Articol in Ziarul Financiar

fullsizerender

Am scris, zilele trecute, un articol pentru  Ziarul financiar. Articolul poate fi citit mai jos.

„Adrian Năstase: Suntem pe cale să irosim această şansă istorică”.
În campania pentru alegerile prezidenţiale din 2004, am susţinut un proiect politic de anvergură care mi se părea esenţial pentru modernizarea accelerată a ţării noastre: „România europeană”. Au trecut 12 ani de atunci şi aproape zece de la momentul aderării României la Uniunea Europeană. Se poate trage o concluzie după trecerea acestui deceniu? Cred că suntem pe cale să irosim şi această şansă istorică. Aşa cum au făcut generaţia de după 1848, cea de după Primul Război Mondial, cea de după al Doilea Război Mondial sau cea de după încheierea Războiului Rece – nereuşind să înscrie societatea românească pe o dinamică de dezvoltare rapidă.

Sigur, s-au întâmplat şi lucruri pozitive. Dar este evident că nu am reuşit să accesăm toate sumele de bani ce ne erau rezervate – astfel încât unele sacrificii pe care le-am făcut au rămas necompensate. Nu am reuşit să pregătim şi să utilizăm, în administraţia de la Bruxelles şi în cea din România, specialiştii care puteau influenţa deciziile în favoarea noastră. Chiar şi banii pe care i-am accesat au fost folosiţi pentru proiecte ce nu au ajutat la dezvoltarea economiei sau la înfiintarea de locuri de muncă. Eventual au creat parcuri sau terenuri de joacă.

În esenţă, nu am reuşit, decât parţial, să trecem de la aderare la integrare. Spre exemplu, am adoptat în 2003 o Constituţie a aderării. Acum ar fi trebuit să avem deja o Constituţie a integrării, cu instituţii modernizate. În structurile de conducere ale UE, avem, în continuare o conduită pasivă, ce urmează poziţia majorităţii. Nu ştim să spunem, în anumite cazuri, NU, pentru a putea negocia după aceea.

Negocierile au fost foarte dure. Baroneasa Nicholson ne-a complicat, în câteva rânduri, viaţa. Şi, desigur, miniştrii ţărilor membre, cu care negociam, în parte, închiderea capitolelor. Suntem însă prea aproape pentru a da detalii. Poate într-o carte de memorii …

Oricum, să sperăm că următorul deceniu va fi mai bun.

Adrian Năstase a fost premierul în mandatul căruia s-au încheiat negocierile de aderare la UE

16 gânduri despre “Articol in Ziarul Financiar

  1. Din nefericire, nici Europa nu trece prin vremuri mai bune. Dar, cum se intampla adesea, durerile mai mari se transmit la margine. Nu este exclus ca adaptarile europene care vor urma sa fie si mai dureroase pentru noi. Daca jocul pe aderare-integrare nu a fost prea stralucit, am putea lua in calcul o a treia variabila, asocierea. Sa facem un joc compensativ pe integrare-asociere, prin care pierderile de pe o dimensiune sa le compensam cu castiguri de pe cealalta dimensiune. Parerea mea este ca nimic din ceea ce va urma sa se intample nu ar trebui sa slabeasca pozitia UE in economia globala. Drumul de succes, de la CECO in 1951 la UE din 2016, va trebui sa continue cu orice pret, casa comuna europeana este o realitate existentiala primordiala, pentru toti europenii. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne consideram restrictionati geopolitic si sa nu incercam jocuri geoeconomice, bilaterale si regionale, pentru a profita de oportunitatile de afaceri si comert gigantice, care se afla in preajma noastra si ne-ar putea fi la indemana, printr-o politica de deschidere omnidirectionala. Apropierea geografica ne inrudeste, geografia face sa ne asemanam in multe privinte, regiunile sunt ca niste incaperi ale unei case comune. Sa ne folosim deci de apropierea geografica, de inrudirea geografica. Nu numai istoria, ci si geografia ne face neamuri.

    Apreciază

  2. Cind eram tinar visam la stele. Azi ma intreb: de ce avem nevoie sa mergem pe Luna, sau pe Marte? Nu cumva ar trebui sa ne facem viata mai buna pe planeta asta mai intai? Daca nu reusim sa ne schimbam natura lacoma (de putere, de bani, de influenta), nu vom distruge si planetele alea pe care „le vrem”? Pentru ca atit Rusia / URSS cit si SUA primul lucru care l-au facut a fost sa-si infiga steagul cind au explorat alte lumi (inclusiv in Antarctic, unde rusii si-au plantat „steguletzele pacii”).

