Astazi, surpriza de proportii la sedinta de la ICCJ, in Dosarul afiselor electorale. Reprezentanta Inspectoratului de stat in constructii a prezentat un document la instanta prin care ISC anunta ca nu mai este (nu se mai constituie) parte civila in procesul Trofeul calitatii deoarece nu a suferit niciun prejudiciu!
Notificarea poate fi citita aici.
Aceasta schimbare brusca a pozitiei unei institutii creaza probleme: fie pt dl Nastase(da apa la moara celor care spun ca PSD a acces la putere ca sa-l apere), fie institutiei, ISC, care dovedeste ca a politizat cazul in guvernarea precedenta si atunci merita sa-i traga in teapa Base, in PV.
Oricum da masura celor care suntem si trezeste pe buna dreptate suspiciuni.
Nu inteleg un lucru: de ce a fost demis Grajdanul? Inseamna ca nu e adevarat ceea ce a prezentat la ICCJ? Sau nu mai conteaza, fiindca scopul a fost atins?
Nu cumva va bucurati prea repede?
Off topic,
Am fost 10 zile in judetul Tulcea inclusiv in Delta.
Dincolo de frumusetea acelor locuri am observat o intensa activitate propagandistica a PDL.
Cele mai mari banere puse in locurile cele mai vizibile erau ale PDL.
Mai mult, diversi oameni din randul gazdelor povesteau, cui vrea si cui nu vrea, ca declinul Deltei a inceput cu Nastase care a impartit Delta in mai multe zone ca s-a dea apropiatilor dansului. Am retinut si un nume, Bitner, coleg de scoala.
Fiindca nu cunosc problematica le spuneam ca Nastase nu mai este la putere de 8 ani si daca s-a stricat ceva se putea repara in acest timp. Parca vorbeam cu peretii.
Mare atentie! Am vazut un PDL puternic care a patruns in mentalul oamenilor. Victoria USL in alegeri nu este atat de certa!
PS. Parca PSD nici nu exista pe unde am fost eu; practic mi s-a parut ca nu au niciun adept sau daca au, acestia se rusineaza sa-si spuna pdv.
PPS Dar cam la toata lumea am observat regretul dupa timpurile din-ainte de ’89. Pe unde mergeam vedeam, fie hale, fie santiere parasite sau si mai rau, portiuni din delta cu inscriptii gen ” Proprietate privata; intrarea interzisa” ( la Pestisorul, vila lui Sarbu Pro tv, facuta prin reamenajarea unei cherhanale, opreste accesul si pe plaja marii)
In opinia mea acest inscris depus la dosarul cauzei este drumul spre ACHITARE.Ma bucur ca in acesta tara mai exista si oameni corecti si ma refer la dl.Balaban.Nu inteleg de ce se dezbate asa de mult cum de dl.Balaban”si-a permis sa respecte legea si sa trimita acest inscris in instanta”.Cine plateste pentru sutele de anchete si chemari prin instanta,de hartuirea juridica a doamnei Nastase si a familiei,de eforturile dvs.de a va apara atat juridic cat si mediatic,de „problemele aparute in partid”,de penibila eticheta „coruptul de Nastase”,de miliardul de dolari din Marea Chinei,de asa-zisele afaceri pe numele dvs si multe alte aberatii nedovedite dar rostite peste tot si cu orice prilej de toti militantii orange?Va sugerez un titlu de postare pe blog”Patimile lui Nastase”.
@Porthos mai 23, 2012 la 6:31pm scrie:
-(1)-scrie: ”o piață în care OMV-Petrom domină liniștit.”
Eu nu contrazic nici afirmaţia pe care o face piste tãt Dl.Blãnculescu, cã Petrom este condamnat la câştig; mã întreb însã, cine-l condamnã?
OMV Petrom are ţiţeiul românesc la preţul de cost al operaţiunilor de extracţie plus redevenţa – departe mai micã decât valoarea definitã în Constituţie la Art.136 alin.4 teza întâia: «Bunurile proprietate publică sunt inalienabile» (nu este nevoie de expertiza constituţionaliştilor sã traducã înţelesul termenului univoc: inalienabilitate; este destul învãţãmântul general – care este şi obligatoriu).
