Despre misiunea noului Guvern (1)

Căderea Guvernului Ungureanu deschide calea spre revenirea la normalitate. Este primul pas. Rămâne de văzut dacă Traian Băsescu va accepta revenirea la statutul de „preşedinte  constituţional”. Este posibil ca strategia de supravieţuire a lui Traian Băsescu să fie axată pe lupta de gherilă împotriva USL. Sau nu?

Misiunea USL este dificilă, deoarece există multiple constrângeri interne şi internaţionale:

  • Majoritatea USL nu este suficient de puternică pentru a lua măsuri de mare amploare, care cer o susţinere politică puternică. Vrând-nevrând, mandatul guvernului USL va fi limitat, in principal, la organizarea alegerilor şi administrarea treburilor curente;
  • Din 2013 va începe rambursarea datoriei externe, iar spaţiul fiscal este limitat; pregatirea bugetului viitor va fi o sarcina ingrata.

Sper că USL va găsi resursele pentru îndeplinirea promisiunilor politice:

  • Reîntregirea salariilor;
  • Eventual, indexarea pensiilor cu rata inflaţiei, cel puţin a celor sub 1000 lei;
Dar, sa nu uitam o lectie importanta: fara o economie in crestere programele sociale, inevitabil, se diminueaza. 

Guvernul condus de Victor Ponta va avea câteva misiuni importante, până la formarea unui guvern cu o majoritate puternică:

  • Asigurarea unor alegeri corecte;
  • Stoparea jafului din economie şi colectarea mai eficientă a banilor;
  • Revenirea la statul de drept şi încetarea telejustiţiei;
  • Atragerea fondurilor europene;
  • Ieşirea din izolarea internaţională; 
  • Obtinerea increderii populatiei, in interior, si a credibilitatii, in afara;
  • Relaţia cu FMI şi BM trebuie continuată, dar – in opinia mea – ar trebui rediscutate anumite aspecte, mai ales cele referitoare la privatizarea resurselor strategice; este firesc – noul guvern, in functie de programul de guvernare aprobat de parlament, poate renegocia cu FMI, BM, UE, in limita unor principii acceptate general si a unei viziuni corecte asupra echilibrelor macoeconomice, anumite aspecte ale angajamentelor asumate de guvernele anterioare.

Oricum, ar trebui făcut un audit al preluării puterii de la guvernele Boc-Ungureanu, astfel încât cetăţenii să fie în deplină cunoştinţă de cauză asupra situaţiei ţării.

84 de gânduri despre “Despre misiunea noului Guvern (1)

  1. @ tiberiureta,

    Daca USL aduce iarasi udmr-ul la guvernare, atunci a scapat si de emotii la toamna, ar putea foarte bine sa nici nu se mai prezinte la parlamentare, nu va depasi 10-15%.

    Eu zic ca ajunge cu jigodiile astea iredentiste, ne aia la cap de 22 de ani cu limba lor de cacat, cu drepturile lor tot asa, cu pretentiile lor de mare natiune, cand de fapt sunt niste muhaiele platite de la Budapesta si fac joc politic antiromanesc, Daca Basescu ar fi fost un presedinte normal si daca Boc ar fi condus bine tara, ungurii ieseau de la guvernare demult, doar ca sa faca rau. Daca astia au fost nenorociti si prosti si tradatori, atunci ungurii au stat acolo bine-mersi, ca nu cumva sa cada guvernul tradator. Tot ca sa faca rau. Si daca ar mai putea, ar mai sta.

    Bai, cu bozgorii nu trebuie sa mai avem treaba, Nu o fi europeneste, dar sa se duca in Europa ca sa fie tratati europeneste. Aici trebuie tratati romaneste, odata pt totdeauna.

    Ponta sa faca bine si sa se puna serios pe treaba daca nu s-a putut abtine. Si mai ales sa vada cum cloceste Basescu MRU+PP= love. Daca nu dejoaca acest plan malefic, poate preda mandatul pana la primele miscari de strada regizate de aia.

    Apreciază

  2. @nastase. I se dă prea multă importanţă lui Băsescu. USL i-a dat sec, e foarte uşor de scos pe tuşă. Dacă se vrea. Dacă nu, inventăm pretexte.

    Misiunea USL e şi să lase justiţia să-şi facă datoria: sunt o mulţime pe care scrie puşcărie. 😛

    Relaţia cu FMI şi BM nu trebuie continuată, dar deocamdată, n-avem de ales. Deci cred că trebuie să fie glacială şi limitată la angajamentul restituirii a ceea ce s-a împrumutat fără acord parlamentar, după care, bine, pa!

