitate sa fiti dumneavoastra, pentru ca numai dumneavoastra puteti redresa, orienta intr-o directie sanatoasa aceasta tara. Nu stiu cat mai aveti de suferit de pe urma interzicerii accesului catre politica, Nu s-a terminat? Numai cu Fundatia N. Titulescu nu veti reusi sa zdruncinati din temelii haosul instalat in Romania! Ma gandesc ca ar trebui sa va cautati mari personalitati si specialisti in toate structurile vietii politice si sociale sa formati un nucleu de a prelua fraile conducerii acestei tari, asa cum este acum, nu se mai poate, tara este in deriva!Romania trebuie sa aiba relatii de prietenie si colaborare cu toate tarile lumii, indiferent de regimurile politice, de zonele geografice si mai ales cu vecinii, nu conteaza ca sunt rusi, ucarineni, bulgari, sarbi,unguri sau poloni, suntem vecini si trebuie sa avem relatii de prietenie,de buna vecinatate, sa avem relatii comerciale in toate domeniile de activitate. Ce m-asi face eu fara vecinii de pe palierul scarii blocului unde locuiesc? A-si fi” lupul singuratec” Ce faceti? Cu deosebita stima si pretuire romaneasca, M.M. Botosani.
    P.S. Va fac o propunere, sa organizati intalniri cu romanii in fiecare judet, sa luati legatura cu directorii de muzee, caselor de cultura, asociatii si ong-uri interesate in reluarea cultivarii educatiei si a mncii, a dragostei si apararii patriei, a statornicirii si intemeirii familiei, a cresterii natalitatii si al respectului pentru cei varstnici, precum si cinstirea inaintasilor nostri din toate timpurile care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si inchisori in apararea Patriei si al Romanismului!!!

    Apreciază

  4. Istoria tragica NU se va mai repeta. Traim intro alta perioada istorica si trebuie sa ne apreciam ca OAMENI nu sa ne JUDECAM pentru TRECUT. Orice situatie poate fi rezolvata pe cale diplomatica, daca exista oameni bine pregatiti si deschidere de ambele parti. Pana acum mie mi se pare ca exista suficiente feedback-uri care sustin ceea ce cred.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Dle Mircea Popescu, ați citit comentariul anterior al analistului american? Ați auzit despre statul Kossovo? V -a ajuns la ureche lovitura de stat mai veche din Chille? Care tratate si care norme de drept internațional?!

    Apreciat de 2 persoane

  6. Elena Neagoe, nu știu la care analist american vă referiți.
    În rest, v-aș ruga să mă lămuriți care este legătura între ocuparea, dezmembrarea României și genocidul împotriva basarabenilor și bucovinenilor de către Rusia sovietică, nepermisa justificare a acestui act de către diplomația actuală a Rusiei și lovitura de stat din Chile (bănuiesc că vă referiți la Pinochet).
    Mi se pare mie, sau încercați și dumneavoastră să găsiți scuze acestor crime împotriva României și a umanității prin genocid comise de Rusia?
    Sper să mă înșel în această interpretare.

    Rămân la părerea mea că fără stabilirea prealabilă a unor principii și condiții sine qua non privind reparațiile pe care Rusia este datoare să le facă României, relațiile bilaterale sunt lipsite de consistență, de credibilitate și nu le garantează stabilitatea.

    Nu judecăm trecutul, ci ținem cont de trecut. Dacă nu vrem să învățăm nimic din trecut, riscăm ca trecutul să devină prezent.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Sunt mulți care clachează – domnul Corlățean, prezent acum vreo doi ani inclusiv în poza de final, a clacat și dânsul? – dovedind că habar nu au ce înseamnă necesitatea relațiilor bilaterale. Adicătelea este bine că ne îmbățoșim când suntem de mână cu americanii, dar ce ne facem dacă Uncle Sam, care are și relații oficioase nu numai oficiale cu Rusia, ne lasă la mâna Germaniei (Franța este încă din vremea lui Sarkozy numai o fantoșă) ?! Se pare că văitătorii n-au înțeles nimic din ratarea unirii Moldovei cu patria mamă!
    Dar așa-i în democrație – fiecare are dreptul să-și dea cu presupusul, partea proastă-i că își dă cu presupusul la orice stimul manipulator, de regulă în necunoștință de cauză!
    Concomitent se desfășoară o ofensiva furibundă pentru distrugerea relațiilor, cândva foarte bune, și cu Republica China, la presiunea lui Trump. Aceeași indivizi, ce ori s-au vândut intereselor străine, ori au un scor IQ de maxim 120, clămpănesc/clapesc împotriva intereselor reale ale României.

    Apreciat de 1 persoană

  8. „La conferință au participat istorici, cercetători și reprezentanți ai mediului academic din România și Federația Rusă, membri ai Fundației Europene Titulescu și oficiali ai ambasadei Federației Ruse la București.”

    Nimeni de la MAE?

