La Multi Ani, Andrei!

Astazi il sarbatorim pe Sfantul Apostol Andrei, patronul spiritual al romanilor si ocrotitorul Romaniei. Este o zi importanta in calendarul  nostru, zi asezata, in mod fericit, inaintea unei alte sarbatori de suflet – Ziua in care s-a implinit Marea Unire.

Ziua aceasta ne aminteste  de sacrificiul celui care a fost ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul si care a murit rastignit in timpul imparatului Nero.

Pentru mine, 30 Noiembrie este o zi specială pentru că il sărbătorim pe Andrei, fiul nostru, si-i dorim să fie sănătos, să-si trăiască viata linistit, alături de Bianca si să ne bucure cu mai multi nepoti (pe unul il asteptăm in primăvară).

Va urez La multi ani si vouă, prieteni, celor care va sarbatoriti ziua numelui astazi si va doresc sa fiti puternici in fata vremurilor.

16 gânduri despre “La Multi Ani, Andrei!

  1. Și Andrei, cel sărbătorit, și Adrian Năstase, se pregătesc , deci , să-și ia cel de-al doilea job. Unul de TATĂ, celălalt de BUNIC. Andrei, Andrei, …un lucru trebuie să știi : meseria de BUNIC e incomparabil mai grea și mai sofisticată! O zi frumoasă, de sărbătoare, amândurora!

    Apreciază

  2. La mulţi ani ! tuturor ce poartă acest nume, dar în special celor din familia Năstase ( la cît mai mulţi/e 😉 )! !
    P.S.
    Ne-am cam săturat să fim puternici, ca români, şi să rezistăm eroic în faţa vremurilor în care nişte iude îşi bat joc de Ţara asta ! Ce-ar fi să cedăm psihic, dacă nu măcar să ne prefacem şi să le tragem câte-un şut în tuhăs ?! 😉

    Apreciază

  3. La multi ani, Andrei, cu multa vitalitate si cu multe realizari! La multi ani tuturor Andreilor si Andreelor! Cred ca si numele ne modeleaza, intr-o anumita masura, destinele.. Etimologic, Andrei/Andreea semnifica energie, curaj, barbatie. Sfantul Apostol Andrei, care a fost fratele lui Simon Petru sau Apostolul Petru, a crestinat poporul roman, fiind cinstit ca Ocrotitorul Romaniei. La multi ani, Romania!

    NB: Cred ca prietenul tau marin, o foca?, a fost atras de energiile tale pozitive, de isi arata atat de tandru afectiunea, spunandu-ti, probabil, acest lucru si la ureche… La multi ani si pentru Ziua Nationala, de maine!

    Apreciază

  4. Revista 22 – 11.05.2007
    Scrisoare deschisa catre Excelenta Sa, d-l Carl Bildt, ministrul de Externe al Suediei

    In primul rand, dorim sa va felicitam pentru revenirea in prim-planul scenei politice europene in calitate de ministru de Externe al Suediei. Consideram ca nici un alt diplomat european nu detine experienta pe care dvs. ati acumulat-o in Balcani in anii ‘90, cand ati fost implicat decisiv in efortul de contracarare a efectelor distructive ale razboiului si purificarii etnice dezlantuite impotriva populatiei civile din tarile fostei Iugoslavii. (…) Va rugam, asadar, sa evaluati cu atentie situatia din Romania, unde Traian Basescu, presedintele ales de catre electorat in 2004, a fost suspendat de catre parlament, in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale a tarii, care stipula lipsa de validitate a acuzatiilor formulate impotriva acestuia. In acelasi timp, reformatorii pe care el i-a promovat in functii guvernamentale pentru a indeplini sarcinile necesare pentru ca Romania sa acceada in UE au fost pe rand demisi abuziv, incepand cu data 1 ianuarie 2007. Cea mai flagranta situatie in acest sens este cea a curajoasei doamne ministru de Justitie, Monica Macovei.

