„Lumea, americanii și noi”- continuare

De-a lungul anilor, relațiile româno-americane au evoluat, în mod obiectiv, spre un parteneriat solid, bazat pe interese comune. Am analizat această evoluție într-o carte publicată recent (în română și în engleză), evidențiind momente și decizii importante în raporturile bilaterale, înainte dar, mai ales, după 1989.

 De aceea, nu voi menționa aici rațiunea și importanța, atât pentru noi cât și pentru americani, a consolidării acestor relații.

Există însă o dimensiune publică a acestor legături, relativ independentă de conținutul parteneriatului strategic, care este utilizată în funcție de opțiuni subiective, de calitatea ambasadorilor, de natura lobby-ului politic realizat uneori agresiv, și în cadrul unor agende personale, de către persoane din România și Washington.

Este evident că Europa nu face parte, în momentul de față, din prioritățile americane, autoritățile de la Washington fiind preocupate, în primul rând, de Orientul Mijlociu, de Asia și de Rusia. În aceste condiții, nici dosarul României, pentru moment, nu poate fi în topul intereselor strategice americane (cu excepția unor aspecte legate de lupta antiterorism sau de retragerea trupelor americane din Afganistan; după înțelegerea de la Geneva cu Iranul, s-ar putea să existe și o altă abordare în privința instalațiilor anti-rachetă de la Deveselu). Sigur, în funcțiile de evoluțiile din zona noastră, s-ar putea să apară noi rațiuni pentru activarea acestor relații. Deocamdată, vedem că Europa este mai curând vizitată de vicepreședintele american și nu de președinte iar România este vizitată de un asistent al secretarului de stat și nu de către Secretarul de stat american, care a fost însă, recent, la Chișinău.

Este neplăcut și faptul că, după mai bine de un an, Statele Unite nu au numit încă un ambasador la București.

În aceste condiții, gestionarea curentă a relațiilor bilaterale, la nivel sub-strategic, este realizată de persoane de nivel 3 și 4, la Washington, pe o componentă care se bazează, într-o anumită măsură, pe opțiuni subiective, pe contacte sporadice (inclusiv din vina autorităților române).

Așa se explică unele din gafele de comunicare, accelerate încă din perioada mandatului ambasadorului Gittenstein.

Voi menționa doar două dintre cele mai recente:

1. „Convocarea intempestivă” a președintelui CSM, judecătorul Adrian Bordea și a ministrului de justiție Robert Cazanciuc, pentru consultări, la Ambasada americană. Dacă dorea unele informații, însărcinatul cu afaceri a.i. la București putea să meargă el la sediul celor două instituții pentru a le obține. Așa însă, practic, cei doi demnitari au mers pe teritoriu american (în ambasadă), dând impresia că sunt chemați la ordine. În plus, cei doi reprezintă două puteri distincte ale statului – justiția și guvernul, care, nu-i așa, ar trebui să fie separate. Această „convocare” vine după comunicatul dat anterior „intempestiv” de către ambasadă, în legătură cu două proiecte de legi în dezbaterea Parlamentului. Ori, regulile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice sunt valabile și pentru ambasada americană de la București. Dacă existau îngrijorări, ele trebuiau prezentate direct la MAE, la guvern sau la Parlament și nu lansate public, interferând cu viața politică românească.

2. Al doilea element nepotrivit de comunicare publică îl reprezintă introducerea în comunicatul referitor la vizita doamnei Victoria Nuland, în temele de discuție, a problematicii statului de drept în România. Comunicatul a fost propus, evident, de către staff. El a fost nefericit, pentru că a generat o ambianță tensionată, cu efecte asupra discuțiilor, dând senzația că adjunctul secretarului de stat vine la București pentru a trage de urechi autoritățile.

Rostul diplomației este, în principal, acela de a clarifica semnele de întrebare prin convorbiri confidențiale.

Este posibil ca acest element în comunicatul de presă să fi fost introdus la propunerea ambasadei de la București.

Am urmărit conferința de presă a doamnei Nuland, de la Ambasada americană, la sfârșitul vizitei. A făcut exclusiv comentarii legate de „statul de drept” din România (cu exepția răspunsului la o întrebare despre Republica Moldova).

S-au comentat afirmațiile domnului György Frunda în legătură cu aceste aspecte. Eu sunt de acord cu ceea ce a spus. Domnul Frunda a atras atenția asupra unor aspecte care țin de protocol, reguli și, în definitiv, de demnitate.

Cei care l-au criticat, sugerând politica „ciocu mic” par a fi recitit, de curând, fabula cu „licuriciul cel mare”.

În final, subliniez că relația cu Statele Unite este o relație fundamentală pentru România dar că ea trebuie să se bazeze pe respect, pe reciprocitate și pe dialog.

Mai cred că numirea unui nou ambasador american la București este o necesitate stringentă.

Concluzia mea, la acest moment, este aceea că dincolo de legăturile între serviciile de informații legate de lupta antiteroristă și de colaborarea politico-militară, legată de scutul antirachetă și de baza de la Kogâlniceanu, nu există elemente substanțiale de conținut, în prezent pentru relațiile bilaterale. Consecința este aceea că se recurge, din nou, la demagogia „condiționalităților democratice”, încercându-se introducerea pe agenda bilaterală exclusiv a unor teme de politică internă din România, cum s-a mai întâmplat și în alte perioade.

