Nu este un indemn pe care il fac eu. Statul de drept are regulile sale pentru schimbarea regimurilor politice…
Mi-am amintit insa de teza de doctorat a lui Grigore Geamanu, intitulata „La resistance a l’oppression et le droit a l’insurrection”, publicata in 1933, la Paris. Cu Grigore Geamanu am pregatit, la randul meu, teza de doctorat dar, niciodata in anii’80 cand ne vedeam la dansul acasa (pe strada Muzeul Zambaccian – ce coincidenta!) nu mi-a raspuns la intrebarea ce tema a avut lucrarea sa de doctorat. Va imaginati ca lucrarea publicata pe acest subiect, in Franta, inainte de razboi, a fost interzisa in Romania, dupa razboi. Mai tarziu, dupa 1990, am reusit sa gasesc un exemplar din lucrarea profesorului Geamanu. Ramasese uitata in biblioteca lui Mihail Ghelmegeanu – pe care il cunoscusem la Institutul de cercetari juridice, unde alaturi de alti eminenti juristi constituiau un nucleu de reflectie juridica intr-o perioada in care dosarele lor nu le permiteau sa predea in universitati. Proiectul acela, intelept, i s-a datorat lui I.Ghe. Maurer care a creat Institutul in 1954 si unde si-au gasit „adapost” Traian Ionascu, Eugen Barasch, Dongoroz, Vantu, Octavian Capatana, Yolanda Eminescu, Glaser, Ghelmegeanu si multi altii.
Cartea lui Geamanu defineste conceptele de revolta si revolutie, pune in raport evoltia si revolutia, cauta sensurile politice dar si pe cele juridice ale acestor concepte. Pentru el, legitimitatea unei revolutii, adica a unei insurectii care a reusit sa dobandeasca puterea politica, nu se pune din punct de vedere legal. Triumful sau sterge eventualele incalcari ale legilor . Existenta unui „drept la revolutie”, considera in 1933, Grigore Geamanu, „este astazi unanim recunoscut”!
Analiza istorica a doctrinelor politice explica „tiranicidul” (avand ca obiectiv schimbarea conducatorului si nu regulile cetatii) si ajunge la Contractul social al lui Rousseau si la complementul sau – suveranitatea populara. Pe sute de pagini, sunt examinate teoriile dreptului natural si solutiile preconizate de J.Locke, in sensul legitimitatii dreptului la insurectie contra autoritatii politice atunci cand aceasta deturneaza scopul politic pentru care a fost investita. In opinia lui Lock, acest drept nu poate fi exercitat decat dupa utilizarea tuturor cailor legale si numai daca corpul social este amenintat.
Locke este categoric in a considera ca daca executivul, prin manevre incorecte, afecteaza puternic rolul legislativului,, poporul are dreptul de a restabili rolul legislativului iar daca acest lucru nu se poate face pe cai legale, atunci el poate recurge la forta.. Intr-o astfel de situatie, poporul are dreptul de a actiona in calitate de suveran si de a exercita autoritatea legislativa sau sa decida o noua forma de guvernare. „Astfel, atunci cand puterea legislativa este suprimata sau alterata de catre executiv, poporul are dreptul de a alege un alt corp legiuitor. (p. 101)
Interesante prezentarile doctrinelor lui Jurieu, Puffendorf, Mably, Vattel (care subliniaza ca nu este permis sa creezi probleme statului printr-o revolta doar pentru a razbuna niste vexatiuni personale), Montesquieu, Voltaire, Diderot, Helvetius, D’Holbach (destul de cinic:”Singura crima in politica, este sa nu reusesti!”).
Profesorul Geamanu analizeaza Revolutia americana si Revolutia franceza, fundamentata pe Declaratia din 1789, care prevedea, intre altele, „dreptul la rezistenta contra opresiunii”. Mai tarziu, raportorul la Conventia Nationala din 1793 nota „Insurectia este un drept sacru, imprescriptibil si deasupra legii” si, ca atare, in art 33 mentioneaza „Rezistenta la opresiune este consecinta celorlalte drepturi ale omului” iar in art 35 „Atunci cand guvernul violeaza drepturile poporului, insurectia este pentru popor si pentru fiecare segment al poporului cel mai sacru dintre drepturi si cea mai indispensabila datorie”.