    Spre deosebire de Iugoslavia, razboiul civil nu este un pericol. Dar semnele de debilitare a democratiei, cu scopul de a permanentiza puterea unui grup de interese ilegitim, sunt lesne de identificat. Politica este infeudata cartelurilor economice, care controleaza cele mai importante partide si care sunt ostile statului de drept. Referendumul de pe data de 19 mai, mecanismul pentru sanctionarea oficiala a suspendarii ori a revenirii presedintelui, are o serie de trasaturi alarmante total contrare statutului de tara membra a comunitatii statelor democratice europene. O blocada mass-media a fost impusa campaniei presedintelui, iar parlamentul a limitat drastic modalitatile de finantare a acesteia. In acelasi timp, oponentii domnului Basescu se lauda ca, in eventualitatea in care referendumul este pozitiv pentru presedinte (cel mai popular politician inca din 2004), vor continua sa il suspende prin intermediul parlamentului, pana cand electoratul va fi convins sa voteze negativ, iar presedintele va fi derobat de toate responsabilitatile.

    De ce este aceasta situatie de interes pentru UE sau pentru Suedia? Mai ales in conditiile in care, pe de o parte, economia romaneasca pare a continua sa mearga in directia buna si, pe de o alta, majoritatea noilor state membre UE au trecut prin crize aparent similare imediat dupa momentul accederii. Ceea ce insa singularizeaza Romania este faptul ca in aceasta tara exista o oligarhie transpartidica, care domina nu numai activitatea economica interna, ci si mass-media (inclusiv ceea ce la un moment dat parea o promitatoare presa independenta) si majoritatea partidelor politice. Principalii lideri ai acestui grup au reiterat hotararea de a ramane mai presus de lege intr-o tara in care nici un personaj important nu a fost trimis la inchisoare pe baza acuzatiilor de coruptie, in pofida sutelor de milioane de euro furate din cuferele economiei nationale. Exact acest tip de proceduri judiciare anticoruptie se afla la originea crizei din prezent. Nici un investitor strain care intra in conflict cu acesti exponenti ai capitalismului de specula nu este in siguranta. Exodul uman din Romania ultimilor ani poate foarte rapid sa devina o uriasa revarsare de imigranti (deja un sfert din populatia Romaniei lucreaza peste hotare). In aceste conditii, ar fi dificil de evitat transformarea Romaniei intr-un paradis al banditismului „capitalist” specific spatiului ex-sovietic, unde mediul de afaceri conventional este o himera.

    (…) Populatia Romaniei, in afara unei elite miniaturale, a beneficiat foarte putin pana acum de pe urma acceptarii tarii in UE. Iar in conditiile in care o oligarhie cleptocratica devine puterea permanenta in stat, este greu de imaginat ca cetatenii romani vor ajunge vreodata sa se bucure de beneficiile Europei unite. Din pacate, exista in centrele de decizie ale UE tendinta de a ignora aceste realitati si de a adopta o atitudine conciliatoare fata de modalitatile de distorsionare a democratiei practicate de catre actualii guvernanti romani in asumarea responsabilitatilor europene. Exista tentatia, exact asa cum a existat si in Iugoslavia la inceputul anilor ‘90, de concluzionat facil ca romanii au standarde moral-politice diferite in contextul larg european. Un asemenea rationament ar aduce un deserviciu imens milioanelor de romani care, inca din 1989, au facut tot posibilul pentru a accentua progresul societatii, in frapant contrast cu egoismul rapace al incestuoasei elite politice si economice care formeaza actuala oligarhie.

    Nu scriem aceasta scrisoare de pe pozitiile vreuneia dintre partile aflate intr-o presupusa galceava politica balcanica; nu scriem ca partizani ai presedintelui suspendat, domnul Traian Basescu. Va scriem pentru ca dorim sa exprimam public sustinerea noastra pentru principiile si valorile pe care el le-a propus si promovat in timpul administratiei sale. Acestea sunt

    lupta impotriva coruptiei,

    crearea unui sistem judiciar a carui functie principala sa fie serviciul public in contrapondere la activitatea veroasa a grupurilor de interese,

    precum si condamnarea defunctei dictaturi comuniste drept ilegitima si criminala.

