In ultimul timp, am comentat mai putin cartile pe care le-am citit. La lansarea volumului meu, „Batalia pentru viitor. Sezonul 2”, am vorbit despre o carte a lui Dominique Moisi, „La geopolitique de l’emotion. Comment les cultures de peur, d’humiliation et d’espoir faconnent le monde”, aparuta la Paris, in 2010.
Pe vremea cand l-am cunoscut, Moisi era director adjunct la Institutul francez de relatii internationale. Se intampla pe la mijlocul anilor ’70. Venea pentru prima data in Romania si a tinut o conferinta la ADIRI. L-am revazut apoi de multe ori. Facea echipa cu Thierry de Montbrial, directorul Institutului. Acum, preda la Harvard. De altfel, cartea a fost scrisa in engleza si apoi tradusa in franceza.
Impresionanta este dedicatia de pe pagina de garda:” En memoire de mon pere, Jules Moisi, matricule 159721 a Auschwitz, qui survecut a la peur et l’humiliation pour m’enseigner l’espoir”.
Pentru Moisi, speranta este expresia increderii. Ea se bazeaza pe convingerea ca astazi e mai bine decat ieri iar maine va fi mai bine decat astazi. Umilirea reprezinta increderea tradata a celor care si-au pierdut increderea in viitor. In ceea ce priveste frica, ea inseamna, pur si simplu, lipsa increderii. A trai sub imperiul fricii denota ingrijorare pentru prezent dar, mai ales, a astepta pericole si mai mari in viitor.
Iata cum rezuma Moisi cele trei stari emotionale: speranta este cea care spune „vreau sa fac un anumit lucru, pot sa-l fac si il voi face”, starea de umilinta este cea care va murmura incontinuu „Nu voi reusi niciodata” in timp ce frica va exclama „O, Dumnezeule, lumea este atat de periculoasa. Cine ar putea sa ma apere?”
Moisi refuza atat viziunile simplificate ale lumii, care, in opinia lui, pacatuiesc prin exces de optimism (spre exemplu, teoria „triumfului democratiei”, glorificata de Fukuyama), cat si viziunea super pesimista (spre exemplu, formula „socului civilizatiilor” a lui Huntigton).
As mai adauga faptul ca, alaturi de celebrul specialist in relatii internationale Stanley Hoffman, Moisi il situeaza, intre mentorii sai, pe Pierre Hassner, un mare politolog francez, de origine romana (plecat cu parintii sai la Paris in 1948).
Si o intrebare de final, in analiza geopolitica: se poate spune ca occidentul este apasat de frica, in timp ce Asia este dominata de speranta iar lumea arabo-musulmana de umilire?
Sa NU mai stam ca Filozofii-la Actiuni-pentru al Nostru Viitor ! Ce Partid…ne duce Greul??!
.”Nu explicaţiile ce se dau faptelor, ci faptele însele sunt adevărul”.-Mihai Eminescu
1) Hassner este originar din Romania nu de origine roamana. Ca si Herman Oberth este din Sighisoara da nu roman …
2)Si o intrebare de final, in analiza geopolitica: se poate spune ca occidentul este apasat de frica, in timp ce Asia este dominata de speranta iar lumea arabo-musulmana de umilire?
Bizonu zice : da !
Acu 20-24 de ani comertul dintre tarile din zona de est a Pacificului atingea o valoare uluitoare ..peste comertul dintre tarile Europei de Vest.! Da la calculu asiatic nu se punea Japonia si China… Asa ca SUAS au inceput sa „gliseze” spre fatada pacifica. Ori comertul ala de care am zis, plus cu SUA, Canada, Asutralia si sa nu uitam China si Japonia inseamna ca circuitul comercial pacific inlocuiteste circuitul comercial atlantic. Acu 400 de ani circuitul comercial atlantic a inlocuit circuitul comercial al Medteranei de Est si a provocat ridicarea Olandei, Angliei si a „tras ” ridicarea a ce numim azi Germania. Insa cei care au pierdut au fost inamcii siamezi Venetia si Imperiul (h)Otot(z)oman. Europa are in fata acest precedent si nu poa privi decat cu angoasa viitorul – sa junga ca Venetia? Ca Turcia ? Da cine va fi „Anglia” ptr ea? Cui o va vinde ?!?
Insa asiaticii stiu deja ca secolul lor va urma ! Iar Dragonul Celest se pregateste sa redevina ce a fost pana pe la 1750 : cea mai dezvoltata economie ! Insa acum cu influenta globala (ma rog mai au de lucrat. Si inca asptept sa vaz daca o stiire de la ei a fost lauda imbecila sau … ne trimita pe toti sa ne jucam in nisip!!), Nasol ca au primit o influenta de cultura europeana … si ceva model teutonic!
