O lectură interesantă

Am citit cu mult interes comentariul „Adevăr sau provocare?”, publicat de Florentin Țuca, la 11 aprilie 2017, in Revista „Sinteza”. Vi-l recomand:

 „Asistam, în urmă cu câțiva ani, la o dezbatere între două echipe de adolescenți pe o temă care mi-a ridicat sprâncenele și atenția: „O lume în care fiecare persoană ar spune adevărul și numai adevărul ar fi mai bună decât lumea în care trăim”. Ups!… Adevăr sau provocare?… Voila!, asta da provocare. Până să mă dezmeticesc și să-mi caut în minte o potrivită structură de pledoarie imaginară, am fost trimis în șah de debutul primei intervenții, dizertația unei liceence cu verb apăsat și privire aprigă: „Vă mărturisesc că am avut parte de-o copilărie fericită. Asta și grație faptului c-am crezut în Moș Crăciun. Când mi s-a spus adevărul, „adevărul” că Moș Crăciun nu există, mi-a căzut ceru-n cap”.

Până la final, dezbaterea a curs interesant, dar nu mai țin minte care dintre echipe a fost mai persuasivă. Mi-amintesc însă gustul provocării de definire a adevărului.

Adevărul este că (nu așa începe orice sentință?) nu știu exact ce este adevărul, dar bag de seamă că trăim într-o lume care, mândră de post-postmodernismul ei, îl caută întruna și întruna fuge și se ascunde de el.

Cum l-a căutat și îl caută o știu cel mai bine filosofii, teologii, matematicienii și ceilalți savanți. Probe stau milioanele de tomuri de căutări.

Însă cum fuge de adevăr lumea asta minunată și nouă e un mister care ne dă iluzia că se dezleagă în prezența noastră, live. Iar noi, muritorii de rând, ne întoarcem cu spatele, ne ducem palmele la ochi și începem numărătoarea. Cine nu-i gata îl iau cu lopata, unde se ascunde lumea de adevăr?

Întâi și-ntâi, descoperim că se ascunde într-o vizuină de dincolo de realitate, în post-veridic și post-truth, sintagma-minune a anului trecut și câștigătoarea concursului de popularitate a vorbelor de duh. Vizuina asta a fost explorată pe toate părțile și-n toate cotloanele, iar eticheta ei – interpretată în fel și chip. Conform traducerii oficiale, de dicționar de Oxford, faptele „obiective” sunt tot mai neînsemnate în formarea opiniilor și pierd tot mai mult teren în fața emoțiilor și subiectivismelor de tot felul. „Dincolo de adevăr” ar însemna, carevasăzică, că ceea ce văd și aud nu-i real decât dacă este în acord cu propriile mele afecte și umori, preferințe sau, după caz, fobii. Altminteri, văd așa-ceva-ce-nu-există. Dacă oglinda-oglinjoară nu-mi zice că eu îs cea mai frumoasă din țară, oglinda-oglinjoară trebuie că-i concavă, convexă, crăpată, defectă cumva. Frumusețea mea, incontestabilă și supremă, e tot ceea ce contează și ea este dincolo de oglindă, beauty post-mirror.

Pe urmă, lumea de azi pare că se pitește în ascunzișul care s-o apere de fake news, noutățile neadevărate și știrile de neconfirmat, cele mai la modă eufemisme pentru minciuni, propagandă și manipulare. Ascunzătoarea asta pare așadar, la prima vedere, un adăpost contra bombardamentelor cu falsuri, pentru că „epoca în care trăim este mai degrabă a minciunilor decât a post-adevărului” (Robert Fisk). Văzută mai de aproape, ea este mai curând un loc de pândă în care mapamondul se cuibărește în sine ca să adulmece brașoavele lansate în eter pe post de bumerang. Un adăpost anti fake-news încropit din fake-news, o istorie gonflată ca nasul lui Pinocchio.

Ne retragem apoi în tranșeul faptelor “alternative” (alternative facts). Este un cotlon săpat relativ recent, în ianuarie 2017, motiv pentru care originea lui ar merita evocată. Când secretarul de presă al Casei Albe, Sean Spicer, a exagerat în mod vădit grandoarea manifestației populare organizate cu ocazia inaugurării mandatului prezidențial, el a fost aspru criticat de unii jurnaliști pe motiv de tentativă de manipulare. În apărarea lui a intervenit prompt un consilier (Kellyanne Conwey) care a afirmat atunci că versiunea domnului Spicer stă în picioare pentru că ea reprezintă un “fapt alternativ”. Moment în care Orwell s-a răsucit brusc în mormânt fericit c-al său newspeak s-a îmbogățit c-o formidabilă referință. Urmând logica asta, oricât de gogonată s-ar arăta, o minciună ar putea fi dezumflată dacă i s-ar aplica o etichetă cu pompon: fake news sau, mai curând, alternative fact.

