Reuniunea Anuală a Diplomației Române. Mesajul lui Călin Popescu Tăriceanu

Am participat astăzi la deschiderea oficială a Reuniunii anuale a diplomației Române – inaugurată în perioada în care conduceam guvernul României. La deschidere, au participat ambasadorii și consulii generali, diplomați străini și invitați din diverse instituții ale statului. Dintre discursurile rostite, mi s-a părut interesant discursul președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, prin cele două teme principale abordate. Vă invit să-l parcurgeți:

         „Distinşi oaspeţi,

 

Aş vrea astăzi să supun reflecţiei dumneavoastră trei chestiuni care mi se par centrale în înţelegerea situaţiei internaţionale a zilelor noastre şi, mai ales, a locului şi, eventual, a rolului României în conjunctura actuală.

Cred că examinarea atentă şi critică a acestor probleme pe care le consider centrale ar putea constitui premisa unei revigorări a diplomaţiei româneşti, menită să asigure ţării noastre o prezenţă mai vizibilă şi, pe cât este cu putinţă, mai influentă pe scena mondială.

 

Doamnelor și domnilor,

Prima temă pe care o aduc în faţa dumneavoastră are forma unui paradox. Să observăm mai întâi că niciodată interesul politic, academic şi cetăţenesc pentru chestiunile privitoare la politica externă şi la relaţiile internaţionale nu a fost mai intens şi mai structurat instituţional.

Toate universităţile din România au cicluri acreditate de studii de licenţă, master şi doctorat în relaţii internaţionale. Anual, sute de tineri sunt înmatriculaţi în aceste programe, iar alte câteva sute obţin diplome în acest domeniu. Funcţionează în paralel zeci de institute şi centre de cercetare şi de formare în relaţii internaţionale, studii strategice sau studii de securitate. Această din urmă arie produce la rândul ei, de câţiva ani, sute de absolvenţi de studii universitare. În mass-media, numărul specialiştilor invitaţi să se pronunţe în materie de politică externă, politică internaţională, geopolitică ori geostrategie creşte în fiecare zi. România pare să fie pe cale de a deveni o ţară de experţi în relaţii internaţionale.

Nu mă voi întreba, acum, ce tip de carieră îi aşteaptă pe toţi aceşti tineri specializaţi într-un domeniu socotit până de curând a fi unul de nişă. Evident, corpul diplomatic şi consular nu-i poate include pe toţi. Aş formula astăzi o altă întrebare. Ce studiază de fapt această populaţie relativ vastă de specialişti? Ce tip de cunoaştere dobândesc ei în timpul studiilor şi aprofundează pe parcursul cercetărilor pe care le întreprind şi pe care le publică? Chiar în acest punct intervine paradoxul despre care vreau să vă vorbesc. Uitându-ne înapoi spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nu e greu să constatăm că niciodată relaţiile internaţionale nu au fost mai impredictibile, mai anarhice, mai anomice şi mai opace ca în momentul de faţă.

Secolul al XXI-lea a reintrodus războiul, invazia, agresiunea şi dislocările masive de populaţie în peisajul cotidian al tuturor continentelor. Începând cu 2001, teroarea a devenit cuvântul cheie în relaţiile internaţionale. Teroarea exercitată de trupe regulate, operând pe teren sau lovind din aer, asupra populaţiilor civile în Orientul Mijlociu, Africa şi Asia de Sud-Est. Teroarea exercitată de trupe neregulate şi dispersate, fără uniforme, lucrând din umbră împotriva populaţiei civile din Africa, Orientul Mijlociu, Asia de Est şi de Sud-Est, dar şi din toate oraşele lumii occidentale. În sfârşit, teroarea exercitată de unele guverne asupra propriei populaţii în America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Est.

Cu toţii am învăţat că obiectul cunoaşterii ştiinţifice, în orice domeniu, este unul ce poate fi surprins, studiat şi conceptualizat cu mijloacele raţiunii. Mi se pare însă că raţiunea este neputincioasă astăzi în faţa violenţei generalizate. Uneori, mai violentă decât un raid aerian este tăcerea şi indiferenţa noastră. Un atentat terorist la Paris, Bruxelles, Boston, Berlin sau Londra este îndelung comentat şi stârneşte vaste reacţii internaţionale de indignare, compasiune şi solidaritate. Săptămâna trecută, în Yemen, treizeci de copii şi de femei au pierit într-un bombardament lansat dintr-o ţară vecină. Ştirea abia dacă a fost difuzată, a fost imediat uitată şi nu a trezit revolta nimănui.

Aşadar, ce avem de studiat în relaţiile internaţionale? Teroarea, violenţa, indiferenţa? Toate sunt obiecte iraţionale. Putem avea în privinţa lor emoţii, ba chiar idei, dar ele scapă ca atare rigorii investigaţiei ştiinţifice. Dumneavoastră, în calitate de diplomaţi formaţi în drept, ştiinţe politice, relaţii internaţionale, studii strategice ori economie, mergeţi în lume înarmaţi cu un capital de cunoaştere specializată care nu vă mai ajută, în epoca pe care o trăim, să înţelegeţi cu adevărat natura raporturilor dintre guverne, dintre guverne şi corporaţii, dintre guverne şi grupările teroriste de tot soiul, dintre marele capital şi societatea civilă, dintre guverne şi societăţile pe care le guvernează.

Dacă această cunoaştere pare tot mai inutilă, ce va rămâne? Cred că ceva foarte important. Capacitatea de discernământ a fiecăruia în parte, tăria sa de caracter şi forţa convingerilor personale. Mai mult decât oricând în trecutul acestei profesii, mi se pare că ceea ce contează astăzi mai mult decât orice competenţă tehnică este calitatea umană a diplomatului.

 

Doamnelor şi domnilor,

A doua temă pe care o supun atenţiei dumneavoastră are de-a face atât cu violenţa, cât şi cu discernământul. Scena pe care vreau să vă conduc acum este cea naţională.

De vreo două decenii şi-a făcut simţită prezenţa în lumea occidentală, în democraţiile reprezentative, o altă formă de violenţă colectivă. Violenţa străzii, a mişcărilor de tip occupy, rezist, indignados, uniţi salvăm. Nu este vorba, cel mai adesea, decât de o violenţă de limbaj şi de atitudine. Încă rar, din fericire, această violenţă ia forme agresive, amintind de Europa Centrală a anilor 1920 şi 1930. În realitate, noul populism nu are nevoie de violenţa brutală a gestului, atâta timp cât obiectivul mişcărilor de stradă, de pe Wall Street până în Piaţa Victoriei, este acela de a instila neîncrederea societăţii în guvernele democratic alese, în reprezentarea politică şi în valorile liberale.

Clasa politică a cărei legitimitate este dată de votul universal şi de procedurile parlamentare este prezentată ca fiind global coruptă şi incompetentă.

