După alegerile din 9 decembrie, dacă USL va câştiga majoritatea (stabilă) a mandatelor, vom avea un regim de coabitare instituţională, preşedintele şi majoritatea parlamentară având „culori” diferite.

Sistemul nostru constituţional, de tip semi-prezidenţial „atenuat” a fost preluat după modelul francez, model în care preşedintele are câteva prerogative suplimentare faţă de modelul nostru.

Situaţia în care ne vom afla, probabil, după 9 decembrie, a fost experimentată în Franţa, în trei rânduri (timp de 9 ani) în formulele Mitterrand, preşedinte – Chirac, premier; Mitterrand, preşedinte – Balladur, premier; Chirac, preşedinte – Jospin, premier.

Coabitarea nu înseamnă să existe simpatie personală între preşedinte şi premier. Ea desemnează o anumită situaţie instituţională a regimului semiprezidenţial, care determină şi modificarea unor reguli privind relaţia preşedinte – premier. Şi ca să nu vă prezint înainte de publicare concluziile cărţii la care lucrez acum, voi cita doar un fragment dintr-un autor foarte cunoscut, Alain Peyrefitte, privitor la felul în care este desemnat, în Franţa, candidatul de premier în condiţiile coabitării:

„Se poate spune că preşedintele, sub a III-a sau a IV-a Republică, avea o libertate de alegere mai mare decât a preşedintelui «coabitant». Vincent Auriol şi René Coty puteau şi ştiau ca, prin alegerea celor care urmau să formeze guvernul, să determine configuraţii diverse, să faciliteze apropieri în parlament…

În schimb, preşedinţii Mitterrand şi Chirac au acţionat ca şi când nu ar fi avut mai multe prerogative decât un rege al Suediei: au ales ca prim ministru şeful partidului care a câştigat alegerile; mai mult l-au ales pe cel pe care partidul l-a desemnat… În regimul de coabitare, preşedintele nu mai are libertatea de a desemna şeful executivului. Noua majoritate este cea care impune acest şef preşedintelui” (Alain Peyrefitte, Les trois cohabitations, 1999)

Acestea sunt regulile acceptate în Europa, în special în Franţa – ţara care are regimul semiprezidenţial cel mai sever.

Îşi va permite Băsescu să nu respecte aceste reguli europene? Nu cred. El ştie că ar urma, imediat, suspendarea lui – acţiune ce va fi considerată legitimă în Uniunea Europeană.

PS. Legea partidelor politice – care nu a fost încă declarată neconstituţională – asimilează alianţele politice (inclusiv ARD) cu partidele. Rog lectură…

Zilele trecute, la Brăila, la o întâlnire electorală, o femeie din mulţime l-a întrebat pe Victor Ponta „Pe Năstase când îl scoateţi de acolo?”. O întrebare care ascundea şi nemulţumirea pentru condamnare dar şi regretul de a nu fi împreună în campania electorală – aşa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. Cel puţin aşa mi s-a părut mie.

Victor Ponta a dat un răspuns care a fost comentat negativ de câţiva ziarişti: „Îl vom scoate”!

Ulterior, a făcut mai multe precizări, fireşti.

Întrebarea acelei femei, necunoscute, din Brăila, m-a emoţionat. Pentru numeroase motive. Aş vrea să îi spun că nu am aşteptat (şi nu aş accepta) să mă scoată din închisoare nici Băsescu (prin graţiere), nici Barroso. Nici Ponta, dacă ar dori, nu ar putea să facă lucrul ăsta.

Această condamnare politică, comandată de Băsescu, va rămâne însă în istoria României, ca o pată ruşinoasă.

În principiu, în ianuarie, cel mai târziu în februarie, anul viitor, voi ieşi din penitenciar – în mod „regulamentar”, fără niciun ajutor.

Voi dori, atunci,

Stimată necunoscută,

să vin la Brăila şi să vă mulţumesc pentru acest gest, simplu, de solidaritate.

P.S. Până atunci, la votul din 9 decembrie, votaţi şi în numele meu, împotriva lui Traian Băsescu.

În dialogul de la B1Tv, din 27 noiembrie, Traian Băsescu a încercat să „plaseze” câteva idei pentru după alegeri şi/sau pentru după încheierea mandatului său. Să le luăm pe rând:

1.  „M-aş autocondamna dacă aş accepta formarea unui guvern antieuropean sau care să distrugă ce s-a construit timp de opt ani.”