Da nici Uniunea Sovietica Ailalta nu se simte prea bine ….. Va castiga bani .. Da va mai ramen „centrul”? Buricul axis mundus ? Sau va fi doar „cerntrul” civilizatiei „iudeo-crestine” (prin crestin intelegand supusii papei si protestantii din Europa .. ca pe ortodocsi este gata sa ii tranzactioneze!!)
Si muslmanii de limba araba,. iranieni si tucice nu inteleg cum s-a facut ca pana la Cruciadade erau cei mai buni, cei mai „frumosi”, cei mai grasi samd . Si apoi au ajuns o „civilizatie a istmurilor” care a legat diferite culturi , a traficat bunri si idei ramand mereu o civilizatie saraca in oameni si bani ….Subordonata … DIn star la actrita secunda specializata in roluuri de subreta comica ….
Ghita Bizonu’,
corecta observatia…
Mai mult decat interesanta sintagma „geopolitica emotiei”, inapoia careia putem afla o multime de stari, reactii si sentimente, de multe ori contradictorii. Nu stiu daca lucrarea abordeaza, realmente, distributia geopolitica a emotiilor, pe rase, religii, popoare si/sau grupuri de popoare, asa cum sugereaza titlul, ar fi interesant de stiut care sunt gradele de emotionalitate ale acestor entitati (in prezent doar le presupunem) si daca aceste potentialitati pot fi puse in legatura cu rezultatele politice, economice si culturale ale acestora. Inclin sa cred ca stabilitatea emotionala s-ar afla in top, dar si ca emotionalitatea este educabila, nicidecum o fatalitate. As mai observa ca emotia este aluatul din care politica isi confectioneaza mesajele si ca, odata constientizand acest lucru, prima este manipulata de cea de-a doua… Fac aceasta remarca cu speranta ca romanii s-au maturizat emotional (de la Revolutie incoace au si avut destule prilejuri sa evolueze in acest registru) si ca vor reusi sa iasa din paradigma psihologiei multimilor (Gustave Le Bon). Legat de intrebare, nu cred ca occidentul este apasat de frica, ci mai degraba ca manuieste foarte eficient aceasta emotie in scopuri politice, din care-si extrage, de altfel, si proverbialul pragmatism (nu intamplatori are si cele mai multe cercetari in domeniu). Asiaticii, da, s-ar putea spune ca sunt dominati de speranta, cu adaugarea ca nu este bazata pe o asteptare sterila, ci o speranta construita cu multa munca si multa rabdare (picatura chinezeasca) sau, si mai bine, ca sunt cei mai echilibrati emotional, si, poate, cei mai intelepti (sau ceva mai intelepti decat… altii, pentru a nu opera cu distinctii, sa le zicem, „discriminatoare”!). Lumea arabo-musulmana, candva una dintre marile invatatoare ale lumii, traieste in prezent un intens sentiment de frustrare, dar sa nu uitam ca frustrarea genereaza si o energie pe masura, in directia schimbarii, ceea ce a si inceput sa se vada, prin „primavara araba”, asa ca inclin sa cred ca se afla aproape de inchiderea unei paranteze istorice…
[…] here to read the rest: Geopolitica emotiei This entry was posted in Uncategorized and tagged a-cum-rezuma, a-este-cea, a-este-expresia, […]
Foarte utile si laudabile asemenea prezentari si comentarii de carti, marca Adrian Nastase (nu am cunostinta ce vreun alt lider politic sa faca asa ceva). Privind importanta unor astfel de demersuri, imi amintesc ca Emil Cioran, un pesimist incorigibil, in ciuda marii sale anverguri filosofice, recunostea, undeva, spre finalul vietii, ca nu mai poate obtine nimic din cuvinte, ceea ce suna ca un fel de capituare, de care adversarii sai s-au si folosit destul de copios… Nu, intotdeauna trebuie sa mergem pana la capat, nu neaparat dintr-un interes personal (care uneori poate sa lipseasca), cat mai ales pentru unul general, pentru a-ti sluji poporul, luminandu-l…
Interesant mod de a privi, prin prisma emotiilor, lumea. Si aroganta Rusie de ce sentiment e dominata?
Observator
Al maretiei sale. Sirokaia i strasnaia .