    Apreciază

  3. @ Karakas

    Stimate domn,
    Aveţi dreptate, şi eu promovez refacerea capitalurilor româneşti, fie prin răscumpărarea lor de către stat, acolo unde este vorba despre domeniile securităţii naţionale, cum ar fi energia, fie prin accesul investitorilor români asupra domeniilor care sunt acum împovărate de capitalul străin, cum ar fi sistemul bancar, piaţa de tip supermarjet şi hipermarket, concesionarea resurselor naturale, telefonie, apă-canal… şi aşa mai departe.

    Eu nu vorbeam despre înflorirea sistemului privat, adică despre privatizare, vânzarea bunurilor de stat, management privat la firmele de stat… eu vorbeam despre înflorirea sectorului privat.

    Se tot vorbeşte despre creaţia locurilor de muncă, dar nu apare scutirea pe impozitul reinvestit.

    Se tot vorbeşte despre protejarea IMM-urilor şi creşterea clasei de mijloc, dar ce „primesc” IMM-urile şi clasa de mijloc este ridicol de puţin.

    Avem milioane de agricultori şi programul „Primul Siloz” a „rezolvat” pe la o mie de oameni.

    Avem bani puţini bani la pensii dar miliarde neîncasate de la marile firme private care ar trebui să ne bucure cu lucrurile de muncă.

    Stimate domn,
    Nu ar trebui să se mărească neapărat taxele „pentru bogaţi”, schepsisul este să încurajezi pe cineva care are o avere de 100 de milioane de euro să cheltuiască doar 50-100 de mii de euro pe an şi restul de fie investit în afaceri în România. Impozitele ar trebui să descurajeze cheltuielile şi proprietăţile de lux (care de regulă subvenţionează economii din exteriorul României). Consumul României trebuie încurajat nu spre zona produselor de lux, maşini de import, iahturi, vile îmbrăcate în marmură, petreceri ca pentru Gargantua şi Pantagruel şi aşa mai departe, pentru ca o economie să fie fiabilă şi societatea să fie stabilă, consumul trebuie să vină din partea unei clase de mijloc care are un procent confortabil de 80% din populaţie. Iată deci că industria ar trebui cumva îndreptate spre acest tip de consum, lucruri nu foarte ieftine dar nici foarte scumpe. Or în România tocmai asta nu prea se mai produce.

    Investiţiile străine sunt o soluţie pe termen foarte scurt, pentru că acest pervers (în efecte economice) capital străin este caracterizat printr-o externalizare a profiturilor în loc să existe reinvestirea în economia Românească şi, evident, nici cheltuirea lor nu este în economia românească. În timp ce „ei” se aleg cu profituri uriaşe, România rămâne cu „beneficiile” unor salarii mici.

    Relativ la ultimul paragraf… aveţi perfectă dreptate. Numai că trebuie să priviţi încă un pic mai adânc, pentru că acei oameni de afaceri români cu capitalul „la ciorap” şi pregătit să investească dacă au ocazia… nu există practic or sunt foarte puţini. IMM-urile cu capital românesc nu sunt deloc înfloritoare. Aceşti investitori trebuie creaţi, capitalurile româneşti trebuie create (acumularea primitivă de capital nu se poate evita), mai întâi în conturile oamenilor de afaceri trebuie să crească numărul de zerouri şi apoi banii sunt încurajaţi să ajungă în investiţiile de capital. Iată de ce spuneam eu, chiar în acest context, că „pentru a putea strânge bani la buget singura cale este ca sectorul privat să înflorească”.

    Privind în istoria economiei noastre naţionale postdecembristă, perioadele de înflorire a economiei româneşti sunt strict legate de perioadele de stabilitate legislativă şi politică, Adrian Năstase 4 ani de guvernare, Călin Popescu Tăriceanu 4 ani de guvernare, Nicolae Văcăroiu 4 ani de guvernare. În perioadele ezitante, cu schimbări de guverne, cu preşedinţi autoritaro-jucători… PIB-ul scade într-o veselie.

    Deci am spus „stabilitate politică”, eventual aceiaşi guvernare până în 2016, fără schimbări în fiecare an prin organigrama statului…

    Desigur, stabilitatea legislativă nici nu mai trebuie să explic de ce provoacă creştere economică. Nu ai cum să-ţi planifici o afacere dacă legislaţia se schimbă de pe o zi pe alta în fiecare săptămână.