Comentarii: Bătălia pentru interesele româneşti în Uniunea Europeană nu înseamnă poziţie „antieuropeană”. Pot fi învinuite Franţa, Germania, Polonia, atunci când îşi apără interesele, de atitudine antieuropeană?

2.  „..orientarea Vest, consolidarea parteneriatului cu Statele Unite – sunt soluţii la care am muncit mult, le-am realizat(?) şi nu aş vrea să vină nişte politicieni lipsiţi de maturitate care să distrugă construcţia asta.”

Comentarii: Opţiunea(orientarea) „Vest”, a fost după 1989 acceptată de toate partidele politice. Intrarea în Consiliul Europei, intrarea în NATO, acordul de asociere cu UE şi apoi finalizarea negocierilor de aderare, eliminarea vizelor pentru „Vest” s-au făcut, din câte ştiu, înainte de mandatului lui Băsescu. Acelaşi lucru pentru partenariatul cu SUA, care a fost încheiat în 1997 sub mandatul preşedintelui Constantinescu. Nu intru în detalii în ceea ce priveşte relaţiile româno-americane până în 2004, inclusiv sub aspect strategic şi militar.

3.  „… Nu ştiu dacă vă mai puteţi aduce aminte unde era România în 2004, când am câştigat eu alegerile (?) şi unde e acum”

Comentarii: Acesta a fost bancul serii. Probabil că mulţi îşi aduc aminte întradevăr că, în 2004, România intrase în NATO, românii nu mai aveau nevoie de vize pentru a călătorii în Europa, ritmul de creştere economică era de 8,4% – cel mai mare din Europa, investiţţile străine atinseseră un nivel maxim, finalizasem primul acord cu FMI etc. Oricum vedem cu toţii unde este România acum. Corect.

4. „… să dau Cezarului ce e al Cezarului. Eu, împreună cu Emil Boc, am găsit soluţia”

Comentarii: Nu ştiu dacă a fost vorba de Cezar Băsescu sau de Cezar Boc, dar „soluţia” lor a băgat „pacientul” România la reanimare.

 5. „.. noi avem pe 9 decembrie alegeri generale. Nu se alege primul ministru acolo”

Comentarii: Conform Constiţiei, la alegerile „generale” este ales Parlamentul – „organul reprezentativ suprem al poporului român”(art. 61 din Constituţie), iar „Parlamentul acordă încrederea Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”, în condiţiile în care „Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului”… Deci alegerile generale determină configuraţia Parlamentului care acordă votul de încredere guvernului la cererea premierului desemnat. Parlamentul „alege” guvernul şi nu preşedintele. Ar trebui să scriem acest lucru şi mai clar în viitoarea Constituţie(pentru Traian Băsescu).

6.  „..este o chestiune de mare responsabilitate ce prim-ministru va fi desemnat, un ministru responsabil, orientat spre Vest, dar capabil să facă faţă crizei economice”

Comentarii: Aşa e cu responsabilitatea. Dar nu a preşedintelui. Ea revine alegătorilor(şi, imediat, Parlamentului) care, prin opţiunile lor, vor decide cine(şi în ce direcţie) va guverna ţara. Dacă partidul „România Mare” – să spunem – va obţine 80% din mandate, ar putea preşedintele să pună un premier de la UDMR, cu gâtul înţepenit „spre Vest”? Ar putea, cel mult, să-şi dea demisia.

7. „.. de trei ani, de patru ani, îi ţinem cu 1,35 din PIB ca buget”

Comentarii: Păi să ne „amintim” cum era în 2004, când armata avea 2,38 din PIB!

 8. „La suspendare, când am înţeles că era nevoie de suspendarea preşedintelui, ca să îşi acopere el povestea plagiatului…”

Comentarii: Oare nu-şi mai aduce aminte Băsescu că „lovitura de stat” trebuia să aibă loc ca reacţie la condamnarea lui Năstase (încep să vorbesc şi eu despre mine la persoana a treia…). Ar trebui să se hotărască…

 9.  „Deci noi primim nişte bani gratuit…” (de la Uniunea Europeană)

Comentarii: Pentru că Băsescu nu a participat lanegocierile dure cu UE pentru cele 31 de capitole, el nu înţelege că s-au făcut sacrificii imense în ceea ce priveşte economia românească (facilitând intrarea pe piaţa noastră a produselor din ţările membre) şi că fondurile „nerambursabile” de 30 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2013 reprezentau, într-un fel, o compensare pentru acele sacrificii de transformare a economiei româneşti  în „economie de piaţă funcţională”. Din păcate, în mandatele lui Băsescu, din acestă sumă, rata de absorbţie a fost de doar 10%.

