Ce urmează?

 

FullSizeRender 11

 

 

Incet-incet, guvernul Ciolos se transformă in regimul Johannis. Ce se va intâmpla in anul care vine? Probabil că vom avea un an de asteptare si de pregătire pentru parlamentare. In bloc-starturi, la ministere sunt asezate persoanele potrivite, schimbarile fiind realizate in trepte si fără zgomot. Si la PSD e multă liniste. Partidul are impresia că este incă la putere. Poate doar unii dintre membrii săi. La televiziuni, in continuare, stiri despre accidente de circulatie. La vamă, multi din cei care au votat „lucrul bine făcut” in urmă cu un an, asteaptă câte 6 ore să intre in tară.

Democratia luptă să supravietuiască in Polonia – cel putin asa spun zecile de mii de polonezi care au iesit in stradă să se opună noului presedinte, care face acolo ceea ce a făcut, după alegeri, Băsescu la noi. In America, lupta la prezidentiale pare să se dea intre continuitate si schimbare. Schimbarea are fata lui Donald Trump, lăudat, cu un ascuns umor, de către Putin. Trump are câteva planuri mari, intre altele, să le interzică musulmanilor intrarea in America si să le omoare jihadistilor familiile. Nu stim incă până la ce grad. Dezbaterile preliminare ale republicanilor nu sunt foarte vesele. In Bucuresti, ascultăm, regulat, discursurile unor ambasadori străini care, in general, sunt ingrijorati de câte ceva. La Deveselu a fost instalat, in sfârsit, scutul, care insă nu e indreptat nici impotriva Iranului, nici impotriva Rusiei. Nu prea se stie impotriva cui este indreptat. Actorii ne-statali, teroristii, vor căuta, in principiu, solutii mai ieftine pentru a duce diverse incărcaturi la tintă. Constructia de rachete cu rază medie sau lungă necesită sume mari de bani. La fel si contra-rachetele. In mod sigur, scutul nu este indreptat impotriva industriei americane de apărare.

Ce va aduce anul 2016? Nu cred că sunt foarte pesimist dacă bănuiesc că vom asista, in continuare, la compromisuri, trădări, delatiuni, bătălia celor 600 de parlamentari pentru a rămâne pe liste, bătălia cu coruptia dublată de bătălia cu evaziunea fiscală, multe vorbe despre reforme, scăderea ponderii capitalului national, „nationalizarea” unor politici europene in diferite tări membre, o Uniune Europeană pe cale să se transforme intr-un Concert European. Aveti interpretări mai optimiste?

 

64 de gânduri despre “Ce urmează?

  1. Mihaela Erika Petculescu
    decembrie 21, 2015 la 4:48 pm

    Felicitări pentru justețea și claritatea ideilor!

    Hotărât lucru, Doamnele au o contribuție majoră la valoarea acestui blog!

    Apreciază

  2. Scutul ala cred ca e gindit sa se „indrepte” acolo unde e nevoie. Nu faceau ei americanii un scut care sa nu poata fi folosit in orice fel le trebuie lor. Si rusii fac la fel, si toti care gindesc strategic. Mie mi se pare hilar ca insista ca nu e indreptat impotriva Rusiei, si chiar au pretentia sa fie crezuti. Ba nu, e corect, sunt sinceri, spun adevarul: nu e indreptat impotriva Rusiei….. acum.

    Apreciază

  3. M-am dus sa vad Star Wars 7. Toate marile carti sunt pe capitole. La fel ca si in diverse religii, in Star Wars e vorba de o profetie, de o virgina insarcinata, de niste Crai, de familiile extinse ale Alesilor, si de batalia intre Bine si Rau. In Capitolul 7, e cam intuneric si Raul troneaza, dar exista o unda de speranta, o promisiune vaga de Lumina, ce va veni odata cu ultimul Jedi. Ca si in zilele noastre, as adauga. Eu cred ca mesajul filmului e subliminal, tinind cont de audienta globala.