OMV Petrom înscrie în bilaţ ţiţeiul ca şi cum l-ar cumpãra la preţul pieţei internaţionale (cam de patru ori mai mare) ! Dacã l-ar înscrie la preţul extracţiei pe ”contractul” moşit cu ANRM , ar putea reduce preţurile combustibililor; ar veni însã condamnarea de la concurenţã, Rompetrolul, care nu beneficiazã de un aşa uriaş ajutor de stat prin valoarea ţiţeiului ”cedat” de la statul român – deşi Constituţia dispune în Art.136 alin.2: «Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã de lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale».
-(2)-scrie: ”OMV-Petrom… nu este deloc ceea ce s-a vândut cu ani în urmă de către statul român. Ca atare, naționalizarea ar fi un furt.”
Vã invit sã listaţi capacitãţile fostului Petrom S.A. care au fost desfiinţate prin ”privatizare” şi cât ne costã acum importul aceloraşi produse – pentru care am pierdut locuri de muncã existente deja
@ M.Voicu
Conform logicii dumneavoastră, după definiția din Constituție, presupun că TOATE privatizările ar fi lovite de nulitate. Poate că TB nu e chiar dus cu pluta și are dreptate și ar trebui să schimbăm Constituția. Măcar pentru a aduce în legalitate privatizările făcute (inclusiv) de PSD și PNL.
Însă îmi permiteți vă rog să observ că articolul 136, paragraful 4 este ceva mai lung: „În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.”
Probabil că v-a scăpat ideea cu „pot fi concesionate ori închiriate”.
Calculul de preț făcut e foarte interesant, dar conține o eroare fundamentală. Prețul petrolului FLUCTUEAZĂ conform cererii și ofertei, pe burse. Adică în cazul în care ar fi fost mai mic decât prețul de cumpărare, OMV ar fi pierdut bani, nu ar fi câștigat.
În ceea ce privește „desființarea” unor „capacități” ale Petrom, nu văd căare este problema. Este absolut normal să închizi unitățile neprofitabile. Stupid ar fi să le menții deschise și să le subvenționezi de la buget așa cum s-a făcut cu Oltchim.
@Porthos mai 25, 2012 la 7:13pm Vã mulţumesc pentru cã îmi daţi posibilitatea sã reiau ce am precizat şi altãdatã. Bogăţiile de interes public ale subsolului şi resusele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental sunt definite de Constituţie între obiectele exclusive ale proprietãţii publice [Art.136 alin.3]. Ideea cu “pot fi concesionate ori închiriate” este în Art.136 alin.4; la închiriere nu e de discutat, cã ele se conservã. Concesionarea în domeniul privat poate privi simplu, extracţia şi procesarea lor, dar pentru bunurile proprietate publică epuizabile prin exploatarea fondului (ale resurselor de minerale, petroliere, gaze naturale…), din Art.136 alin.4 teza întâia: «Bunurile proprietate publică sunt inalienabile», decurge cã la concesionarea cu cedarea bunului, REDEVENŢA trebuie sã fie egalã cu valoarea netã a bunurilor publice extrase [lucrarea: ”Excepţie de neconstituţionalitate”, publicatã în revista Palatul de Justiţie Nr.11/2009, dezvoltatã la: http://matachevoicu.blogspot.com/ sub titlul: PROPRIETATEA PUBLICÃ – inalienabilã prin Constituţie, alienatã prin lege… ]
@Doru Coarna martie 26, 2012 la 2:56pm, la firul tony-blair-la-bucuresti, scria: ”Vã daţi seama, la restaurant îi dai 10% chelnerului şi plãteşti masa, bineînţeles. Ãştia dau resursele cu 6%, adicã sub nivelul şpãgii uzuale!!! Evident, nu se vor plãti în niciun fel produsele…, ci doar preţul susţinerii regimului şi ceva cointeresare.”.