    Sper că am fost un pic mai clar.

    Apreciază

  4. @ Karakas

    Ești incredibil. „Deci, trebuie determinat unde vor oamenii de afaceri romani sa investeasca” – și te aștepți ca statul să facă asta? În plus pe „oamenii de afaceri romani” capabili să investească i-ai taxat în primul paragraf. Așa că înainte să termini de zis „socialism” o să-i găsești investind mai la sud, în Bulgaria.

    Aici o să rămâi tu, cu Socrate, Blogi, Oprișan, Dragnea și Ponta, ca să vă taxați între voi și apoi să vă faceți bănci din taxele astfel adunate. Cred că strângeți de o bancă în Cișmigiu.

    O dedicație pentru toți paraziții, trăitori din taxele aplicate altora: „Iron Lady” cu Meryl Streep. Poate găsim și noi o Margaret Thatcher, care sa ne scape de „paraziții” locali (fie ei de „stânga” sau de „dreapta”).

    Karakas, obișnuiește-te cu ideea: „TAXELE SUNT FURT” în lipsa unei înțelegeri privitoare la nivelul serviciilor pe care se presupune că le prestează tâlharul (statul) pentru banii pe care-i fură.

    Apreciază

  5. @Bibliotecaru, multumesc pentru raspuns. De acord cu ce spuneti. Numai ca nu stiu cum sa ii determini pe cei cu bani sa investeasca, in loc sa ii taxezi. Asta e dilema. Ar fi minunat daca ar stimula ei economia, sa creeze locuri de munca suficiente, ca statul sa nu isi bage nasul. Dar nu o fac, si de asta statul trebuie sa intervina (I-am raspuns astfel si lui @Porthos).

    Apreciază

  6. @ Karakas

    Nu e deloc complicat să determini pe cineva să investească. Gândiţi-vă că aveţi în mână 100 de RON şi aveţi o alternativă:

    A. Investiţi 100 de RON

    B. Statul vă ia, prin taxe, contribuţii, impozite… cam jumătate, vă lasă 50 RON pe care îi veţi putea cheltui dând iarăşi statului 24% TVA plus eventual nişte accize, mai daţi şi comerţului ceva câştig pe seama domniei voastre… şi vă veţi trezi cu o marfă de 10-20 RON pe care o consumaţi cumsecade?

    Dumneavoastră ce veţi alege? Să investiţi 100% din sumă care s-ar putea să vă aducă profit după un an de 10-20%, sau să consumaţi 10-20% din ea?

    Românii trebuie să facă însă trecerea de la „am o idee şi-mi deschid o firmă” la „am o idee şi alături de alţi 100 de români care-mi co-finanţează ideea îmi fac o firmă”. Problema românilor este că-şi investesc toţi banii în ceva de care se ocupă personal şi care scoate poate un profit cumsecade, se întrevede luxul, omul îşi cumpără casă, maşină, îşi găseşte un partener de viaţă, face şi un copil… şi afacerea se fâsâie după 5-10 ani şi toată familia ajunge în mizerie pentru că nu-şi mai poate restrânge stilul de viaţă. Investind în diferite proiecte, este improbabil să cadă absolut toate odată (doar în cazul unei catastrofe economice) şi atunci profitul investiţiei, nu foarte mare, va fi sigur şi stabil.

    Cred că ar trebui început cu raţiunea de a nu depune banii în depozite bancare (aşa cum fac, tradiţional, românii), ci de a investi în capital. Aşa s-ar putea obţine finanţarea în agricultură, de exemplu. Pentru asta ar trebui să vedem cooperaţiile agricole (care au început să apară şi în România) cotate la bursă. Astfel acestea ar putea să se dezvolte având toate ramurile afacerii, cultură mare, creştere animale, abator, carmangerie, puncte de vânzare. Este un exemplu din foarte multele exemple.

    Apreciază

  7. @ Bibliotecaru spune : +Românii trebuie să facă însă trecerea de la “am o idee şi-mi deschid o firmă” la “am o idee şi alături de alţi 100 de români care-mi co-finanţează ideea îmi fac o firmă”.+
    Am devenit suspicios în ce te priveşte, precum colegul @ Ghiţă. Ce cauţi tu pe aici de fapt ? Din ce spui, văz că pledezi puternic pentru înlocuirea capitalismului managerial prin capitalismul acţionarial în ţară. Cine se mai ocupă de management în modelul economic pe care îl propui tu ? Deci în 99 % din cazuri acesta nu va mai fi românul, ci străinul. Nu cred că tu propui modelul acesta din prostie, ci din rea intenţie. Dar de ce eşti aşa de excesiv de transparent ?