Această patologie a violenţei difuze, ce mizează pe generalizarea neîncrederii în instituţiile democratice, este prezentă, în proporţii diferite, în toate societăţile occidentale. La noi, ea prezintă însă câteva trăsături agravante. Există deja suficiente probe că, în România, mişcările de stradă ce au loc cu repetiţie nu sunt mişcări sociale autonome. Ele sunt doar cutii de rezonanţă ale unor grupări politice, ce ocupă de regulă funcţii la vârful statului, dar şi ale unor instituţii de tip special, atât parchete, cât şi servicii care, de cincisprezece ani, au creat pentru România un brand de ţară adoptat fără rezerve sau examinare critică de o parte a societăţii civile şi de presă. România este o ţară coruptă. Clasa politică este coruptă. Acest brand de ţară, la care au lucrat cu sîrg politicieni, jurnalişti şi activişti civici a fost imediat adoptat de majoritatea cancelariilor occidentale. Ce ştim despre România? întreabă un ministru care-şi pregăteşte vizita oficială la noi sau un diplomat trimis în misiune la Bucureşti.

Ştim, înainte de toate, că este o ţară coruptă, vine răspunsul spontan şi imediat. De unde ştim?, ar putea insista ipoteticul ministru sau diplomat care a aflat poate că în România se mai întâmplă şi unele lucruri bune, în planul creativităţii sau al dezvoltării economice de pildă. Ştim chiar de la ei, soseşte răspunsul care încheie discuţia.  Şefi de stat, parlamentari europeni, şefi de partide, jurnalişti, reprezentanţi ai ONG-urilor au explicat lumii cu insistenţă că ţara este coruptă şi că politicienii ei, cei de la putere în special, nu sunt decât nişte penali. Dacă privim în faţă această realitate, nu avem cum să nu constatăm că violenţa limbajului, violenţa limbii materne folosită pentru a proiecta în exterior o imagine deformată despre viaţa publică românească, poate produce efecte mai devastatoare pentru o ţară decât invazia unei armate străine.

Aşa stând lucrurile, sarcina dumneavoastră, ca membrii ai corpului diplomatic şi consular al României, este una sisifică. Orice aţi spune despre ţară, despre guvernare, despre societate, despre dinamismul economic din ultimii ani va fi trecut în plan secund şi veţi fi întrebaţi despre corupţie. Iar dacă, din delicateţe diplomatică, cuvântul nu va fi rostit, veţi ştii că el pluteşte în aer şi locuieşte în gândul interlocutorilor dumneavoastră. Tinerilor care studiază astăzi relaţiile internaţionale li se spune că arta tradiţională a diplomaţiei este cea de a distinge între prieteni şi duşmani, de a-i izola pe duşmani dacă nu reuşeşti să-i transformi în prieteni şi de a-i ţine pe prieteni cât mai aproape. S-ar putea ca pentru prima oară în istorie, duşmanii României să nu se mai afle în afara hotarelor, ci chiar în centrele de comandă ale puterilor statului român. Iar dumneavoastră, ca diplomaţi, nu sunteţi formaţi să neutralizaţi acest tip de duşmani ai României.

Şi în această privinţă, ştiinţa diplomatică pe care aţi acumulat-o nu vă va fi de mare folos. Trebuie să vă bizuiţi din nou pe puterea dumneavoastră de convingere, pe credibilitatea de care reuşiţi să vă bucuraţi cu titlu personal, pe discernământul cu care veţi reuşi să navigaţi printre prejudecăţile şi stereotipurile pe care unii dintre compatrioţii noştri de la cel mai înalt nivel s-au străduit să le creeze şi să le consolideze.

 

Doamnelor şi domnilor,

Aceste două consideraţii ar trebui să ne facă să revizuim, fie şi doar parţial, perspectiva realistă pe care o avem cel mai adesea asupra relaţiilor internaţionale şi, mai ales, asupra rostului politicii noastre externe, ca şi a rolului pe care România l-ar putea juca, prin diligenţele dumneavoastră, în lumea contemporană.

Să recunoaştem, ţara noastră nu va fi niciodată în situaţia de a proiecta în politica internaţională o putere economică şi militară masivă. Şi chiar dacă am fi mai dezvoltaţi şi mai înarmaţi decât suntem astăzi, brandul de ţară pe care unii dintre noi ni l-au creat nu ne va ajuta prea mult. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să ne instalăm resemnaţi în condiţia de actor secundar, al cărui profil instituţional este definit exclusiv de statutul de membru al Uniunii Europene şi al NATO.

Vă spuneam anul trecut că, pentru noi, ca români, centenarul unităţii noastre ar putea fi nu numai un prilej de celebrare festivă, dar şi o sursă de inspiraţie pentru viitor, inclusiv în planul politicii externe. Cu un veac în urmă, România era o ţară zdrobită. Teritoriul îi fusese amputat de o pace separată. După defensiva eroică de la Mărăşeşti, pe care tocmai am comemorat-o, România a depus armele şi s-a predat aproape necondiţionat.

Umilinţa naţională n-a fost niciodată mai apăsătoare. Reprezentanţii Puterilor Centrale au declarat explicit că românii nu sunt capabili să-şi guverneze propria ţară. Cu toate acestea, după nici un an, se năştea România Mare cu vocaţia de a deveni o putere regională şi un actor major în concertul internaţional dirijat de Societatea Naţiunilor. Acest salt istoric, această profilare semnificativă a României pe scena mondială nu a fost însă o proiecţie a puterii militare şi economice a statului român, ci rezultatul unui proiect al societăţii româneşti pus în operă cu ajutorul unui principiu politic formulat de un preşedinte american.

Locul miraculos în care proiectul unificării naţiunii române şi principiul wilsonian al autodeterminării popoarelor s-au întâlnit pentru a aduce pe lume România Mare se numeşte democraţie. Poate că aceasta ar trebui să fie, pentru dumneavoastră, diplomaţii români ai zilelor noastre cât şi pentru elitele româneşti, lecţia centenarului.

Puterea unei naţiuni, influenţa ei în relaţiile internaţionale nu se măsoară doar economic şi militar. În vacarmul internaţional al violenţei, nici măcar nu mai ştim cum se mai măsoară influenţa unei ţari anume. În nici un caz doar după criterii ce ţin exclusiv de strategie şi de geopolitică. O naţiune capătă dacă nu greutate, măcar o voce ascultată mai ales atunci când dovedeşte că se conduce după principii. A dovedit-o generaţia de români de acum un veac.

Generaţia noastră are datoria de a dovedi încă o dată, în ciuda violenţei armate care ne înconjoară şi a celei de limbaj care locuieşte în mijlocul nostru, că democraţia reprezentativă este adevăratul brand de ţară al naţiunii noastre.

Să nu ne facem iluzii, simpla condiţie de aliaţi loiali, disciplinaţi, tăcuţi şi oarecum jenaţi de eticheta pe care o purtăm nu ne va aduce recunoaştere. Ne oferă poate o securitate de care ţara noastră s-a bucurat de puţine ori în trecut. O securitate care, dacă luăm în calcul impredictibilitatea ce pare să definească acum procesul de luare a deciziilor de politică externă de către cei mai puternici dintre aliaţii noştri, nu e garantată pentru eternitate. Constatam deja că nici una din zodiile de securitate sub care a trăit teritoriul nostru naţional – pax romana, pax ottomanica, pax sovietica – nu a durat la nesfârşit.