    Apreciază

  4. Toată cazuistica lamentabilă pe care o însăilează contributorul @centru împotriva liderilor autohtoni români nu servește decât protejării familiilor alogenocominterniste de la acuzația că au distrus România. Am mai avut un schimb de opinii cu @centru în ceea ce privește famelia lui Nikolski, care în 22 decembrie 1989 se instalase ca un centru “central” al puterii în sediul TVRL. Și generalul Iulian Vlad exprimă aceeași opinie. Doar contributorul @centru îi absolvă total și de orice vină -admit că am supralicitat ideea- pe alogenocominterniști. Apoi, deși extrem de frecvent, supărător de frecvent, absurd de frecvent!, contributorul @centru îi blamează pe conducătorii spirituali ortodocși ai națiunii române, acum “uită” convenabil să amintească numele părintelui Arsenie Boca în lupta sa contra ideilor pernicioase ale “tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu”. “Tovarășa” îi cerea părintelui ortodox Arsenie Boca să consemneze într-o cerere adresată lui Nicolae Ceaușescu “dorința” sa de a demola biserica pe care a construit-o. Pentru că bunul părinte ortodox a refuzat, “Tovarășa” l-a pălmuit pe Arsenie Boca în prima zi Paști 1989, chiar în biserica lui ! Apoi, văd că de pe lista lui @centru lipsește numele activistului PCR Ion Radu, fost prim-secretar de partid la Dolj, un personaj pe care îl văzusem și îi ascultasem discursul, o persoană vrednică de toată lauda! Accentul doctrinar practic la Ion Radu era pus pe ideologia fiziologică. Abia pe 20 decembrie 1989, domnul Lorin Fortuna reia ideologia fiziologică pentru a demantela foarte eficient doctrina de propagandă a “revoluționarilor” bogomili.