 Post-truth, fake-news, alternative facts… Ajungem așadar la următorul refugiu care este tocmai Newspeak, dialectul purificat al corectitudinii politice, poliția limbajului ca instrument de propagandă și control, salonul de cosmetizare a istoriei și casa de modă care îmbracă adevărurile urâte și crude în eufemisme cu paiete. Nu e loc de-un inventar complet, doar câteva exemple la repezeală. Noi, „comunitatea internațională”, suntem deținătorii „valorilor”; oamenii noștri uciși în război sunt „eroi” „căzuți la datorie”, oamenii „lor” omorâți sau mutilați sunt „victime colaterale” în „teatre de operațiuni”; invadarea unor teritorii suverane este „war on terror”, operațiune în care unii combatanți sunt „rebeli moderați”, ceilalți sunt „teroriști”. Mai departe, tortura a dispărut, înlocuită fiind de „tehnicile avansate de interogare” („enhanced interrogation techniques”), iar reprimarea demonstrațiilor a căpătat o față mai umană: „combaterea extremismului violent” („countering violent extremism – CVE”). Pe urmă, dacă eu, ca jurist, m-aș uita în ograda jurisdicției autohtone ar însemna să rămân fără grai la auzul graiului păsăresc care compune sloganuri și lozinci despre „democrație” și “stat de drept”. Deasupra lor, aerul înecăcios de plastic ars, cuvinte de plastic, șabloane de plastic, lozinci de plastic, toate – plastic fumegând.

Și, în fine, o ultimă redută: din post-adevăr și post-postmodernism, ajungem în post-democrație. Mai peste tot în lume, puterile zise „ale popoarelor” gâfâie serios, tendințele autocrate se fac tot mai vizibile, statele se metamorfozează, pe nesimțite, în frați mai mari – Big Brother, drepturile omului se transformă -nu-i așa?- într-un „lux”, cenzura e înlocuită de autocenzură, servituțile devin, cum anticipa Huxley, voluptăți, iar lumea tinde să se refugieze și să fugă de aceste dure adevăruri într-un loc mai ferit, cu aer de casă nouă: post-democrație. Un spațiu definit de Colin Crouch ca model politic în care alegerile există și pot schimba guverne” („elections certainly exist and can change governments„), dar dezbaterea electorală este un spectacol controlat strict, administrat de echipe rivale de experți în tehnici de persuasiune, cu selectarea atentă a unei arii reduse de subiecte de dezbatere („public electoral debate is a tightly controlled spectacle, managed by rival teams of professionals expert in the techniques of persuasion, and considering a small range of issues selected by those teams.”) (Post-democracy, 2004). Iar această casă nouă, a democrației în post, este un imens ring de wrestling în care se adună diverși reprezentanți ai poporului pentru ca, sub spectaculoasa ninsoare de confeti sclipicioase, să mimeze bătăi de aparențe, sloganuri, șabloane și etichete. Cum – în sinteza epocii post-truth a lui Michael Deacon – faptele sunt „negative, pesimiste și nepatriotice” („Facts are negative. Facts are pessimistic. Facts are unpatriotic.”), realitatea nici nu contează. Ea poate, și-i recomandabil să fie – mimată. Iar rezultatul, un show de wrestling, cafteală cu post-cuvinte. Spectacol de infotainment (David Demers) și de management al percepțiilor urmărit din fotoliu de popor, râgâind a pop-corn și-a mimată bunăstare.

Iar noi, interogați din nou: adevăr sau provocare? De data asta, hai să fie adevăr! Ok, ce este adevărul?

Adevărul este în căutare de Minister.”

24 de gânduri despre “O lectură interesantă

  1. @Mircea Popescu,

    nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să vă cereți scuze. Intempestiv? Pentru asta ar trebui să mai luați lecții. Nu spun de la cine. Nu sunteți intempestiv. Eu am fost și m-am lecuit de la sine ori de la viață, nu mai știu.