    Apreciază

  8. @Bibliotecaru, problema nu este cum sa ii faci pe oameni sa investeasca, ci cum sa ii faci sa investeasca in perioada de criza economica profunda, stiind ca pe perioade de „bule” de crestere ei sunt mult mai predispusi sa o faca. Si cum sa ii face pe cei care au deja suficienti bani sa investeasca o parte, sa creeze locuri de munca, cind aparent nu exista cerere? Scenariul cu investitul in diverse proiecte si cu jocul cu suma pozitiva pentru toti nu cred ca poate exista, pentru ca nu toti oamenii sunt antreprenori, nu toti au acest spirit, sau nu pot sa o faca din diverse motive.

    Deci avem in primul rind problema perspectivei, a viitorului si a incertitudinii dezvoltarii: este ea buna sau proasta ca sa investesc? Aici rolul politicienilor, al specialistilor in economice si al administratorilot este esential. Din ce citim, perspetiva nu este buna si increderea este la nivele scazute.

    Apreciază

  9. @ Karakas
    😀
    Acele „bule” despre care vorbiţi… cum credeţi că se fac dacă nu pe baza celor ce investesc pe timp de criză. Prudenţa este bună pe timp de criză, dar şi investiţia în capital este mai ieftină.

    Sunt trei tipuri de cicluri economice, scurt, mediu şi lung (Kitchin, Juglar, Kondratieff). Economia mondială se află astăzi, după părerea mea, într-o recesiune a ciclului Kondoratief început în 2008. Asta înseamnă că ar trebui să ne aşteptăm la încheierea recesiunii economice, atingerea crizei şi apoi trecerea la relansare şi simţirea unor efecte economice benefice undeva prin 2028-2030.

    http://bibliotecarul.blogspot.com/2011/12/deficit-deficit-structural-deficit.html

    Desigur, peste ciclul lung se suprapun şi cele medii şi scurte… dar ele nu vor provoca niciodată efervescenţe de tipul celor din 2007-2008 în timpul Guvernării Tăriceanu.

    Oamenii investesc, doar că la noi este încă tradiţia investirii şi nici nu avem o clasă de mijloc semnificativă. În occident foarte mulţi cumpără acţiuni „certe” (IBM, Microsoft…) şi fentează astfel măcar inflaţia. Nu e musai ca cineva să cumpere acţiuni în valoare de 10 mii de RON, poţi să începi cu 100 RON. Dacă un milion de oameni ar investi în fiecare an 1000 RON ar însemna un surplus de capital românesc de un miliard pe an.

    Vorbiţi despre rolul politicienilor, vin şi eu şi spun şi mai mult… Politicienii ar trebui să înveţe şi ei puţină economie şi să înlocuiască „soluţiile pro-ciclice” cu „soluţiile anti-ciclice”. De exemplu, în 2007 ne-a mers atât de bine pentru că domnul Tăriceanu a forţat accelerarea economică pe o perioadă de creştere economică ciclică. Din acest motiv în 2009 căderea a fost mai accelerată. Domnul Boc, în loc să ia şi domnia sa nişte soluţii anti-ciclice s-a încăpăţânat să scadă salariile şi să dea afară oameni pe perioadă de declin economic… deci tot soluţii pro-ciclice. Rezultatul a fost împrumutul colosal de mare şi înscăunarea FMI-ul la cârma ţării. Iată, suntem în 2012 şi nici măcar soluţiile scăderii masive a cheltuielilor bugetare dublate de împrumuturi colosale nu ne-a dus nicăieri? De ce? Pentru că investiţiile pe care toţi politicienii le clamau pe la TV drept soluţia „de criză”… nu s-au făcut în locuri care aduc profit rapid şi mare… cum este agricultura… ci s-au blocat în autostrăzi, părculeţe, clădiri, reabilitări, înnoirea parcului auto, respectiv cheltuieli de consum. Consumul nu este investiţie, dar asta se pare că nu contează, „comision şi parandărăt” să iasă. O autostradă aduce bani economiei, nimic de spus, construcţia în sine face şi PIB, dar autostrada întoarce bani bugetului în timp, după decenii, şi cu ţârâita. O autostradă aduce investiţii, turism… dar de la construcţia autostrăzii până la o investiţie economică privată datorată autostrăzii… este cale lungă. Investiţia în autostrăzi şi infrastructură este bună când te lăfăi în bani, în criză de orientezi spre ceva care produce rapid PIB. Observi că România importă zahăr, rapid o formă de subvenţie la cultura sfeclei de zahăr şi lansarea unui proiect cu o fabrică de zahăr, eventual, că tot vorbeam de capital, sub forma unui SA cu emisiune de acţiuni pentru capitalizare… Ieri am fost să cumpăr o pungă de zahăr şi după ce am căutat tot supermarketul după o marcă românească (deşi şi acest lucru cu „marca românească” este ceva relativ)… am luat nişte zahăr belgian care îmi ieşea mereu în calea pe care mă ducea căutarea. Cum spuneam, nu este foarte greu, totul este să se dorească acest lucru şi să existe ceva specialişti care să se gândească la soluţii.