Cred de aceea că singura formă autentică de putere pe care am putea fi în stare să o proiectăm în politica noastră externă nu are cum să fie doar una a procentelor din buget pe care le consacrăm înarmării şi a fidelităţii faţă de alianţe şi parteneriate strategice. În mai mare măsură, ar fi potrivit ca această putere să fie una a convingerilor, a proiectului şi principiilor după care ne conducem viaţa noastră naţională. Ca şi acum o sută de ani, numitorul comun al convingerilor, proiectului şi principiilor noastre s-ar cuveni să fie democraţia. Naţiunea este, până acum, singurul trup cunoscut al democraţiei. De aceea cred că în politica noastră externă ar trebui să se ordoneze în toate acţiunile ei principiului suveranităţii naţionale. Ceea ce nu înseamnă că vom deveni toţi naţionalişti şi tradiţionalişti, patrioţi în sens populist şi declamator. Dimpotrivă, ca liberal, am convingerea că naţiunea noastră ar putea fi profund europeană şi ca atare eminamente civică. Dacă vom abandona practica reciprocă a denunţului, a denunţului la parchet şi a denunţului la Bruxelles şi la Washington. Dacă vom renunţa la violenţa de atitudine şi de limbaj, la incriminarea adversarului, la arătatul cu degetul către celălalt. Pentru că naţiunea nu este un dat. Naţiunea este ceea ce facem unii pentru ceilalţi în fiecare zi. Nu râul şi ramul pe care le celebra poetul constituie naţiunea, ci valorile pe care suntem capabili să le împărtăşim.

 

A sosit timpul să ne purtăm ca o naţiune de cetăţeni liberi şi egali, legaţi unii de ceilalţi nu de mitologii şi de ideologii, ci de credinţa comună în democraţia liberală, în constituţionalism, în reprezentarea politică, în libera iniţiativă şi în domnia legii.

Într-un context regional în care, la est şi la sud, dar nu exclusiv doar acolo, democraţia este ameninţată, dacă nu de-a dreptul anulată, România îşi poate câştiga o voce internaţională clară şi ascultată mai ales prin forţa convingerilor sale democratice. România, dacă-şi ia în serios propria sa istorie, ar putea deveni – aşa cum a fost în trecutul recent Suedia – o forţă etică pe scena globală. O scenă dominată de violenţă, de zgomotul armelor, de cinismul deghizat în Realpolitik, de indiferenţa faţă de dezastrele umanitare şi faţă de suprimarea libertăţilor individuale.

 

Doamnelor şi domnilor,

Aş încheia reamintindu-vă ceea ce suntem adesea înclinaţi să uităm, cu gândul absorbit de chestiunile de tehnică diplomatică: politica externă nu este propriul său scop. Politica externă este mijlocul prin care putem proteja suveranitatea naţiunii, soliditatea regimului democratic şi libertatea fiecăruia dintre noi.”

7._radr_2018.jpg

 

 

45 de gânduri despre “Reuniunea Anuală a Diplomației Române. Mesajul lui Călin Popescu Tăriceanu

    • cateva observatii: – nimic de trupele regulate si neregulate din Europa de Est, Ucraina , Rep Moldova etc. -Ok ,sa nu ne mai punem cenusa in cap – singuri , dar nu inainte de a dezvolta o societate sanatoasa , un sist politic dedicat alegatorilor si nu alesilor,cu principii morale ok, cu valori sociale ok, cu exponenti ok, fara cumetrii si aranjamente in interes personal la nivelul oamenilor politici, cu un sistem de educatie echitabil, performant si civilizator, si atunci da , putem sa spunem alceva despre noi. Doar sa ascundem …sub pres si sa nu recunoastem evidenta nu insemna respect de sine,nici diplomatie si nici atitudine sanatoasa! In rest – jos palaria!

      Apreciază

  1. Ce pot sa mai adaug ? Doar ca domnul Tariceanu este prezidentiabilul ideal in acest moment. Poate tocmai de aceea are sanse reduse de a fi ales, avand in vedere confuzia generalizata, ura si instinctul de haita ce caracterizeaza societatea romaneasca contemporana.
    Nu suntem asa intamplator. Ne-am dorit, fara cel mai mic discernamant, sa fim integrati, cu puf cu tot, in marile structuri occidentale, dar am minimizat faptul ca totul costa pe aceasta lume, de regula, mult mai mult decat ceea ce primesti.
    Vorba colegului Humor: Am scapat de dracu’ si am dat nas in nas cu taică-său.
    Atata timp ca Romania va ramane o colonie a puterilor occidentale, nimic nu se va schimba in bine. Politicienii occidentali de top nu sunt decat interfete ale marii finante internationale si vor promova, intotdeauna, interesele acesteia.
    Bine, unii vor spune ca e mai bine cu americanii, altii ne vor sopti la ureche ca e mai bine cu Germania, oricum, nu cu Rusia, de ca si cum poporul roman, paralizat de la brau in jos, nu se poate tine pe picioarele proprii si ar avea nevoie musai de un reazem si/sau de repere straine de valorile nationale. Este doar o craca, domnilor si doamnelor…doar o craca. Asa a fost aproape mereu in istoria Romaniei, altii ne-au hotarat soarta.
    Romani, a cam venit timpul trezirii la realitate. Nu lasati Centenarul sa treaca peste noi toti ca orice alta data banala de calendar.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Fostul premier Adrian Năstase a comentat luni scrisoarea lui Rudolph Giuliani, adresată autorităților din România, spunând că reflectă o lecție bine învățată.

    „Nu trebuie să vină cineva din afară să ne spună că aceste protocoale nu sunt în ordine. Această scrisoare a dlui Giuliani are o semnificație importantă și ea arată o modificare de abordare, inclusiv în SUA, în legătură cu un anumit mod de funcționare a justiției. Această scrisoare reflectă o lecție învățată, cum ar spune englezii, despre ceea ce vrea să însemne ca risc pentru democrație, o colaborare care trece dincolo de interesele legate de interesele naționale”, a spus Adrian Năstase.

    De asemenea, și George Maior, actual ambasador al României în SUA şi fost director SRI, a declarat luni, referitor la scrisoarea transmisă de Rudolph Giuliani, actual avocat al preşedintelui Donald Trump, că aceasta este expresia unui lobby iniţiat de forţe interesate să apere persoane cu probleme cu legea.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Un discurs excepţional ! Să recunoaştem că asemenea idei, cuprinse în asemenea ambalaj academic, profesional şi etic, de o rară elocinţă diplomatică şi de o stringentă actualitate sunt rarisime în peisajul politic românesc, dar şi în cel academic, atins tot mai mult de limbajul de lemn a unor semidocţi plini de patalamale, obţinute mai ales în străinătate ! Da, domnul C:P. Tăriceanu se dovedeşte un veritabil „rara avis” şi chiar dacă textul nu-i aparţine în totalitate, asumarea lui îi face cinste şi ne dă speranţe ! Cu un asemenea Om în conducerea Statului Român în asemenea vremuri tulburi, pe care beţele prin gard a unor dobitoci politici autohtoni îl face şi mai de neînţeles , speranţele noastre pot avea sorţi de izbândă !
    P.S.
    Meritaţi toate aprecierile pentru felul onest şi colegial în care semnalaţi prestaţia excepţională a altui om politic, calitatea discursului său ne producând invidie, ci apreciere !
    Marile spirite se întâlnesc, iată !