    Apreciat de 1 persoană

  9. Preşedintele SUA, Donald Trump, în fălcile cleştelui intern-extern: Lansarea anchetei de impeachment şi amorsarea mişcării de capturare şi judecare

    Viitorul lui Donald Trump la Casa Alba nu suna de loc bine. Presedintele Camerei Reprezentantilor din Congresul SUA, Nancy Pelosi, a anuntat, marti, o ancheta procedurala care sa duca la destituirea presedintelui american. Opozitia a initiat ancheta de impeachment dupa ce Donald Trump a cerut presedintelui ucrainean Zelensky sa se amestece in alegerile din SUA, de anul viitor, prin acuzarea lui Joe Biden de coruptie si amestec in justitia din Ucraina, pentru a-l impiedica pe fostul vicepresedinte american sa candideze. Democratii considera, cu mari sanse sa fie confirmati de ancheta, ca presedintele Donald Trump se face vinovat de un grosolan abuz de putere.

    Foarte probabil, in urmatoarele cateva luni, Donald Trump va fi destituit. Capetele de acuzare, spre nenorocul lui Trump, au confirmari depline in transcriptul convorbirii telefonice pe care a avut-o cu Zelensky si au dobandit o circulatie internationala, dupa publicarea compromitatorului document. Prabusirea in SUA si in Lume a prestigiului presedintelui american si, implicit, a autoritatii sale institutionale vor face foarte dificila ramanerea in functie, fara costuri enorme la capitolul privind influenta si credibilitatea Casei Albe. Judecand dupa promisiunea pe care Trump i-a facut-o omologului sau polonez, ca va ridica vizele de intrare in SUA pentru polonezi in cel mult 90 de zile, cam acesta este si orizontul de timp in care functia prezidentiala va deveni vacanta prin impeachment. Neacordarea de vize pentru cetatenii din Europa de Est este o chestiune bipartizana, dar in primul rand a democratilor, care nu vor rata ocazia ca prin impeachment sa blocheze promisiunea facuta de Trump polonezilor si, partial, romanilor, in urma vizitel lui Iohannis, dar fara un termen in acest caz. Pentru a nu risca daune din cauza perceperii lui Donald Trump ca presedinte care a devenit „irelevant” pe scena interna si externa, speta la care s-ar putea alia si republicanii, Congresul ar putea sa-l demita fara probleme pana la Craciun. Daca se va intra in anul urmator, al alegerilor prezidentiale, demiterea va deveni mai problematica. Procedura de impeachment ar putea intra sub incidenta suspiciunii de electoralism, care, chiar daca nu va anula acuzatia de abuz de putere, ar putea sa devina prioritara, caz in care demiterea sa fie amanata/suspendata.

    Al doilea risc major de sfarsit prezidential si politic foarte urat vine din exterior, in urma amorsarii, cel putin la nivel perceptiv, a unei miscari de capturare si judecare a lui Donald Trump, pentru gravele sale incalcari ale dreptului international si ale drepturilor popoarelor, prin persecutarea mai multor popoare. Iranul îl „va captura” şi îl „va judeca” pe preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a avertizat, sâmbătă, Mohsen Rezaei, unul dintre consilierii ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului. „În final, îl vom captura pe Trump şi îl vom judeca. Va fi înfiinţată o instanţă internaţională şi Trump va fi judecat. Trebuie să fie judecat nu doar pentru ceea ce a făcut împotriva poporului nostru, ci şi pentru crimele împotriva altor naţiuni”, a declarat Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului de Mediere din Iran, un organism subordonat ayatollahului Ali Khamenei, potrivit postului iranian Channel 2, care a fost prompt citat de cotidianul Times of Israel.

    Apreciat de 1 persoană

  10. SUA: Proliferarea confesiunilor religioase si folosirea lor ca instrumente de divizare si control: Atatarea globalista a uigurilor impotriva chinezilor, care sunt neamuri, descendente dintr-un trunchi rasial comun