Cum zic au dublul blestem al mostenirii varege si al tatare .. Doua popoare care nu prea stiua ce este masura ci doar nazuinta .
in plus .. se pare ca nu cunosti stepa . Nu este „gemütlich” …. in imensitatea ei te simti un nimic …. este un vid care te absoarbe si paradoxal te impinge spre a te considera nelimitat .. stapan risti sa visezi visul lui Temugin ca esti stapan pana la ultima mare ,,,
Acelasi lucru il sustin si eu, similar Eficientaenerg dar aduc in discutie pentru a treia oara dictonul „Primum vivare deinde filosofari” prin care consider ca in prezent sunt mult mai importante actiuni pragmatice iar valorile axiologice sa le lasam pe seama exegetilor. Teoretizarea excesiva a actiunii revolutionare o goleste de continut. Concret, ce facem pentru generatiile ce sec duc ori pentru cele ce vin. Concret si acum nu „la calendele grecesti”
@ Adrian Năstase
Pe firul acesta, colegul @viban enunţă bine o problemă extrem de importantă pentru românii de acum. Însă colegul @Draghi Puterity ne alerta deja pe firul Democraţia SA : +Exista o gramada de “mode” si prescriptii birocratice care impiedica mai ales firmele mici si mijlocii sa isi faca o planificare strategica a activitatii lor (ISO 9001, “just in time production”, criteriile Basel, etc.) si a le face dependente de imprumuturi, si dezavantajate in competitia cu marile concerne. Realitatea e ca suntem constransi prin diverse metode sa ne imprumutam.+ […] Eu comentam : +Deci si normarea ISO 9001 pentru calitate este negativ implicata ? Colegul @Draghi Puterity venea cu specificatii : +Da, ISO 9001 in modul in care e implementat in majoritatea cazurilor nu ajuta la sporirea calitatii decat cel mult cu un procent insignifiant. Practic nu e vorba decat sa te “acoperi cu hartii”, in sensul de a documenta procesele existente, fara insa a le imbunatati neaparat. Deci pura birocratie, greu de sustinut de IMM-urile “condamnate” sa fie si productive si si “pedepsite fiscal” daca isi fac rezerve strategice. Industria electronica a devenit in ultimii 10 ani un hatzis de certificari (scumpe si de cele mai multe ori inutile) si “taxe de protectie” la diverse consortii multinationale. Pana si pentru a produce un banal cablu video pentru televizoarele moderne e nevoie de taxe de ordinul a zeci de mii de euro (de ex. standardele HDMI, MHL, Bluetooth, s.a.m.d.). Un inginer in ziua de azi consuma mai mult timp ca sa faca astfel de certificari sau sa inteleaga toate “chichitzele avocatesti” din tot felul de licence agreements ce se intind zeci de pagini decat sa proiecteze si sa dezvolte produse inovative si de calitate. Chiar si pentru a extinde unele standarde existente (de ex. USB) in folosul utilizatorilor e nevoie pe langa sume destul de mari si de “endorsment-ul membrilor fondatori” adica a concernelor multinationale. Recent am mai constatat un sindrom, exista firme care nici nu mai vand componente electronice altei firme daca nu se cumpara sute de mii sau chiar milioane. Cele mai banale lucruri sunt acoperite de patente care apartin “celor mari” si sunt folosite doar ca arma pentru a da peste cap unui potential concurent cand acesta devine suficient de mare si/sau nu se lasa “absorbit”. Cred ca e evident ca un IMM in aceasta bransa e sufocat si financiar si din p.d.v. al productivitatii de astfel de treburi colaterale obiectului de activitate. Sau ca sa iti dau al exemplu, in cu totul alt domeniu: in Germania s-au introdus de curand norme de QM (quality management) pentru medici. Impreuna cu restul birocratiei impuse de casele de sanatate acest lucru face ca doctorii din cabinetele private sa consume mai mult timp cu hartzogaria (de fapt cu computerul) decat cu tratarea pacientilor. Ti se pare normal asa ceva? Toate lucrurile astea converg intr-o directie: eliminarea IMM-urilor si in ultima instanta a “common sense”-ului din economie (si nu numai) si inlocuirea lor cu o birocratie stufoasa si absurda care sa ii favorizeze doar pe jucatorii cei mai grei. Practic o monopolizare accelerata multilateral dezvoltata daca imi permiti calamburul. Cu progresul tehnic, economia de piatza sau libera competitie nu au nici in clin nici in maneca. + Acum, deşi le-am citit, eu nu sînt expert în standardele ISO 9000 (vorbesc despre toată seria), ci în standardele ISO 14000 (iarăşi vorbesc despre toată seria). Ideea standardelor ISO 14000 este aceea de a dezvolta principiile Brundtland. Deşi s-a plecat, programatic şi anunţat, de la modelul ISO 9000 pentru calitate, în realitate a rezultat ceva mult mai sofisticat. Eu am criticat deja felul cum aţi organizat „atelierele” la şedinţa Consiliului Naţional PSD. A fost teatru absurd să-l numiţi pe oportunistul profesor universitar neo-weberian Daniel Barbu „moderator” la un „atelier” ! În guvernarea CDR, el a fost unul din „teoreticienii” care au programat distrugerea sistematică a industriei româneşti. Cred că ar trebui organizat un departamant PSD online pentru a discuta, pe un forum ad hoc, problemele dezvoltării României. Deşi sînt aproape sigur că el va fi parazitat şi intoxicat destul de repede.