    Apreciat de 2 persoane

    • față de stăpânul său, care o fi acela
      Kilarry Clinton, Nulanda, Robert Kagan, Philip Gordon samd adica gasca clintonist-obameza de la Despartamantul de Stat..

      A se obsrva reactia lui Maior and co la scrisdoarea ;lui Giuliani : noi suntem, acoperiti de Dep;artament! (deep state)

      Observatie – daca meciul va fi castigat de Trump pe astia de aici ii cam va lua naiba. Ca desi se lauda cu scoala lor, cu inteligenta lor nu au asimilat lectia de baza a dezstaninizarii din epoca Hrusciov …. Adica cei din gasca veche au ajuns cam prost – invlusiv in tarile satelite….

      Apreciat de 1 persoană

  4. Un discurs realist despre Romania, despre oamenii care o reprezinta, si despre provocarile pentru diplomati. Am sa critic un singur aspect: anume, ca un liberal ar trebui sa puna mult mai mult accentul pe individ, pe drepturile sale inalienabile, drepturi garantate de statul de drept care au fost permanent incalcate in Romania prin acest „stat paralel”. Asta este nivelul pe care l-am aratat lumii, deci in afara de problema coruptiei (fianciara) am aratat cit de usor putem sa corupem statul de drept, fara ca pe liderii statului sa ii doara prea mult capul.

    Apreciază

    • Daca nici domnul Tariceanu nu sustine drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la demnitate, atunci nimeni nu o face in Romania.
      Aproape nu exista discurs public al liderului ALDE in care distinsul politician sa nu accentueze acest obiectiv major al adevaratului liberalism.
      Se prea poate ca jurnalistii de la CNN sa nu fie foarte interesati de ceea ce spun politicienii de la Bucuresti, dar exista suficiente alte mijloace de informare in Canada….cel putin asa vreau sa cred.

      Apreciat de 1 persoană

      • @ZeV, nu am spus ca nu o face, ci ca nu a reamintit in cuvintarea sa despre lucrurile mentionate. Capricios ce sunt! Per ansamblu insa, dl. Tariceanu ramine poate cea mai memorabila figura democratica din peisajul cu miei si zmei din RO.

        Apreciază

  5. Diplomația României: Valoare și utilitate

    Remarcabila si roditoare initiativa Guvernului Nastase de a organiza Reuniuni anuale ale Diplomatiei Române. Aceasta idée intreprinzatoare, care cu fiecare materializare poate deveni o forta materiala crescanda pentru binele Romaniei, care poate veni din politica externa si din relatiile internationale, este fara indoiala pe masura anvergurii neobisnuite a personalitatii politice si diplomatice a fostului premier si lider politic Adrian Nastase. Ea a fost zamislita si probata in anii greu incercati de uriasele schimbari internationale si nationale de dupa Razboiul Rece.

    Speta mentionata ne aduce in atentie adevarul ca liderii si elita sunt modelate de mediu, de achizitii, de exercitiu, de incercari, de rezultate. Pentru a culege mereu fructele binefacatoare ale ratiunii si a le distinge de cele ale emotiilor toxice, nu trebuie sa mai uitam vreodata ca, asa cum intelepciunea se masoara prin numarul anilor, valoarea si valoarea de intrebuintare se masoara prin fapte, prin actiuni de evitare sau depasire a unor situatii grele, prin acte de performanta. Aceste criterii sunt si trebuie sa fie probatorii de neinlocuit in validarea calitatii de utilitate a liderilor politici si elitei culturale, care sa ne directioneze preferintele si alegerile.

    In acest format special al reuniunilor diplomatice anuale, nu s-a turnat de fiecare data un continut la fel de special, dupa cum, din pacate, s-a vazut in regimul Basescu si se poate constata in regimul Iohannis. Oamenii marunti, ajunsi conjunctural in pozitii inalte, cu ajutorul unor malversatiuni, dinafară si/sau dinăúntru, sponsorizate de “banii blestemati”, carora si-au vandut sufletul, si al unor minciuni propagandistice cu care au narcotizat poporul, nici nu au cum sa produca acel elixir de gandire, luciditate si viziune care hraneste o natiune, ii dau robustete si ii inspira creatia. Ei sunt rosi doar de invidii, ambitii si interese personale si de grup inchis, ca de haita. Prin ziceri manipulatoare si deziceri de soarta romanilor si de contractul electoral, acesti trepadusi ai intereselor neromanesti nu fac decat sa otraveasca spiritul si fibra natiunii.

    In aceasta atmosfera viciata politic, am luat act cu satisfactie si speranta de discursul presedintelui Senatului, Calin Popescu Tariceanu. Este o lumina politica puternica, de patriotism, care ne arata calea. Este cu adevarat ceva special turnat intr-un format special. Liberalul pur sange Tariceanu, care a denuntat esuarea dramatica a liberalismului clasic, international si romanesc, in neoliberalism pradator si nedemocratic, a adus in discutie un principiu politic si diplomatic director, care ne poate salva ca natiune si stat. Nu numai pe noi, si aceasta este o sursa de solidaritate internationala invincibila, ci toate natiunile si statele iubitoare de libertate si democratie, in termeni reali, nu falsificati, care sunt mituri fondatoare ale neoliberalismului, fratele geaman al neocomunismului. Ambele curente politice bantuie agresiv Vestul, dupa ce Estul s-a eliberat de iudeo-comunism.

    In ordinea plina de capcane de vanatoare si de inselaciuni pentru state si natiuni, instaurata de iudeo-neoliberalism, nu doar “tehnicile” de politica externa si de relatii internationale sunt necesare, ci si, mai ales, in ultima instanta, lucru care face diferenta, “Capacitatea de discernământ a fiecăruia în parte, tăria sa de caracter şi forţa convingerilor personale” (Tariceanu). Discursul lui Tariceanu, dar nu numai, ci intregul sau parcus politic, fara compromisuri, deziceri si abdicari, prefigureaza, cel putin pana in momentul de fata, un profil de prezidentiabil valid, pro-romanism, pentru alegerile prezidentiale la termen, din 2019.