Revolutia, considerau filozofii secolului 19, nu inseamna anarhie pentru ca ea nu lupta impotriva ordinii, in general, ci impotriva unei anume ordini si stari politice.. De aceea, cunoscutul profesor de drept international, Bluntschli, justifica revolutia bazandu-se pe un drept de necesitate.
Intre doctrinarii secolului 20, profesorul Geamanu ii analizeaza pe L. Le Fur, Fr. Geny, Houriou etc.
A doua parte a lucrarii prezinta fundamentul JURIDIC al dreptului la insurectie, pornind de la hipoteza contractului, examinand doctrina auto-limitarii, doctrina solidarista, ajungand la concluzia ca „insurectia, ca sanctiune ultima a regulii de drept, ramane singura modalitate de constrangere juridica impotriva detinatorilor puterii politice, atunci cand acestia o incalca intr-un mod sistematic…” (p.240)
A treia parte a lucrarii se refera la Organizarea rezistentei revolutionare, spre exemplu rezistenta pasiva (opinia publica, presa, reuniuni publice, manifestatii, refuzul de a plati impozite, nesupunerea civica), considerata nu doar legitima dar si utila, conforma spiritului democratic modern. O a doua forma de organizare, in opinia lui Grigore Geamanu, o constituie rezistenta defensiva (rezistenta violenta fata de o lege injusta, rezistenta defensiva fata de agentii de ordine).
In fine, forma ultima de organizare, remediul ultim, o reprezinta, in opinia sa, rezistenta agresiva sau insurectia. Intrebarea pe care si-o pune Geamanu este daca se poate sustine legitimitatea unei miscari insurectionale in fata cadrului legal. Concluzia generala a lucrarii este aceea ca se confirma existenta incontestabila, in teorie si in fapt, a dreptului de revolta impotriva autoritatii existente care, gestionand de maniera nedemna afacerile publice, duce natiunea la ruina.
Interesanta aceasta lectura in zilele noastre, DUPA Revolutia din 1989 dar si in conditiile de acum, in care executivul decide arbitrar, inclusiv regulile pentru exercitarea dreptului de vot, pregatind o masiva masinarie de fraudare, inclusiv prin eliberarea, in aceasta perioada a zeci de mii de titluri de calatorie prin consulatele la care sunt trimisi reprezentantii de partid. Poate reactiona „statul de drept” la aceste incalcari brutale ale regulilor democratice traditionale (comasarea alegerilor, re-desenarea colegiilor, atributii sporite pentru prefecti etc)?
Va reactiona Uniunea Europeana, a carui membru suntem – la acest deficit democratic sau va considera ca doar deficitul bugetar sub 3% dovedeste atasamentul Romaniei la valorile comune?
@
center@yahoo.com
Ai dreptate atat cand afirmi ca Lenin era un (biet- asta imi apartine!) diversionist trimis de nemti, din Elvetia, cat si cand punctezi ca acesta (nici) nu credea ca va vedea „revolutia mondiala”. Intre altele, banuiesc ca nu prea intelegea la ce se refera acea „revolutie mondiala” (in care era implicat- fara sa stie, de altfel).
Sunt o anti-marxista convinsa si nicidecum sub forma de lauda recunosc ca „revolutia mondiala” (absolut sangeroasa) a fost initiata (din fericire, nu s-a realizat pana in ultimele sale consecinte) de Marx, prin criminala sa doctrina.
Lenin a fost unul dintre trepadusii marxismului (implicit, ai abatorului uman care a insemnat aplicarea marxismului- „revolutia mondiala”).
Diferenta intre Lenin si Marx este intre (cum bine l-ai numit) un diversionist – marxist rus, adaug eu- si, respectiv, un filozof german.
P.S.
BHL face, cu mare subtilitate, legaturile intre grupurile la care te referi.
Iata ce spune:
„Credem ca avem de a face cu un mic grup de agitatori rusi, exilati pe malul lacului din Zurich.