Cred că ar fi extrem de util pentru politica externă românească să ofere teme importante pentru dinamizarea relațiilor româno-americane, ieșind din pozițiile defensive și amplificând dialogul bilateral la Washington, pentru că cel de la București pare a fi virusat.

PS. Mă bucur că doamna Nuland a menționat că se află în România și pentru aniversarea a 10 ani de când țara noastră (în 2004) a devenit membru NATO.

77 de gânduri despre “„Lumea, americanii și noi”- continuare

  1. Cred ca asta spune totul
    conform The Economist:
    2004: 19 miliarde USD (14,8 miliarde de euro);

    – 2005: 16,7 miliarde USD (13 miliarde de euro);

    – 2006: 19,8 miliarde USD (15,5 miliarde de euro);

    – 2007: 29,2 miliarde USD (22,8 miliarde de euro);

    – 2008: 36 miliarde USD (28 miliarde de euro);

    – 2009: 42,6 miliarde USD (33,3 miliarde de euro);

    – 2010: 46 miliarde USD (36 miliarde de euro);

    – 2011: 51,8 miliarde USD (40,5 miliarde de euro);

    – 2012: 57 miliarde USD (44,6 miliarde de euro);

    – 2013 (estimat): 61,2 miliarde USD (47,8 miliarde de euro).

    Cred ca toti ar trebui sa fim mai eficienti si sa incercam sa iesim impreuna din acest derapaj continuu.Nu cred ca mai este o joaca.In curand vom plati impozite si dupa presul de la usa!!!
    Gasiti putere sa ii ascultati pe oameni ca Nastase altfel nu avem nici o sansa. Toti trebuie sa contribuim nu sa pornim la razbunari prostesti si nefolositoare.Avem o sansa cu tinerii programatori, avem o sansa cu agricultura, avem o sansa cu educatia, avem o sansa cu diaspora, avem o sansa noi insine.Nu trebuie sa fim fericiti ca am inchis un prim ministru pentru vina de a avea o casa.Puteam sa avem fiecare cate o casa la cat s-au imprumutat vedetele. D.A. sau Nu?
    Cred ca o tara intreaga trebuie sa ii ceara scuze acestui om.
    Nu ma intereseaza apartenenta lui la vreun partid politic.Cred ca apartine tarii!!!
    Politica nu inseamna CAN CAN, talk show si tradari. Politica inseamna ce a facut Churchill in timpul razboiului. A mobilizat fiecare englez.
    Cum sa capacitezi o tara intreaga? Cine sa mobilizeze fiecare roman?
    Din 2007 trebuia sa beneficiem de zeci de miliarde din fonduri europene. Si noi…ne-am imprumutat zeci de miliarde.
    Dar toate astea probabil nu conteaza.Conteaza CAN CAN-ul, talk show-ul… tradarea

    Apreciază

  2. @Sodicu,
    Bre, las-o-n durere cu vizita lu’ Victoriţa Nuland şi „fuga” lu’ Ponta. Păi mi se pare absolut normală plecarea lui Ponta. Cine nu-nţelege ori e prost, ori e prost. Ea şi-a dat seama şi a dres busuiocu’, comentariul ei n-are nicio legătură cu ignoranţa ta. Cine ştie cunoaşte: dacă SUA şi-a trimis un emisar cu funcţia de adjunct de ministru de externe, într-o ţară normală, nu mă refer la Georgia şi nici la Haiti, pe primul ministru nu-l doare nici pixul. Dacă Băse a luat drepţi, păi asta face parte din fişa postului asumat de el, acela de sugaci la licurici.
    Nivelul la care a fost primită la guvern, de către ministrul de externe, a fost mult prea onorant pentru ea. Ar cam fi timpul să-nveţe şi Obama că cu România ar trebui să umble altfel decât s-a nărăvit!

    Apreciază

  3. Stimate Domnule Prim-Ministru,

    Ramanem alaturi de Domnia Voastra.
    Din pacate, unii care astazi „comenteaza sentinte judecatoresti”, atacand „independenta justitiei”, nu au facut, de cand sunt la putere, tot ce tinea de ei pentru ca nimeni din tara aceasta sa nu mai aiba motiv de nemultumire pe aceasta tema.
    Domnul Ponta se plange acum de justitia politizata care v-a devorat timp de 10 ani, dar, dupa ce a castigat 70% in Parlament si s-a apucat de „coabitare”, ne-a explicat ce bine e ca a trecut Kovesi la DNA si Morar la CCR, ca si cand Kovesi n-ar fi exact ca Morar, iar CCR-ul s-ar ocupa de culesul cartofilor.
    In rest, va doresc sa ramaneti puternic si sa traiti mereu cu multumirea ca Domnia Voastra sunteti atat de diferit de toti ticalosii liberi care v-au bagat la puscarie unii din ura oarba, altii din … neatentie, nepasare si (de ce nu?), nerecunostinta.
    Un An Nou bun, atat cat se poate, Domniei Voastre si distinsei familii a Domniei Voastre!
    Si nu uitati proverbul popular romanesc: „Daca ma uraste pleava, n-am fost pe pamant degeaba.”

    Cu deosebita consideratie.

    Apreciază

  4. n-o fi venit Nuland sa critice autoritatile, dar nici prea incantata nu cred ca a fost avand in vedere ca a insistat in declaratiile sale pe subiecte cu ar fi intarirea statului de drept si independenta justitiei. ma indoiesc ca a venit madama p-acilea doar asa sa vada daca merg bine lucrarile la scut.