    Nu mai este un secret ca SUA utilizeaza religiile ca instrument globalist de divizare si control. Nici ca globalistii americani sunt cei mai mari multiplicatori de secte religioase, in acelasi scop, de suprematie globala. Asa au aparut in cadrul religiilor crestina si islamica diviziuni sectare, controlate de Statele Unite. Sunt marturii documentare ca vocea ingerului care i-a dictat Coranul lui Mahommed graia evreieste. Si asa se explica ipocrita si falsa propaganda americana privind libertatea religioasa. Cand rabinii globalisti i-au multiplicat de n ori pe Iisus si Mahommed, ei i-au lipsit pe credinciosi de libertatea de a crede in Dumnezeii autentici si primordiali ai strabunilor lor. Dumnezeii autentici ai neamurilor istorice au fost substituiti cu falsi Dumnezei, intre care insisi falsificatorii se cred Dumnezei. Cea mai noua dovada de interes ca retelele confesionale create si administrate de globalisti sa infiltreze marile religii si sa beneficieze de finantari si institutionalizari din partea statelor tinte, in cheia parodica de “libertate religioasa”, este discursul presedintelui SUA, Donald Trump, la Adunarea Generala a ONU, unde nu a vorbit pe tema sesiunii dedicate pericolului incalzirii climatice, ci despre… “libertatea religioasa”. In aceasta politica globalista de folosire a religiilor ca instrumente de divizare si control se inscrie si interventia de marti la ONU a numarului doi in diplomatia SUA, John Sullivan, care a cerut ca Natiunile Unite să se mobilizeze împotriva „oribilei campanii de represiune” de către autorităţile chineze a musulmanilor uiguri, acuzând comunitatea internaţională de o atitudinea prea binevoitoare faţă de Beijing. Realitatea din teren este insa alta, iar cea istorica le este si mai ostila SUA, care nu au niciun fundament rasial, cultural sau religios cu uigurii, asa cum au chinezii. SUA fac doar propaganda scopului lor globalist. Cercetari istorice aprofundate si longitudinale dovedesc ca uigurii sunt neamuri cu chinezii. Ca, de fapt, chinezii, mongolii, tibetanii si uigurii, ca si majoritatea asiaticilor, unele surse ii indica si pe europeni, se trag dintr-un trunchi rasial comun si ca diferentierile locale si religioase au aparut ulterior, prin separari in triburi si migratie. Dar toti au legaturi cu poporul Mon si religia Mon, descinzand se pare din atlanti, existand astfel o unitate primara euroasiatica, pe care o celebram ori de cate ori rostim cuvantul “Amin”. Inrudirea indepartata dintre chinezi si uiguri este sustinuta de distributia unor retele de lamaserii, unele budiste, altele nu, si piramide pe o larga arie chineza, care ii cuprinde si pe uiguri, cu radacini budiste tibetane si musulmane mongole. Legaturile rasiale dintre uiguri si chinezi, in afara celor de rasa galbena si ochi oblici, vin in cascada pe filiera mongola, uigurii fiind urmasii de azi ai lui Gingis Han, al carui nepot Kublai Han a fost Imparat al Chinei. Gingis Han a dat poporului sau numele de Hor, populatie care mai este cunoscuta ca Ur sau Uighur, rasa primordiala din Asia. Acest nume avea legatura cu cu cele cinci principate Hor din estul Tibetului sau din provincial actuala a Chinei denumita Kham. Piramidele de la Shensi, de pe teritoriul Chinei, din zona orasului Xian, numit in trecut Sian-Fu si fosta capitala a imperiului chinez, au fost luate sub control de Gingis Han, inca un element de contingenta. Ele ne trimit cu gandul la cele egiptene, la faptul ca au fost facute de aceiasi oameni, si-i adauga pe egipteni la ramificatiile aceleiasi rase, alaturi de chinezi, mongoli, tibetani, uiguri, cu care evreii si americanii nu au nimic in comun, in afara de a-i dezbina si atata unii impotriva altora. Daca mai era nevoie de un argument la ramificatiile de neamuri din Regatul de Mijloc mai trebuie spus ca Imparatul Chin Snih Huang, de la care se trage numele Chinei, inainte de moartea sa (212 I.Ch.) a ordonat sa fie distruse multe documente privind istoria Chinei. Altele au fost ascunse in lamaserii, care nu erau toate budiste, un indiciu de inrudire si incredere. “Oribile” cu adevarat sunt imixtiunile si instigarile globaliste, prin specularea si ostilizarea specificitatilor religioase, in scop de a supune si domina sclavagist toate neamurile pamantului.

    Apreciază

  11. În marea luptă dintre popoare, ca şi dintre indivizi, sunt două riva­li­tăţi, unele, oricât de vii, oricât de pline de con­secinţi dureroase, oricât de prejudiciabile pen­tru pacea lumii, nu sunt datorite decât în­tâmplării. Un capriciu de suveran, o nebunie naţională, o neînţe­le­gere subită, o a­tingere de amor propriu, care la rân­dul său provoacă la ad­versar o sete nestinsă de răzbunare, una singură dintre a­ceste cauze este de ajuns ca să provoace manifestarea lor. Aceste realităţi joacă desigur un rol în istorie, uneori însân­gerează chiar un veac întreg, dar până în sfârşit sunt des­tinate să se stingă, pentru că rădăcinile lor nu se află în fa­talitatea lucrurilor.

    Sunt şi altfel de rivalităţi, rivalităţi de acele întipărite în car­tea istoriei prin cursul inexorabil al evenimen­te­lor, şi care, cu toate silinţele gu­ver­nelor, cu toată mă­ri­nimia suve­ranilor, cu toate îmbrăţişările şi toate ju­ră­mintele de prie­tenie eternă, mai curând sau mai târ­ziu izbucnesc. Aceste rivalităţi sunt cele mai pri­mej­dioase, jocul lor serveşte de subiect în acea nesfârşită epopee ce se cheamă istoria omenirei. Căci el nu se îm­pacă decât când unul dintre ri­vali a dis­pă­rut, sau cel puţin, când amân­doi, în urma unei lungi şi dureroase experienţe, au dobândit convin­ge­rea că le este cu neputinţă să se suprime unul pe altul.