Iata ca mai apare un astfel de grup la Munchen, in saloanele din spate ale braseriilor, strans in jurul unui semivagabond guraliv; un ciudat amestec de nationalist- bolsevici, revolutionar- conservatori (…)
Cu un secol si jumatate inainte, existase un alt grup la Paris, strangand laolalta, intr-o manastire parasita, avocati, secretari de notariat, membri ai circumscriptiilor universitare din provincie, fosti seminaristi preocupati in aparenta doar de diispute bizantine si derizorii excomunicari.
(…)
Ei, bine, este suficient, de fiecare data, un pas sa facem si ajungem la marea scena a cuceririi Palatului de iarna, apoi la preluarea puterii de catre Adolf Hitler (…)
Intr-o strafulgerare, in virtutea unui mecanism a carui functionare ramane, in pofida deceniilor si chiar secolelor scurse, misterioasa, ne regasim in miezul unui eveniment gigantic, a carui unda de soc schimba, foarte repede, cursul istoriei universale.
Se pleaca de la o coterie, de la o secta si, in interiorul acesteia, de la o aberatie locala, de la un atom de noutate despre care, initial, se credea ca nu va depasi stadiul de accident, sau de ciudatenie teratologica, sau si una si alta – dar, printr-o brusca potentare, in pofida unei atractii ciudate dar irezistibile, tot organismul istorico- social al lumii este afectat.”
Aya,
bine ai re-venit. Te asteptam, cu mult drag.
Războiul umorului
1. ÎN FOAIER CU-N FRAIER
– Domnule Brânză William Gabriel, ce brânză preferaţi ?
– CAŞ, desigur.
– Şi la ce instrument cântaţi ?
– CAVAL, cu predilecţie la cel prezidenţial. Cele două
majusculate (CAŞ – CAVAL) mi-auuuu conturat crezul politic !
2. DA LA ATESTARE
– Domnule cioban, ce brânzeturi consacrate cunoaşteţi ?
– Roquefort, Ricotta, Dulce, Feta(de fată), De Sibiu…
– Şi mai nou ?
– Brânză William Gabriel.
– Brovo ! De mâine vei lucra la târla din Cotroceni.
Drumul de la Brânza la MIRCEA ELIADE e pavat cu bune intentii, ca si
drumul spre Iad !
@ion adrian * Mai curand se poate spune ca Merkel a adoptat viziunea lui Ceausescu, care, daca nu ma insel, pe langa faptul ca a platit datoriile a impus si o lege care interzicea indatorarea. Citez : “Totodata, Curtea Europeana de Justitie va putea decide daca limitarea indatorarii este suficient prevazuta in legislatia nationala. “. E ceva totusi si in legatura cu Traian Basescu. Se aude ca face deja conspecte dupa respectiva lege a lui Ceausescu.
Războiul umorului
1. ÎN FOSTUL SAT HAIMANALE
– Domnule Brânză William Gabriel, sunteţi rudă cu Caragiale ?
– Nu. Cu Brânzovenescu…
2. DIN GÂNDIREA ŞVAIŢERULUI MIORITIC
„A fi sau a nu fi” Brânză (William) este ce mă leagă
de tizul William Shakespeare. Zic vouă.
@Baronul Munchhausen
Faptul ca DOMNII Ponta si Antonescu sunt „impiedicati” cum spui, nu poate decat sa te bucure. Nu inteleg de ce tu te oftici…
@Aya
Ma bucur ca esti din nou aici. Nu cred ca trebuie sa-ti mai spun ca „disectia” pe care o faci unei situatii in postarea ta de ieri la 9:18pm, este extrem de lucida si reala. Subscriu la ceea ce scrii, este un semnal de alarma pentru o posibilitate care ar afecta calitatea (si asa precara) politicii romanesti (ma refer la eventualitatea ca un astfel de scenariu ar avea sorti de izbanda).
Altfel, sper ca esti bine. Si daca ai fost cuminte, sa-ti aduca mos Nicolae tot ce-ti doresti.
Sa le aduca Mosul sanatate si bucurii la Nicusori si Nicolete. Si noua pe langa ei =))
AYA,
Ai niste daruri de la mine pe fire anterioare. Daca te-am chemat, ai aparut si ma bucur.
🙂
Dragos,
In primul rand exprimarea nemultumirii care acum este mocnita dar insurectia de la 23 august au aplaudat-o toti. Pana la urma guvernantii sunt numiti de popor. Mie mi-a placut Papandreu din Grecia care a cerut referendum, astfel ca cei care l-au adus la putere sa-si spuna parerea despre situatia din tara lor.
