Astazi este Ziua Nationala a Romaniei, o sarbatoare de care, indiferent unde ne-am afla, in tara sau dincolo de granite, trebuie sa ne amintim. Cred acest lucru nu pentru ca vad lucrurile intr-o paradigma a cliseelor politice sau nationale, ci pentru ca, dincolo de istoria personala a fiecaruia dintre noi, exista un simbol care sa ne aminteasca cum am ajuns aici.

Am ajuns aici pentru ca au existat personalitati fata de care istoria si noi suntem datori. Oameni care au ascultat glasul poporului, si-au insusit aspiratiile si idealurile sale incercand, totodata, sa le puna in practica. Acestia sunt cei care au infaptuit Unirea de la 1918, cei care au obtinut Independenta Nationala sau cei care au luptat, secole de-a randul, pentru propasirea acestui neam.

Printre aceste personalitati sunt si cele care au depus eforturi supraomenesti pentru a construi institutiile statului roman modern. Au facut asta intelegand nu doar de ce este nevoie de institutii, ci si ce trebuie sa faca ele si pe cine trebuie sa serveasca – interesul public. Acesti oameni sunt cei care au cladit statul si l-au lasat sa functioneze. Ei nu au incercat sa il confiste. Sa nu uitam, deci, in ziua de astazi, ce este si cat de mult conteaza Democratia.

Suntem inca intr-o perioada foarte grea, cu multe privatiuni, cu multe suferinte. Tocmai in astfel de perioade, lucrurile care ne unesc sunt cele care conteaza. De aceea, cu ocazia Zilei Nationale, tin sa exprim o speranta care se refera la viitorul foarte apropiat.

Sper ca ziua de 9 Decembrie sa nu fie una a dezbinarii, ci una a unificarii, iar intelepciunea natiunii sa prevaleze dincolo de umorile liderilor politici care se cred infalibili.

La multi ani, romani! La multi ani, Romania!