    Rivalitatea imperiului rusesc către noi aparţine a­cestei ul­time catego­rii. Ne explicăm pentru că nu vrem să ni se atribuie alte gânduri decât ale noastre. Departe de noi ide­ea de a acuza de ostilitate guver­nul ac­tual al imperiului vecin. Din contră, credem ferm că împăratul actual este un sincer partizan al păcii. Dar puterea lucrurilor este aşa:pre­supunând că mâine un filantrop şi chiar un filoromân s-ar sui pe tronul Ţarilor, problema ar rămâne aceeaşi. Exis­ten­ţa noastră este incompa­tibilă cu realizarea idealului im­periului rusesc;ostilitatea sa nu poate să înceteze decât în ziua când ar reuşi să ne suprime, sau în ziua în care îi va fi complet probat că îi este cu ne­putinţă să ne facă să dispă­rem. Este inutil să sco­to­cim istoria ca să ne convingem de acest adevăr. Ori­cât de puternice ar fi probele pe cari ni le dă şi de­monstrează că, de aproape două veacuri – adică de când ne cunoaştem – imperiul ţarilor a făcut tot ce-i stă în putinţă ca să ne subjuge, oricât de evident ar fi că no­rocul singur ne-a scăpat de soarta Basa­ra­biei şi a Poloniei, nu ar fi de ajuns. Au mai fost şi alte rea­lităţi cari au durat două veacuri, şi care, totuşi, nu-şi aveau isvorul în nemi­loa­sa logică a lucrurilor.

    Nu. Ceea ce dă ostilităţii Rusiei în contra noastră adevă­ratul caracter este poziţiunea noastră pe harta Europei. Noi ne aflăm în pragul celui mai mare impe­riu al vremurilor moderne, suntem vecinii unui popor de o sută de milioane de suflete (azi, în 1972, popu­laţia Rusiei este de două sute trei­zeci de milioane – n. Pamfil Şeicaru), care în 50 de ani îşi îndoieşte popu­laţia;ne aflăm în drumul unei naţii tinere, inteligente, entuziaste, a unei naţiuni cu atât mai de temut cu cât nu-i contestăm ca­lităţile;noi suntem la graniţa unui popor care – ca toate popoarele din nord – se simte atras de un neînfrânt şi veşnic avânt către mările de smarald ale Sudului. Este o regulă, o tendinţă natu­rală ca naţiunile, ca şi indivizii, să alerge după aerul îmbălsămat, după soa­rele arzător de miazăzi.

    Rusia, cu tot vastul său teritoriu, se înăbuşea în ceţile Bal­ticei, ea caută să răsufle prin Sud şi se sileşte să-şi dea aer prin trei deschizături deodată:prin Orient, în apele Japoniei, prin golful Persic, care se deschi­de pe jumătate vastului său imperiu, şi prin Medi­terană, către care au aspirat toţi oamenii din nord şi pe malurile căreia atâţia şi-au găsit mormântul. Din aceste trei drumuri, cel mai impor­tant este desigur cel al Mediteranei:acolo se află faimoa­sele strâm­tori, cheia Europei;acolo se află cetatea Ceza­rilor Orientului şi Metropola Ortodoxiei. Toate silinţele im­pe­riului, toate aspiraţiile naţiunei ruse se îndreaptă către acest punct.

    Ei bine, soarta ne-a aşezat ca o piedică pe acest drum, astfel încât Rusia nu poate să ajungă acolo unde o chea­mă logica desvoltărei sale decât tre­când peste trupul nostru. Între Rusia şi noi nu este vorba de o neînţelegere trecătoare, nici chiar de a­cele uri necugetate pe care vre­mea poate să le to­pească tot aşa cum le-a făurit. Este aici ceva mai profund. Este vorba de două vieţi cari se exclud reci­proc, sau mai bine zis de o existenţă, de aceea a neamului românesc, care nu poate ră­mâne în picioa­re de­cât dacă Rusia este forţată să pună frâu am­bi­ţiei sale. Într-o astfel de problemă nu poate fi chestia de înţelegere, de com­promis, de concesii. Da­că tră­im, Rusia nu reuşeşte în ceea ce, de două veacuri, a încălzit inima poporului rus, da­că imperiul reuşeşte să-şi realizeze visul pe care l-a urmărit cu atâta în­credere şi tenacitate, Statul român şi neamul românesc nu vor mai fi decât o amintire. Iată adevărul.

    Locul pe care îl ocupăm pe harta Europei nu este al fe­riciţilor cari pot să trăiască fără grijă şi fără trudă. Îndărătul ruinelor Parthenonului, aco­perit de gloria cla­si­cismului, as­cuns în fundul unei peninsule, po­po­rul grecesc poate să stea spectator la marile realităţi cari turbură naţiunile mo­derne. Cu totul altul este destinul nostru.

    Aruncaţi de soartă pe valea Dunării, în această vale care a fost atâ­tea veacuri şi va fi încă teatrul marilor catastrofe, postul nostru este greu, dar va fi un post de onoare. Istoria ne-a făcut gardă civilizaţiei eu­ro­pene împotriva năvălirii asi­atice, când aceasta venea de la Sud. Să opunem spada noastră la orice călcare, fie că ar veni de dincolo de Du­năre ori de dincoace de Nistru, aceasta a fost şi va fi soarta noastră. Ori­cât de dureroasă ar fi constatarea aces­tui adevăr tot este mai bine să ne dăm pe deplin seama de dânsul, decât să adormim într-o sigu­ranţă iluzorie.