    Ce vrem de la „Europa”? Ne intereseaza ca europenii sa traiasca mai bine, sau sa extindem un Imperiu? Ne intereseaza sa cooperam intre natiuni sau sa ne izolam,fiecare natiune pentru ea? Cita cooperare? Ce se va intimpla cu „zona trans-atlantica” cu acest Trump la cirma, si cu discursurile nationaliste extreme ce vin din ce in ce mai de sus, de la politicieni excitati de dreapta? Si cit de mult vom accepta sa cooperam cu o Rusie agresiva intr-o vecinatate din ce in ce mai pro-rusa? Romania cu cine visleste in barca, in afara de Polonia si Republicile Baltice (si Anglia in zona militara)?

    Lucrurile sunt foarte tulburi. Iar Trump poarta o imensa responsabilitate, nu doar la lider al SUA dar ca lider al „lumii libere” ca sa folosesc un slogan.

    Apreciază

  3. Dupa 2005 , Basescu & Co. au ratat toate obiectivele posibile . N-au fost in stare nici sa semneze Tratatul Schengen sau sa elimine vizele pentru SUA si Canada . Ce sa mai vorbim de economie , politica externa , etc
    In schimb , stam bine la institutii de represiune , stat politienesc si masterplanuri in transporturi …

    Apreciază

  4. Părerea mea e că stabilitatea și continuitatea au un rol foarte important în evoluție. Nu se poate avansa repede când se schimbă des liderii, guvernele…Italia se află în aceeași situație. A avut 63 de guverne în 70 de ani, e tot timpul în criză și înaintează greu.
    Un exemplu de stabilitate și realizări e guvernarea Năstase ajutată și de colaborarea guvernului cu președintele.
    Un alt exemplu e guvernarea Tăriceanu, cu minusul divergențelor guvern-președinte.
    Aș fi de acord cu prelungirea guvernării Cioloș. N-am vreun parti pris. Dacă nu, să preia guvernarea PSD-ALDE, dar s-o aibă cel puțin patru ani, dacă nu opt.
    Dacă iar începem cu darea jos a guvernului tot la doi ani, nu facem nimic.
    Iată! Guverne stabile de 10-12 ani, indiferent de culoare politică, au propulsat Germania, Suedia, Marea Britanie…

    Apreciază

  5. „sau cea de după încheierea Războiului Rece – nereuşind să înscrie societatea românească pe o dinamică de dezvoltare rapidă” – dar, D-le. Nastase, nici reforme nu se prea mai fac. Vrem sa ne „inscriem pe o dinamica de dezvoltare rapida” fara sa facem reforme in acest sens, mai degraba spus: fara sa facem ceva in acest sens. Privatizari nu se mai fac, investitii nu se mai fac, tinem in continuare in brate un sector de stat stufos si supraaglomerat, tinem in continuare in brate intreprinderi de stat neperformante ce produc pierderi uriase, fara sa le imbunatatim cumva performantele. De asemenea tinem in continuare in brate o clientela politica, de cele mai multe ori incompetenta, care sufoca, paralizeaza ministerele si intreaga adminstratie de stat. Nu stimulam antreprenoriatul. Iar epilogul este, bineinteles, coruptia.

    In felul asta nu putem sa reusim sa „inscriem societatea romaneasca pe o dinamica de dezvoltare rapida”. Restul sunt chestiuni incidentale. Nu spun ca n-ar trebui luate in seama si acestea. Daca impactul lor e unul negativ acesta ar trebui redus; daca e unul pozitiv, cu atat mai bine. Dar nu se prea vede ca Romania face ceea ce trebuie, avand o viziune strategica in acest sens.