Apropos de mineri, am fost la PU intr-o dimineata cand au venit minerii. Lume buluc, dar altii decat ocupantii. Lumea aplauda cand era prins cate unul si batut de mineri. Am intrebat pe ce-i din jur de unde stiu minerii sa-i bata numai pe pietisti. N-a raspuns niciunul. Spectacolul era terifiant. Cand am plecat, am trecut pe Acadamiei si m-am intersectat cu o dra. care era sa fie acostata de 3 mineri numai pentru ca era cocheta si draguta. Fata s-a speriat de moarte si atunci am fost si eu putin erou. Am strigat la cei 3 sa lase fata in pace. Cine stie ce resorturi s-au dezvoltat in ei ca au lasat-o in pace.
PS
Nu mi-a placut in niciun fel ocuparea pietii in continuare si dupa alegeri.
1. Era multa promiscuitate acolo, in cursul zilei.
2. Piata era ocupata de o minoritate care nu a vrut sa joace jocul democratic si care erau incurajati si sprijiniti de cei de dreapta.
3. Venirea minerilor acolo a fost un raspuns la aceasta situatie, dar barbar.
@Aya
Transpus, mesajul PSD-ului catre Vanghelie ar trebui sa sune ca titlul melodiei. „Jumatatea de masura” din vara nu este suficienta.
Orasan , diversiunea establishmentului italian despre ” pericolul romanesc ” , raspandita in presa lor ” de stanga ” ( Corrierre , La Reppublica , Rai Tre ) ca si de ” dreapta ” ( Mediaset-ul lui Berlusconi ) , asta in tara Mafiei si Cosei Nostra , ma face sa zambesc . Autoritatile italiene ele insele provoaca infractionalitate , lasand voit tabere de tigani mizerabili in marile lor orase ( de ce nu-i evacueaza ? pentru ca asteapta un Mailat ! ) … In acelasi timp , despre marile si adevaratele retele ale crimei , albaneze , rusesti , baltice , iugoslave , nu sufla un cuvant nimeni , nici in Italia , nici in Franta , in presa ” libera ” …
@Bibicu
Cum le spui dumneata Bobocule mai rar cineva, parol , ha ha ha !
@Aya
felicitari pentru analiza! ma bucur cand cineva spune lucrurilor pe nume.
cred ca a venit timpul sa inceteze vanghelizarea PSD si la propriu si la figurat!
astfel – musuroiul va sfarsi prin imprastiere si autodevorare
Dl. Adrian Nastase a reusit sa ”tina piept” tuturor ”intemperiilor” din toate anotimpurile politice, iar dupa aceasta lunga iarna politica au inceput sa se vada (pentru cine are si capacitatea sa inteleaga) primii ghiocei ai sperantei – sa ne bucuram si sa-i protejam fiecare dupa posibilitati.- macar cu mesaje de solidaritate.
@Dragos
Pe tine te-au intarziat mult mai mult 😆
@Aya
Si pentru tine, un „mic Mos Nicolae”.
Ola kala na sou pane(sa-ti mearga toate din plin).
Min stamatisis na’lpisis (nu inceta sa speri, sa lupti).
Nikites sto telos tha vgoume (vom fi victoriosi pana la urma).
„Uniunea Europeana, a carui membru suntem” – unde ati invatat gramatica???
Încerc să regăsesc pe web o imagine pentru „foarfecele lui Marshall”. Cu vreo doi ani în urmă, graficul încă era. Acum pentru „foarfecele lui Marshall” imaginea cea mai cunoscută este simplificarea http://tutor2u.net/economics/gcse/revision_notes/demand_supply_price_equilibrium.htm
Aya
Bine-ai revenit şi sănătate multă!
George Şerban
M-aţi lăsat mască…Cum puteţi afirma că „se implinesc 2 ani de cand vreo 4 milioane de neispraviti” l-au ales pe Băsescu. Domnule, aş putea spune că neisprăvită-i clasa politică care nu-ţi dă alternative! Acum aruncaţi vina pe poporul român pentru incapacitatea unei minorităţi. Păi neisprăviţi sunt peneliştii că altul mai bun decât bidonul gol Antonescu n-au reuşit şi nu reuşesc să propună pentru Preşedenţie, neisprăviţi sunt şi pesediştii că au vrut să ni-l bage pe gât pe Geoană, acest individ pe care chipurile îl descoperă de abia acum plin de defecte şi profund viciat.