    Apreciază

  5. Finanţele imperiului Romania erau echilibrate de transporturile în aur monedă colectat ca impozite din provinciile imperiului roman din Italia. La un moment dat, o galeră eşuează în golful Doclea. Aurul bizantinilor fu jefuit de un strămoş al viitorului rege Constantin Bodin din Doclea. Rege care a fost ginerele marelui Robert Guiscard de Hauteville. Normandul italic ducea politica alianţelor de încuscrire pentru a controla întreg teritoriul traversat de Via Egnatia. Tatăl pământesc al lui Constantin Bodin primise titlul de „Rex sclavorum” de la papa Grigore al VII-lea Hildebrand, suveran pontif de la 1073 la 1085. În titulatură, cuvântul „Rex” sublinia elementul latin existent în Doclea (numele alternativ este Diocleia, împăratul Diocletian provine de acolo!), iar cuvântul „sclavorum” provine printr-o transfornare gramaticală de la substantivul latinesc sclav. Astfel titulatura primită de la papa Hildebrand demonstrează existența unui gradient sclav. Să ilustrez conceptul printr-un personaj concret. Omul ori persoana ieromonahului tipograf Macarie poartă categoric amprenta unui gradient sclav. Care îi afectează, și îi transformă profund, fondul autohton valah. Însă ieromonahul tipograf Macarie a fost realmente o personalitate uriașă ! El învinge stigma istoriei printr-o căutare personală de identitate și revine în Valahia. Încă mai în vechime, dacă facem abstracţie de Constituţia anului 212 (Constituţia Antoniniană), atunci trebuie să spunem că puntea de trecere de la peninsula italică la peninsula balcanică, pe care ţineau foarte mult s-o controleze toţi împăraţii romani de la Traian Optimus Princeps și până la Manuel I Comnenul, o punte dominată hidrografic de rîul Savus iar urban de oraşul Sirmium, fusese tradiţional un rezervor de sclavi numit Sclavonia. Doclea cuprindea Albania de nord, o parte din Muntenegru, şi se învecina cu portul şi cetatea Dyrrachium, aici aflându- se şi capătul apusean de pe Via Egnatia. Generalul bizantin Gheorghe Probat, trimis în Doclea ca să recupereze aurul impozitelor strânse din Italia, este înfrânt categoric de autohtoni. Astfel imperiul rămâne într- o criză acută de bani lichizi. Iar pentru a compensa lipsa de monedă în tezaur, ministrul Ioan Orphanotrophos comite o greşeală fatală în colectarea finanţelor. Greşeala de politică fiscală comisă de ministrul bizantin de finanţe şi al problemelor sociale creează instabilitate politică în teritoriile din nord ale Oikumenei, reintegrate în 1018 la Romania de bazileul Vasile al II-lea, Bulgarohtonul. Orphanotrophos comută impozitul în natură, stabilit de împăratul Vasile al II-lea -în marea lui înţelepciune- cu un impozit plătibil numai în monedă. Din cauza aceasta, populaţia vlahă se uneşte cu populaţia creată prin gradientul sclav şi se revoltă. Prima oară la 1040-1041, sub conducerea vlahului Petru Delian. Răscoala începea din părţile balcanice ale imperiului mai depărtate de capitala Constantinopol. Revolta lui Petru Delian pleca dintr – un cadrilater având latură sudică marcată între Skopie şi Belgrad, latura nordică fiind dincolo de Dunăre, în Oltenia – zonă pe care Orphanotrophos încerca să o impoziteze. Dar oamenii nu aveau bani, oltenii erau mai săraci decât scoţienii! Banii lichizi puteau fi obţinuţi uşor numai din comerţul cu Constantinopolul. Pentru locuitorii din Romania aflaţi departe de Constantinopol, birul în lichidități făcea viaţa oamenilor foarte grea! Putem bănui că a existat o răzvrătire şi mai devreme decât răscoala condusă de Petru Delian. Astfel, armistiţiul încheiat de bazileul paflagonian Mihail cu islamicii din Sicilia, pentru ca ei să nu atace teritoriile bizantine din peninsula italică, putea avea această motivaţie – trupele bizantine erau ocupate cu liniştirea unei răscoale din peninsula balcanică. Armistiţiul bizantinilor cu sarazinii era destinat să protejeze galerele bizantine de atacurile corsarilor islamici din Sicilia. Armistiţiul era numai vremelnic. Pacea cu maurii din Sicilia era destinată să camufleze un plan. Bizantinii şi-au câştigat o reputaţie din faptul că totdeauna aveau şi un plan secret, cel mai adesea cu bătaie foarte lungă.