    Apreciază

  5. @Centru
    Extras de pe blogul doamnei Elena Udrea:

    ,,Doru Coarna on 31/12/2013 at 19:05 said:

    Sa fiti fericita si sa va realizati toate dorintele, stimata Doamna! La Multi Ani!”

    COMENTEZ:
    Chiar toate dorintele ?
    😉

    Apreciază

  6. Doru Coarna
    Repet, ,,strainule” (intre timp m-am edificat):
    ,,Spune stimabile domn Coarna, sa-si recunoasca, domnul Nastase ,,vina” sa nu ?
    Pana acum ai scaldat-o diversionist. Poate ca acum, vei veni si cu un punct de vedere exprimat barbateste, in cateva randuri.”
    ADAUG
    Daca te deranjeaza cuvantul ,,barbateste”, sunt dispus, la solicitare expresa, sa nu-l mai folosesc in ascociere cu numele tau.
    (Z)
    PS
    Ori de cate ori ceva va deranjeaza, mai basistilor camuflati, o dati pe gramatica interlocutorului. Sunt convins ca ai priceput, oricum.
    (Z)

    Apreciază

  7. Unii „comentatori” sunt într-un vis continuu. E treaba lor, dar nu înţeleg de ce pe blogul Adrian Nãstase trebuie sã aparã infantilele slogane basciste „lovitura de stat din 2012”, „marţea neagrã”, „Ponta, pisic fricos şi mincinos”, „ţiganiada din USL”. Peste toate, troneazã aberaţia „puci parlamentarentar”, jignitoare pentru cei 70 la sutã din cetãţenii români care au votat acest parlament. Mai lipsea uluitorul şablon „dictatura majoritãţii”, dar şi aşa înţelegem cã se viseazã la dictatura de tip ceauşist.

    Ciudat mod de moderare a mesajelor! Ponta poate fi „pisic”, dar ciudatului de mai sus (sadicu, evident) nu i se poate spune „cãţel”. Sus-semnatul este însã numit zev(zec) şi asta se acceptã…

    Mult succes în continuare, stimaţi moderatori!

    Apreciază

  8. Fragmentarium
    Si eu am fost tentat sa cred, ascultand comentariile superficiale ale jurnalistilor (facuti pe genunchi) autohtoni, ca doamna Nuland a venti in Romania exact acelasi scop ca si domnul Gordon in 2012.
    Revazand si reanalizand la (mai) rece evenimentele, se pare ca, suspiciunea mea privind mai putina cordialitate in relatia Basescu-americani, se confirma.
    La incercarile insistente ale presedintelui de a scoate de la interlocutor fie si cea mai mica referire la o prezumtiva ,,amenintare” a statului de drept, doamna Nuland a replicat ca ,,am venit in Romania si pentru ca aniversam 10 ani de la aderarea Romaniei la NATO”.
    Ei, iata, domnule Nastase, americanii, fie si indirect, v-au adus un omagiu.
    Replica domnului Basescu a fost un ras sughitat care mi-a amintit de celebrul personal ,,animat” de americanul Disney, recte, Goofy.
    (Z)
    Asa ca, stimabili basisti, lasati-o mai moale cu ,,fuga din serai ” a domnului Ponta, mai ales ca, adevarata problema pentru care a venit americanca in Romania este , deocamdata, de competenta CSAT si nu poate fi facuta publica in acest moment, oricum, nu in totalitate.
    (Z)
    Restul e can can, iar…sfarsitul regimului Basescu se apropie inexorabil.
    ps
    Nici nu vreau sa mai vorbesc de marlania prezidentului, care nu a gasit altceva mai bun de spus decat ca doamna Nuland e…obosita.
    Doamna Nuland este platita sa NU fie in aceasta stare (vorba domniei sale), dar in Romania tuturo posibilitatilor, doar obositii cu patru cuburi de gheata in fata, au curajul de rutina al orelor 18:30 si retrimit in Parlament o lege care ar fi ingreunat accesul strainilor la terenuri agricole.
    Stiti cum e ? Exact ca in clipul cu reclama….dupa o suita de negatii, regizorul spune STOP, dar un asistent ii sopteste: ,,Acum a fost bine…”
    Iata ce fel de ,,presedinte” (de KKO) are Romania in acest moment. Un guvernator amarat, un gicacontrist de doi parai gauriti (luat in seama doar de basistii din jurul lui, tot mai putini, de altfel) , aplecat umil in fata unei diplomate de cariera, care i-a tras-o marinarului, de jos in sus, cu bombeul de la pantof.
    (Z)

    Apreciază

  9. Inteleg ca venirea dnei Nuland nu place, dar pozitia adoptata de dansa, anume de a nu-l desfigura pe premier, pana la urma a placut…

    La fel e si cu justitia, tuturor ne place o justitie dreapta, dar numai in principiu…

    Noi vrem mereu jumatatea convenabila, dar intregul vine la pachet si sectionarea, extragerea partii convenabile, se sanctioneaza…

    La fel si cu democratia, o vrem dar numai pt alesi… Pana si legea circulatiei pe drumurile publice, o vrem dar numai pt ceilalti… Maidanezii sa dispara, dar nu cei de langa blocul nostru…