    D-l Basescu are, intr-adevar, o problema de credibilitate in anumite cercuri, inclusiv in UE, deoarece este etichetat drept populist, el neavand aptitudini de gingas operator versat la maximum in practicile elitei europene. Din anumite puncte de vedere, Basescu se aseamana acelor actori rezonabili si reformatori din perioada crizei iugoslave, respectiv cei care au fost ignorati in mod similar din cauza unei false inadecvari la standardele de imagine ale UE. La acea vreme, din nefericire, un Slobodan Milosevici, fluent in limba engleza si pretins bonom, s-a bucurat de acceptarea sau toleranta cercurilor diplomatice, aparentele personalitati sale, si nu metodele abuzive fiind criteriul eronat de identificare a fortelor pentru stabilitatea in zona.

    Primul ministru Calin Popescu Tariceanu isi datoreaza postul victoriei electorale a lui Traian Basescu in 2004. In aceste ultime saptamani, premierul a decis sa rupa coalitia si s-a aliat practic cu fortele politice reactionare, antireformatoare din Romania, impotriva presedintelui Basescu. (…) Domnul Tariceanu mimeaza doar rafinamentul moderat si cosmopolit, folosindu-se de expertiza unor faimosi consilieri de imagine pentru a convinge UE asupra credibilitati proprii si pentru a induce in eroare organismele europene prin mistificarea naturii actualei crize din Romania.

    Nimic in Romania, o tara care a suferit atatea brutale convulsii pe parcursul secolului XX, nu este simplu. Ceea ce am incercat sa va descriem in aceasta scrisoare, fortamente laconic, este o lupta pentru putere intre un presedinte care pana acum s-a bucurat de sprijinul majoritatii electoratului roman si care a perseverat in respectarea criteriilor stabilite la Copenhaga pentru functionarea procesului democratic in statele UE, pe de o parte, si puternice grupuri de interese care modifica drastic regulile jocului democratic, pentru a mentine viata politica drept una dintre cele mai lucrative afaceri, pe de alta parte. (…)

    2 mai 2007.

    Cu profund respect si cele mai bune ganduri,

    Tom Gallagher – profesor de Studii Est-Europene, Department of Peace Studies, University of Bradford; Marea Britanie;
    Vladimir Tismaneanu – profesor de Stiinte Politice, Department of Government and Politics, University of Maryland, SUA, presedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania;
    Dennis Deletant , profesor de Studii Romanesti, School of Slavonic and East European Studies, University of London, Marea Britanie

    Apreciază

  5. 29 iulie 2007
    Domnule Tom Gallagher,
    V-am citit cu atenţie editorialele din ultimii ani. Am încercat să înţeleg raţiunile pentru care un cetăţean român care predă în Anglia se transformă în comisar sovietic.

    Suficienţa unor judecăţi partizane, siguranţa în aprecierea oamenilor şi a evenimentelor din România din partea cuiva care îşi petrece majoritatea timpului în West Yorkshire, trebuie să recunosc că m-a fascinat.

