„Am o mare rugăminte: citiţi legea partidelor, coroboraţi cu Constituţia, ca să putem vorbi aceeaşi limbă” (T. Băsescu)

Gând la gând. Şi eu vă adresam acelaşi îndemn. Băsescu încearcă să ne facă ceea ce ne făcea domnul Frunda, la începutul anilor ’90, când ne spunea că drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sunt drepturi colective. Când am verificat, ele erau (şi sunt), de fapt, drepturi individuale. Să vedem, acum, textele: Legea partidelor politice (legea nr. 14) a fost adoptată în 2003, în perioada „sistemului ticăloşit”, la iniţiativa unor deputaţi şi senatori liberali (Valeriu Stoica, Andrei Chiliman, Puiu Haşotti, Radu F. Alexandru etc.) şi cu amendamente ale guvernului pe care îl conduceam. Această lege a înlocuit Legea partidelor politice din 1996.

Legea din 2003 defineşte partidele politice, stabileşte cine pot fi membrii lor, prevede organizarea şi înregistrarea lor.

Capitolul V, intitulat „Asocierea partidelor politice”, precizează că „partidele politice se pot asocia pe baza unui protocol de asociere, constituind o alianţă politică” (art. 28), care trebuie înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la fel ca partidele, într-un registru special.

Conform art. 22 din lege, alianţele au personalitate juridică distinctă de cea a partidelor componente. Art. 32 stabileşte că dacă alianţa politică se prezintă în alegeri cu liste comune, candidaţii trebuie să facă parte dintr-un partid politic membru al alianţei.

Legea asimilează deci alianţa politică cu partidul politic (vezi art. 5, 20-22, 34, 35, 52).

Chiar în expunerea de motive, din 2002, a grupului liberal, se menţionează, între altele, că s-a dorit ca „înregistrarea Alianţelor politice să parcurgă aceeaşi paşi ca şi înregistrarea partidelor politice”. Să nu-şi mai aducă aminte Băsescu de perioada în care se forma o celebră alianţă – Alianţa D.A. şi interesul de a se statua clar asimilarea alianţelor politice cu partidele?

Ce înseamnă „a asimila”?

„Este bine ştiut că, a asimila înseamnă a face ceva asemănător, a prezenta ca asemănător, a considera egal, şi similar” (Motivarea Deciziei celor cinci judecătoare în Dosarul „Trofeul Calităţii”, pag. 247).

E vorba de un argument de autoritat, definitiv şi irevocabil.

Oricum, Emil Boc – ca lider al grupului PD – a susţinut această formă a Legii şi, în şedinţa din 25 iunie 2002 şi 27 iunie 2002, legea a fost adoptată la Cameră, cu 209 voturi pentru şi 40 împotrivă (deputaţii PRM). A existat, într-adevăr, o dispută – dacă pot fi realizate şi alte forme de asociere ale partidelor – cu formaţiuni nepolitice. În final, s-a acceptat şi această formă de asociere, reglementată separat, în art. 32 al Legii.

Conform art. 55, sunt asimilate cu partidele nu numai alianţele politice, ci şi „organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri”.

Legea nr. 14/2003 mai are însă un text – deosebit de interesant: „Dacă niciunul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obţinut majoritatea absolută în Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentară pot constitui coaliţii pentru asigurarea guvernării. Coaliţiile nu sunt supuse înregistrării. Dar protocolul de constituire va cuprinde numai dispoziţii privind asigurarea guvernării şi a sprijinului parlamentar.” (art. 36)

Avem deci două situaţii. Înainte de alegeri – constituirea de partide sau de alianţe de partide iar după alegeri, coaliţii de guvernare. Articolul 36 a fost textul pe care l-am invocat în 2004 pentru a forma guvernul, într-o coaliţie cu UDMR, deşi exista şi o alianţă electorală (PSD + PUR). N-a mai fost cazul, pentru că Băsescu a şantajat membrii UDMR şi PUR cu organizarea de alegeri anticipate şi, în acele condiţii, au acceptat formarea unei coaliţii cu Alianţa D.A.

Ideea de bază a art. 36 este aceea că şi dacă nu există o alianţă politică anterioară alegerilor, după alegeri, poate fi formată o coaliţie de către mai multe partide parlamentare care să prezinte un candidat de premier, existând majoritatea necesară.

Traian Băsescu vrea să citim şi textul art. 103 din Constituţie, care arată că „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”.

Băsescu doreşte o lectură simplificată a Constituţiei, în sensul că nu participă decât partidele politice în alegeri.

Dacă ar fi aşa, atunci Legea partidelor, care asimilează alianţele politice partidelor, ar fi neconstituţională. Ar fi neconstituţională şi asimilarea UDMR cu un partid politic, UDMR fiind chemat totuşi din câte îmi aduc aminte, la consultări la Cotroceni.

Evident că o astfel de interpretare – manipulatorie – nu poate fi acceptată.