    La drept vorbind, grecii din Constantinopol nu erau prea impresionaţi de consecinţele celor două veacuri de stăpânire arabă asupra Siciliei. Nu le vedeau ireversibile. Astfel că în anul 1036, bizantinii şi normanzii formează o alianţă impotriva islamicilor, pentru câştigarea Siciliei. Între 1037 şi 1040, bizantinii conduşi de generalul George Maniakes reiau lupta pentru Sicilia. Organizatorii bizantini ai expediţiei în Trinacria fac apel la prinţii lombarzi din sudul Italiei, rămaşi acolo după ce Charlemagne preluase coroana de fier a marelui regat lombard din nordul Italiei. Domnind numai peste mici teritorii, prinţii lombarzi din sud se găseau pe atunci în cei mai buni termeni de cooperare cu împăratul bizantin Mihail al IV -lea Paflagonianul (1034-1041). Prinţul Guaimar al IV-lea din Salerno trimite în ajutorul bizantinilor trei sute de cavaleri normanzi. Între care se aflau şi doi dintre fraţii de Hauteville: Guillaume Bras de Fer, şi Dreux (Drogo). La fel ca şi Guillaume le Conquérant, cuceritorul Angliei, fraţii de Hauteville, fii lui Tancred de Hauteville, făceau parte din cea de a şasea generaţie de normanzi socotită după generaţia întemeietoare care îl însoţise pe ducele Rollon (venind dintr-o țară chemată Dacia Hiperboreană, așa spune istoria lor). Normanzii nu erau la conducere în Italia. Decideau alţii pentru ei. Contingentul normanzilor era comandat de Ardouin, un senior lombard din Milano. În tabăra din Reggio de Calabria se adunară forţele corpului expediţionar bizantino- normand. Se întâlnesc direct aici şi bineînţeles că fraternizează, două „soiuri” de vikingi: normanzii, urmaşi ai companionului vikingului Rollon veniţi din Normandia până în sudul Italiei pe excelenta reţea de drumuri ale fostului Imperiu Roman de Apus, şi varangii din garda imperială bizantină, conduşi atunci de sângerosul viking Harald Hardrada (adică Harald, Conducătorul cel Dur). Tradus ad litteram, numele Harald Hardrada înseamnă Harald Cel fără de milă. Biografia lui se află scrisă în Heimskringla, cronică islandeză în care fiece capitol este o saga. La anul 1047, Hardrada va fi încoronat ca rege al Norvegiei. A jucat un rol imens pentru a deveni regele Norvegiei faptul că slujise militar la Miklagard (Constantinopol). Când a plecat de acolo – la anul 1044 – era încărcat de aur şi de onoruri. În 1066, pe tărâm englezesc, Hardrada va fi rivalul nenorocos al anglo-saxonului Harold în competiţia pentru tronul Angliei. Avem din vremea expediţiei din Sicilia când trăia şi Hardrada, mărturia că aventurierul normand Roussel de Bailleul, ce va juca un rol în distrugerea imperiului bizantin, fiind totuşi angajat de bizantini ca mercenar! îi cunoaşte pe fraţii Guillaume Bras de Fer şi Dreux de Hauteville. Aceştia precum şi Onfroy (Onofrei) au fost primii dintre fiii lui Tancrède de Hauteville ce au călătorit, mândri cavaleri în zale, pe vechile drumuri romane din Franţa până în Italia. Robert Guiscard de Hauteville vine şi el în sudul Italiei în intervalul 1045-1046, şi cere o slujbă contelui Drogo. Fratele se debarasează de el, trimiţându-l în brigandaj « cavaleresc » în Calabria, provincia din vârful « cizmei » italice. Întrebuinţând şi noi limbajul radical al lui Simion Dascălul, spunem pur şi simplu că Robert Guiscard de Hauteville a fost la început un « tâlhar ». Guiscard se instalase în castelul San Marco din Calabria -provincie pe care bizantinii o recâştigaseră cu mai bine de un veac de la aghlabizii aflaţi în declinul puterii- trăind numai din pradă haiducească. Către anul 1051, Robert Guiscard de Hauteville se căsătoreşte cu Aubrée (Alberda), fiica normandului Gerard de Buonalbergo, şi rudă exclusiv prin alianţe matrimoniale, nu şi genetic, cu Guiscard. Aubrée de Buonalbergo aducea, ca zestre din Normandia, un detaşament format din două sute de cavaleri. Mai târziu, Robert Guiscard se va despărţi de Alberda, pentru a câştiga principatul de Salerno. În anul 1038, împăratul bizantin dă ordinul declanşării expediţiei contra sarazinilor din Sicilia, aflaţi atunci într-o stare de diviziune internă, fiind prinşi în lupte de succesiune dinastică. Alianţa dintre bizantini şi vikingi (normanzi şi varegi) în campania din Sicilia durează doi ani. Oraşul Messina este recucerit încă din toamna lui 1038. Alte campanii victorioase bizantino- normande urmează în nordul, în vestul şi în centrul Siciliei. Musulmanii sunt învinşi la Rametta, forţele strânse de Maniakes reuşesc să câştige Siracuza. Când asediază Palermo, George Maniakes este rechemat în Balcani. Începuse răscoala vlahilor conduşi de Petru Delian, şi astfel tot rezultatul campaniei bizantine pentru eliberarea Siciliei este pierdut. Răscoala lui Petru Delian a fost înfrântă, dar ea marchează punctul final în efortul militar bizantin de extensie administrativă a Romaniei Constantinopolului în Macedonia şi la nordul ei, dincolo de Dunăre, până pe teritoriul Olteniei.