    Felul în care dezvoltaţi antipatii faţă de cei care îşi dau demisia din comandourile prezidenţiale – cum ar fi Renate Weber –, felul în care stigmatizaţi personalităţi politice importante din România – Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Severin, ş.a – explicând, cu hotărâre, cine este “bun pentru Cotroceni” şi cine este “bun pentru Orient”, mi s-a părut remarcabil.
    Sigur că aveţi dreptul, ca orice cetăţean român (apropo aveţi cetăţenie română?), să faceţi judecăţi politice de valoare asupra a ceea ce nu merge bine în ţară (mă refer la România, nu la Marea Britanie!). Totuşi, calitatea de judecător de destine pe care vi-o asumaţi – în calitate de profesor la Bradford pentru conflicte etnice şi pace – mi se pare exagerată.
    Oricum, mi s-a părut penibilă scrisoarea pârâciosă pe care aţi adresat-o împreuna cu V. Tismăneanu (un mare admirator al lui Ion Iliescu – din câte ţin minte) ministrului de externe al Suediei, Carl Bildt, la începutul lunii mai, pentru “a-l îndemna să-şi îndrepte atenţia încă o dată către Europa de Sud Est”, în special către România (“pentru a lua cunoştiinţă de situaţia politică îngrijorătoare” din ţară), de copii nereconoscători şi iresponsabili voiau să-l suspende pe preşedintele Traian Băsescu şi să-i demită pe “reformatorii” pe care el i-a promovat în funcţii guvernamentale. Menţionaţi în scrisoare, deprimat şi preocupat, situaţia cea mai flagrantă, cea a demiterii “curajoasei doamne ministru de justiţie, Monica Macovei”, cea care a făcut România să adere la UE “la data prevăzută”. Probabil însă că nu vă mai amintiţi cine a lucrat pentru a se ajunge la stabilirea “datei prevăzute”.
    Nu voi comenta sugestia jenantă, după care Traian Băsescu “se aseamănă acelor actori rezonabili şi reformatori din perioada crizei iugoslave”, în timp ce Călin Popescu Tăriceanu, elegant şi fluent în limbi străine, ar semăna mai mult cu Miloşevici, fiind mai apropiat standardelor formale ale elitei europene. Bănuiesc ca aţi avut în vedere poziţiile celor doi exprimate în legătură cu proiectul referitor la statutul provinciei Kosovo.
    Am făcut această introducere mai lungă, pentru a ajunge la un comentariu publicat de dumneavoastră în România Liberă, din 13 iulie, care îmi oferă prilejul câtorva reflecţii despre justiţie şi manipulare în România de astăzi. O să-mi permit să sintetizez teza din articol: Monica Macovei, simbolul binelui justiţiar, este astăzi izolată şi ostracizată, în vreme ce Adrian Năstase, simbolul oligarhiei corupte şi cinice, e din nou în urcare. Aceste două fenomene paralele simbolizează, după dumneavoastră, eşecul reformei în justiţia de la noi. Principala dumneavoastră teză e legată de ideea de solidaritate. Societatea civilă a trădat-o, în bună măsură, pe Macovei în vreme ce oligarhia a rămas solidară cu mine.
    Am aflat, de multă vreme, că orice manipulare creatoare de imagini eficiente trebuie să plece de la fotografii în alb şi negru intens. Articolul dumneavoastră este o astfel de poză, retuşată până la despărţirea definitivă de realitate. Monica Macovei, din această poveste, provine din “marea familie politică a instituţiilor civice”, a luptat pe viaţă şi pe moarte cu corupţia şi s-a trezit acum “surghiunită aidoma poetului român Publius Ovidius Naso cu peste două milenii în urmă”. Simplu, emoţionant, după un model hollywoodian care îmbină, iscusit, eroismul şi romantismul. Ce ne facem însă dacă realitatea este diferită?
    Monica Macovei provine, de fapt, din “marea familie politică” a procuraturii. A lucrat în sistemul comunist de justiţie ani buni, într-o zonă în care nu ajungeai fără referinţe excelente. Îmi aduc aminte, când s-a prezentat pentru a candida la un post important la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în cv-ul transmis parlamentarilor, la perioada profesională de dinainte de 1989, a notat, cu naivitate, “jurist” şi nu “procuror” în regimul Ceauşescu. Nu ar fi dat bine la imagine. A fost eliminată din procuratură în timpul guvernării CDR, când i s-a reproşat că ţine pe loc dosare. Dacă din motive de voinţă sau de neputinţă, contează mai puţin acum. Atunci a devenit dânsa avocat, şi a început să se implice şi în “viaţa civică”.