    Apreciază

  6. http://www.cotidianul.ro/a-fost-usl-o-greseala-292128/

    Vă mai amintiți unul dintre sloganurile importante ale USL? „Dreptate pînă la capăt!” A fost una dintre cele mai frumoase minciuni electorale din ultimul secol. Românii și-au imaginat că hoții și profitorii vor da socoteală în fața legii. N-a fost să fie. Ponta și Antonescu au uitat imediat ce-au promis. Și cele două partide, la fel. Vă mai aduceți aminte de Ministerul Marilor Proiecte, condus de Dan Șova, și care n-a existat cu adevărat decît prin cîteva secretare și doi-trei funcționari? Nu Ponta în acord cu Antonescu a făcut Ministerul Energiei cu Niță? Nu Crin Antonescu a instalat caricaturile și personajele cele mai debile pe posturile revenite PNL? N-a fost bun USL-ul pentru că nu i-a pus un scaun sub fund și Alinei Gorghiu? N-a fost bun USL-ul pentru că Ponta s-a purtat ca un imatur și a început să-i lucreze pe liberali? USL-ul cel sudat doar de prietenia celor doi adolescenți întîrziați s-a prăbușit nu din cauza proiectului politic, ci din cauza felului în care reprezentanții celor două partide au înțeles să exercite guvernarea. Și au făcut-o exact ca guvernele precedente. Fără a fi departe de actualii tehnocrați conduși de Dacian Cioloș.

    Apreciază

  7. „Adrian Năstase: Suntem pe cale să irosim această şansă istorică”.

    Ca întotdeauna, relativizați mâhnirea, pentru că educația dumneavoastră diplomatică, de fost ministru de externe, vă îndeamnă să șlefuiți cu o oarecare delicatețe, colțurile, și nu vă îngăduie să spuneți că, probabil, am și irosit-o. Pentru mine, însă, timpul evoluției și al speranței s-a oprit în 2004. Eu nu pot să judec „secvența” frumoasă dar ratată USL, pentru că sunt conștientă că deja, în 2012, răul își întinsese crustele, ca un „psoriasis vulgaris” letal, atât de mult, încât șansa de vindecare era minimă. Atunci, în 2012, cred că n-a mai fost decât reacția târzie de apărare a unui organism distrus… dar salvarea, in extremis, nu înseamnă obligatoriu și un început de evoluție…

    În 1988, când am citit „DIEGO DE ZAMA”( în original, „ZAMA” cartea lui Antonio di Benedetto) , pe pagina de deschidere, înaintea primului capitol , exista o dedicație care m-a tulburat profund, pentru că suna ca o sentință viitoare: „Victimelor așteptării” . Romanul lui Antonio di Benedetto descrie , în trei secvențe, fiecare pe parcursul a câțiva ani, prăbușirea unui om așteptând tot timpul lucruri care nu se întâmplă. Numai că el nu este un visător, iar așteptarea lui este legitimă …într-o lume normală totul ar trebui să se petreacă potrivit iluziilor lui.

    În interiorul aceastei paranteze în care a fost înghesuită România timp de 10 ani, o perioadă, cred, am fost o „victimă a așteptării” . Acum însă, din pricina situației internaționale fluide, îmi este greu să-mi configurez până și așteptările …

    De aceea , domnule profesor și domnule Prim-ministru, dacă aș pune ASTĂZI întrebarea despre MÂINE, am găsi, oare, împreună răspunsul?

    P.S.Abia acum, acest format al blogului , după micile „retușuri” și „reglaje”, mi se pare foarte reușit; câteva zile, după marea schimbare, mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu un format care avea niște „asperități” care-mi zgâriau privirea . Acum mi se pare că am revenit „acasă” ….după recompartimentarea și remobilarea spațiului interior, desigur.

    Apreciază

  8. @ Luminita Arhire

    “De aceea , domnule profesor și domnule Prim-ministru, dacă aș pune ASTĂZI întrebarea despre MÂINE, am găsi, oare, împreună răspunsul? “

    Prof. Gheorghe Vladutescu, in juriul unui concurs cvasi-profesional la care am participat ( cativa angajati ai « Institutul de Teorie Sociala al Academiei Romane » spuneau – era prin 1997 !!! – ca participa la prima manifestare deschisa !!! ), imi spunea ca n-ar intelege de ce sa scrii o carte daca poti sa ii scrii inainte prefata. Si-atunci si-acum eu cred ca e exact invers. Este prima data cand citesc ceva asemanator in sensul ideii mele de atunci, « neconforme »…In juriu era si Ilie Badescu. Concursul a fost castigat de Dan Dungaciu, cu un eseu dedicat lui Raoul Sorban. Eu am castigat …dreptul de a-mi sustine ideea. Din pacate, nu si dreptatea, inca, acum, dupa aproape 20 de ani…L-am citit insa cu atentie pe Dumas…Voltaire a fost si mai clar decat mine cand a spus ca va lupta pentru cel care are o opinie contrara…Nu pot sa ma lupt si cu Voltaire…., desi nu cred ca mi-ar strica o intalnire cu nea’Mitica….ca sa-nteleg mai bine arheologia victoriei la romani…Va asigur, pe nea’Mitica n-o sa-l pun la nivelul Voltaire….Ca poligloti de limba romana, as simti ca-l tradez….