    Astăzi mulți oameni dețin informații multe, dar înțeleg puține. Ei cred că înțeleg, însă numai li se pare. O vorbă veche spune că în viață trebuie să faci un copil, să răsădești un pom, să sapi o fântână, să construiești o casă… Înțelepciunea populară nu bate câmpii pentru că a avut mult timp la dispoziție ca să afle. Cine nu a făcut aceste lucruri, greu poate spune că s-a înțeles pe sine ori pe alții. Poate să creadă sincer că înțelege tot, dar mă tem că nu-i așa. Lecțiile pe care ți le dă mersul vieții nu pot fi înlocuite de nicio inteligență. Noi, care am făcut acestea, ne aprindem, însă recunoaștem pe cel care ne seamănă imediat, simțim, fără să schimbăm două vorbe, că gândim la fel. Păstrăm secrete, chiar dacă n-am fost rugați s-o facem, ajutăm fără să fim rugați, încasăm, pregătiți de dinainte, scatoalce în schimb; acceptăm la alții ceea ce credem, în mod subiectiv, că sunt neajunsuri, conștienți de preaplinul neajunsurilor noastre… Genul acesta de oameni nu dorește să demonstreze nimic, nu dorește să fie în frunte ca un purtător de drapel cu orice preț, ci își dorește liniște pentru sine și pentru toată lumea, chiar dacă pare greu de crezut.

    Discuțiile pe acest blog le-am luat inițial ca pe o pierdere de vreme plăcută însă mă cam luase valul într-un timp. Dacă oamenii vă plac – reveniți, dacă vă strică ziua – n-ar trebui, căci nu cred să mai aveți niște vieți de rezervă în pod. Nu irosesc, personal, zile și neuroni cu oameni cu care n-am absolut nicio legătură. Eu acceptam să-mi strice unii ziua numai ca să vorbesc cu alții. Acum reevaluez situația. Noi, oamenii, știm cine suntem, fiecare pentru sine. Prietenii și familia noastră știu cât valorăm. Dezaprobările celor care nu ne cunosc realmente, nu contează. Ei cred că le știu pe toate, dar sunt muritori ca și noi și, foarte probabil, se află des în eroare… N-ar fi ridicol, comic de-a dreptul, dacă ceilalți ar crede că ei dețin Adevărul și noi nu?

    P.S. Nu pot considera cu adevărat progresist pe fiecare măgar care se autointitulează așa. Nici liberal. Nici conservator. Ar trebui stabilită o pedeapsă cu închisoarea pentru cei care deviază sensurile cuvintelor de acest fel…

    Sănătate multă și să zburați cu bine spre casă!

    Cu drag, fosta basarbeancă.

    Apreciat de 2 persoane

    • @Ana: ”Sănătate multă și să zburați cu bine spre casă! Cu drag, fosta basarbeancă.”

      Multumesc, Ana
      Basarabean in suflet si prin origine materna

      P.S. Iata ca victoria lui Macron a dat liber la crearea unei miscari progresiste similare in Romania: ”Platforma Romania 100” a lui Ciolos..
      Pana la alegeri, cabala progresista europeana va reusi sa-l impuna si pe el (Ciolos) si miscarea care-i va servi ca vehicul electoral,asa cum a facut si in Franta. Probabil, tot prin fractionarea electoratului in primul tur si regruparea in turul decisiv.

      Apreciat de 1 persoană

      • Va reusi pe dracu cu ”Platforma Romania 100” …..

        Popscule sa zic asa poata politica romaneasa seama cau piata auto americana.. Au incercat s aslaveze AMC … si au . au cam dat de dracu saua apopaie faliment.
        Acu Chrysler .. luat de Mercedes, trecut lu Fiat … fuse fuse si se duuuuuuuuse!
        Sau sa zicem Saturn – cica ar fi trebuit sa termine cu „invazia nipona”. Ete na . S-a dus!

        Asa si cu partidele noastre. Au avut o problema – prea multe . Si care ca cum zicea micronu is „un popor de somnambuli” care nu intelege ce se intampla in lume. Se discută „despre aceleasi subiecte, sunt formulate aceleasi propuneri” Iar aia care inceaca povesti cu Alba ca zapada sunt absolut dezinteresati de problemele majoritatii …. Asa ca nu vor primi voturi…
        E ca cum era candva literauira in RSR … adica critcii „faceau” niste „mari autori” pe care pibloicul nu ii cumpara. Si nu ii cumoprapra ca nu erau nici diostractivi si nici nu recunoasteai tara in care se petrecea (sau nu s epetrecea) actiunea romanelor lor. La fel ca si acei critici si acei mario scrritori si politicenii astia rarati sunt nombrilisti ….zCine dracu sa ii voteze? Alti nombrilisti! Da nombrilistii in gnl nu se misca decat in jurl buricului lor si cabina de vot e [prea departe de buric.