    Vrem mereu perfectiunea, dar cerem mereu clementa pt partea neplacuta…

    Aseara l-am urmarit pe premier, si mi-a placut! Stiu ca asta nu conteaza, dar este de remarcat modul sau simplu, aparent natural, de a promite drumul convenabil si de a omite partea cealalta, care presupune clementa si care va veni prin legi explozive, eventual aplicate cu jandarmii… Usurinta cu care o face fie reflecta sincer totala sa nepasare, fie ascunde blaturi ce se vor dezvalui abia cand va fi tardiv pt a fi oprite…

    Spun ca mi-a placut pt ca a facut numai o singura greseala, punand alaturi intr-o insirurire si justitia si sanatatea si invatamantul… Asta arata cum vede lucrurile, inca nu a inteles ca justitia este una dintre puterile fundamentale ale statului democratic iar celelalte doua nu-s, si ar fi toate trei sisteme daca ar avea feed-back-uri precum justitia, si ca rolul guvernului este doar de a bugeta corespunzator domeniile si atat, daca poate, sau sa-i lase pe altii daca vede ca nu… Normal ar fi ca asa cum justitia trebuie lasata sa se autoconduca si sa-si faca ordine, si in invatamant ar trebui ministri profesori de cariera, si in sanatate medici. nu economisti sau ingineri… Asta daca vrem domenii performante. Daca vrem doar idei pt reduceri si taieri sau restrangeri de activitate si scumpiri motivate oricum, atunci suntem pe calea cea buna pt buget si rea pt oameni… iar pt USL, ca uniune sociala, ar insemna ca a gresit drumul si sensul…

    Asa remarca si atitudinea lui Basescu fata de ultimele gafe, in fata musafirei, a cerut ca micile neintelegeri sa fie escamotate… atitudine de domn adevarat, mai ales ca astfel il apara pe cel care tot lupta, prin coabitare, cu el… Mai rar asa ceva chiar din partea lui, dar omul gandeste in termeni de stat! Evident, aseara acuzatiile au fost relansate caci momentul greu trecuse si populatia trebuia reincolonata dupa sarmale sub acelasi laitmotiv, sa-l spargem pe jupan…

    Niciodata insa Basescu, asa cum il stim si-l cunoastem, nu a facut premierului remarca pe care obisnuieste s-o faca altora, nu e bine dle premier, parca eu te-am desemnat… De ce?

    Iata astfel noi aspecte care sustine asertiunea mea veche de aproape doi ani, este blat si va fi rocada… Pt cine inca nu-si imagineaza cum un batranel bunic va putea fi premier, sa inteleaga ca un vice va munci si bunicul va dirija… Sigur, toate astea daca nu cumva, cu conexiunile pe care le are la Washington si pe planeta, premierul nu-i va aranja bunicului fie o presedintie a UE, fie un secretariat general la ONU sau NATO, sau pozitia de ambasador-delegat al SUA la Bucuresti, toate astea impacand dezideratele tuturor… Insa pt asta, Chevronul si RMGC trebuie sa gaseaasca gaze si aur si sa ni le vanda…

    Parerea mea e ca apararea premierului a fost o operatiune extrem de usoara, cred ca dna a venit sa se intereseze despre cum putem ajuta noi factiunea proeuropeana de alaturi, unde, daca populatia trece bine iarna cu caldura si papica, exemplul s-ar putea extinde sub presiunea strazii…

    Deh, saracia impusa si nemeritata, te invata sa gasesti solutii…

    Apreciază

  10. @ ZeV
    Aud ca Elena Urdea a fost intrebata ce ar alege, intre functia de presedinte si cea de premier. Evident, n-are nicio importanta raspunsul dat de doamna din Plescoi (sau de unde o fi) si nici numarul de neuroni singuratici ai celui care a pus o asemenea intrebare. Cu siguranta, mult prea stimabilul domn Coarna i-a urat succesuri (si) in obtinerea functiei preferate, daca nu cumva in ambele deodata. Caci, dupa cum se stie, modelul Nutzei in viata e Mari Nelu! Si ce-a fost Mari Nelu, pina sa ajunga USL-ul la putere? Presedinte SI premier (avindu-l pe Email Boc purtator de cuvint)!

    Apreciază

  11. Cineva a postat cu numele Cris, numele meu, pe 11 ian. 10:40 p.m. și pe 12 ian. 7: 31 p.m.
    Sunt de acord cu cele mai multe idei, dar nu sunt ale mele.

    Am să-mi scriu și eu părerea despre subiect mai târziu.
    Obișnuiesc să citesc articolul de două sau chiar trei ori, scriu puțin și greu.

    Apreciază

  12. Ponta nu trebuia să o primească pe asistentă fiindcă el e prim-ministru, iar ea – asistenta unui ministru de Externe.
    Prim-ministrul primește tot un prim-ministru, pe omologul său.
    Când vine un ministru, el e primit de ministrul omolog.
    D-nei asistente i s-a făcut un hatâr că a fost primită de ministrul plin.

    Că Băsescu primește un asistent ca să i se plângă de majoritatea parlamentară, e umilința lui.
    El se comportă față de SUA ca sluga față de stăpân.
    Asistenta i-a cam dat cu flit, așa cum face stăpânul când sluga îl agasează cu linsul.
    Ar fi doar treaba Băsescului dacă n-ar antrena și România în târârea ca râma în fața unei țări care o cam face pe șefa cu cine-i merge.
    Fiindcă are un sprijin foarte slab înăuntru, Băsescu își caută proptele în afară, însă proptelele stau proptele cât au ELE interes. Când își pierd interesul, te lasă să cazi.
    Așa au făcut și SUA prin d-na asistentă.