    Apreciază

  6. Vrand – nevrand leg fotografia articolului si de faptul ca, intr-o localitate siberiana, conform media, in sondajele pentru functia de primar conduce…o pisica, avand 91% dintre preferintele electorilor. Media afirma ca, satui de coruptie si de rele tratamente ale primariei la adresa cetatenilor, acestia au ales mediatizata formula de a-si exprima refuzul pentru candidatii umani.Alternativa ar fi aceea ca mai toti umbla beti pe acolo. Insa doresc sa scriu despre…
    Viclenia penelistilor. Nu am destule date ca sa discut despre subiectul pensiilor alesilor locali. Pe de o parte constat un asalt din ce in ce mai intens al bugetarilor asupra contribuabililor, dasi acestia dintai nu vor face nimic in plus, pentru sporul de venit. Pe de alta parte, trebuie sa creditez afirmatiile unor politicieni care afirma ca veniturile mai mari ar combate coruptia, desi aceste afirmatii sunt cu totul indoielnice, o data pentru ca la noi coruptia a expandat de la stadiul de mijloc de a satisface nevoile personale ale unor parveniti la stadiul de viciu quasi-generalizat si a doua pentru ca respectivii alesi nu cred ca lasa le scape vrabia din mana pe cioara de pe gard. Insa, cu toate indoielile, politicianismul penelist mi s-a parut, pe acest subiect, de prost gust: sa pleci ostentativ din sala la vot stiind ca prin votul majoritatii si oamenii tai vor beneficia de prevederile legii votate; ca sa nu mai vorbesc ca au fost incalcate brutal principiile reprezentarii cetatenilor. Cetatenii aleg, prin mecanismul electoral, oameni care sa ii reprezinte in parlament si nu oameni care sa nu fie acolo la discutarea si votarea unor propuneri legislative.
    Reactia unor persoane importante ale Antenei 3, Radu Tudor, de exemplu, mi se pare oarecum artificiala si exagerata: o orientare a postului in sprijinul penelistilor era asteptata si , probabil, si indicata din inchisoare de catre Dan Voiculescu. De aici insistenta aratarii insipidului Busoi si tot de aici cautarea unei temelii pe care sa se construiasca o sustinere mediatica pentru partidul devenit al presedintelui.

    Apreciază

  7. @ Centru
    Păi, dacă așa cum sesizează doamna @Mihaela Erika Petculescu, “Postarea D-lui A. Năstase este preluată din Biblia Jubiliară 2001 a Arhiepiscopului Bartolomeu Anania”, atunci nu mai înțeleg eu ce limbaj modern vrei. N-ar fi bine să prezinți o expunere amplă și lămurită?

    Apreciază

  8. O candidată a Partidului spaniol al cetățenilor (iată că acolo strada și-a făcut partide: Al Cetățenilor, Hai că putem!…), întrebată de ce ar trebui ca alegătorul să-i dea votul, n-a spus nimic, iar redactora a fost nevoită să spună: nu știți…

    Șeful Podemos e îmbrăcat precum comuniștii români în anii ”50. Țipras e ELEGANT pe lângă el.
    Ce vor oamenii ăștia? Dictatura proletariatului? Or s-o aibă, dacă o doresc cu ardoare…
    Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se-ndeplinească.

    Apreciază

  9. Ce va fi în 2016? Parlamentul va fi bălăcărit în continuare, guvernul va fi huiduit indiferent de ce va face, noii parlamentari vor fi înjurați mai dihai decât actualii, noul guvern va fi pus la zid, electorii incapabili vor pune pe seama ”clasei” toate neîmplinirile lor, și vor ocoli legile cât vor putea.
    DNA va acuza lelea tot ce e ”clasă” și întreprinzător român, la cel mai mic denunț. Nimic nu va rămâne netârnosit.
    Activitatea în instituțiile de stat și cele locale va merge la relanti, slujbașii fiind înspăimântați cu posibile acuzații și dosare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s