        Apreciază

  2. Nu ştiu dacă blogul acesta se ghidează după spusele lui Orwell, , dar aici sunt oglindite poate cel mai bine ! Cel puţin în media românească ! Şi pentru asta merită preţuirea tuturor, toţi cei care au acest curaj, tot mai rar în condiţiile de astăzi, dar mai ales proprietarul lui. Deţinător, pe lângă altele, unele deosebit de triste şi regretabile şi a adevărului, ce pe aiurea nu poate fi spus, sau cum bine zicea cineva : umblă cu capul spart !
    Pe vremuri era un banc cu un celebru fotbalist, care singur, cu poarta goală de la un metru trage alături în urletele dezlănţuite ale spectatorilor gazdă! Întrebat, de un reporter cum de-a ratat, la valoarea lui o asemenea ocazie atât de clară, acesta i-a spus :
    Dom’le, nimic nu se compară cu senzaţia pe care o trăieşti când auzi din 10.000 de piepturi la unison acel : Te-n coor de papiţoi, iar ai ratat !!!
    Credeam că şi Remus Cernea are aceleaşi satisfacţii când ratează în faţa întregii ţări ocazia de a-şi vedea de fundul lui, cum se spune, apărând cauze cauze stranii şi oameni ciudaţi !
    Acum văd că şi Dragnea simte o plăcere deosebită în a afla ecoul deciziilor sale politice din ultimul timp ! Acelaşi şi din ce în ce mai apăsat ! :mrgreen:

    Apreciat de 2 persoane

    • Adevărul este Cunoaştere şi cum Cunoaşterea nu este absolută, nici Adevărul nu este absolut. Ceea ce astăzi este Adevăr, mâine poate fie Eroare. Însă grav este când Adevărul devine Minciună. Aceasta ţine de morală, nu de cunoaştere!.
      Cât despre domnul Dragnea, eu îmi menţin părerea: nu este o persoană sinceră şi deşi vrea să pară consecvent, nu este. Nu este suficient să fii inteligent, ca să fii crezut!

      Apreciat de 1 persoană

      • Adevarul este unul singur si este un Cine, nu un Ce. Relativismul asta modern, pseudo metafizic i-as spune, ne-a adus pe toti in mlastina asta in care nu mai suntem in stare sa distingem Adevarul de minciuna si realitatea de umbre; si sunt niste sute de ani deja.

        Morala fara Adevarul cel Unul, nu poate exista – recomand Aristotel, Etica Nicomahica, de ex., daca doriti sa intelegeti cum devine cazul. Oricum, abordarea clasica, traditionala daca doriti, este chiar asta – la oricare traditie ne-am uita, in oricare colt de lume; si cand spun „traditie” nu ma refer la filozofii si ideologii rasarite in zori de sec. XV si de atunci din ce in ce mai anti-traditionale si contra-initiatice chiar, ci la mileniile in care oamenii au trait, au contemplat si au GANDIT.

        Apreciază

  3. Cineva scria că ” PSD şi-o face singur !”
    Mai co rect era : PSD şi-o trage singur ! Spuza pe oala lui, cum se spune, dar în oală, nu fierb ( în suc propriu!) decât nişte români aduşi la disperare de nişte disperaţi după funcţii şi bani mulţi şi nemunciţi !
    Ceea ce face Dragnea acum poate fi numită curată sinucidere, nu doar personală, ci şi de partid !
    N-am nici o îndoială că-l au la mână cu chestii mult mai grave decât cea cu alegerile şi-l şantajează în ultimul hal !
    Şi până la urmă tot nu va scăpa, dar distruge, nu doar un partid , ci şi nişte speranţe a unor oameni care au crezut în ei, ceilalţi ne lăsând urme de competenţă, profesionalism, sau patriotism, ci doar dovezi indiscutabile de lichelism.
    Nu doar politic, ci şi naţional !
    Vă vorbeşte cineva care n-a votat în viaţa lui de alegător cu PSD-ul sau cu siglele sale anterioare ! Am făcut-o acum pentru prima dată, văzând în ei, nu răul cel mai mic, cum le place unor dobitoci să spună ( păi, dacă-i rău, mare sau mic, cum să-l votez, ce-s tâmpit ?) .
    Era un banc, cu un pescar înrăit care anunţă că nu vine duminică pe baltă că se însoară .
    Întrebat dacă mireasa-i frumoasă, bogată sau din familie suspusă, prăpăditul zice că nici vorbă…. Atunci de ce-o iei ? Are viermi ,răspunde cretinul !
    Cam aşa şi cu votul ăstora cu răul cel mic. Mulţi i-am votat însă pentru că am sperat că pot fi corectaţi şi aduşi mai aproape de popor.
    Numai că s-au dovedit şi ei plini de viermi ( cel mai periculos din specia teleormăneană), de data asta infiltraţi abil în organismul politic, care-i va duce cu siguranţă la dispariţia nu ca specie ( au alţii grijă să-i cultive, ca să nu dispară) , ci de pe scena politică ! :mrgreen:

    Apreciat de 1 persoană

  4. Acum un pic de vreme il vedeam pe Putin vorbindu-le ambasadorilor straini, undeva la Kremlin, intr-o sala imensa. El era pe podium, ambasadorii undeva in departare. Intre ei, un spatiu imens si rece.

    „Rusia”, aceasta rusoaica superba, gata oricind pentru iubire pura, pentru care rusii sunt in stare sa isi dea viata unul dupa altul, hipnotizati de nurii ei. Mati rodnaia! Cita razbunare daca nu te lasi imbratisat pentru totdeauna.

    „America”, o femeie super-eleganta, venita cu Rolls-Royce si cu Brad Pitt la volan, pe care poti sa o ai pentru o noapte daca cheluiesti 2% din PIB pe citeva programe care iti salta racheta.

    „China”, ce coapse, cita fertilitate! Nu o sa o intelegi niciodata, si nu te va iubi niciodata. Iti va fi fidela, si iti va face multi copii, care vor vorbi toti mandarina. Vor ride cind le vei spune ca esti tatal lor si o vor intreba pe mami daca le da voie sa cumpere Uniunea Europeana, ca e in „sale”.

    Apreciat de 3 persoane

    • Dar Franţa şi Germania ce sunt? Femei Gata!, Dispuse! Capabile! cu simbolurile Brigitte Bardot şi Marlene Dietrich. Una trăieşte din amintiri şi s-a reprofilat pe salvarea câinilor vagabonzi, cealaltă s-a reinventat constant, fiind şi bisexuală!

      Apreciază

  5. Intr-adevar , mai revoltatoare decat eliminarea lui Seban Nicolae este numirea in functia Comisiei Juridice a unui securist odios , apropiat al Codrutei Kovesi !!!
    Aceasta numire jenanta ne arata de fapt adevaratele intentii ale d-lui Dragnea ( de a ingropa legea gratierii si legile justitiei ) si faptul ca acesta a batut palma cu sistemul securist !
    Aceasta reprezinta o palma data celor cateva milioane de votanti PSD care sunt din nou tradati de un om de nimic .
    Sper ca acest individ las si mincinos sa se duca cat mai repede si cat mai multi ani la puscarie ! Asa nevinovat cum este !
    Deci , Draknea la brutarie ! Voi sta cu sampania pregatita …

    https://www.dcnews.ro/bogdan-chirieac-scenariu-incendiar-dupa-inlaturarea-lui-erban-nicolae-modificari-in-guvernul-grindeanu_542531.html