    Chiar daca inca nu s-a exprimat in privinta candidaturii, Calin Popescu Tariceanu este, neindoielnic, in fruntea listei populare nescrise de prezidentiabili dezirabili, la mare distanta de Klaus Iohannis. Absenta artificiala, fortata din aceasta cursa a lui Adrian Nastase, social-democrat autentic, pro social si pro roman, este o mare pierdere pentru Romania. In opinia mea, mai important chiar si decat coalitia PSD-ALDE este cine va castiga urmatoarele alegeri prezidentiale. Nu stiu daca este bine sau rau, dar statistica de pana acum arata ca intr-un ciclu electoral se succed mai multe guverne. Cred ca stabilitatea ciclic-electorala a “monarhului” presedinte este buna, ca necesar punct fix din care sa fie gestionata orice dinamica de schimbare, dar primordiala este loialitatea fata de interesele Romaniei.

    Ati observat? Desi, in proportii diferite, au fost si sunt supusi prigoanei sistemului neoliberal, Nastase si Tariceanu au un punct comun: nedezicerile si necompromisurile privind interesele romanilor. Plecand de aici, o potentiala confruntare prezidentiala intre cei doi mi s-ar parea extrordinar de benefica pentru Romania. Stiu, in aceasta clipa sunt utopic, sistemul neoliberal este infricosat de aceasta perspectiva, de aceea vegheaza ca acest lucru sa nu se intample. Dar, sper ca ceea ce, deocamdata, la mine este doar o pulsiune individuala, sa devina, in cele din urma, o constienta irepresibila in mentalul colectiv. Ceea ce aduce ceasul, nu aduce anul, spune o vorba romaneasca…

    Apreciat de 2 persoane

  6. Discurs frumos si la subiect , cuvinte mari , insa FAPTE DELOC !

    Au trecut 2 ani de cand alianta PSD-Alde a castigat alegerile ( eu personal astept de vreo 14 ani ! ) si acesti domni n-au facut APROAPE NIMIC ca sa opreasca abuzurile si sa scoata din viata publica tortionarii si securistii care au nenorocit si nenorocesc inca aceasta tara !

    Am scapat de Kovesi datorita Curtii Constitutionale , nicidecum acestor domni care s-au afirmat in acesti ani doar prin incompetenta , impotenta , inactiune si frica .

    PSD si Alde au TOATE instrumentele ca sa curate politica romaneasca de securisti si tortionari dar din motive pe care doar ei le stiu , n-o fac !

    Prima fapta buna care ar putea s-o faca dl Tariceanu ar fi sa-l retraga din SUA pe fostul sef al mafiei personale a lui Traian Basescu , dl. George Maior , intrucat Ministerul de Externe este condus de un subordonat al dansului .

    P.S. Apreciez si eu prestatia politica a d-lui Tariceanu din ultimii 2-3 ani insa sa nu uitam ca acesta a venit la putere in 2005 de manuta cu Traian Basescu si Monica Macovei si a fost la originea foarte multor porcarii de genul taxa auto , noul CP si CPP pline de abuzuri , decizii economice stranii , etc.

    Apreciat de 1 persoană

  7. 🙂 Ponta – aparatorul tortionarilor !!!
    Probabil ca in scurt timp o sa sara si in apararea lui Augustin Lazar , Monica Macovei , Danilet , Basescu si alte panarame securiste .
    Concluzia ? Toata perioada cat individul asta a condus psd-ul a fost o frauda si o minciuna la adresa alegatorilor psd , el fiind infiltrat in psd de serviciile secrete si de oamenii lui Basescu .
    Suna nasol dar asta-i adevarul !

    Ponta a DEZVĂLUIT de ce vrea DRAGNEA să-l OMOARE pe MAIOR. Avem dezvăluiri demne de BREAKING NEWS

    https://evz.ro/ponta-dragnea-sa-l-omoare-pe-maior.html

    http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/rectorul-snspa-remus-pricopie-liviu-dragnea-ar-putea-fi-declarat-persona-non-grata-de-mai-multe-cancelarii-occidentale-1527285 ( pentru cei care nu stiu , Remus Pricopie este SLUGA lui Victor Ponta si colegi in partidul pro Romania condus din umbra de George Maior )

    Apreciază

  8. Donald Trump isi trage singur clopotele politice

    Am prognozat, cu putin timp in urma, ca Donald Trump va intra in istorie drept presedintele american care a facut cel mai mare rau Statelor Unite. Doua dintre cauze, strans legate intre ele, se refera la instrainarea prin evreizare a nationalismului lui Trump si expunerea coloniala a SUA intereselor Israelului. Povara sustinerii pana la secatuire de catre SUA a unui stat mic, aproape artificial, dar supermilitarist, care terorizeaza Orientul Mijlociu, a devenit insuportabila pentru contribuabilii americani, care mai trebuie sa-si trimita si fii sa moara pentru Israel. Daca SUA nu ar mai fi aservita Israelului si si-ar folosi resursele pentru propria dezvoltare, multe din problemele sale ar fi solutionate sau ameliorate.

    Confirmarile la enunturile cauzale mentionate au inceput deja sa curga in valuri, care se adauga la cele deja existente. Una dintre acestea, printre cele mai recente, se refera la continuarea suprainarmarii Israelului, care antreneaza consumuri extrem de costisitoare pentru o tara care nu are resurse si productie pe masura. Potrivit unor susrse critice si inchise, resursele exorbitante consumate de Israel pentru suprainarmare provin de la Washington, al carui buget militar incorporeaza un capitol secret de alocari pentru Tel Aviv, de care cetatenii americani habar nu au, cat si din reducerea ajutorului acordat de SUA palestinienilor, care este redirectionat spre israelieni, cea mai recenta reducere fiind din urma cu cateva zile, in valoare de 200 de milioane de dolari.

    Scopul expansiv al acestei suprainarmari a fost facut cunoscut, luni, de catre ministrul israelian al apararii, Avigdor Lieberman, care in comunicatul dat publicitatii a specificat ca Israelul se dotează cu rachete de precizie care vor putea atinge ţinte din “întreaga regiune”. “Dobândim şi dezvoltăm o putere de foc precisă care ne va permite să concentrăm capacităţile noastre ofensive (deci expansive, n.m.) şi să acoperim în câţiva ani ansamblul regiunii “, a transmis comunicatul militar de la Tel Aviv. Cea mai noua dovada de instrainare a lui Donald Trump de patriotismul american, care poate fi interpretata ca un act prin care presedintele american isi trage singur clopotele politice, este refuzul acestuia de a publica un comunicat oficial al Casei Albe pentru omagierea senatorului John McCain, decedat sambata, conform Washington Post. Analizele politice americane care pun acest gest reprobabil al lui Trump pe seama fostei rivalitati cu McCain sunt prost inspirate. John McCain este un erou popular al Americii si un erou militar al Armatei SUA, iar cand Donald Trump refuza sa-i acorde onorurile postume cuvenite inseamna, fara echivoc, ca liderul de la Casa Alba se situeaza la antipod, unde se situeaza orice dusman al Americii. Daunele imense pe care Donald Trump le aduce patriotismului american nu vor intarzia sa starneasca reactii politice, civile si militare reparatorii, de reabilitare si renationalizare a patriotismului american, care vor face imposibila ramanerea lui Trump la Casa Alba.