    Apreciază

  13. VALENTIN MÂNDRĂŞESCU TRADUCE
    ……………………………………………………..
    Vizita subsecretarului de stat Victoria Nuland şi recentele declaraţii făcute de premierul Victor Ponta au lăsat „comunitatea de experți” de la Bucureşti în ofsaid. Niciuna dintre explicațiile vehiculate în presă nu este validă, motivul fiind inabilitatea presei şi experţilor de tinichea de a înţelege că situaţia geopolitică globală se schimbă radical şi nu mai corespunde clişeelor de odinioară.
    Vizita la Bucureşti a subsecretarului Nuland a avut câteva scopuri precise. În primul rând, administraţia Obama a dorit să-şi exprime nemulţumirea faţă de apropierea „excesivă” a guvernului USL de China. Victoria Nuland este un negociator dur şi este cunoscută pentru stilul agresiv prin care îi „sparge psihic”” pe cei care nu doresc să îndeplinească ordinele venite de la Înalta Poartă. Decizia strategilor PSD de a evita cu orice preţ o întâlnire personală Nuland-Ponta, fie şi cu preţul unui incident diplomatic, a fost înţeleaptă, deoarece premierul român nu este pregătit pentru o confruntare directă cu unul dintre cei mai duri negociatori ai Departamentului de Stat.
    A doua misiune a doamnei Nuland a fost frânarea avântului unionist al preşedintelui Băsescu. Aşa cum am mai scris în repetate rânduri, elita politică de la Washington nu este un monolit, iar Traian Băsescu are proasta obişnuinţă să fie receptiv la sugestiile grupărilor radicale (neoconservatori, „clanul Clinton”, etc.), ignorând viziunea pragmatică a administraţiei Obama. Victoria Nuland a venit la Bucureşti pentru a-i explica în termeni duri şi clari că Băsescu trebuie să se ocupe de „problema Ponta” şi nu de scheme geopolitice care pot dinamita regiunea şi nu corespund intereselor administraţiei Obama. Judecând după declaraţiile preşedintelui, el nu a înţeles sau nu a dorit să înţeleagă mesajul transmis. Se pare că Băsescu, după ce a fost luat la palme de diplomaţia germană, insistă ca diplomaţia americană să repete procedura.
    Interviul lui Victor Ponta arată că vizita subsecretarului de stat a avut un efect nul. În zona diplomatică circulă o glumă ce are un sâmbure de adevăr: „pentru încă 10 miliarde de dolari din China, Victor Ponta se va transforma în Viktor Orban”. Până acum, retorica în stilul lui Orban a fost adoptată de Gyorgy Frunda, consilier al primului ministru care avertiza că România „nu este o colonie”.
    Guvernul de la Bucureşti nu s-a reorientat definitiv, dar începe să dea semne că înţelege schimbările de conjunctură geopolitică care se petrec în regiune şi în lume. Din perspectiva personală, Ponta şi întregul „grup Sârbu” din cadrul PSD şi-au ars orice punte spre Washington, deoarece americanii sigur nu vor ierta afrontul. Totodată devine din ce în ce mai clar că decidenţii psd-işti au primit garanţii ferme din alte zone şi nu mai manifestă vreun interes faţă de modul în care sunt percepuţi la Washington. În Europa de Est, la fel ca şi în întreaga lume, se schimbă atmosfera. Analiştii de la Stratfor au descris perfect situaţia: Europa slăbeşte, America se retrage, Rusia este în ascensiune. Unii decidenţi de la Bucureşti au înţeles că paradigma se schimbă, alţii insistă să ignore noua realitate. Încet, dar sigur România intră pe un nou drum şi într-o nouă eră în care doar cei care s-au reorientat la timp mai pot spera la un viitor.

    Valentin Mândrăşescu

    Apreciază

  14. @Sanducule , nu mai ai 5 ani ! Rusii tai ocupasera cu nemtii impreuna Polonia in 1939 , NKVD-ul lor si-a facut mana impuscand in ceafa , unul cate unul , 21000 de prizonier polonezi in martie – mai 1940 , ocupasera cele 3 tari baltice in 1940 si , in plus de furtul Basarabiei si al Bucovinei de Nord plus plasa Herta in iunie 1940 , se distrau toata vara 1940 trecand frontiera de ei trasa intrand cand la Putna , cand la Vicov … Astia aveau tot ce vrei tu , numai intentii pasnice nu … Hitler i-a atacat , a fost decizia lui . Germania era condusa de Hitler , nu de Churchill .