    Apreciat de 1 persoană

  6. Adrian B
    Colega , eu chiar am o parere foarte buna despre dumneata ! Nu incerca sa mi-o schimbi !

    Eu zic ca macrou este un ambitios de genul Dinu Paturica dar poate mai obsedat.
    Da, de acord ca citatele sunt in rubrica „Biografie data cu odicolon si pictata cu petale de roze” insa tabloul nu este chiar .. flatant. :A studiat dansul, pianul, pentru a-și impresiona mereu noii mentori și pentru a urca repede în înalta societate, iar agenda sa de contacte era impresionantă la nici 30 de ani. Un parvenit ros de parvenitism care se baga pe sub pielea maharilor ..
    De altfle si studiile sale : filozofie. Viitorul : naiba stie ce liceu (cel mai sigur de provincie cu speranta ca la 50 de anu, dupa decenii de „sarut mana lasa-ti-ma sa va lustruiesc pantofii” sa ajunga la Paris sau Nisa ori Marsilia sau macar Clermomt Ferrand ..) asa ca se reorienteaza catre Sciens Po (litiques) unde iar se prinde ca viitorul este cam mediocru (in cel mai bun caz functionar la o prefectura , o laborioasa cariera de plecaciuni si maini pupate … poate o functoe intr-un „aparat de partid” in care prima sarcina ar fi sa lipeasca afise si sa trieze scrisori, cu speranta sa devina catindat umplutra fara sanse la +30 si poate deputata la +40).
    Asa ca in final ii „intra mintile in cap” si merge la ENA . ENA care produce „Cadre” ptr inalta administratie (de stat si de corporatie) , cu „scrutaturi” multiple si largi debusee profitabile: sef de cabinet la < 40 ani, sefi de biriu in ministere, sefi sevicii in prefecturi la 30 de ani, posibilitai de a ajunge ministru/prefect la + 40. Sau un "tranfer lateral" intr-o mare afacere direct pe un scaun importanat. Crois-moi la France je la connais! (cca 30 ani de citit presa franceza , unoeri mai des decat cea romana!).

    Si ENA nu este Stefan Babanu Elle est chargée aujourd’hui d’assurer la sélection et la formation initiale et continue des hauts fonctionnaires….
    En France, il existe deux définitions de la notion de haut fonctionnaire — expression qui n’a aucune existence juridique — :
    La principale est statutaire : un haut fonctionnaire est une personne qui appartient à un corps de hauts fonctionnaires administratifs ou techniques ;
    La seconde se fonde sur l’emploi occupé : un haut fonctionnaire est un fonctionnaire de l’administration publique, ayant d’importantes responsabilités (directeur d’administration, directeur général des services de grande collectivité, chef de grand service déconcentré de l’État…).

    Sa nu mai zic ca cvasitotalitatea stabilor din administratia de stat sunt cu studii la ENA … asa ca un ins abil priceput la „contacte” chiar de la iesirea de pe bancile scolii stie pe cineva care stie pe cineva care stie pe cineva care a apucat sa isi puna bucile pe un fotoliu de „puratz”

    Si ca „bancher”. Bancher onorific ca nu are studii .. insa avea relatiile potrivite in administratie… inspector de finanțe, Macron părăsește postul bugetar te asigur ca in cazul lui inspectir de finante nu insemna unul care alearga el dupa evazionistici unul care himghereste un intreg birou de specialisti, rapsunde la telefonul unor presoane importante din fisc, posbil sefi de cabinete, are relatii cu politicieni .. este deja un birocrat de valoare D’aia il angajeaza Rothschild ptr agenda sa de contacte impresionantă la nici 30 de ani. nu ptr cunostinte finaciar-bancare. Aveau nevoie de unu care sa se descurce cu birocratia franceza preum pestele in acvariul sau!!!

    SI nu este primul care are o cariera „sinuoasa” – adtie publica- afaceri- administraie publica – politica . Cum iti zic la France je la connais.
    Si asta ptr ca , titusi, presa franceza a explicat de mai multe ori „Ce este enarhii si ce vor ei” si a produs destule articole despre les Enarh (cred ca primul pe care l-am citit era prin 1972 si era un Huma Dimanche)
    Diferenta ar fi ca noi nu am reusit s avem o ENA (separata de politica sau Sciences Po) sau de Drept (scoala de Drept de la SIbiu sau sectiile de Drept Economic Adtiv nu erau chiar scoli de administratie … ) si mai ales presa noastra da dovada de o „remarcabila” discretie in ce priveste recrutarea si cariera unui si altuia. UIte de exemplu toti pot observa ca de ceva timp sa fii „ardelean” este o calificare in sine mai ales in domneiul juridic si al administratieie centrale. Dar vai vazut cumva o analiza „Filiera Cluj” sau „MAFIA transilvana” ori „Clanul ardelenilor”? HUma ar fi titrat cestia cu Mafia, l’Express si le Monde ar fi preferat Clanul iar Expansion ar fi scris Filiera .. Asa cum simpatia noastra nu a avut parte de o analiza in 4 episoade (12 pagini) „La barza ochelarista ii face Dumnezu cuib” si nici alti oameni politici dela noi nu au primit atentia necesara (minus cancanurile si barfele de birt de cartier …)