    Apreciat de 1 persoană

  9. @Trexsr,

    Mi s-a acrit şi mie de toate! Nu vedeți că nimic n-are rost? Noua Ordine Mondială îşi face mersul prin oricine şi prin orice metodă. Mi-am dat seama mai demult că fiecare este sau va fi corupt ori băgat la zdup şi ucis la două noaptea sub pretextul regulamentelor. Nimic n-are sens! Să te opui n-are sens şi n-a rămas nimic de înțeles: când văd o figură nouă, o formațiune, o lozincă, o mişcare nouă aruncată în agoră, mă întreb doar care poate fi scopul ascuns şi cam cine-i artizanul. Oamenii, de când lumea, nu se bat pentru idei (un pic, poate, în perioada iluminismului), aşa cum a spus Noica. Oamenii se bat pentru bani. Iar ca să faci bani, ai nevoie de putere. Ce a mai rămas de înțeles? Pentru ce se varsă atâta cerneală???

    Apreciat de 1 persoană

    • @Ana, si eu sunt din ce in ce mai sceptic, si imi pun la fel intrebari despre sensul politicii (interne si internationale). De exemplu, am auzit pe acel nene fost securist, Dragomir, care se bate intens cu „statul paralel” (si pare ca a avut pina acum multa dreptate). Dintr-o data vrea sa-si traga partid, si nu unul oarecare ci in „opozitie cu PSD si ALDE”. Toti securistii , fostii securisti si uneletele vor vor partid. Evident, pentru ca sa poata ei sa conduca Romania. Deci, lupta pentru ciolan, asa cum spui, a fost, este si vi fi in toi.

      Vad pe urma peste tot felul de „comentatori”, pe care nu poti sa ii convingi cu foarta argumentelor. Indiferent cit argumentezi, ei o tin pe-a lor. Pai e clar ca ori sunt platiti sa faca asta, ori se pun singuri la dispozitia unor cercuri de putere, ori nu li s-au copt inca strugurii.

      In final, cainii latra, carutzele trec, asa ca ce alegi? Pai vrei in carutza.

      Apreciat de 1 persoană

    • Ei, ei, ei! Ce-i cu pesimismul ăsta? Asta e cea mai bună dintre lumile posibile. Atâta se poate în condițiile în care există indivizi diferiți între ei, cu niveluri diferite, educație diferită, aspirații diferite, cu scopuri diferite. V-am spus părerea mea: dacă toți am fi la fel, totul ar fi mult mai simplu.

      Apreciat de 2 persoane

      • Nici măcar nu mai sunt pesimistă! Am trecut (precum canceroşii şi alții cu boli fatale) de faza resemnării. Acum doar îmi bifez obiectivele de pe to do list. Nu mai cred decât în mine.

        Apreciază

    • Asa este, legi, morală, competenta, nu fac doua parale! Contează doar cine e cel mai puternic! De aceea, ca sa nu ma mai consum ca prostul, nu mai urmăresc nesfârșitele dispute sterile. O data pe zi ma informez ce s-a mai întâmplat și încerc sa deduc cine e mai puternic. Este ca la un meci, dar un meci la care nu exista reguli.
      Mi se pare mie sau ați lăsat neterminata povestea lui Ionaș (sper sa nu fi greșit numele)?

      Apreciat de 1 persoană

  10. Discursul lui Tăriceanuu vs Discursul lui Iohannis. Nici nu se poate comenta! Totuși nu mă pot abține, ca să nu subliniez, nu numai încăpățânare celui de al doilea de a-și susține părerile din mândrie, ci și erorile pe care le face din motive numai de el știute.În final, am înțeles că Președintele este foarte mulțumit cum funcționează statul de drept, cu sau fără protocoale și nu dorește altceva în Anul Centenar decât păstrarea situației actuale, mai ales în justiție. Cu alte cuvinte, este de acord cu spusele lui Augustin Lăzăr, George Maior, nu este de acord cu scrisoarea lui Giuliani, dar pentru că nu o poate spune direct, a găsit o cale indirectă de a-și exprima dezacordul.
    De asemenea, fără comentarii la Declarația de presă a lui Lazăr vs Declarația de presă a lui Toader. Amândoi sunt profesori universitari, specialiști în drept penal.

    Apreciat de 1 persoană

    • Vă scapă simplul şi evidentul fapt că KWI este o marionetă instslată de păpuşar. Ce tot ne mirăm atâta?! I se scrie discursul şi roboțelul recită! Îmi este silă să-l ascult!

      TOȚI sunt nişte marionete ordinare! Cine nu a dorit să fie a intrat la puşcărie sau a crăpat/dispărut în mod suspect. Ce nu s-a înțeles? De aceea discuțiile noadtre sunt redundante… nu mai văd niciun sens.

      Mi-am dat seama ca aveți un cui cu mine, o dezamăgire, însă eu sunt un spirit liber şi de bună credință. Asta vă scapă.

      Apreciază

  11. diasporean spune:
    AUGUST 29, 2018 LA 3:11 AM

    Esti foarte simpatic, dar asta nu te face mai putin duplicitar. Dupa parerea mea, atasamentul tau fata de valorile romanesti este doar unul mimat cu stangacie, modul tau de gandire fiind unul eminamente geopolitic.
    PS
    Gazul ,,romanesc” va pleca, in cele din urma, spre Europa, trecand prin Romania ca TGV-ul francez si fara escala. Noi tot de la rusi vom acoperi varfurile de consum, dar nu vad care ar fi problema…gazul nu are miros fara adaos..inclusiv politic. By the way, din diferenta de pret ar trebui sa iesim in castig. In fond, romanul este un bun negustor, nu-i asa ? (Z)

    Apreciază

    • @ZeV in momentul in care incepi cu jignirile – ca sunt duplicitar, ca mimez promovarea valorilor romanesti desi habar nu ai care-s alea, sau nu vrei sa detaliezi – inceteaza dialogul. Din punctul meu de vedere ai argumente foarte slabe ce denota necunoastere in ale relatiilor internatioanale. Mai denota si rea-vointa in a accepta o situatie de facto: anume ca Rusia nu este un stat prieten al Romaniei la aceasta data, si ca genereaza instabilitate in zona Romaniei. 300,000 soldati rusi chinezi si mongolezi , zeci de mii de tancuri, mai toate avioanele lor militare vor fi andtrenate intr-un show de forta pentru a speria NATO, deci si Romania. Cel mai mare exercitiu militar al lor de dupa 1989! Nu pentru pace si flori se pregatesc. Nu arunca cu confetti si scrisori de dragoste din avionele lor militare deasupra teritoriului romanesc cind ii incalca spatiul aerian.

      Cu un lucru insa sunt de acord: anume ca romanii din Romania si cu sprijin de la cine vrea din diaspora, trebuie sa incerce sa isi rezolve problemele singuri atunci cind pot. Trebuie re-gasita acea forta nationala, dar mai intai e nevoie de pace politica, nu de acest razboi infect dus in final contra Romaniei.