@ Adrian Năstase spune : +Si o intrebare de final, in analiza geopolitica: se poate spune ca occidentul este apasat de frica, in timp ce Asia este dominata de speranta iar lumea arabo-musulmana de umilire?+
Întrucât România este şi ea în Marele Orient Mijlociu, şi România are parte de umilire.
DE LA PRUNCI PENTRU ADULŢI
® Ca un prunc alăptat la silicoane este România de azi.
Theo,
Totusi nu am inteles , de ce nu falacios ? Eu in mod serios ii multumesc luiTtitus pentru ,acest perpetum ……
Domnule Nastase
scaparea este minora si comuna. Cat timp apartine sa zicem Bizonului. Insa dvoastra ca politician riscati sa fiti acuzat ca dtriti sa asimilati etnic, ca nu recnoasteti si de aici dvoastra si partidul, si de aici statul roman . Desi e mai lung si mai obositor ar trebui sa ziceti „originar din Romania”, „cetatean roman” eventual urmat „de etnie/origine etnica/nationalitate” X (nu minoritate doamen feri!” si sa pastrati „roman” simplu doar ptr referiri strict la etnicii romani.
Si cu aplicatie la politica. In Israel evreii originari din Romania si-au anintit ca primul congres sionist s-a tinut la Focsani (parca). Deci in Romnaia aia acuzata samd rezidentii de ascebdebta evreiasca (multi dintre ei cam emigranti de data recenta si nu prea vorbitori de lb romana) au avut conditiile sa origabnizeze asa ceva . La noi nu in Austria (de unde proveneau cam jumate) si cu atat mai puitin in Rusia (de unde fugisera cel putin jumatate!) Acu se poa pune – indreptatit intrebarea – nu cumva exemplul romaesc al lui 1877 a sadit samanta sperantei in sufletul acestor locuitori de alta origine?
Adica recunosc ca au existat .. asum. Nu dicriminez, nu asimilez , nu samd. Da trag spuza pe turta mea – eu am fost modelul ….
Si ca exceptie la cele de sus :
Julius Poper , desi de origine evreiasca a fost si ramane roman . De ce? Fiindca aceasta este identitatea pe care si-a asumat-o . A fost fost considerat roman de cei care l-au apreciat si injurat ca fiind roman de ceilalti . Basta! Adjudecat!
Mai ar fi cazul scriitorilor. A caro adevarata identitate este data de limba in care scriu. Asa ca Heine ramane german si Sebstina roman . Cel putin ca scriitori
„Transilvania – una din semnatarele Păcii din Westfalia”? vezi comentariul numărul 46 de aici http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-a-rupt-maniu-ardealul-de-ungaria-246588.html Pacea din Westfalia (de la 1648, http://en.wikipedia.org/wiki/Peace_of_Westphalia) a fost semnată de împăratul habsburg Ferdinand III al Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, de prinţii Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană (vezi lista aici http://en.wikipedia.org/wiki/Princes_of_the_Holy_Roman_Empire ), de reprezentanţii suverani ai cetăţilor imperiale libere (vezi lista aici http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Free_Imperial_Cities), de regatele Spaniei, Franţei, Suediei, precum şi de reprezentanţi ai Republicii Olandeze. Nu există vreun document istoric care să ateste faptul că tratatul Păcii din Westfalia ar fi fost semnat de vreun reprezentant al Transilvaniei, fie el prinţ/voievod, fie de vreun reprezentant al oraşelor din Transilvania! Sabin Gherman şi-a câştigat reputaţia de fabricant al canularelor anti-România.
Vasi,
Falacios sa fie si ii multumesc si eu alaturi de d-ta.
Eu am avut si sper ca mai am prieteni evrei. Unul era fiu de ilegalist comunist, electronist deosebit, (caruia ii placeau clatitele cu dulceata).
Intotdeauna m-am inteles cu el, daca nu era vorba de etnia lor.
Daca „ma plangeam” ca armata lui Kosuth a ucis 40.000 regreta si el.