    Doamna din povestirea dumneavoastră a încercat, vreme de doi ani, să repolitizeze justiţia. Situaţia în care s-a găsit era hilară. A acuzat faptul că guvernul pe care l-am condus influenţa magistraţii dar, s-a dovedit, că din cauza legilor promovate tocmai de acel guvern, dânsa nu putea influenţa aceeaşi justiţie, nu putea numi pe cine dorea în funcţii, nu putea controla cum trebuie mersul dosarelor. Aşa că a promovat, de-a valma, un pachet de norme care ne întorceau cu vreo trei ani în urmă, plecând de la o premisă cât se poate de seducătoare: politizarea promovată de dânsa era bună pentru că dânsa însăşi reprezenta binele.
    În acest moment, doamna Macovei nu e exilată, e angajată pe bani buni de un guvern din Balcani, la recomandarea guvernului britanic care, după cum am aflat din presă, a şi finanţat întregul transfer.
    În castingul din articolul dumneavoastră, eu reprezint răul. Sunt un “oligarh” care a ştiut să-şi păstreze sângele rece într-o situaţie dificilă, şi acum mă văd “reabilitat” prin susţinerea oligarhiei din care fac parte.
    Nu o să vă întreb cum m-au susţinut “oligarhii” care, de fapt, după alegeri, s-au orientat spre noua putere. Orice scenariu de film are şi punctele lui slabe. Şi nu vreau să vorbesc prea mult despre mine. Dar dacă urmăriţi atât de atent mersul reformelor din România, nu pot să nu risc o întrebare. Dumneavoastră ştiţi care sunt “gravele infracţiuni economice” pentru care am fost trimis în judecată? Ştiţi că ele se referă la tocurile de la câteva ferestre, la cârpe de praf şi la farfurii de plastic pentru uz propriu cu care aş fi făcut contrabandă? Dacă, în perioada guvernării mele, doamna Macovei ar fi fost trimisă în judecată pentru asemenea fapte, aţi fi denunţat, probabil, un dosar politic menit să-i distrugă imaginea.
    Sau, o altă întrebare. Ce părere aveţi despre justiţia realizată doar la televizor? Despre procurori care îşi anunţau din timp programul zilei ca să fie filmaţi intens în faţa casei mele? Şi despre aceiaşi procurori care îşi schimbau brusc programul a doua zi după ce îmi dădusem demisia din toate funcţiile? Seamănă aşa ceva cu o justiţie în care au fost implementate “standardele etice europene” la care vă referiţi?
    De fapt, ca să fiu exact, articolul dumneavoastră denunţă societatea civilă română care nu ar fi sprijinit-o până la capăt pe doamna Macovei. S-o sprijine în ce? În continuarea aceloraşi proceduri compromiţătoare la care m-am referit mai sus? În promovarea altor pachete de legi care schimbau ce se schimbase deja, în aşa fel încât nici magistraţii şi nici justiţiabilii să nu mai ştie pe ce lume trăiesc? Care a fost eficienţa doamnei Macovei? Dumneavoastră ştiţi că singura condamnare efectivă a unui “baron local” în România este rezultatul unui dosar instrumentat în timpul guvernării PSD?
    Ca o concluzie, mi se pare incorect să treceţi de la analiza evoluţiilor din România (politice, strategice), în calitate de profesor pentru conflicte etnice şi pace la universitatea din Bradford, la implicarea directă în viaţa politică din România fără să vă asumaţi, trăind aici, consecinţele unor opţiuni politice pe care incercaţi să le modelaţi conform unor resentimente, sau, în general, subiectivităţi care nu pot avea nici o legătură cu studiul obiectiv, imparţial, al unui cercetător din străinătate.
    Articolul dumneavoastră este din păcate, continuarea unei atitudini total partizane bazate pe un basm care a făcut şi face mult rău realităţii. Stiu mai bine ca mulţi alţii câte neajunsuri a avut şi are sistemul judiciar românesc. De aceea ştiu însă că ele nu se vor rezolva prin mici revoluţii născute şi consumate în cabinetul unui ministru. Dar mai sunt conştient că “epoca de aur” a justiţiei române, sub mandatul Monicăi Macovei, nu e marcată de realismul necesar şi aducător de rezultate ci de partizanate oarbe. Altfel spus, a la guerre comme Gallagher….