    Apreciază

  15. @ ZeV,

    exista o intreaga colectie cu care ma amuz, este vorba despre postari sub nick-ul meu, treaba ma onoreaza desi nu inteleg de ce se intampla asta, eu nu particip la nimic cu nimic, sunt apolitic desi regret asta tot asa cum imi regret tineretea ca orice om obisnuit, si nu reprezint pericol pt nimeni…

    Ah, daca m-ai vedea urland pe o lada de lemn in piata mare, chemand oamenii in strada si la proteste, atunci poate ca ar exista vreo logica, insa asa… Dar ramane sa ma dumiresc, fara efort, de ce se intampla asa ceva…

    Despre postarea de pe blogul Elenei Udrea insa, sincer, mi-o asum! Era vorba de aniversarea unei sume rotunde de ani iar dansa nu este chiar oricine, este remarcabila prin traseul parcurs Plescoi-presedintie-minister si sigur, exista o sumedenie de aspecte criticabile la realizarile sale, dar cine mama naibii este perfect? Vezi bine, inclusiv dl Nastase poate fi suspicionat…

    Pe de alta parte eu nu sunt adeptul condamnarii pe viata, ci prefer sa-i consider pe toti perfect frecventabili deoarece experienta de viata m-a invatat ca prea putini oameni pot face in viata ceea ce-si doresc si asta sa iasa asa cum si-au dorit, viata reprezinta un lant de compromisuri obligatorii in lumea reala… Insi perfecti gasesti numai in carti si filme, daca asta inseamna ceva, daca tu crezi intr-o posibila viata perfecta… Dar daca esti acel om perfect, Isus iti este o pilda cat se poate de lamuritoare…
    Exista diferente de opinii, desigur, dar in cadrul aceluiasi regn animal si de asta trebuie sa tinem cont, cu exceptia faptului ca dorim incaierari vesnice cu orice pret…

    Daca romanii si-ar sparge reciproc capetele mai putin, aici ar Raiul…

    O spun deci sincer, postez aici de ani buni si zilnic aproape, extrem de rar pe blogul Elenei Udrea si si mai rar pe cel al lui Basescu, atat! In general, cand apreciez o chestie buna, semnificativa…Este desigur infinit mai putin rau decat a semna coabitari, a merge la ambasade, a perfecta blaturi, a scumpi viata oamenilor, a judeca vietile altora, a insela, a dezamagi, a vinde ce n-ai, s.a. asemenea…

    Despre locatie, te mai las sa scormonesti desi nu vad relevanta… cu exceptia adresei din Zambaccian si a celei din Baleare, care se exclud, in rest poti banui orice… dar vezi sa nu intri in zona personala, te simt in stare…

    Este irelevant daca dl Nastase si-ar recunoaste vreo vina sau nu, pedeapsa este deja aplicata si nimic nu s-aar schimba, insa pt comfortul sau psihic eu cred ca este mai bine sa nu recunoasca nimic chiar daca ar fi ceva de recunoscut… De fapt privatiunea asta distruge, psihicul, sau daca nu-l distruge macar il modifica negativ, il afecteaza, deci acesta trebuie protejat in cazul celor elevati, in timp ce ceilalti pot rade oricand si de orice, ca vesnic antidot… Toate lumea a vazut starea dansului de la prima eliberare, dar si starea celor obisnuiti cu nuiaua, aia zambesc, promit razbunare, rasufla usurati… si a lor va fi imparatia cerurilor…

    Ce-a mai ramas… ah, sunt un barbat normal si obisnuit… nonviolent…

    De cate ori ajung la cuvantul asta, violenta, imi amintesc un batran din anul 1990, plimbam cainele meu care era cam nervos si cand l-am intalnit pe strada si cainele s-a repezit brusc din lesa, mosul i-a strigat conform vremii: fara violenta! Avea umor fin batranul, sau era marcat definitiv… Cainele nu cunostea efectul asta, asa ca s-a oprit… Daca urla, il sfasia… Acel Bobita desfigurase la ora aceea un caine mic, rupsese cateva pisici, cativa nadragi, si fusese oarecum tavalit de un altul mai mare, suficient cat sa se inraiasca si mai mult… L-am crescut 19 ani, caci tot crestea… la final, in ultimul an, ii faceam masaj 10 minute ca sa poata merge la plimbare… eram afara cand s-a prapadit cu injectie letala… o perioada am fost si eu la fel de prapadit, trecusem impreuna prin multe… Cainii astia sunt extraordinari de rezonanti…

    PS. Acum esti dator cu un nume si cu un prenume colega, tu ai inceput asa jocul asta…

    Apreciază

  16. augustinradescu
    Am vazut-o, recent, pe dama de pica in compania unor porci. Mi se pare un pas inainte, totusi, fata de compania eunucilor din PDL, care, mai intai privesc la centrul de greutate al unei femei si abia apoi ridica privirea si ciulesc urechile la spusele abisale ale distinsei doamne (cica si ) blonde.
    😉

    Apreciază

  17. Distinsii emisari americani trebuiau sa aniverseze cei zece ani de la intrarea in NATO alaturi de d-l ADRIAN NASTASE , dinsul ne-a bagai atiit in NATO cit si in EUROPA.Nimeni nu-si pune problema ce cauta dinsul acolo unde este …