    Apreciază

  9. Candva Edmund Hillary a fost intrebat de ce a urcat Everestu. Stii ce a raspuns?
    Uite’aia o sa megem sus si fara. Si pricum pe Luna nu avem ce sa stricam. Nici pe Marte.

    Insa pana a discuta despre raspunderea lu Trump nu mai bine am discuta despre reaspunderea lu O”Laba no beli tu MArele Orient Aoipoata , sprijinitorul islamistilor, a Nulandeo si nu in ultimu radn a Hillary ei care face spume ca projeatii ei din ISIS o iua pe cocoasa ?

    Sinu ma putea zice ca ce dracu vrem UE asta ca cand sefa diplomației UE Federica Măghărini se da de ceasu mortii ca la Alep Daesh o ia pe cocoasa?!

    Apreciază

  10. nereuşind să înscrie societatea românească pe o dinamică de dezvoltare rapidă

    Dar am o intrebare – ce dracu e eiaia ?dinamică de dezvoltare rapidă? Ca ceva ani in urma un imbuobta parvenit zicea ca romanii e oprea puturosi ca de exemplu ma-sa de la tara nu gasea pe careva sa ii sape gradina..
    Ca cam asa (nu) ma ganditdezvoltarea : sa fie saracime sa aiba cine fi hargati, zilieri si servitoare. Sa iabe putiutosdul de taranush parvebnit uichend la Sinia in loc sa merarga la ma-sa sa asapre gradina!!!!

    Apreciază

  11. E adevărat că un rol important în mersul înainte îl au liderii, dar cred că un rol și mai important îl are electoratul, poporul, care trebuie să-și aproprieze principiile și comportamentul societății capitaliste, să-și schimbe mentalitatea comunistă (pe care au adoptat-o, nu știu cum, și unii tineri), să se miște, să nu aștepte totul de la stat, să se autoeduce, să devină corect, să respecte legile și normele, să participe la democrație, să se implice, să se informeze corect, să colaboreze cu aleșii, să propună și să inițieze corecții.
    Doar cu schimbarea/reformarea/curățarea „clasei politice” nu se va face nimic.
    Electoratul nu trebuie să piardă din vedere că „CLASA POLITICĂ” E DIN RÂNDURILE LUI, N-A ATERIZAT DE PE ALTĂ PLANETĂ.

    Apreciază

  12. Amalia

    liderul si poporul sunt precum mirele (mireasa)si nunta. Nu ai mire )mireasa) nu ai nunta. Nu este nunta .. nu sunt miri.

    Liderul este ala in cuvinteke caruia popprul isi recunoaste dorintele sale de viitir, temerielie si sperantele sale subconstinete. Si in care popoarul are incredere ca ar muri ptr ce zice!
    SI atunci .. atunci poporul urmeaza acel lider, moare sa il apere, face acte dincilo de intelegera umana (mai ale a intelctual rationala). E ex Romania, Marasestei , 1917 cna d… presa straian a scirs „Mortii invie pe frontul de la Mararesti”. Sau poprrul rus care in 1942 , a „trecut cu vederea „bestialitaile” staliniste si a ataca nebuneste striugand „pentru Stalin!” .. fiindca in acel moment Stalin era .. era ce nu dorise sa fie .
    Pe la 1780 nu mai stiu cine (parca unu Herbois) a zis „ii conduc DECI ii urmez
    INsa ce este greu de crezut este ca pactul dintre Popor si Lieder este Moartea. Cand Liderul paseste pe alta cale decat Poporul trebuie sa moara …
    (Ca paranteza – sir Nae sipa respectata partea din intelghere.. a murit asa cum se cuvenea. Dar si noi .. am insdurata si am platit! El a uitata insa ca nu genrba ptr gloria sa ci pentru binele nostru)