    Şi pentru că tot a venit vorba…
    bibliotecarul.blogspot.com/2012/05/cui-dati-banii-in-super-si-hipermarket.html

    Apreciază

  10. @ blogideologic

    😆 V-aţi prins, sunt sabotor economic care vrea să nu lase FMI-ul să ne facă bine 😆

    „Capitalismul acţionarial”, „capitalismului managerial”… Puteţi fi ceva mai clar, nu prea ştiu ce înţelegeţi domnia voastră exact prin aceste lucruri.

    Apreciază

  11. @Bibliotecarul & Karakas
    Bibliotecarul spune asa:

    „Nu e deloc complicat să determini pe cineva să investească. Gândiţi-vă că aveţi în mână 100 de RON şi aveţi o alternativă:

    A. Investiţi 100 de RON

    B. Statul vă ia, prin taxe, contribuţii, impozite… cam jumătate, vă lasă 50 RON pe care îi veţi putea cheltui dând iarăşi statului 24% TVA plus eventual nişte accize, mai daţi şi comerţului ceva câştig pe seama domniei voastre… şi vă veţi trezi cu o marfă de 10-20 RON pe care o consumaţi cumsecade?

    Dumneavoastră ce veţi alege? Să investiţi 100% din sumă care s-ar putea să vă aducă profit după un an de 10-20%, sau să consumaţi 10-20% din ea?”

    Problema nu este chiar atat de simpla. In fazele de recesiune scade consumul si creste somajul. Daca nivelul consumului este redus, o intreprindere este nevoita sa-si reduca productia, fapt care conduce la scaderea veniturilor, cresterea somajului. Investitiile reprezinta cheltuieli, pe care, in cazul discutat aici, le face o firma privata si nu Statul, in scopul de a obtine profit. Daca e redus consumul si cheltuielile totale sunt mari, atunci investitia ar putea, cu o probabilitate vecina cu siguranta, sa fie nerentabila. Or, in asemenea conditii nu are rost sa te apuci sa investesti. In conditiile in care, pe termen scurt, costurile fixe nu se modifica, o firma se poate mentine pe piata, chiar daca nu are profit, daca pierderile sunt mai mici decat costul fix.
    De aceea orice intreprinzator privat cred ca ar alege sa-si mentina firma pe piata…
    Daca investeste toti cei 100 de RON, iar investitia se dovedeste a fi nerentabila si inoportuna, asta ar insemna ca intra in faliment. Ar trebui evaluat riscul unei asemenea investitii, pe vremuri de criza economica. In cazul B, Statul il stoarce de bani si atunci firma respectiva, daca nu poate suporta aceste cheltuieli, trebuie sa se restranga si sa dea afara oameni, sau sa se inregistreze, eventual, in alta parte, ca sa poata supravietui. Sau se va amplifica evaziunea fiscala. E foarte posibil si in acest caz falimentul.
    Deci ambele variante se pot dovedi foarte proaste, economic vorbind, pentru ca nu tin cont de incurajarea consumului si a investiilor. Daca prin politicile fiscale aplicate nu-i lasi agentului economic mai multe venituri, nu incurajezi consumul si investitiile, adica cererea de bunuri si servicii. Sa-l determini sa investeasca sub amenintarea ca, altfel, Statul ii ia, prin taxe si impozite 80% din venituri, in conditiile in care bancile restrang creditul acordat industriasilor si comerciantilor, se acumuleaza stocuri de marfuri nevandute, se reduc investitiile, inseamna sa-l faci sa iasa fortat de pe piata. Consecintele ar fi ca numarul falimentelor vor fi in crestere, somajul la fel si vor apare tendinte inflationiste.
    Concluzia: ambele variante, A si B, cu legatura dintre ele, sunt cat se poate de proaste!