Cum scrieţi Dumneavoastrã: În ceea ce privește “desființarea” unor “capacități”, cazul generic e corect; am dat un criteriu de analizã pentru cazurile particulare (în chimie le ştiu eu). Oltchim a fost construit în tandem cu Arpechim Piteşti care-l aproviziona cu propilenã şi etilenã prin douã conducte consacrate; divide a fãcut restul… S-a considerat cã legãtura tehnologicã e mai strânsã între energie hidro şi aluminiu 😉
@ M. Voicu
Da, aveți dreptate în ceea ce privește Oltchim și Arpechim. Cred că eroarea a fost să se pună la pachet Arpechimul cu Petromul și nu cu Oltchimul. Domnul Năstase ar putea să ne spună de ce s-a privatizat Arpechim împreună cu Petrom și nu cu Oltchim. O spun fără nicio răutate.
@Porthos, întrebarea Dumneavoastrã din mai 26, 2012 la 3:51pm este atoate-lãmuritoare, à la Parsifal. Nimic din ce s-a produs nu era neprevizibil !
Regia Autonomã pe Legea nr.15/1990 devenitã Societatea Naţionalã Petrom S.A. avea în administrare terenurile petroliere principale, inland şi offshore, pe care le exploata în baza Constituţiei Art.136 alin.4, teza a doua: «În condiţiile legii organice, ele (Bunurile proprietate publică) pot fi date în administrarea regiilor autonome or instituţilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.». Cum statul era proprietarul prevalent, era fãrã relevanţã atunci dacã îşi încasa drepturile şi din redevenţã sau, altogether din profit. Decidenţii au refuzat sã considere noua specificitate pentru schimbarea formei de proprietate – pe care am invocat-o în AGA p’atunci şi chiar în şedinţa în care ”s-a pus la vot privatizarea” – dupã un articol de lege pentru societãţile de servicii (cam ca aprozarele), ”ocolindu-se” prevederile legale pentru privatizarea societãţilor de producţie. Era evident din textul contractului cã OMV avea sã se dispenseze ulterior de Arpechim !
Acu’, e linie de acţiune în UE şi în lume: crearea locurilor de muncã. Vã reţin cu o chimie de weeekend. Avem sare, dar oricâtã am vinde nu ies destui bani; e prea ieftinã (încã). Prin electrolizã facem sodã causticã, şi d’aia s-au fãcut hidrocentrale, dar simultan cu caustica rezultã şi clor şi a trebuit gãsitã o utilizare de masã pentru el, şi aceasta a fost fabricarea de PVC (masa plasticã, dar pentru asta trebuie etilenã – un gaz greu-compresibil (containerele ar fi mai grele decât marfa netã) – şi de-aia se fabricã on site (la Borzeşti), sau se aduce pe conductã (de la Piteşti la Vâlcea).
OMV Petrom a aprit rafinãria Arpechim Piteşti (şi toate din lanţul tehnologic, între care inclusiv Melana Sãvineşti) şi a dublat capacitatea rafinãriei Brazi unde gazele petrochimice, valoroase, se vor arde la figurat – şi la propriu într-o nouã centralã electricã, deşi este de aşteptat cã va scãdea consumul ei pentru causticã dacã nu mai e desfacere on site pentru clor
Oprind una, trebuiesc oprite cam toate; ”rãtãcirea de apoi” ❗
Trecând peste comentariul ușor nepoliticos de la început (oricum nu pusesem nicio întrebare), restul prezentării este interesantă. Un lanț tehnologic ce are sens teoretic. Are sens și practic? Adică produsele rezultate se pot vinde cu profit? Sau muncim cu spor ca să pierdem în final bani?
Și producția de îngrășăminte avea sens la 90$ mia de normali metri cubi. Din ceea ce am citit zilele acestea, Rusia vinde acum gazul la 500$. Iar piețele de export din anii ’90 (India, China) au cam dispărut de dinainte de falimentul Columnei, banca „elvețiană” ce a îngropat cariera unui ambasador.
Cred că m-am molipsit. Am început să vorbesc și eu sibilinic.