    Forţa lucrurilor face din noi un obstacol în mersul înainte al unui mare imperiu, care în acelaşi timp es­te o naţiune pu­ternică. Acest imperiu a încercat, în­cearcă şi va încerca să meargă pe calea care crede că îi este indicată de Pro­videnţă. Noi ne aflăm în calea sa. Imperiul ţarilor, aşadar, a încercat, în­cear­că şi va încerca să ne şteargă de pe harta po­poa­relor. De altfel este oare aşa de necesar să căutăm în logica situa­ţi­ei geografice şi în învăţă­min­tele isto­riei care va fi politica viitoare a im­pe­riului rusesc? A­ceastă politică nu este de loc un secret. Gânditorii, ca şi oamenii de Stat, ai Rusiei, afară de cei pe cari scrupulele unei situaţii ofi­ciale îi opresc, nu se sfiesc de a ne spune. Îşi maschează vederile cu­ceritoare printr-o teorie distantă după dânşii, ca să dea lumei mo­derne un nou tip de civilizaţie, să facă să nască în partea orientală a Europei o viaţă nouă. […] Ru­sia, că­reia Providenţa i-a încredinţat o mi­siune aşa de ma­re, nu poate să se oprească în mersul ei pentru ca să dis­trugă neamul românesc”.

    Tache (Gura de Aur) Ionescu, 1900 Dusmanul Natural

    Apreciat de 1 persoană

  12. In primul rand stirea nu m-a afectat emotional, ca pe altii. Salut toate intalnirile cu caracter diplomatic dintre vecinii Romaniei si noi. Dezavuez intalnirile cu abordarea abrupta a subiectelor sensibile, fiind adeptul relatiilor diplomatice si interumane cu toate statele lumii, asa cum ne-au invatat inaintasii nostri in ale diplomatiei. Pentru aceasta sugerez celor cu asemenea abordari, sa citeasca mai multe lucrari cu si pe teme diplomatice.
    Salut organizarea sedintelor, a conferintelor FET si incurajez pe conducatorul acestuia in privinta contactelor, dezbaterilor pe teme diplomatice intre vecinii Romaniei, in special cu Rusia, relatii diplomatice si economice alterate in ultima perioada.

    Apreciat de 3 persoane

  13. Adrian Năstase
    Din păcate, nu mulți înțeleg ce faceți dvs:
    1. Asumarea istoriei, cu bune și cu rele, așa cum a fost ea, fără patimă, fără distorsionări ideologice;
    2. Implementarea unei politici externe cu grad semnificativ de autonomie, o politică bazată pe tact, curaj și diplomația inteligentă multi-azimutală, deși contextul geopolitic actual nu este favorabil unor astfel de abordări;
    Este adevărat că există dosare sensibile în relația cu Rusia, dar am mari rezerve că România se va impune ca o voce respectabilă în lume, sub stindardul unilateralist al parteneriatului strategic, sau participând la aventuri militariste pe coclauri îndepărtate, sau ignorând drepturile poporului palestinian recunoscute de ONU, în contra tradițiilor diplomatice și de negociere ale statului român. Cred că dimpotrivă, atitudinea obedientă, cedarea inițiativei diplomatice către ,,parteneri” și autoizolarea pe criterii de apartenență la diverse organizații autarhice, exclusiviste, arogante și autiste în raport cu interesele restului (majoritar) al lumii, nu vor contribui la creșterea respectabilității României în lume, dimpotrivă, pare că ne dorim pe vecie stigmatul de slugă docilă, în derivă pe apele învolburate ale istoriei.
    În legătură cu Basarabia și Bucovina, sunt de salutat poziționările patriotice ale unor colegi, cărora le atrag respectuos atenția că , mai mult decât Rusia, cei care se opun unui parcurs unionist sunt exact … partenerii strategici ai României, ale căror decizii sunt asimilabile binelui absolut în ochii, urechile și mintea românilor.
    Din această dilemă este greu de ieșit, la fel de greu ca identificarea numărului de zecimale ale lui ,,pi”.
    PS
    Dacă mai adăugăm un ,,e”, iese plăcinta….. proaspătă și aburindă, numai bună de înghițit pe nemestecate.
    (Z).