    Apreciază

  12. @Porthos, revin, pentru ca vad ca te afecteaza la ficat si nu am nici o intentie sa iti stric ziua. Spui tu implicit ca cei care sprijina un sistem de taxe, oricare ar fi el, fura de fapt, si ca ei sunt „paraziti”. Scuza-ma, dar ce propui tu de fapt sa inlocuiasca sistemul de taxe?

    Apreciază

  13. @ Motanul Incaltat

    În primul rând sunt mulţumit că am iscat o dezbatere pe o problemă destul de importantă pentru a interesa o dezbatere publică. Cred că este important să dezbatem conceptele politice pentru ca politicienii să nu spună că nu au idee ce gândesc cetăţeni…
    😀
    Stimate domn,
    Spuneţi că „In fazele de recesiune scade consumul si creste somajul” şi aveţi dreptate. În principiu criza chiar aşa se manifestă. Numai că în condiţiile în care globalizarea rupe cu dinţii de graniţe, mai ales de „graniţele economice” începe să fie din ce în ce mai important de la cine consumi acel consum mai redus. Americanii au făcut campania Made in US şi a funcţionat, noi am făcut Made in România şi am pus ştampile pe produse străine ambalate la noi.

    Este adevărat, în criză consumul scade, dar anumite părţi ale consumului rămân constante. Poate că cetăţeanul mediu (cel din statistici) consumă mai puţină carne, dar nu se va zgârci la pâine… Înţelegeţi unde bat.

    Ponderile aproximative în PIB sunt următoare…
    50% – servicii şi comerţ
    25% – industrie
    9% – constructii
    6% – agricultura
    10% – impozite nete

    Serviciile se restrâng. În ultimul timp am observat că se restrânge şi comerţul (super şi hipermarketurile se cam închid, ceea ce înseamnă că îmbulzeala de la promoţia de tigăi nu se traduce prea mult în lei), industria nu a stat niciodată prea bine în ultimul deceniu cu mici excepţii, construcţiile încă sunt ameţite de prăbuşirea pieţei imobiliare. Cum spuneam însă… agricultura oferă un profit rapid la orice este investit. România a fost până nu demult o ţară agrară şi agrar-industrială, acest lucru înseamnă că România are un potenţial agrar important dar este nefolosit. Pe de altă parte tot românul mănâncă o pâine, o ceapă, un cartof, o căpăţână de usturoi, un morcov, un păstârnac… şi acestea au început să fie mai mult de prin străinătate. Dacă agricultura şi industria agro-alimentară şi-ar putea dubla ponderea din PIB pentru a compensa pierderile de la celelalte ramuri. Totodată „mişcarea” ar înseamna echilibrarea balanţei comerciale a României, scăderea gradului de îndatorare (importul mai mare ca exportul implică, de regulă, creşterea datoriei).

    Chestiunea cu 100 de lei nu o spuneam neapărat vis-a-vis de deţinătorul de firmă (banii nu erau oricum ar firmei, ci eventual dividente ale acţionarilor), eu vorbeam despre un om care are un venit de 100 de lei economisiţi pe care îi poate investi sau cheltui (consuma). Deci nu vorbesc numai despre cazul particular al profitul reinvestit, dar şi despre un simplu cetăţean care merge la bursă şi cumpără acţiuni cotate la bursă.
    Iată, domnul Moraru tocmai şi-a făcut televiziune adunând o parte din capital prin emisiunea, spre capitalizare, de acţiuni. Domnia sa a captat interesul câtorva sute de oameni care şi-au depus „suta de lei” şi au cumpărat acţiuni la televiziunea domniei sale. Cum a făcut domnul Radu Moraru poate să face cineva cu un alt tip de afacere. Cumpărând pur şi simplu acţiuni vândute de cineva, capitalul nu creşte şi nici nu scade, doar îşi schimbă proprietarul. Deci nu vorbesc despre speculaţiile la bursă, ci doar de capitalizarea prin bursă.