    Apreciază

  18. Cum ar fi mai bine? O schita de optiuni. O criza politica intr-un an electoral este cel putin un nonsens. Consuma inutil niste energii, care, in cel mai bun caz, ar putea fi folosite la buna organizare si desfasurare a scrutinurilor. In cel mai rau caz, acuzele de lovitura sau de pregatire a unei lovituri, care au mai fost fluierate pe aiurea, s-ar putea reiti si chiar recapata o anumita statura. Premonitiile, de la hotarul dintre ani, despre ruperea USL sau suspendarea lui Basescu au fost cele mai fara de noima. Acum, stim, USL a decis sa mearga mai departe. A constientizat ca ruperea ar fi insemnat o tradare a electoratului, care ar fi avut consecinte. A da prioritate orgoliilor personale sau de partid, in defavoarea intereselor cetatenilor, este cel mai prost lucru care i se poate intampla unei formatiuni politice, intr-un context electoral. In colectia de sloganuri, in care troneaza cel de Dreptate pana la capat, USL mai poate adauga inca unul, poate chiar ultimul: Lupta pana la capat! Impulsul de ducere a trebii la bun sfarsit a fost dat. Ramane sa vedem si rezultatul. Se subintelege, candidatura lui Crin Antonescu din partea USL la Presedintie este insasi strategia uniunii de inlaturare a regimului Basescu. Evident, un eventual candidat independent, mai mult sau mai putin cunoscut, din oricare din cele trei partide, nu are decat sa-si incerce sansele, daca-l tin curelele, va aduce un spor de culoare si de democratie. Raportabil la strategia comuna pentru prezidentiale, listele separate la europarlamentare vor fi obiective tactice de alianta si strategice la nivel de partid, dar cu sansa ca listele comune sa devina un al doilea obiectiv strategic al USL, ceea ce ar putea conduce la un scor mai mare. Pe de alta parte, sentimentul ca, o data ales, un presedinte poate face orice, fara niciun fel de riscuri sau de urmari, este inconfortabil. Ca fapt, poate fi considerat si un precedent periculos, de incurajare a abuzurilor, care la altii, o stim prea bine, nu a mers. Dar daca in alte parti au existat sfarsituri anticipate de mandate, la noi ar fi un precedent. Nu l-am pus la socoteala pe cel al lui Nicolae Ceausescu, care, intr-un stat de drept, nu are cum sa fie reeditat, insa penibilul situatiei-limita a lui Traian Basescu l-a constatat si Victoria Nuland. Inca o data, optiunea intre raportarea la precedente sau crearea unui precedent si lipsa de reactie se dovedeste extrem de dificila, ca alegere a raului cel mai mic. O lume competitiva nu face pe nimeni de neinlocuit, absolutul unei functii, mai ales eligibile, ar fi ceva bizar. O astfel de bizarerie, azi, ne-ar aminti de practica de reproducere a cadrelor din structurile de politie politica ale regimului comunist, care, parafrazata si actualizata, ar suna la fel de linistitor: Dormi, Traiane, dormi in pace, tara president, pardon!, premier te face! In ceea ce priveste declaratia lui Catalin Predoiu, potrivit careia Victor Ponta n-a inteles nimic din vizita emisarului american si ca PDL va lua masuri fata de USL pentru apararea justitiei si a statului de drept, avem o mostra incontestabila de ce inseamna ca un ratacitor prin justitie sa devina un ratacit in politica. Este limpede, acest prezidentiabil in ciorna nu-si da seama ca incercarea de a obtine puncte electorale pe seama statului de drept si justitiei inseamna un atac politic grosolan la niste idei si institutii care tin exclusiv de puterea judecatoreasca, care este si trebuie sa ramana intangibila puterii executive, nici macar ca evocare de partid sau de campanie. Statul de drept si justitia trebuie grabnic depolitizate si dezelectoralizate, in favoarea rejuridicizarii lor, ca drept de monopol al puterii judiciare. Problema comasarii alegerilor europarlamentare cu referendumul pentru modificarea Constitutiei raspunde, in opinia mea, nevoii stringente de modernizare constitutionala, implicit institutionala, care are trebui sa se bucure de aceasta prima oportunitate electorala, de a obtine doua efecte dintr-un eveniment (2 in 1). Din alegerile europarlamentare se vor naste noi institutii europene, al caror ciclu de viata va fi de cinci ani. Cum puterea executiva prezidentiala romaneasca are acelasi ciclu de viata cu institutiile de putere europene, necrsitatea evitarii decalajelor dintre cele doua cicluri electorale nu cred sa mai aiba nevoie de explicatii. Cea mai simpla dizarmonie ar fi de genul, stiti, noi nu putem aplica decizia x a noilor institutii europene pentru ca avem o lege y sau o constitutie si un presedinte pe tipicul vechilor institutii de la Bruxelles si Strasbourg, va trebui sa mai asteptati etc. Ce vreau sa spun este ca 2 in 1 ar putea deveni 3 in 1, fara scurtare de mandat, ci cu prelungire de preluare mandat (dupa model american). O scadenta electorala unica ar avea multe beneficii, mai ales ca lungirea razboaielor de gherila electorala are ca victime colaterale interesele civic si national.

    Apreciază

  19. Ce se întâmplă cu localităţile noastre în guvernanţa, şi post-guvernanţa, extractivă dirijată de premierul Victor Ponta ? O guvernanţă care satisface lipsa de respect faţă de mediu a unor firme precum Chevron şi RMGC. Am mai vorbit despre poluarea ireversibilă a surselor de apă freatică – aquiferele. Dar nu-i doar atât. Modul de vieţuire în România se va schimba radical. În rău, înspre rău, înspre cât mai mult rău. Modul de vieţuire în „iepoca” Nicolae Ceauşescu va deveni pentru noi un standard de aur. Vedeţi şi ce se întâmplă acum în Dakota de Nord http://www.nytimes.com/2014/01/14/opinion/running-on-fumes-in-north-dakota.html?hp&rref=opinion

    Apreciază

  20. Eu cred ca doamna Victoria a venit mai mult tintita pe treaba cu NATO.
    Ca au incercat unii si altii sa deturneze lucrurile era de asteptat.
    Vizita vine dupa ce seful ei a fost in Moldova!Cred ca a venit sa ne ajute dar ziaristii nostri nu pot sa iasa din cadru si sa vada tot tabloul. Ei o tin gaia matul cu ale lor.
    De asta avem nevoie de Nastase si de oricine este capabil in tara asta.Sa speram ca ne vom trezi.