      Apreciază

  12. fragmentariumpolitic spune:
    AUGUST 29, 2018 LA 2:24 AM

    Intr-un fel, guvernarea domnului Trump pare a fi chiar mai toxica decat cea ipotetica a fostei sale contracandidate.
    Un Presedinte care umfla cu nenumarati parai adunati din sudoarea poporului american, un stat artificial si cu porniri naziste in Orientul Mijlociu (un stat bazat eminamente pe mitologie si nu pe istorie), un Presedinte care inchide ochii atunci cand muncitorii albi americani sunt improscati cu invective si acuze halucinante de rasism, exalate din zonele fetide ale parazitismului social (auto) discriminat pozitiv, in mod normal, nu are ce cauta in Primul Fotoliu al Biroului Oval.

    Apreciază

    • @ZeV: ”fragmentariumpolitic spune: Intr-un fel, guvernarea domnului Trump pare a fi chiar mai toxica decat cea ipotetica a fostei sale contracandidate. Un Presedinte care umfla cu nenumarati parai adunati din sudoarea poporului american… nu are ce cauta in Primul Fotoliu al Biroului Oval.”
      ========================
      Ohoho, ”sudoarea poporului american” 🙂
      Oare s-a primit ordin de la Kremlin să fie atacat (propagandistic) președintele american apelându-se la lupta de clasă pentru alungarea lui din fruntea Americii?

      Șeful celulei de propagandă anti-americană și anti-semită, colonelul @fragmentariumpolitic dă tonul, iar plutonierul major @ZeV, ia poziția de drepți și aplaudă obedient, miorlăind în extaz, spusele șefului ierarhic.

      Într-adevăr, pe blogul domnului Adrian Năstase, @fragmentariumpolitic a căpătat curaj și a început să ducă, pe lângă campania anti-americană, și o deșănțată campanie antisemită care ar putea pricinui ”daune colaterale”. Să nu fi fost observate aceste aspecte, sau să fie considerate normale în cadrul liberei exprimări?
      Dar o fi oare normală promovarea urei în spațiul public? Cu atât mai mult cu cât aspectele semnalate fac parte din aceeași campanie întâlnită în mediile terorismului arab, fiind 100% identice.

      Oricum, este greu să fie trecută cu vederea încrâncenarea prin care cei doi filoruși se manifestă în lupta împotriva Americii, folosind forma și limbajul din perioada stalinistă.

      Apreciază

      • @ Mircea Popescu .
        „Nu poţi folosi alt limbaj deoareOricum, este greu să fie trecută cu vederea încrâncenarea prin care cei doi filoruși se manifestă în lupta împotriva Americii, folosind forma și limbajul din perioada stalinistă „.
        Din păcate, pentru aceleaşi fapte, se potrivesc aceleaşi cuvinte ce combat strict aceleaşi metehne capitaliste !

        Apreciază

  13. Cum ramane domnule Nastase cu Giuliani acum? Acum, dupa ce a recunoscut ca a fost platit sa scrie mizeria aia. Tot mai trebuie sa luam in serios acea scrisoare? Parca asa spuneati acum doua zile.

    Bineinteles ca nu veti raspunde probabil.

    Apreciază

    • @Cargon: „Bineinteles ca nu veti raspunde probabil.”

      Hahaha. Ori e „bineinteles” ori e „probabil”? Amindoua de-odata nu mere. S-au merg in timpuri diferite adica, „probabil” din trecut devine o certitudine in prezent.

      Asta referitor la stil. Referitor la continut, ca substanta nema, si ce daca a fost Giuliani platit? Multii nostri „jurnalisti” care transpira scriind timpenii nu sunt platiti de cineva? Important e daca Giuliani e de acord sau nu cu ce a scris, si banui ca nu este bipolar. Banui ca nu scrie ce nu crede, adica s-a bazat pe un raport al unei agentii cu care a colaborat.

      Nu ai detaliat: de ce sunt „mizerii” ce a scris Giuliani? Protocoalele la care se face referire in scrisoare sunt intr-adevar mizerii, dar nu la asta cred ca te-ai referit.

      Apreciază

  14. Fragmentarium
    ,,Cred ca stabilitatea ciclic-electorala a “monarhului” presedinte este buna, ca necesar punct fix din care sa fie gestionata orice dinamica de schimbare, dar primordiala este loialitatea fata de interesele Romaniei.”
    De acord, dar nu ar fi mai bine sa reinstauram Monarhia Constitutionala ? Abia atunci am putea avea o ,,stabilitate monarhica” adevarata. Cu un Presedinte, nu putem avea decat, cel mult, o stabilitate de partid. Cu siguranta ca un rege, sau o regina, nu ar participa la sedintele vreunui partid politic, oricare ar fi acesta.

    Apreciază

  15. Advocata porcilor

    Nu ii dau numele .. o blonda contrafacuta, advocata se arata inudrerata si indignata de soarta porcilor rutanasiati pe motov de pesta prociona africvana. Cica scene socante…

    ma rog si eu sunt , relativ, intristat de acest holocaust suid. Dar numa ptr ca consider ca porcu este cea mai gustoasa leguma. Si cea mai gustoasda pasare. Si cel mai gustos peste.
    Asa ca regret moatea atator nobiel animale ce mor fara sa bucure papilele gustative….
    Este o tragodie culinar-bugetar-comerciala!

    Dar sa ma declar socat in sentimentele mele umaniste?!!

    Cred ca unele persoane sunt cam isterice ….

    (Si totusi” are43 trebui sa imi fac analizele … caci prea p;refer porcul!)

    Apreciază

    • Atentie la un detaliu vestimentar: CPT si-a… „lasat” papion, trimitere subliminala (si atitudine insolita, in lumea politicienilor nostri din acest moment) la imaginea lui Ion Ratiu, candidatul – foarte prizat de un segment electoral, dar, din nefericire, fara noroc – la presedintie, in ’90. Mutandis mutandi (aici, ochii/privirea sunt in discutie, nicidecum urechile/auzul!), CPT pare a transmite votantilor de la urmatorul scrutin prezidential: A bon entendeur, salut…
      Sa-i uram succes!

      Apreciază

  16. permitei sa dedic o dedicatie excelentei sale Maior ambasadorul de la Ausinton amatir de protocoale secrete ce lucra pe la spate :

    ma rog recunos ca este o difernta intre maior si manelist. Dl Maior e intelctual iar manelistu mai poate.