 10. „Deci nu aveau nevoie de revizuirea Constituţiei să facă 300”

Comentarii: Aşa e,dar de ce a mai făcut atunci şmecheria cu referendumul? Putea să ceară majorităţii parlamentare pe care o controla să modifice legea. De ce n-a făcut-o? Din demagogie…

 11.  „Şi mai avem o mare problemă, cea legată de proprietate”(procesele CEDO şi despăgubirile de aproximativ 17 miliarde de , în următorii 10 ani)

Comentarii:  Cine a schimbat regimul restituirilor şi al despăgubirilor în 2005, modificând legea pe care o dădusem în 2001? Evident, Băsescu împreună cu Monica Macovei, aşa că el ne lăsă acum – ca moştenire – o datorie imensă de plătit – 20 de miliarde de dolari pentru împrumutul de la FMI şi 17 miliarde de euro despăgubiri pentru dosarele de propietate!

 12.  „Constituţia poate fi mai puternică decât un partid. Într-un stat de drept Constituţia e deasupra a orice…”

Comentarii: Băsescu nu s-a  bazat pe Constituţie ci a crezut Curtea Constituţională că scrie în Constituţie”.

 13.   „Sunt lucruri construite în timpul meu, credibilitatea României în Uniunea Europeană ca stat de drept”

Comentarii: Fără…

 14.   „Mai urmează să nege că în mandatul meu România şi-a câştigat 10.000 de kilometri pătraţi de suprafaţă în Marea Neagră.”

 Comentarii: Băsescu are, din nou, probleme cu memoria – decizia politică, de curaj, aceea de a sesiza, în 2004(!), Curtea de la Haga cu acest diferend juridic mi-a aparţinut. El nu a făcut decât să culeagă „fructele”, ca şi în cazul aderării la UE.

„Ţepii” i-am înlăturat noi, guvernul PSD şi preşedintele Iliescu.

Am aflat ca, pe 1 Decembrie, la Palatul Victoria se va organiza Ziua Portilor Deschise. Consider ca aceasta este o idee foarte buna, o modalitate prin care se arata transparenta si mai multa deschidere fata de cei guvernati. Sunt de mult timp fanul unor astfel de evenimente, pentru ca ele incurajeaza implicarea sociala a cetatenilor si, totodata, pot darama tabuuri sau prejudecati existente.

La 1 septembrie 2004, a fost organizata pentru prima data o Zi a Portilor Deschise la Palatul Victoria. Vad cu placere ca aceasta traditie a fost continuata si sper ca si in viitor sa existe cat mai multe astfel de ocazii.  In 2004, fiind vorba de o premiera, am tinut ca printre ghizi sa fie un istoric, pentru ca si aceasta cladire are semnificatia ei, chiar daca nu si spectaculozitatea altor sedii de institutii publice, fiind una dintre cele mai importante constructii in stil modernist din Romania.

Aduci aminte si de faptul ca, in anii trecuti, am organizat in mai multe randuri Zile ale Portilor Deschise la Departamentele PSD din cadrul Consiliului National. Si, de fiecare data, a fost vorba de actiuni de succes.

Regret si astazi foarte mult faptul ca, acum un si doar cateva zile, un proiect la care tineam a fost respins fara nicio justificare rationala de catre PDL. Era vorba de propunerea legislativa care prevedea ca in prima zi de sambata a fiecarei luni sa fie decretata ziua portilor deschise la muzee, case memoriale si colectii specifice, pentru elevii de pana la 18 ani si pentru studenti.

Iata ca, la un an de atunci, odata cu schimbarea guvernarii s-a schimbat si perspectiva legata ”deschiderea si inchiderea usilor” in fata cetatenilor. Asta nu poate decat sa ne bucure.

Ma gandesc, mai in gluma mai in serios, ca, daca PDL ar fi ramas la guvernare, cuiva i-ar fi venit probabil ideea ca construiasca ziduri in jurul Palatul Victoria.