    Dacă investiţia celor 100 de lei se dovedeşte nerentabilă, omul este cu 100 de lei mai sărac, nu intră în insolvenţă. Bănuiesc că am trecut de perioada Caritas, FNI şi alte astfel de ţepe piramidale, timpuri în care oamenii îşi vindeau casele să ia un profit de 700%.

    În cazul B tot nu este vorba de firmă. În cazul B cel cu 100 de lei în mână consumă bunuri în valoare de 20 de lei şi se simte bine că i-a consumat.

    Stimate domn,
    Cel ce conduce România nu are voie să încurajeze consumul dacă ceea ce se consumă este din import, pentru că importurile au costuri mai mari decât beneficiază societatea de creşterea consumului, limitat mai mult în desfacerea produsului, adică din comerţ (despre care spuneam mai sus că profitul iese afară din ţară şi nu este reintrodus în economie). Politicianul trebuie să se gândească la o metodă prin care consumul încurajat să fie satisfăcut tot de economia românească, astfel încât, pe lângă consum şi taxele de consum, să meargă afacerea şi în sectoarele economice naţionale care la rândul lor generează o economie pe orizontală… salarii, locuri de muncă… etc. Dacă sunt de import cele consumate, se stimulează economia ţării de origine a produsului.

    Şi vă dau un exemplu din SUA pe care probabil îl ştiţi deja. În Statele Unite existe un „cult al porumbului”. Guvernul SUA subvenţionează producerea porumbului în orice cantitate… cât de mult. De ce? Pentru că SUA au dezvoltat o serie de tehnologii prin care se poate folosi porumbul astfel încât un pic de porumb există aproape în orice produs de pe piaţă. În primul rând carnea va fi ieftină pentru că animalele sunt hrănite cu porumb ieftin subvenţionat… va fi ieftină şi producţia de bio-combustibili din porumb. Tot din porumb se fac ambalaje bio-degradabile… aţi înţeles ideea, porumbul ieftin face ca orice lucru care are în cost ceva făcut din porumb să fie ceva mai ieftin. Este un concept bine definit de politică economică, care dezvoltă general economia americană. Sigur, nu este îndeajuns, dar este ceva important pe care noi nu-l avem şi de care avem nevoie. Suntem o ţară care nu este tocmai săracă în minţi sclipitoare şi inteligenţe aproape de genialitate şi totuşi la noi adunarea politicienilor cu specialiştii conduce la o valoare totală mai mică decât valoarea fiecăruia luată individual. Foarte ciudat lucru, nu-i aşa?

    Sigur, nu am nici un moment pretenţia că ceea ce spun eu este neapărat „conceptul care salvează România”. Chestiunea care mă doare însă este că nu observ nici un fel de dezbatere politică la nivel social, deşi Constituţia spune despre fiecare dintre noi că suntem dotaţi cu voinţă politică şi, mai mult, că toţi la un loc deţinem suveranitatea.

    Eu aştept de la cetăţeni şi politicieni la a exista în democraţie, la a-mi exercita dreptul de a vota modul în care vreau să trăiesc şi, nu în ultimul rând, de a avea o relaţie normală cu toţi politicienii româniei. De 22 de ani oameni politici al României la care să mă raportez cu respect şi admiraţie şi singurul de până acum a fost Ion Raţiu. Un singur model în 22 de ani de existenţă. Cer atât de mult? Este aşa de complicat ca din sute de mii de politicieni ai României măcar unul dintre cei „în faţă” să fie de calibrul lui Ion Raţiu?

    Apreciază

  14. @

    Argusdre

    Exista surse de finantare pentru revenirea salariilor la nivelul anterior abuzivei reduceri cu 25% (pentru a nu mai discuta de prelungirea criminala si necinstitutionala a deciziei si de faptul ca, in realitate, reducerea veniturilor a fost mai mare, prin inlaturarea unor sporuri).
    Exista si surse de finantare pentru renuntarea la aberanta decizie a grevarii pensiilor cu o „dare” ilegala.

    Atitudinea lui Traian Basescu este expresia unei previzibile tentative disperate: de a face ca demersul USL, in sensul mentionat, sa fi asociat cu el. Evident, nu va reusi- dupa cum nu mai reuseste sa insele pe cineva.

    Apreciază

  15. @ Bibliotecaru

    Observ că ați intrat în grațiile lui dom’ „profesor” Filipaș: „Am devenit suspicios în ce te priveşte, precum colegul @ Ghiţă. Ce cauţi tu pe aici de fapt ?”. Eu n-am reușit să obțin o astfel de întrebare tip anii ’50, deși m-am străduit din răsputeri. Felicitări!