Ea ar fi contrară şi textului art. 40 din Constituţie: „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

Pe de altă parte, competitorii în alegerile parlamentare, conform Legii nr. 35 din 13 martie 2008, pentru alegerea Cameri Deputaţilor şi a Senatului, sunt partidele politice; alianţele electorale (înregistrate la BEC, înainte de alegeri); alianţele politice („asocieri între partide politice pe baza unui protocol de asociere înregistrat la Tribunalul Bucureşti); organizaţiile cetăţenilor aparţinând monorităţilor naţionale.

Dacă la alegeri candidează şi câştigă USL ca alianţă, pot fi invitate la consultări doar piciorul stând sau cel drept al candidatului care câştigă sau pot fi invitaţi pe rând adidaşii lor?

Procesul verbal al BEC arată care sunt competitorii; PSD nu candidează, nici PNL, candidează USL. Poate că Băsescu doreşte să invite la consultări din organizatia Gorj a PSD sau pe cea din Sectorul 1 a PNL?!

Există însă un remediu la acest posibil „şmen” prezidenţial: procedura suspendării pentru cel care, eventual, nu ar respecta regulile statului de drept şi Constituţia României.

PS. Sper că ambasadorii UE şi cei ai NATO au fost informaţi despre această tentativă de încălcare a Constituţiei.

Un Sfant Nicolae fericit! La multi ani sarbatoritilor!

Sarbatoarea Sfantului Nicolae este un prilej pentru copii sa isi umple sufletele de bucurie, de zambete, un prilej pentru cei mari sa petreaca mai mult timp alaturi de familie.

Ziua Sfantului Nicolae deschide sezonul sarbatorilor de iarna, o perioada aparte din an, o perioada in care oamenii devin mai buni, mai generosi. Este de asemenea inceputul unei perioade in care fiecare petrece mai mult timp alaturi de cei dragi.

Numele Sfantului Nicolae simbolizeaza daruire si generozitate, iar cei care poarta acest nume sunt binecuvantati cu aceste calitati, sunt inzestrati cu un dar magic inca din momentul in care le este rostit numele pentru prima data.

De Sfantul Nicolae le doresc tuturor sa fie inconjurati de caldura sufletelor celor dragi in aceasta zi speciala.

La multi ani fericiti, cu multa sanatate si impliniri cu ocazia zilei Sfantului Ierarh Nicolae, tuturor celor care poarta acest nume sfant!

Vineri la FET

Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la conferinta cu tema:

O figura de Panteon National:

Savantul SIMION MEHEDINTI

 (16 octombrie 1868 – 14 decembrie 1962)

dedicata implinirii a 50 de ani de la trecerea în eternitate a fondatorului invatamantului geografic modern din Romania

 Sustinuta de

Prof. univ. dr. GHEORGHITA GEANA –  Institutul de Antropologie “Francisc I. Rainer” al Academiei Romane,

Evenimentul are loc vineri, 7 decembrie 2012, ora 11.00, la Casa Titulescu, sos Kiseleff nr. 47.

Ultima săptămână de campanie

Este titlul editorialului publicat astazi in Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

În ultima vreme diverşi primari ai PDL s-au hotărât să nu mai sprijine candidaţii ARD. S-a spus că ar fi vorba de oportunism. Cred însă că e vorba de cauze mai profunde. Mulţi primari ai PDL au mai multe “mandate” la activ. Ei au intrat în FSN-ul de după Revoluţie şi l-au urmat , pentru diferite motive, pe Petre Roman, în PD. Au rămas însă cu o sensibilitate de stânga. Fuziunea cu un segment liberal (transformarea în PDL) şi trecerea de la “stânga” la “dreapta” politică, prin “transferul” efectuat peste noapte de la Internaţionala Socialistă la PPE, a fost, pentru cei mai vechi din partid, un şoc. Situaţia de acum – alianţa cu o formaţiune de extremă dreapta, cu mesaje legionare – este prea mult pentru ei. ARD reprezintă o pastişă a CDR sau a Alianţei DA, cu un amalgam ideologic greu de digerat de către vechii combatanţi. Aşa că singurii rămaşi pe teren pentru a face campanie electorală pentru ARD sunt procurorii DNA.Aceasta e ultima săptămână a campaniei electorale. Regret să constat că ceea ce am scris, într-un editorial din ianuarie, se împlineşte nefericit. Spuneam atunci că anul 2012 va fi anul marilor diversiuni şi că vom asista la numeroase “spectacole” – “partide născute peste noapte din pălării de măscărici vor încerca să canalizeze nemulţumirile spre soluţii de bâlci. Vom vedea – spuneam atunci – cum apar zi de zi televiziuni şi publicaţii care ne vor explica de ce nu e adevărat ceea ce credem noi că trăim. «Dosarele» îşi vor continua dansul pe ritm de breaking news. Şi tot zi de zi, vom afla că USL se rupe, nu rezistă sau se prăbuşeşte în sondaje.”

PS. Aveţi grijă ce faceţi pe 9 decembrie!