    Apreciază

  21. @Smaranda Dobrescu
    În economia politică precum şi în disciplinele eventual legate de aceasta, costul tranzacţional este costul cerut pentru efectuarea unui schimb economic (în primul rând costul participării pe o piaţă). Costurile tranzacţionale pot fi împărţite în trei categorii largi : 1/Costurile de căutare şi de informare asupra existenţei produsului dorit, unde are acesta preţul cel mai mic, şi aşa mai departe. 2/ Costurile de negociere sunt cerute pentru a se putea ajunge la un acord acceptabil cu cealaltă parte din tranzacţie, redactarea unui contract şi aşa mai departe. În tratarea economiei cu ajutorul teoriei jocurilor, chestiunea aceasta este analizată cu jocul “Cine renunţă primul ?” (The game of chicken). Pe piaţa de titluri financiare şi în microstructura de piaţă, costul tranzacţional este o funcţie de distanţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare (distance between the bid and ask). 3/ “Poliţia economică” de impunere a respectării contractelor încheiate, acţiunile corespunzătoare prin mijlocirea sistemului legal faţă de părţile care încalcă ori nu respectă contractele, fac de asemenea parte din categoria costurilor tranzacţionale. Ideea că tranzacţiile formează o bază pentru gândirea economică a fost introdusă de către economistul instituţional John R. Commons în textul unui articol din American Economic Review, Vol.21, pp.648-657, anul 1931. El spunea acolo : “Aceste acţiuni individuale sunt în realitate trans-acţiuni, ele nu reprezintă un comportament individual şi nici schimb de mărfuri. Este o deplasare de la mărfuri şi indivizi la tranzacţii şi reguli de lucru ale acţiunii colective care marchează tranziţia de la şcolile economice clasică şi hedonică, la şcoala economică de gândire instituţională. Deplasarea este o schimbare în unitatea ultimă a investigaţiei economice. Economia politică de tip clasic şi hedonic, cu lăstarele lor comuniste şi anarhiste, şi-au fondat teoriile pe relaţia omului cu natura. Dar instituţionalismul este o relaţie de la om la om. Cea mai mică unitate luată în considerare de către economiştii clasici era o marfă produsă prin muncă. Cea mai mică unitate luată în considerare de către economiştii hedonici era cam aceeaşi marfă, cu adăugirea că ea îi producea bucurie consumatorului final. Economia clasică privea latura obiectivă, economia hedonică privea latura subiectivă ale aceleeaşi relaţii între individ şi forţele naturii. În fiecare caz, rezultatul era metafora materialistă a unui echilibru automat, analog valurilor unui ocean, şi personificat prin căutarea „nivelului de potolire.” Însă cea mai mică unitate a economiştilor instituţionali este o unitate de activitate – o tranzacţie şi participanţii la tranzacţie. Tranzacţii intervin între munca luată în considerare de către economiştii clasici pentru producerea mărfii, şi plăcerea consumului mărfii luată în considerare de către economiştii hedonici, iar această situaţie se întâmplă pur şi simplu pentru că societatea este aceea care controlează accesul omului la forţele naturii, iar tranzacţiile nu sunt schimburi de mărfuri, ci de înstrăinare şi de achiziţie, între indivizi, a drepturilor de proprietate şi libertate create de către societate, ce trebuie astfel să fie negociate de către părţile implicate înainte ca munca să producă marfa, ori consumatorul să o consume, ori mărfurile să fie schimbate în sens fizic.” Se crede uneori într-un mod eronat că termenul „cost tranzacţional” ar fi fost inventat de către economistul Ronald Coase, care într-adevăr a dezvoltat un cadru teoretic ce prezice când anumite sarcini economice vor fi îndeplinite de către firme, şi când ele vor fi îndeplinite de către piaţă. Totuşi termenul „cost tranzacţional” e absent din lucrările timpurii ale lui Coase ce datează de la începutul anilor 1970. Trebuie adăugat că deşi Ronald Coase nu a forjat termenul specific, el a discutat „costurile de folosire a mecanismului preţurilor” în articolul său din anul 1937 despre “Natura firmei”, şi de asemenea el se referă la „costurile tranzacţiilor pe piaţă” în lucrarea “Problema costului social” din anul 1960. Argumentările economice care se bazează masiv pe folosirea noţiunii de „cost tranzacţional” sunt legate de numele lui Oliver E. Williamson ce a primit Nobelul pentru economie în anul 2009. În acord cu Oliver E. Williamson, determinanţii costurilor tranzacţiilor sunt : frecvenţa, specificitatea, incertitudinea, raţionalitatea limitată şi comportamentul oportunist. Costurile tranzacţionale au fost definite în sensul cel mai larg de către Steven N. S. Cheung ca fiind nişte costuri care sunt de neconceput în cadrul „economiei insulare a lui Robinson Crusoe” – unde nu există instituţii. Steven N. S. Cheung consideră costurile tranzacţionale ca fiind mai curând nişte “costuri instituţionale”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s