    @ blogideologic

    Nea Titi, demască-mă și pe mine te rog. Ți se pare că Bibliotecarul este mai „dușman al poporului” decât mine?

    Apreciază

  16. @blogideologic,

    Înca nu te-ai prins ca „bibliotecarul” este o trompeta PDL- ista ?! Sunt convinsa ca trece pe la casierie sa-si încaseze solda de mercenar !
    Nu dau niciun ban gaurit pe el si pe tot ce debiteaza.

    Apreciază

  17. @ Porthos

    Eu obţin această întrebare cam la a treia sau a patra postare pe un blog, sunt obişnuit. Problema este că nu mai scap de ea. 😆

    Pe mine mă miră că această întrebare vine acum, aşa târziu. Când am început să postez pe acest blog, prin primăvara-vara lui 2007, nimeni nu mă întreba nimic, nimeni nu era interesat de cine sau ce sunt eu, toată lumea mă accepta aşa cum sunt. Ce dezbateri duceam atunci… eheheee

    Ceva s-a schimbat cu această moţiune de cenzură, semn că prima strălucire a aurei „puterii” schimbă oamenii. Sincer nu mă aşteptam ca schimbarea la faţă să se facă cât timp fotoliul de premier nici nu s-ar răcit. 😀 Se pare, până la urmă, că viitorul premier PSD va avea condiţiile unei camarile (şi aici nu mă refer la cei ce scriu pe bloguri) pe cinste… rămâne de văzut dacă premierul va ajunge în stadiul de „Arogantu'” sau le va da un şut în dosurile linguşitoare.

    Apreciază

  18. @ ZOE, fii barbata !
    Stimate domn,
    De regulă dau trei avertismente. Domnia voastră sunteţi însă mult prea virulent pentru asta… Aşa că vă dau primul şi ultimul avertisment, ca să nu mai pierd timpul inutil. La prima ieşire de tipul spusei de mai sus veţi intra pe lista celor ce le-am retras respectul meu implicit. Lista este publică, poate fi consultată de oricine pe blogul meu http://giconet.blogspot.com/ … în consecinţă toată lumea va cunoaşte faptul că v-am retras respectul meu. Dacă domnia voastră chiar vă doriţi asta, continuaţi. Cam atât am avut să vă transmit.

    Apreciază

  19. @Bibliotecaru
    Problemele sunt complicate…
    Ceea ce ati punctat in comentariul Dvs. sunt probleme importante si, in legatura cu acestea, as lansa (o noua) rugaminte D-lui Nastase de a scrie pe blog despre cum vede PSD, sau USL, dezvoltarea Bursei in Romania, dezvoltarea agriculturii. Sunt teme interesante si care cred ca preocupa societatea romaneasca.

    Apreciază

  20. @Bibliotecaru,

    În primul rând, te adresezi unei persoane inexistente, numindu-ma „domn”!
    Stiu însa ca faci asta ca sa ma jignesti, rautatile tale nu ma ating asa ca, da-i înainte cu tupeu !
    Faptul ca ma treci pe „lista neagra” îmi da fiori reci pe sira spinarii, sa stii !
    Mi-e atât de frica, ca n-am unde sa dorm la noape ! Pai, noi suntem obisnuiti sa nu fim respectati în tara asta, de aproape 8 ani suntem tratati mai rau decât animalele si nu avem dreptul sa protestam. Dar se pune întrebarea, cine îti închipui tu ca esti ca sa ma afecteze pe mine, lipsa respectului tau ?! Oi fi vreun Napoleon, vreun Papa de la Roma, sau poate
    Cardinalul de Richelieu ( asta mai curând, ai aspect de Eminenta Cenusie)
    si daca îti cad în disgratie va fi vai de capul meu ?! Sau te visezi vreun Henric al VIII – lea si ma vezi un fel de Anna celor 1000 de zile ?
    Chiar nu sesizezi ca esti ridicol ?!

    Apreciază

  21. @Doamna „Bibliotecaru”,

    Stai linistita Tzatzo, ca nu intru pe blogul tau nici sa ma pici cu ceara, asa ca poti sa scrii, tot ce-ti trece tie prin minte la adresa mea si a oricui !
    Parerea mea, daca te duci diseara la „IUNION” sa nu te mai îmbeti, ca sa nu mai spui lucruri traznite si sa vezi domni în loc de doamne !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.