    Apreciază

  7. Adrian B.

    In conditiile in care Romania este membra fara drepturi in UE si NATO si are la Cotroceni o marioneta sorosista (echivalenta cu Macronul din Hexagon), reforma justitiei este, in acest moment, imposibila.
    De aceea am spus ca Serban Nicolae este un diletant rupt de realitate (chiar daca omul este bine intentionat), care nu realizeaza cat mult rau face guvernului si stabilitatii (si asa precare) a Romaniei.
    Da, am mai spus, Liviu Dragnea este un individ las si pervers, care a generat, prin atitudinea lui (initiala) sfidatoare – bazat fiind pe o majoritate RELATIVA si totodata pasiva (adica pe o ILUZIE), un mare deserviciu paritdului si tarii. Romanii care voteaza normalitatea nu vor iesi in strada decat daca le va fi afectata suficient de grav siguranta zilei de maine. Altfel, soarta PSD nu este o preocupare majora pentru acesti romani normali, mai greu manipulabili. De aceea Liviu Dragnea a facut mai multi pasi inapoi, dar raul facut, ramane. Incepand cu Ordonanta de care (culmea) tot el se dezice, desi este evident ca a pregatit-o in taina si infantil de pripit impreuna cu exministrul ,,Altaintrebare”, fara sa-i ceara parerea premierului.

    DAR ! A spune ca Liviu Dragnea trebuie sa mearga la puscarie CHIAR SI NEVINOVAT, este o afirmatie intolerabila. De aceea intervin, desi timpul de a scrie ceva (doar) catre d-ta mi se pare un timp iremediabil pierdut. D-ta si credibilitatea sunteti acum doua notiuni care se intersecteaza la infinit.
    Nu se poate sa infierezi sistemul securist si totodata sa sustii ca un om nevinovat, ORICINE AR FI EL, daca nu raspunde asteptarilor dumitale, sa mearga la puscarie. Pai atunci, care este deosebirea dintre d-ta si Nicusor Dan, sau Gotiu ? Iti spun eu: Absolut niciuna. Diferenta consta in faptul ca d-ta esti…neobosit in a calca in picioare exigentele minimale ale acestui blog. Uneori este mai bine sa…dormi decat sa ejectezi aberatii si/sau dejectii m-e/i-ntale.
    Eu iti spun: Ori iti recapeti mintea pierduta prin balarii, ori ne lasi. Si-asa nu ai habar de economie, finante, politica (adica de nimic, ti-ar linkurile si Soviani de ras sa-ti fie)…deci ce mai ramane, buticarule ?
    O tot bati in cap cu Ponta (tocmai scapat, prin clasare, de dosarul privind incompatibilitatile) si sistemul, dar il vrei pe Dragnea in puscarie. Fii macar mai consecvent, pune mana pe o mitraliera si lichideaza-l pe ochelarist. (Z)

    ps (all)
    Apropo de Franta, iata cat de valabila este teoria mea, pe care o reproduc la final:
    Inteligenta medie a unei mase de oameni creste pana la un anumit nivel, dupa care scade abrupt si dramatic, invers proportional cu densitatea masei intr-un areal determinat. In fond, ce pretentii se poate avea de la o societate impanata cu dezradacinati neadaptabili, o comunitate fara coeziune, fara valori reale, fara perspectiva (Germania nu va ceda intaietatea in UE), fara nimic altceva decat propriul ego. Mult, mult prea putin.
    De aceea propagandistii vestului bat moneda (pacat ca nu este convertibila) pe asazisele atacuri cibernetice rusesti, neprobate niciodata. Se gaseste destula prostime sa si creada aceasta ineptie, in timp ce Lavrov se prapadeste de ras la Casa Alba, iar Putin se distreaza la intrebarile inepte ale jurnalistilor, in timp ce joaca hockey.
    Cum sa nu aiba dreptate ? ,,Poporul american este umilit in fiecare zi prin insistenta de a explica un succes electoral atat de important printr-o asazisa influenta ruseasca”. (Z)
    Dar, nu trebuie sa ne miram:
    Neo-liberalismul, ca si comunismul, ca si nazismul, ca si totalitarismele istorice, nu se bazeaza (nu s-a bazat niciodata) pe respect fata de cetateni, ci pe manipulare 24/24, 365/365.
    Presa libera ? Ce gluma buna …..cu ziaristi care se leaga singuri si nesiliti de nimeni cu lanturile minciunii si dezinformarii ? Dar sa nu credeti ca o fac….gratis. (Z)

    Apreciază

    • Acuzatiile de lipsa de credibilitate venite de la cineva care i-a pupat in fund ani de zile pe Basescu , Kovesi , Maior , etc. mi se par un pic comice … Nu credeti ?