Se pare că oamenii politici nu prea-şi văd bârna din ochiul lor.
Nu-i aşa că pur şi simplu nu vă merităm, dragi compatrioţi, membri de partid?
Un mare mincinos spune ca el cind il vede pe Ponta si pe Antonescu il apuca rasul si sau plansul, cred ca daca ar avea asemenea manifestari sincere ar fi trebuit sa -si fi tras un glont in cap ,mai demult, la aparitia lui Basescu, ne-ar fi scapat si pe noi de ineptiile pe care le toarna!
Ion Heliade Rădulescu : “Bălăceanul, în fine, reuşi sub Caragea a aşeza pe Lazăr în Sfântu Sava, şi a-l susţine până ce făcu în vreo patru ani un curs de matematici şi [altul, n.n.] de filosofie. Boierii ţării atunci, ca niciodată avură curajul, ca să zic aşa, de a se revesti cu numele de Român, ce până atunci însemna mojicul de la ţară. Boierii se făceau români şi ciocoii, cum se vede, din contra, se făceau boieri.” […] “Primii dintre fiii de boieri ce începură mai întâi de la româneşte a învăţa carte fură nepoţii Bălăceanului şi ai Văcărescului, poetul.” […] “Iar ciocoii strigau cu glas sardonic : Nu se poate ! Limba vlahică este săracă, e limba mojicilor, şi n-are vorbele ştiinţelor.” (excerpte din Echilibrul între antiteze, ediţia Petre V. Haneş, din 1916)
@Contele
Imi cer scuze! Rectific.
Fragmentul ” …se implinesc 2 ani de cand vreo 4 milioane de neispraviti” se va citi ” … se implinesc 2 ani de cand vreo 4 milioane de neispraviti, singurul neispravit fiind Contele” si textul poate curge mai departe.
Fac aceasta corectie, din respect pentru acest blog si pentru persoanele care fac comentarii aici.
Aya, bine ai revenit. Am avut, oricum, senzatia ca ai fost prin preajma.
O mica atentie translatata de pe blogul personal: un nume ironic, Top Secret, pentru o trupa care … bate toba.
@george ban,
Chiar nu intelegi de ce ma afecteaza faptul ca alde ponta si antonescu nu constituie o alternativa politica?Ca sunt doar niste „matrioska” pe care le manevreaza cineva din culise?
Mon Cher,
Pentru ca puterea sa fie mai atenta la ceea ce face, mai cumpanita cu cheltuiala banului contribuabilului, mai corecta fata de electorat, adica sa nu-si mai bage mana pana la cot in borcanul cu miere, avem nevoie de o opozitie credibila, care sa-i sufle in ceafa. Or, ce fel de opozitie fac cei doi lideri? Pe langa faptul ca dau dovada zilnic ca nu percep realitatea din Romania, ca nu se pricep deloc sa rezolve problemele curente, se ocupa cu nimicuri: ei fac act de fronda taman acolo unde nu e cazul.
Ar mai fi multe altele de spus aici, dar mi-e ca n-o sa-mi dea unda verde moderatoarea….
P.S. Daca te-ar fi chemat Nicolae, te-as fi felicitat. 😀 😀 😀
Aya,
dintre toti cei care se bucura ca ai revenit, sa stii ca eu ma bucur cel mai mult.
ilustrativ vorbind, bucuria lor este cuprinsa in intervalul „_…../”, in timp ce bucuria mea este „I”.
@bibicu,
Calitatea glumelor tale postate aici sunt cam de nivelul clasei a II-a de la gradinita. Chiar asa „parere buna” ai despre participantii psd de pe blog incat sa vii cu asemenea glumite? Am rugat colega de birou sa ma gadile cand citeam glumele tale si tot n-am reusit sa rad…..