Se plangea ca e persecutat, ca sinagoga lor e in paragina, ca ei au fost
loiali tzarii, dar cand ii spuneam ca ei sunt cei c are au adus comunismul
se supara si spumea ca sunt antisemit.
Il interbam : din ce etnie era Marx ? Sau Lenin ? Ma cuza ca sunt antisemit !
Dar Trotzki, dar Litvinov, dar ….. spunea ca sunt anticomnist si antisemit !
Lor le convine sa le spui ca Einstein, Yehudi Menuhin, etc. au fost evrei,
dar refuza sa-si asume si celelalte „rele ale omenirii” !
Intreb pe filozofii de blog, fara suparare: SUA cum sta cu emotia? Germania? Japonia?
Deocamdata China este in mare recul datorita crizei datoriilor din Europa, adica nu mai avem nevoie de chilotii lor din bumbac! E drept, face Turcia destui…
La fel ceilalti, India are greve (!) iar restul sufera din cauza economei americane… Astfel, Asia nu are motive de speranta ci doar de un prezent comfortabil, dar trecator.
Viitorul apartine, ca deobicei, creatorilor de tehnologie si nu cumparatorilor de francize de tot felul… poate ca ecranele 3D vor arunca la cos plasmele si CL-urile, odata cu prabusirea exporturilor alea asiatice. Poate ca tehnologia propulsiei cu pila de hidrogen va face la fel producatorii asiatici de automobile… Si tot asa!
Dragi romani, atunci cand FMI va oferi bani imprumut pt cercetare-dezvoltare, inseamna ca omenirea asta e zdravana la cap. Pana atunci, sa intelegem ca noi suntem prostii perfecti si ca ei conduc lumea, fara emotii!
Datorita acestei guvernari ne aflam scosi din jocul economic al marilor puteri, puterea a mizat totul pe USA si EU, iar rezultatul nu este imbucurator. Absorbtia fondurilor europene ramine doar un slogan iar perceptia publica incepe sa capete contur, si anume, ca totul este doar o fantosa, o iluzie lansata pentru a putea deveni piata de desfacere pentru zona euro si forta de munca ieftina. USA sunt interesate doar de factorul strategic, economic nu prezentam interes.
Totusi jocul se joaca. China va incepe cu generatia 5 de lideri intensificarea consumului intern, investitii uriase in zona de nord-vest, acolo firmele romanesti ar putea lucra/vinde forta de munca calificata si anumite produse. Li Keiang, cel care se pare ca va fi viitorul premier al Chinei este un prieten al tarii noastre si un cunoscator al performatelor specialistilor romani…la costuri reduse fata de pompa occidentala si cu randament echivalent
Daca analizam tarile BRICS, vedem un trend de introvertire si crestere a consumului intern. Totul depinde de votul de anul viitor.
Rusia a reusit sa organizeze gazoductele de export in China, direct, nu prin gaze lichefiate. In viitorul apropiat, Rusia va avea o piata chineza, alimentata prin gazoducte, egala sau chiar mai mare decat cea europeana, atunci jocul preturilor se poate schimba dramatic pentru Europa.
Anul 2012 va fi un an decisiv pentru Romania.
Din nefericire, umanitatea ramine la vechea mentalitate. Cu actuala mentalitatea , USA nu mai poate ramine mare putere. Au pierdut 5000 de militari (legionari) in razboaiele din Irak si Afghanistan iar societatea americana s-a dat de ceasul mortii…bring them home !!!!. Economia merge in urma puterii militare…inca. Nu vreau sa comentez situatia Chinei in oglinda cu cea a USA.
Kartouche
pai esti. De ce il uiti pe Bugsy Siegel ?
@Ghita Bizonu’
optimistul invata sau isi desavarseste engleza, pesimistul mizeaza pe chineza,
… oricum indiferent de cat de mare-i visul unora, romanul e musai sa fie poliglot.
Au reînceput scurgerile radioactive la Fukushima http://www.nytimes.com/2011/12/05/world/asia/more-leaks-from-fukushima-daiichi-nuclear-plant.html?_r=1&hp
Si o intrebare de final, in analiza geopolitica: se poate spune ca occidentul este apasat de frica, in timp ce Asia este dominata de speranta iar lumea arabo-musulmana de umilire?
Cred ca in cazul occidentului, e mai degraba altceva. E un fel de resemnare sinucigasa, probabil izvorata din constientizarea faptului ca rolul benefic pe care l-a avut in epoca moderna in evolutia omenirii s-a transformat in opusul sau. Probabil si lipsa „German Angst”-ului in fata colapsului ideii Europene se inscrie tot in acest context.