    Apreciază

  6. REVIN CU COMENTARIUL CARE NU A FOST PRELUAT IERI, FARA DE CARE N-AR FI DE INTELES CELE 2 CARE AU APARUT MAI SUS. Daca tot revin, poate e bine de revazut si : https://adriannastase.ro/2008/06/02/scrisoare-deschisa-catre-olli-rehn/

    La multi ani pentru Andrei !

    Pentru el, familia lui, generatia lui…dar si pentru colegi de blog precum d-nul Mircea Popescu care nu par a intelege ca Romania trebuie sa ramana o afacere a Romaniei, e drept, in consonanta cu mersul lumii ( aici, abia aici, la « marea dreptate de pe lume »…. m-ar/ne-ar interesa « zdroaba » vitejilor globali….) , transmit doua evocari / comentarii mai jos care cuprind o relationare a trei cetateni straini care se zdrobeau de dorul de dreptate in Romania, aparuta bineanteles intr-o revista de prestigiu cultural ( daca nu exista, trebuia inventata…, desi Noica se gandise doar la « doua echipe de fotbal », ca numar, pentru « ucenicii » viitoarei Romanii…., cutremurati acum de lipsa de « corectitudine politica » a « ucenicului » Americii…..) si raspunsul celui care parea atunci ca necinstise Romania, bineanteles, raspuns pe care nu si l-a putut publica decat pe blogul personal, desi fusese vituperat ca toata mass-media Romaniei i-ar fi stat la picioare…. Cum ii spuneam odata d-lui Liviu Taranu, coordonator al Centrului de Cercetare al Fundatiei Europene Titulescu, societatea romaneasca va ramane mult timp vinovata fata de omul Adrian Nastase. Speram ca, macar pe aceasta « ramura », timpul sa curga mai repede si frunzele sa cada mai curand….La « Tom », d-nul Adrian Nastase a raspuns si puteti citi mai jos detalii. La « Vladimir », ramane cum am tot stabilit….La « Dennis », mai amplu, « Institutul Roman de Istorie Recenta » ne-a clarificat cu realizarile « Institutului Roman de Istorie Si Mai Recenta » din ultimii 26 de ani, mai iepocale decat acelea pe care le luam odata in deradere, atent « ajutati » de zdroaba « vitejilor » de toate provenientele ….Carl Bildt insa n-are a se emotiona. Nobel a lasat Suediei cel mai vibrant instrument in slujba pacii ! An de an, Mircea Cartarescu, cel mai mare anti-baron al Romaniei, nu rezista asaltului emotiilor transmise de vibratiile nobelizante…..La baroni e neinduplecat dar la nobeli/nobili cere voie inainte de la Editura Humanitas…..24 de ore l-a confundat pe Bob Dylan cu un baron dar a revenit la ganduri mai nobile…Editura a plusat…Asta e de retinut : in caz de confuzii, poate interveni « editura »….

    P.S. Spre finalul raspunsului d-lui Adrian Nastase catre « Tom », apare o componenta la care totusi « ai nostri » s-au trezit, desi au facut-o de parca n-ar fi dormit niciodata, lucru complet neverosimil….Paradoxul situatiei a facut ca basismul originar sa devina antibasism iar deontologii sa duca mai departe idealurile basismului intru neintinare….Iata adevarata lupta anti-plagiat : « arestezi la domiciliu » ideile, cuvintele, vorbele….si lasi in « control mass-media » faptasul originar…..Am totusi de adus o acuza d-lui Adrian Nastase : trebuia sa-i trimita acea scrisoare deschisa nu doar lui « Tom », ci si lui « Jerry », pentru a echilibra oarecum ubuescul amprentei globale a pozitionarii lumii fata de tara noastra. Am facut eu rectificarea azi, pentru a afla fiul sau, Andrei, de ziua lui, ca tatal lui ramane pentru Romania, de ziua ei, o (mare) speranta ! Am scris mare in paranteza, pentru ca aici, la mare, stim ca atat raurile care vin prin stanga cat si cele care vin prin dreapta, tot in mare ajung….Si, in plus, cum se stie, si Absurdistanul are iesire la mare….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s