    Cat despre restu .. suboroduls meu (buffalo) pe care il scrii dar cred că un rol și mai important îl are electoratul, poporul, care trebuie să-și aproprieze principiile și comportamentul societății capitaliste, să-și schimbe mentalitatea comunistă E betuie de cuvimte,. Cei ca tine in 1990 au promis egalitate in Mercedesuri, vile si piscine iar demoagocgoo ai promis chiar si palmieri la Sinaia. SI cu .limba socasa ua votata CDR, ADA, basescu samd. Si ce au obtinut? My shhet! (buffalo)
    Zici de tineri …. acjum 35 de ani o pr4chehe de tineri submedii (calofiocari de genu sofer, textilista, riftuitoare,au mairau sib gen comdictor electrostivuitior) daca starangeau din b@@i puteau sa cumoere macar un apratemente cu 2 camere 9fara s auu ajutwe babacii) Azi? Ai stua cu chirie (200 euroi) ntr-o grasinira de 16=18 mp cu o biatiaire minuscula (sa zic asa nu pre maigatesc ca imi imbibestc coatele*) si o baie si mai minuscula .. total 27 mp plus 5 mp logie.
    Si „calsa politica” le zice „nu va polace ba? Matrs in Spania potailor!”

    Atatia juni sunt nitel prea prosti si cred pe d’alde tine ca eu l-as fi dusman (cva eu am.. adica am avut apart 3 camere si a treuits ama mut la garsoniera descrisda mai sus)

    Asa ca fa mai putin pe destepata … ca daca se intpoacre foaoa TU vei fi dusmanul lor!