    Apreciază

  17. Diasporean, despre care relatii internationale vorbesti ? Cele bazate pe dialog, sau cele bazate pe dictat ? SUA mai ofera garantii ca respecta tratate internationale, sau ne putem astepta oricand la denuntarea vreunuia, daca asa decid adeptii conceptului ,America First” ? De fapt acest concept-ideologie doar a fost adus la luminile rampei de Trump, in realitate fiind intodeauna, si sub toti presedintii, la baza politicilor americane de orice fel.
    Domnule, aproape ca nu este tema (conflictuala) interna in care sa nu introduci si pericolul rusesc pentru Romania (o ,,sperietoare” inventata cu scop transparent propagandistic , dupa parerea mea, destinata a ne reduce la tacere prin teama inoculata insidios). Pe aceasta ,,logica”, devine evident ca nimeni, in aceasta tara, nu poate misca in front, sa spuna ceva critic despre ,,aliatii strategici”, daramite sa clinteasca vreun fir de par din capul urias al coanei Justitica, atat de apreciata de Departamentul de Stat al SUA si…sponsorizata de agentiile principale de informatii.
    Cum iesi din aliniament, esti catalogat imediat ca fiind agent de influenta ex-sovietic. Ba chiar daca te comporti ca patriot, tot la aceeasi concluzie se ajunge (via ,,nationalism” si mai nou…via ,,populism”-sic!). Asa se intampla prin anii 50, atat in Rusia lui Stalin, cat si in America lui Joseph Raymond McCarthy, cel care a coordonat cazul de spionaj al sotilor Rosenberg finalizat prin injuste condamnari la moarte.

    Se admite acum ca Ethel nu a fost implicata, iar Julius Rosenberg ,,a furnizat documente de relevanță militară minoră. Aceasta reiese în primul rând din depoziția ofițerului sovietic de contrainformații Aleksandr Feklisov, făcută la sfîrșitul Războiului Rece. Feklisov, care îl racolase pe Rosenberg și îi fusese ofițer de legătură, a precizat că soția lui Rosenberg, Ethel, a fost inocentă.”

    Trebuie sa remarcam ca pe atunci nationalismul era exacerbat la maximum in SUA, dar, ulterior, a devenit mai util sa jonglezi cu ,,multiculturalismul” si ,,diversitatea” ca substitute ale vechii ideologii, servind pe fond exact aceleasi scopuri de putere si tendinte globaliste.

    Daca opozitia si al sau Presedinte-marioneta spune ca PSD este ,,en gros” un partid corupt si implicit filorus (fenomenul de coruptie fiind asimilat, in opinia publica occidentala, cu reminiscentele fostelor regimuri ale estului european), continuarea luptei anticoruptie devine prioritate (multi)nationala absoluta (vezi reactiile ambasadorilor), eventualele ,,victime colaterale” fiind pierderi acceptabile in marile cancelarii care ne decid destinele si viitorul. In Romania, vorba doamnei Pruna, dreptul omului este ,,un lux” pe care nu ni-l putem permite. In Romania trebuie sa functioneze musai ,,premisa de vinovatie” la hurta, pana la eliminarea tuturor adversarilor dreptei internationaliste.
    Romania a intrat cu capul inainte si cu ochii inchisi intr-un nou gulag, in care libertatea totala de expresie apartine doar ,,spontanilor” din Piete si de pe strazi, bineinteles, atata timp cat servesc ,,Cauza”. Ce este ,,Cauza” ? Simplu, obiectivul strategic de dizolvare a tuturor valorilor nationale relevante: familie, comunitate, traditie, biserica, cultura, educatie si istorie. Desigur, intotdeauna si peste tot au existat si exista uscaturi si exceptii de la normalitatea pe care am exprimat-o generic prin valorile de mai sus.
    Vestul si-a propus si a reusit, in mare masura, sa ne petreze din toate directiile, inclusiv prin oengeuri subversive platite la greu de magnati insetati de putere care se cred un fel de dumnezei.

    Deci, degeaba te indignezi, imi mentin afirmatia ca esti duplicitar. Nu e in intregime vina dumitale, cu greu se poate rezista barajului dezinformatic al mediei corporatiste de stat de peste Ocean.
    Repet: Nu tot ce vine din afara este bun pentru Romania si niciun reper exterior nu trebuie sa devina unul absolut pentru poporul roman. Altfel, ne meritam soarta si NU VOI aveti ceva de pierdut, ci NOI, ROMANII RAMASI IN TARA, avem cel mai mult de suferit. Daca tot este sa suferim, refuz sa primesc lectii de la oameni care nu fac altceva decat sa toarne de la distanta relativ sigura gaz peste foc prin partizananul lor irational fata de interesele expansioniste, pe orice cale, ale asazisilor prieteni al Romaniei si care pun in pericol securitatea Romaniei in loc sa o protejeze.

    Apreciază

    • @ZeV, nimeni nu detine monopolul adevarului, dar…cind spui ca „pericolul rusesc pentru Romania (o ,,sperietoare” inventata cu scop transparent propagandistic „, nu stiu daca tu ai sau nu simtul realitatii, sau ti-ai creat un univers in care tancurile si avionele militare rusesti sunt de hartie colorata. Iar soldatzeii rusi „pacificatori” din Transnistria sunt jucarii de plumb. Vasele noi miltare rusesti cu rachete de ultima generatie plutesc in baie la tine, nu pe Marea Neagra. Aste e o „inventie”? Ne minte NATO, ne minte Iohannis, ne mint toti din UE? Asta inseamna „partizanat irational” ? Nu cred ca eu spun alte lucruri pe care le spune Guvernul, opozitia, parlamentul, serviciile, Prezidentu re. pericolul de la Est.

      Adevarat, sunt probleme cu „Vestul”, multe lucruri pe care poate nu vrei sa le importi in Romania, cum ar fi cote impuse de refugiati dintr-o alta cultura. Poate nu vrei sa iti impuna cineva politici identitare care se ciocnesc cu realmul culturii nationale. Dar exista si o ordine mondiala unde tu nu te poti ascunde intr-un beci. Copiii mai mari au nevoie de tine sa se joace jocul lor, si tot ce poti tu sa faci este sa ii inveti si jocuri de ale tale.

      Te plingi ca „ne-a penetrat Vestul”. Nu cumva ne-am lasat noi „penetrati” prea tare?

      Bun, cred ca am cam epuizat subiectul si incepem sa pierdem timpul. Cum timpul inseamna bani in acceptiune Vestica, am ramas tot asa de sarac dialogind cu tine.

      Apreciază

  18. Socialismul si liberalismul sunt doua ideologii politice dezastruoase pentru omenire. Ele au fost create inainte de revolutia franceza (prima revolutie comunista) si sunt instrumentele perfecte ale globalistilor pentru a distruge suveranitatea natiunilor cu scopul de a crea o Noua Ordine Mondiala, adica un Comunism Global.

    Majoritatea oamenilor, atunci cand aud de „liberalism”, cred ca are legatura cu „libertatea”. Gresit, liberalismul este o alta denumire data comunismului. Si republicile comuniste se autointituleaza ca fiind „democrate”, dar asta nu inseamna ca si sunt. Si Partidul Democrat din SUA se autointituleaza „democrat”, dar asta nu inseamna ca este.

    In ultimii ani, nationalismul a crescut mult in Europa, avand in vedere dezastrul facut socialisti si liberali. In unele tari din UE, nationalistii au reusit sa ajunga la conducere, oamenii fiind satui de politicile socialiste, liberale, neoliberale, progresiste, neomarxiste, care restrang libertatea de exprimare, sustin aducerea de imigranti.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.