      Apreciază

  8. Analiza buna .. sursa suroprinzatoare :
    Bineinteles ca era in interesul occidentalilor ca o noua venita in “concertul natiunilor europene” sa nu aiba nimic al sau, sa aiba un statut cat mai jos si sa nu aiba industrie, caci asta inseamna, pentru ei, concurenta. Intr-un singur punct nu au coincis interesele: in beneficiarii jafului. Cat timp occidentului i-a convenit, din varii motive, aranjamentul devalizarii si al impartirii prazii cu mafia locala, au aplicat cu spor reteta. Au fost partenerii “capitalistilor postcomunisti” romani. Cand lucrul nu mai renta sau prioritatile s-au schimbat, s-a inventat anticoruptia. De-acum, jaful trebuie sa fie facut aseptic, “europeneste”, cu unic beneficiar in mafia corporatista, iar “capitalistii” locali eliminati, la randul lor, asa cum odinioara ei insisi au contribuit la eliminarea industriei de stat. Industrie si productie locala nu mai exista, insa exista, inca, resurse si companii strategice si servicii publice (sanatate, scoala, pensii), piata mediatica etc.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/romania-privatizata-romania-furata-si-video-cum-a-fost-distrusa-industria-romaneasca/

    Apreciază

  9. “Declaratia” zilei: O gluma hazoasa a lui Junker in Parlamentul Romaniei ridiculizeaza vindecator absurdele pretentii imperiale protocroniste privind provincia romaneasca Transilvania

    Cine a crezut ca protocronismul (din greaca: primul timp) este exclusiv nationalist, a avut prilejuri sa constate cu surprindere ca s-a inselat. Protocronismul este revendicat si de supranationalism, de unii urmasi cu sange albastru ai imperiilor trecute sau actuale, pe care l-as clasifica drept imperiopatie. Mai ales dupa revolutie, cand numarul vizitelor adeptilor protocronismului supranational in Transilvania a crescut exponential.

    Sub genericul foarte inspiratei formule media romanesti, Declaratia zilei, desi de fapt nu este vorba de o declaratie propriu-zisa, ci de o satira foarte fina, de calitate, reiau cuvintele spirituale si tamaduitoare, sper (v. ridendo castigat) ale presedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, spuse, azi, de la tribuna Parlamentului Romaniei:

    “Nu trebuie crezută propaganda germană care spune că de fapt primii veniți în Transilvania erau saxoni. Nu, sunt luxemburghezi de fapt”, a glumit spumos fostul premier al Luxemburgului. Omul asta chiar probeaza ca este un politician de mare clasa, care trebuie nu numai respectat, ci si iubit. De romani, cu certitudine.

    https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/11/junker-sunt-mandru-ca-am-participat-la-un-moment-crucial-aderarea-romaniei-la-ue-12-01-10

    Apreciază

    • De cand mi-a murit pisica nu mai am rezerve de iubire.
      Si nu vaz nimci admirabil in aceast primstator al cimitirului elefantilor.

      Matrurizati-va-ti ce naiba!
      E pur si sim[plu poiticos si diplomat.

      Apreciază

  10. Adevarul este de fapt o provocare. Esti provocat sa gandesti, sa te raportezi obiectiv la ceva ce nu poti intelege, dar care simti ca este adevarul absolut.
    Adevarul absolut este nemiscat, ca daca se misca nu mai este un adevar absolut, orice variatie, oricat de mica-l face mai putin atractiv, exact ca-n „Lectia despre cub” a lui Nichita Stanescu. Si putem sa incepem sa ne invartim la infinit, in jurul a ceva nemiscat, incercand sa gasim o fisura oricat de mica, macar teoretica.
    Nu ar fi mai simplu sa constientizam ca miscarea se opune nemiscarii si ca starea naturala a lucrurilor este de fapt nemiscarea si nu miscarea cum gresit am fost invatati ? Nonactiunea, cum ar spune Lao Tze, este principiul si mama tuturor lucrurilor, … dar cine mai are timp acum de filosofie ?
    Fizica actiunii si reactiunii la stimulii speculativi si statistica definesc acum un adevar relativ bazat pe emotia colectiva. Mai conteaza ca sfideaza logica aceste „adevaruri speculative”, dupa ce jocurile au fost facute ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s