    Apreciat de 1 persoană

  14. Mircea Popescu SEPTEMBRIE 29, 2019 LA 11:03 AM
    „Respectă-te singur, dacă vrei să fi respectat”
    „Respectându-ne pe noi, învățăm cum să-i respectăm pe ceilalți și respectiv, aceștia învață cum să se poarte față de noi.”
    Se pare că ai lipsit de la unele lecții ale vieții.
    Să recapitulăm. Am scris: „În primul rând la întâlnirea lui Iohannis cu diaspora au fost prezenți Gitenstein și Klemm (Maior n-a putut sau n-a vrut să o blocheze?). Poate ne spune ceva D-ol Popescu, că tot se prezintă ca important reprezentant al diasporei.
    În al doilea rând, după puțin timp, la Sesiunea ONU, reprezentanții a 15 Asociații ale evreior americani au cerut și obținut o întrevedere privată cu Iohannis. Or fi discutat despre restituirea ilegală a bunurilor confiscate, după război, organizației fasciste a germanilor din România interbelică?!”
    – O primă observație – „poate ne spune ceva …” NU presupune explicații și nici măcar n-are nuanță de obligație.
    – Replica dumitale, în afara unei forțate crize de orgoliu, NU elucidează cazul prezenței celor doi la întâlnirea respectivă. Precizarea dumitale: „ Cât despre Gitenstein, ei bine, există o organizație în Statele Unite, ”Alianța” în care doi membri fondatori sunt foștii ambasadori americani Jim Rosapepe și Mark Gitenstein.” N-are legătură cu nedumerirea mea. Sigur că mă pot gândi că organizația ALIANȚA este una din cele 15 ce, ulterior au cerut întrevederea cu ocazia Sesiunii ONU și am să caut lista de 15, dar, dacă-i așa, nu văd de ce n-o scrii direct. Probabil nu crezi c-ar fi politically correct!
    Sigur că te-am tras de mânecă și și-am reamintit care era subiectul, observând că ai procedat precum klemm.
    Îți înțeleg frustrările când ai scris: „ V-am dat un răspuns din simplă curtoazie și în limita cunoștințelor pe care le am fără să comentez, dar lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți concluziile.”. Adică ori n-ai fost invitat la respectiva întâlnire, ori te temi să spui că a fost totul O.K. , nu s-a ieșit din normalitate.
    P.S. Vezi că textele despre onoruri și tinichele de atârnat la rever, amintesc de un fost Președinte al Boliviei și nu dă bine.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Deoarece există multe confuzii privind relațiile internaționale, am publicat la adresa: (https://mipopescu.wordpress.com/legi/realism-vs-liberalism/) un tabel comparativ între teoriile privind relațiile internaționale privite din prisma republicană și cea democrată în Statele Unite.
    În cadrul cursurilor de științe politice pe care le-am urmat în Statele Unite, am pus cap la cap aceste teorii despre relațiile internaționale definitorii celor două doctrine esențiale: realism și liberalism.
    Profesorul meu de teorii politice comparate, mi-a cerut aprobarea să înglobeze această sinteză comparativă (tabel comparativ) în cursul lui.

    REALISMUL reprezintă punctul de vedere al Partidului Republican din SUA, în timp ce LIBERALISMUL reprezintă viziunea Partidului Democrat american.
    Desigur, față de situația din 2004, astăzi există unele variații, dar esența nu s-a schimbat. Astăzi vorbim despre o evoluție mai accentuată spre conservatorism/naționalism și spre progresism.

    Puteți observa, printre altele, modul în care este perceput rolul organizațiilor internaționale și se pot trage unele concluzii privind implementarea acestor precepte în politica lui Soros. Și, mai puteți observa de unde pornește ți cine sprijină globalizarea.
    Recunosc că atunci când am realizat acest tabel, nu era la modă Soros.
    Dar, la fel de bine, observăm că actuala politică a lui Trump se încadrează principiilor realismului american.
    Profesorii de științe politice din România se pot inspira în cursurile lor din această punere sintetică în paralel a celor două principii, pe care astăzi, în evoluția lor, le-aș defini ca progresism și conservatorism, iar studenții vor putea, ei înșiși să tragă concluziile prin comparare, fără a fi influențați.
    De asemeni, doritorii se pot amuza, analizând politica UE pentru a o putea încadra unuia dintre cele două ideologii, dincolo de orice discuții sterile ancorate în teorii conspiraționiste.

    Apreciază

  16. România-Rusia: Sindrom al memoriei înghețate

    In mod paradoxal, relatiile post razboi rece dintre Romania si Rusia sufera de un sindrom al memoriilor inghetate, la Bucuresti si Moscova. Dupa eliberarea celor doua tari de ideologia si sistemul, ostile ambelor popoare, care le-au fost impuse prin infiltrare, contaminare si inselaciune de catre alogeni globalisti, ar fi trebuit ca relatiile lor sa se bucure de o noua perspectiva, sanatoasa si reciproc avantajoasa.

    Din nefericire, prin raul lor augur, relatiile dintre Romania si Rusia continua sa fie hranite cu niste memorii expirate, congelate in subconstienturile politice si colective ale celor doua state, care geopolitic sunt vecine. Se incalca astfel toate doctrinele si cutumele privind buna vecinatate. De o parte, exista trauma nevindecata a pactului de razboi Ribbentrop-Molotov, fata de care inca nu exista o intelegere comuna privind abolirea efectelor si intreprinderea reparatiilor necesare. La aceasta se adauga problema tezaurului Romaniei, dus in primul razboi mondial in custodia Rusiei tariste, sechestrat ulterior de sovietici si ramas nereturnat pana azi. De cealalta parte, exista trauma pe care al doilea razboi mondial a provocat-o Rusiei sovietice si faptul ca Romania a facut parte din alianta de razboi cu Germania hitlerista, ale carei armate au invadat-o, si acuzatia rusa ca cele romane nu s-au oprit la Nistru.