Lansarea acestei dezbateri are meritul de a indemna le regandiri si reconexiuni ale unor idei mai vechi intr-un context nou, intr-un mod pragmatic, fara prejudecati. De altfel, pentru o pozitionare corecta a lectorului, autorul are grija sa foloseasca semnele de citare in titlu si sa afirme, da capo, fara echivoc: „Statul de drept are regulile sale pentru schimbarea regimurilor politice.” Revenind la firul rosu al conceptelor vehiculate, as observa mai intai ca stanga, spre deosebire de dreapta, priveste austeritatea ca pe o forma de opresiune. De ce nu si dreapta?! Simplu, pentru ca dreapta se afla la originea impasului economic si financiar mondial. Este deja un prim punct serios de diverganta intre cele doua laturi ale esichierului politic. Pentru a ne pronunta asupra acestei perceptii, ar trebui sa privim ceva mai departe, in amonte, adica la recesiune. Aparent, intre recesiune si opresiune nu exista nicio legatura, in afara celei de rima. Plecand insa de la impactul social genocidar, recesiunea ar putea fi privita si ca o forma de opresiune exercitata de catre cei care au declansat criza. Cel putin asa ne-o spun, fiecaruia dintre noi, senzorii biologici care detecteaza vectorii care vin din spatiul economic si financiar si care ne tintesc functii vitale, prin foame, sete, frig, boala etc. Imi imaginez ca intr-o astfel de speta cei mai nominalizati pentru a lua loc pe banca vinovatilor ar fi sistemul financiar mondial si bancile, in timp ce impricinatiisi ar plange pe umerii saracilor, aratand cu degetul in alta parte, asa cum, de exemplu, face seful Bancii Mondiale, Robert Zoellick, ori dec cate ori vine vorba de recesiune si austeritate. Un al doilea punct de divergenta este in privinta solutiilor pentru depasirea impasului. Cele mai multe, via FMI, privesc tot adancirea austeritatii, adica a opresiunii sociale, dar ocolesc ceea ce este evident pentru bunul simt si ceea ce pana si un „orb” ar vedea: reformarea sistemului financiar. Nu lipsesc insa nici cele care fac aluzie la razboi. „Cand castigam razboaie, spunea un mare miliardar american, luam prada, iar acest fapt ar trebui sa ne indemne sa confiscam campurile petrolifere ale… si ale…”. Dar si in Europa, esecurile americanizarii si dolarizarii in materie de federalizare, euroizare, bugetare ori fiscalizare se pun sub acelasi semn … Bun, dar ce spune Ludwig von Mises despre teoria economica a razboiului?! Ca razboiul si capitalismul sunt incompatibile! Corect, dar oare mai traim noi in capitalism?! Nu cumva traim in „dobandalism”, dobanda fiind cea care a ros capitalismul, precum viermele care roade la sicriu, aducandu-l la faliment?! Nu am un raspuns, este doar o intrebare pe care mi-o pun, un alt mod de a pune problema, gandindu-ma ca uriasele bonusuri fara nicio acoperire care s-au acordat functionarilor bancilor si care i-au stimulat sa acorde credite cu buletinul, dezechilibrand sistemul, nu ar fi fost posibile fara micul monstru ascuns in imprumuturi…
@Baronul Munchhausen
Daca n-ai râs când te-a gâdilat colega, schimb-o, înseamna ca te gâdila de prea mult timp si te-ai plictisit de ea, fa-ti rost de alta !
Dar calitatea comentariilor tale, cum crezi ca e ? Eu zic, sub nivelul marii !
Fii dragut si lasa-i si pe altii sa traiasca, mai ales ca nu o fac pe buzunarul tau !
@George Serban
Subscriu rectificarii tale !
D-le Nastase,
constat cu nedisimulata bucurie cum randul celor ce contribuie la blog-ul D-voastra se mareste dela o zi la alta. Am gasit contributiile lui ‘Aya’ extrem de valoroase. E o efervescenta de ideii in sprijinul social-democratiei ce ma face sa sper ca munca ce-ati depus de ceva timp incepe sa dea roade.
La incercarile puterii sub masca aplicarii legii, de a va culpabiliza, va trebui sa aveti sprijinul unei coalitii unite, care sa nu sucombe unor diversiuni mizerabile. Din pacate nu se poate, deocamdata, conta pe sprijinul unor partide/tari europene, deci cautati solidaritatea unei mase mari a populatiei la cauza USL in general si a D-voastra in aceste saptamani in care mafia dela putere urzeste ceva tare necurat.