@Porthos, mai 26, 2012 la 3:51pm
Tot despre OLTCHIM Râmnicu Vâlcea
În anii ’80 stabilisem o cooperare cu o firmã din BeerSheva/Israel; le exportam alchilamine de la Oltchim/Râmnicu Vâlcea şi ei fabricau din acestea pesticide moderne şi ni le livrau pentru agricultura româneascã
Cine a subminat aceastã cooperare ?…
Era simplu ca Brâncoveanu sã abjure (ca Galilei, se putea salva uşor pentru El şi-ai lui). Brâncoveanu s-a sacrificat pentru ca noi sã nu ne pierdem îndrãzneala. Nu copii(i) noştri trebuie sã fie mândri de noi, ci pãrinţii noştri (din icoana lor de martiri ai vremilor), sã nu se dezicã de noi,
CA SÃ LE PÃSTRÃM SPERANŢA !
@Porthos mai 26, 2012 la 10:02 pm, mi-aţi scris: ”Trecând peste comentariul uşor nepoliticos de la început (oricum nu pusesem nicio întrebare)”.
Exprimarea Dumneavostrã îmi lasã, politicos, the benefit of doubt; mulţumesc! Înţelesul meu este cã întrebarea lui Parsifal („to whom does the grail serve?”) are valoare intrinsecã = doar prin faptul cã a fost pusã ! Dumneavoastrã scriseseţi la @Porthos mai 26, 2012 la 3:51pm: ”Domnul Năstase ar putea să ne spună de ce s-a privatizat Arpechim împreună cu Petrom și nu cu Oltchim.”. Într-adevãr, n-are semn de întrebare dar este ca: nu zic, dar spun 😉
Scrieţi: ”restul prezentării este interesantă.”. Mulţumesc dar, ca-n poezie: Nu câte-au fost îmi vin în minte, ci câte-ar fi putut sã fie !. Economia ”socialistã” nu era nici teoretic perfectã (dar nici ”democraţia” nu e!). Idea cã înainte de 1990 economia României nu funcţiona decât prin subvenţii trebuie revãzutã, cãci într-un sistem închis (subvenţii de la toţi la toţi) seamãnã cu (+) cu (-), care dau zero, dar asta e condiţia sustenanţei – de care acu’ suntem deepartee !
Marea firma Ford a obţinut împrumut de la Guvernul Tãriceanu; pentru Oltchim: nţ!, cum c-ar fi ajutor de stat ! Îmi amintesc când s-a închis fabrica de normal-hexan de calitate inclusiv alimentarã (solvent pentru polimerizãri, dar şi pentru extragerea uleiurilor vegetale), preţul la untdelemn s-a dublat în baza ofertelor pentru acest solvent, venite din strãinãtate fãrã concurenţã. S-au pierut: 1)-securitatea aprovizionãrii esenţiale, 2)-instalaţia, 3)-specialiştii şi locurile lor de muncã dintre cele mai remunerative, 4)-sumele pentru salariile compensatorii şi ajutoare de şomaj, 5)-speranţa cã lucrurile can be put right; daţi orice coeficient la fiecare şi veţi avea mãsura pagubei induse.
”Sibilinic”?; când guvernarea CDR a scos privatizarea de sub controlul Curţii de Conturi, Dumneavoastrã ce-aţi înţeles?; eu am înţeles cã s-a încãlcat Constituţia şi deci puterile delegate şi-au anulat şi toate garanţiile. Ordonanţa nr.88/1997 ”apropie cheltuielile proprii ale FPS de valoarea ce s-a repatizat tuturor celor circa 18 milioane de cetãţeni români în privatizarea de masã. Acest rezultat aritmetic dã mãsura deturnãrii legiferate în «chestiunea proprietãţii, într-alte cuvinte însãşi chestiunea naţionalitãţii române», cum scria Mihail Kogãlniceanu în 25 mai 1862” [M.Voicu, Curentul, 28,01,1998]
Acu’ 160 de ani, aceeaşi bãtãlie ca acu’ !