    Ce-i de facut? In mod evident, trebuie sa ne oprim din a ne hrani cu gandurile, resentimentele si memoria din alte timpuri. Daca vom continua, nu ne vom face decat rau. Nu exista nicio diferenta intre a ne intoxica cu o memorie inghetata vreme de peste trei sferturi de veac si a ne otravi cu o hrana indelung congelata, de mult iesita din garantie. Sper ca Ghita Bizonu’ nu vrea sa ne hranim cu memorii inghetate, indiferent cui au apartinut, cand il invoca pe Tache (Gura de Aur) Ionescu, care la 1900 compara Rusia cu un dusman natural al Romaniei. Nu contest valabilitatea de epoca a celor spuse de marele politician roman, dar de atunci si pana acum s-au schimbat atatea Politici si Generatii, si o data cu ele Lumea. Din cauza razboaielor daco-romane ar trebui ca urmasii din zilele noastre ai celor doua popoare antice sa fie dusmani? Ca Bucurdava si Roma sa fie rascolite de resentimente sau beligeranta? Ori sa nu avem relatii de parteneriat strategic si alianta cu americanii, care ne-au bombardat, cu multe victime si distrugeri, in al doilea razboi mondial? E absurd ca Romania si Rusia sa faca o exceptie de la regulile schimbarii si regenerarii si sa nu renunte la o memorie moarta, depasita.

    Oricat de buna ar fi o evaluare a unei etape istorice de relatii bellice, conflictuale sau tensionate intre Rusia si Romania, facuta chiar si de catre una din cele mai prestigioase personalitati contemporane ale etapei respective, ea este perisabila, trecatoare, supusa aceleiasi istoricitati careia i se supune orice lucru aflat sub Soare. Acest adevar este cu atat mai pregnant si confirmat in politica, unde prietenii si dusmanii nu sunt eterni, ci doar interesele sunt eterne (Lord Palmerston, fost premier al Marii Britanii, sec. XIX). De aceea nu este de loc intelept, as spune ca nici patriotic, sa ne periclitam un viitor posibil de intelegere si conlucrare cu vecinii si regiunea, prin a ne crampona de fapte reprobabile din trecut. Benefic ar fi sa ne hranim leadershipurile si popoarele roman si rus cu hrana politica vie, proaspata, pe care ne-o afera din belsug noile realitati ale prezentului si, mai ales, perspectiva unor viitoruri nationale armonioase si a unui proiect regional comun, cordial si grandios.

    Sa fim lucizi in introspectiile noastre nationale si sa recunoastem ca cele mai mari probleme cu rusii le-am avut incepand de cand noi, romanii, estici prin geografie si istorie, am fost luati in captivitate occidentala prin subjugarea cu ajutorul unor monarhi straini, adusi din Vest si pusi pe tronul Romaniei. Regele Carol al II-lea a invatat din esecul bunicului sau, regele Carol I, care nu a reusit sa inroleze Romania de partea Germaniei in primul razboi mondial (ceea ce ar fi insemnat „verboten” si „kaput” pentru Unire). Nepotul, ajuns rege, a modelat atat de abil politica interna si externa a Romaniei (aici se inscrie si misterul demiterii lui Titulescu de la Externe) incat nu i-a lasat o alta alternativa decat cea urmata dupa 1940 (atent creioanata in laboratoare nazist-globaliste). Carol a aruncat Romania direct in bratele lui Hitler si apoi s-a retras (ca si Hitler mai tarziu, in 1945, dupa ce distrusese Germania). Probabil Carol nu stia cine era si ce urmarea Hitler cu adevarat, dar regele a avut-o alaturi pe globalista Elena Lupescu, camarada si subordonata globalistului Fuhrer, deci ea stia précis scopul si urmarile celui de-al doilea razboi mondial, pus la cale de marele capital mondial. Germania nu trebuia sa castige razboiul, ci trebuia sa distruga Europa.

    Nu este o imensa prostie sa continuam sa ne inscriem intr-un scenariu globalist atat de congelat, in care Romania si Rusia au fost victime? Oare inca nu constientizam ca, prin scopul de suprematie globala, Armata Rosie, creata de globalistul Trotki, a fost de fapt Armata Globalismului? Tot asa cum Wermachtul lui Hitler a fost Armata Globalismului? Ori cum este, azi, Pentagonul? Primele doua au reusit sa se elibereze si sa se dezintoxice, sa redevina nationale, dar a treia inca este sub influenta drogurilor ideologiei si politicii Globalismului. Dupa atata timp, tot n-am invatat ca Globalismul isi infaptuieste Ororile cu mainile Altora?