Sper sa navigati cu bine prin jungla politichiei cotroceniste.
Aya,
1. Bine ați revenit!
2. Intr-un partid nu pot fi toți membrii sai dr.docenti.
Dl Vanghelie este incult dar pare un om convins de stanga.
De exemplu, eu cred ca dl Vanghelie este mai folositor PSD decat Cristian Diaconescu, acesta din urma fiind toba de carte dar si cutra politica, la fel ca Ontanu, Iordanescu si alti gradati, stiutori de multa carte.
Nu cunosc datele din interiorul PSD cum vad ca o stiti dvs. dar imi induceti senzatia de deja vu, ceva de prin anii 50.
[…] articolul „Rezistenta la opresiune si dreptul la insurectie” (http://nastase.wordpress.com/2011/12/04/rezistenta-la-opresiune-si-dreptul-la-insurectie/), profesorul de drept international public Adrian Nastase readuce in atentie o serie de contributii […]
@Aya!
AAAAAAYAAAA!
Sunt voios ca esti cu noi! 🙂 🙂 🙂
Sa adune banii mugurescuisarel , sa se faca si el util cumva…nu numai sa dea bani din banca la un castig care nu exista…:) 🙂 🙂
@
Adrian Nastase
Multumesc de calda intampinare!
Cum sa nu fi re-venit?
Pentru maine:
(„The future’s in the air
I can feel it everywhere
Blowing with the wind of change”)
@blogideologic decembrie 6, 2011 la 12:12pm citeazã din Ion Heliade Rădulescu : “Boierii ţării atunci, ca niciodată avură curajul, ca să zic aşa, de a se revesti cu numele de Român, ce până atunci însemna mojicul de la ţară. Boierii se făceau români şi ciocoii, cum se vede, din contra, se făceau boieri.”
Mihail Kogãlniceanu: «Istoria nouã se începe cu veacul cel mai cumplit care vreodatã a apãsat ţãrile noastre. Toate elementele de naţionalitate şi de patriotism sunt de mult pierdute; legile fundamentale ale ţãrei se calcã în picioare; adunãrile obşteşti, subt nume de Divanuri, se fac numai nişte formalitãţi fãrã interes. O aristocraţie ignorantã, sprijinitã de Poartã şi de cler, pe deoparte ţine în lanţuri un popor…; driturile ţãrii, care din care se sileşte sã le vânzã mai cu mic preţ şi mai degrabã; izvoarele de înavuţire publicã se întrebuinţeazã numai în folosul unor familii privilegiate.» [Cuvânt pentru deschiderea Cursului de Istorie Naţionalã în Academia Mihãileanã, rostit la 24 noiembrie 1843, din pag.130, ”Scrieri şi Discursuri”, Editura Scrisul Românesc, S.A. – Craiova, 1927
…povestea-i a ciocanului ce cade pe ilãu
@
Le Prince
Esti cel de care mi-a fost mereu dor. Foarte dor.
Un reper- „and nothing else matters”
http://youtu.be/bAsA00-5KoI
@
Dragos
mille et une nuits
sept merveilles du monde
quatre points cardinaux
1 2 3 4 heures precises
@ Baronul Munchhausen
Şoriciul tău mult prea gros (că pe el te-a gâdilat) nu reacţionează la dame . Asta e problema ta !
Chapeau bas
@
Maximmouse
Bucuria ta e si bucuria mea, Cavalere!
A propos de Mugur: imi cunosti opinia. Eu cred ca daca Romania nu s-a prabusit, acest lucru i se datoreaza lui Mugur Isarescu.
@
Dlnimeni
Secretul dezvaluit al gradinii este promisiunea- pentru tine:
http://youtu.be/sqxbZq7d86Q
@
Contele
Bine te-am regasit!
Urarile tale sunt binevenite
@
Alinamoise
Multumesc pentru apreciere.
Intr-un editorial, Adrian Nastase scria, nu fara amaraciune (citez):”De cate ori nu v-a fost dat sa cititi proiecte electorale ample, intinse pe multi ani, dedicate unor generatii anume sau unor regiuni anume sau unor categorii sociale anume. Ce s-a ales de ele? Au fost puse vreodata in aplicare? Le mai tin minte macar cei care le-au redactat candva?”