    Apreciază

  13. Victimelor asteptarii, de Adrian Sarbu:
    Ce urmează după doi ani de nimic bine făcut?
    Tot nimic.
    Să recunoaştem! Acum doi ani, Klaus Iohannis nu ne-a promis nimic şi s-a ţinut de cuvânt.
    Numai noi nu l-am crezut. Sau nu i-am înţeles tăcerea. Ne-am luat după sloganul scris pe afişe – Preşedintele lucrului bine făcut – şi ne-am aşezat într-o mare Sală de Aşteptare, din care n-am mai plecat de atunci. Ca pe vremuri, la coadă la Gostat, când nu plecai să nu pierzi coada. Urma să se dea ceva.
    De doi ani, ni se dă, deci, Aşteptare.
    Din când în când, Preşedintele iese cum ieşea gestionarul de la Gostat pe vremuri (sau cum a ieşit şeful de campanie al lui Hillary Clinton după alegeri, miercuri dimineaţa, în sala de bal/parastas a Democraţilor) – şi ne spune: Nu mai aşteptaţi, că azi nu se dă nimic. Mi-au băgat nişte corupţi pe care îi tranşez şi-i împachetez în sfaturi, să ajungă la toată lumea. Veniţi mâine dimineaţă, după percheziţia cu mascaţi, cu cătuşele la voi.
    În epoca de aur, pe gestionarul de la Gostat îl recunoşteai întotdeauna după şorţul mânjit de sânge şi cuţitul lat cu care tranşa carnea şi puii, în camera din spatele Gostatului, unde trăgeau portbagajele de miliţieni, procurori şi securişti.
    Azi, în Marea Sală de Aşteptare deschisă acum doi ani, am mai rămas doar Entuziaştii. Care am câştigat în noiembrie 2014. Şi în noiembrie 2015. Restul, perdanţii, sunt la mall, că Ponta a băgat bani murdari la sacoşă, pui şi mici la reducere. Pesedist!
    La Aşteptare, doar atat: Cât mai durează, dom`le?
    Ne-a răspuns chiar Preşedintele, într-o zi când a ieşit la costum: „O schimbare adevărată nu se poate face mai repede de zece ani, voi nu ştiaţi? V-am dat cioloş, nu vă ajunge?”.
    A fost sincer şi frust, aşa cum este El. Când vorbeşte.
    Despre ăştia doi ani n-a vorbit. Ne-a vorbit în schimb de bogatul bilanţ al Guvernului Cioloş, care a reuşit în scurtul an ce a trecut să se ridice la înălţimea aşteptărilor. Guvernul Nimic.
    Are şi nimicul ăsta gradele, nuanţele lui, cum spunea cineva în Marea Sală de Aşteptare.
    Mai nimic: patru sute de români fug zilnic de Românica.
    Mult nimic: batalioanele NATO şi americane care vor apăra România de Putin şi ai lui, aşa cum Preşedintele ne-a lăsat să înţelegem că a obţinut la Summitul de la Varşovia.
    Nimic nou: ruşii, bulgarii,ungurii, azi.
    Iar nimic: flota NATO din Marea Neagră.
    Nimic degeaba: articolul 5 din Tratatul NATO, în lectura lui Trump.
    Nimic de nimic: planul de ţară.
    Nimic de tot: promovarea interesului naţional şi a capitalului românesc.
    Nimic gol şi rece: e lesne de ghicit.
    De nimic: despre ce au vorbit Klaus Iohannis şi Donald Trump, când Preşedintele American Ales l-a sunat.
    Oameni de nimic, oameni noi: s-au remarcat la guvernare, făcând nimic şi mândrindu-se cu asta pe feisbuc şi la conferinţe.
    Nimici: cioloşi mici, insuficient acoperiţi.
    Nimicnicie: o ideologie pentru PNL şi viitorul guvern Cioloş. Că tot n-are.
    Nimica-n lume şi în Europa: noi.
    Ghinion!: revelaţia multului pentru unii şi a nimicului pentru cei ce aşteaptă – tot noi.
    Bine făcut. Cu grade şi nuanţe multe, că aşa e modelul.
    Vorbesc unii cum că modelul n-ar fi bun. Am atins limitele democraţiei noastre originale: alegem direct un preşedinte care acoperă securiştii în acţiunea de acaparare a Puterii – legislativă, executivă, judecătorească. Alegem întâiul acoperit al ţării. Care ne dă ce nu ne-a promis. Sau a ştiut numai El când a zis „un altfel de politică”.
    Noi aşteptăm, vremea trece, lumea se mişcă. Ruşii ne înconjoară, Trump nu ne cheamă la consultări, ţara e ruptă în două, Moldova e pierdută.
    Femeile care n-au plecat în Spania nu mai fac copii, pădurile nu mai fac copaci, spitalele te-mbolnăvesc, şcoala tâmpeşte elevii.
    Pâna şi de Black Friday s-a dat nimic, moca. Totul pe bani. Care nu ajung.
    La toate aceste nelinişti Klaus Iohannis are răspunsuri, mai ales acum, în prag de alegeri. Citez pe surse:
    „Tot ce fac şi mai ales ce nu fac e bine făcut.
    Voi aşteptaţi.
    Cine nu e de acord cu mine e Penal.
    În calitate de Penal va fi cercetat pentru corupţie şi abuz, ulterior arestat şi condamnat de Justiţia independentă.
    Orice Penal care va continua să vorbească în front, pe facebook, la o ţigară în weceu sau în gând va fi direct condamnat pentru viol asupra coafurii Justiţiei.
    Este Penal şi cine va fi considerat Penal în viitor.
    Este asimilat unui Penal şi cine nu are de gând să voteze pe 11 decembrie cu partidele care au semnul electoral cioloşul. Asimilatul care se autodenunţă din timp şi face o donaţie substanţială la campania de viitor Prim Ministru a lui Dacian Cioloş va beneficia de o amânare.
    Precizez că Dacian Cioloş nu este Dacian Cioloş de pe afişele partidelor care au semnul electoral cioloşul. Este viitorul Prim Ministru, pe care îl voi nominaliza la cererea Acestuia. Democratic.
    Cine are de gând să fie Penal să spună. Libertatea de a spune e garantată prin Constituţie.
    Self evident, adica Selbstverständlich.
    Securitatea nu e organ de cercetare penală. Ea este Organ al Justiţiei independente.
    Justiţia independentă lucrează sub îndrumarea Ambasadorilor Prieteniei şi Justiţiei.
    În situaţia puţin probabilă în care Justiţia independentă refuză să confirme că un Penal este Penal şi basta, Ea va fi considerată Penală şi cercetată de Organul de Justiţie.
    Dacă nu v-am spus-o, v-o repet: singurul Penal care nu este sunt Eu.
    Între timp curăţaţi-vă sub unghii şi în cap, că avem inspecţie la ora de anticorupţie. Trebuie să-i terminăm odată şi pe corupţii ăştia, câte milioane aţi mai rămas în ţară.
    Să votaţi bine!”.
    Iată că am primit un răspuns frust şi la întrebarea: ce urmează, după doi ani de nimic bine făcut.
    La ce ne aşteptam?
    Alegerile astea au ajuns un coşmar. Noi votăm de bine şi ne iese tot cu Ghinion.
    Poate hotărăşte Preşedintele să le desfiinţeze.
    Câştigăm o duminica la mall, pe unşpe decembrie. Ignatul şi Căciunul vin, orice s-ar întâmpla. Mâncăm, bem şi ne veselim până la Sf. Ion.
    Unii, mai cârcotaşi, o să ne trezim vorbind singuri: oare ăştia care stăm de-o viaţă în Sala de Aşteptare chiar nu contăm?
    Nu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s