    Desigur, scenariul a mai fost adaugit si reinghetat, altfel Mircea Popescu nu ne-ar tine lectii politice antirusesti. MiPo are scuza ca nu este ultimul mohican globalist din Est, mai este, printre altii si de pe la noi, si fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakashvili, care recent a aruncat petarda globalista că Vladimir Putin are planuri să anexeze Georgia, Armenia, Moldova, Belarus, și o mare parte din Ucraina până în 2024. MiPo zice ca cine uita istoria risca sa o repete, de acord, dar nu ne spune care este diferenta intre a nu uita si a consuma idei „stricate”. Uimitor sau nu, acest anti-estic de serviciu uita istoria Globalismului si omite riscul de intoxicare cu memorie expirata.

    Apreciat de 1 persoană

  17. Dle Mircea Popescu,m-am referit la felul în care se respecta normele de drept, ca să nu mai vorbim de principii. Astăzi ca și ieri. Romănia trebuie să aibă relații decente cu Rusia. Nu ne servește la nimic o atitudine ostilă. Și ca s-o spunem pe cea dreaptă, SUA sunt peste Ocean, nu la 2 pași, dar comportamentul ambasadei ” marelui prieten” actual nu e diferit de al fostului ”mare prieten” de la doi pași. Personal nu mai cred de mult că vreo mare putere se împiedică în norme și principii. Biden, cum s-a lăudat el însuși, i-a dat lui Poroșenko 6 ore ca să facă tăcere în dosarul de corupție al fiului. 6 ore!!!!
    PS Pinochet n-a avut nimic în comun cu administrația americană?

    Apreciat de 3 persoane

  18. O STIRE CE VA POATE AFECTA EMOTIONAL …CU ADEVARAT MA VA AFECTA EMOTIONAL, DACA NU VOI FI O PARTE CE COMPLECTEAZA IMAGINEA CUTREMURATOARE A UNEI POPULATII MUTILATA IN MAJORITATE, DATOROTA UNU I RAZBOI , CREONAT CU A SA MINA TRANSPARENTA PENTRU OMUL DE RAND. DOMNUL EX PRIM MINISTRU , ESTE UN OM CU O CARIERA POLITICA LA NIVEL INAL IN CARE DECIZIILE EXTERIOARE SUNT BINE INTELESE DE CEI CARE LE EXZECUTA… PRIN INTREBARILE ADRESATE , RASPUNSURILE ,GASIREA UNU I RASPUNS…NE INSTIINTEAZA , PREVIENE , PARCURGEREA DUREROASA A UNOR EVENIMENTE INEVITABILE DACA NU CONSTIENTIZAM ,CAND STAMPILA DECISIVA SI NU NUMAI O ASTERNEM PE O HARTIE…

    Apreciază

  19. @fragmentarium: ” MiPo are scuza ca nu este ultimul mohican globalist din Est,..”

    Mircea Popescu este globalist?
    Băiețel, când tu buchiseai Abecedarul cu litere chirilice și te îmbibai apoi cu teoria Euroasiei lui Dughin, teorie pritocită în laboratoarele Kremlinului lui Putin, MiPo (Mircea Popescu) scria deja despre ”Caracterul național” (https://mipopescu.wordpress.com/5-politica/caracterul-national/), despre ”Patriotism și naționalism” (https://mipopescu.wordpress.com/11-national/nationalism-si-patriotism/), despre ”România națională” (https://mipopescu.wordpress.com/11-national/romania-nationala/), despre realțiile ”Nato și Rusia” (https://mipopescu.wordpress.com/12-ue-si-nato/nato-si-rusia/) sau își punea întrebări despre cum ar fi procedat Titulescu în lumea de astăzi în articolul ”Progresism globalizator” (https://mipopescu.wordpress.com/11-national/progresism-globalizator/).

    Probabil lucrarea ta de căpătâi ca învățăcel a fost și rămâne: ”Bazele geopoliticii” scrisă de președintele ”Mișcarea pentru Eurasia”, Alexandr Dughin, care ipocrit se opune globalismului, dar pledează pentru un bloc eurasiatic de la Lisabona la Vladivostok, care TREBUIE să se formeze în jurul Rusiei, cu participarea țărilor europene și a Iranului pentru a se opune hegemoniei Statelor Unite.
    Iar de când Marea Britanie s-a dezis, prin Brexit, de ”țările europene” (UE), automat a intrat în vizorul Kremlinului alături de dușmanul numărul unu, Statele Unite.
    Nu-i oare asta și pledoaria pe care o faci ca Ivan cu fluierul zi și noapte pe acest blog?

    Iar, la o adică, la întrebări indiscrete, ai fost instruit să spui că asta nu este decât globalizare parțială sub conducerea unică și înțeleaptă a ”țarului” Putin și, deci, ”nu se pune” la capitolul ”globalizare”, că nu-i pe tot Globul.
    Asta dacă vorbim de mohicanii globalismului din Est.

    Apreciază

  20. Cu limba și cu jumătate de falcă încă semi anesteziate după o intervenție stomatologică cam dificilă, am fost înregistrat într-un dialog cu moderatoarea Alba Popescu (niciun grad de rudenie).

    Discuția liberă (ad hoc) a fost despre CMR, istorie, acivități și demersuri pro-România, personalități politice, intenții de viitor.și va fi prezentată mâine, Miercuri 2 Octombrie la ora 22:00 la TV6.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.