Daca punem intre paranteze cuvantul „electorale” si pastram „proiecte” pot replica: le-am vazut pe ale lui Adrian Nastase. Ample, dedicate tuturor generatiilor- si fiecarei generatii, in parte; unor zone (nu neaparat regiuni!; ideea de regiune-regionalizare nu ii este specifica!); diverselor categorii sociale. Am certitudinea ca ANul, care le-a conceput si redactat, le tine minte- asa cum si le amintesc si altii, ca mine. Cele mai multe, au inceput sa fie puse in aplicare pe cand era prim ministru. Unele, dainuie (precum „Cornul si laptele”, care- in pofida criticilor si chiar neajusurilor generate de aplicarea punctuala- a fost si a ramas un proiect exemplar pentru generatia scolara; tipul de proiect dur criticat in Romania, dar aprig aplicat in Occident). La altele, s-a renuntat. Aici poate sa apara intrebarea: cati isi mai amintesc ca Adrian Nastase este cel care le-a propus, le-a initiat, ca ii apartin?
Invadati de mareea stirilor false, construite negativ pe conturul personalitatii, auzim mai degraba, tot felul de mizerii deturnante despre Adrian Nastase (mai ales acum, cand s-a apropiat “ziua de miercuri” la ICCJ): “termopane”, “pixuri de campanie luate ca mita”(penibilul absolut al neadevarului!) si cate altele. Intre doua respiratii ale lansatorilor acestor mizerii, se aud altele, de genul: “Ai matusa? Daca n-ai, ia una, ca sa te putem acuza ca ai rude cu stare!” sau „Ai mosteniri? Daca n-ai, ia in carca mostenirile celorlalti, ca sa avem pentru ce te acuza de coruptie!”. Traim in atmosfera caragialesca, in care domneste prezumtia de vinovatie. Odata „daruita” matusa cu forta, vine valul doi. „Ai matusa! Ti-am zis noi ca ai? Treci la Cremenal!”. Sau: „Noi zicem ca ai luat mita. Cum adica, n-ai luat? Da’ ferestre si usi ai la casa? Ai! De ce ai ferestre si usi? Pentru ca ai luat mita! Treci la Cremenal!””.
Nu ma indoiesc ca ICCJ va da un verdict de achitare in cazul ridicolelor acuze care fac “obiecul” punerii lui Adrian Nastase la index (pentru ca nu putem nuimi “dosar” – in sensul serios, matur al cuvantului- acea jalnica insailare de minciuni si lucruri penibile).
Este momentul sa fie lasat sa-si puna in aplicare proiectele. Cu sau fara voia unora aflati, nemeritat, in zone decizionale, pentru care principiul calauzitor este “multa minte nu se cere”
– Bibicu, poate că Baronul reacţionează numai la (caş)cavalul lui Brânză William !
– De Maiestre, matale cunoşti prea bine rolul @Baronului Munchhausen …
@
Teostanc
Vanghelie este un derebdeu analfabet si rau intentionat, care a prejudiciat imaginea PSD si a comis fraude. Indivizii ca el nu sunt de stanga- sau de dreapta: sunt doar abjecti si oportunisti.
@
Teostanc
Corect:
Vanghelie este un derbedeu analfabet si rau intentionat
@
Ion Adrian
Multumesc.
– Bibicu, poate că Baronul reacţionează numai la (caş)cavalul lui Brânză William !
– De Maestre, matale cunoşti prea bine rolul @Baronului Munchhausen …
@
Le Prince
Multumesc pentru darul pe care Mos Nicolae mi l-a trimis prin tine (inseamna ca am fiost, cu adevarat, cuminte- nu doar mi se va fi parut mie).
Ai si tu un dar, pe care m-a rugat (tot) Mos Nicolae sa ti-l transmit:
@
Baronul Munchhausen
Inteleg ca esti adeptul „liderilor politici” cu structura de criminali frustrati – Boc fiind ilustrativ in acest sens. Desigur, respectivul nu e in pericol de impiedicare (care, din cate observ, in cazul tau e principalul criteriu de selectie politica) problema lui fiind sa nu faca buf de pe varfurile pantofilor.