Aderarea României la NATO a fost, pentru mine, nu doar un obiectiv politic, ci o misiune profundă, legată de destinul țării noastre. Am crezut cu tărie că România trebuie să își găsească locul firesc în lumea valorilor democratice, acolo unde securitatea, solidaritatea și libertatea nu sunt doar concepte, ci realități asumate și apărate.
Ani la rând am muncit, împreună cu o echipă dedicată, pentru a demonstra că România este pregătită să devină parte a acestei alianțe. Nu a fost un drum ușor. A fost nevoie de reforme, de perseverență și, mai ales, de încredere — în noi înșine și în viitorul nostru.
Momentul în care am ajuns la Washington, în martie 2004, rămâne unul dintre cele mai puternice din viața mea publică. Acolo, în cadrul ceremoniei oficiale, când România a devenit membru al NATO, am simțit că asist la o schimbare de destin. Nu era doar un act formal, ci confirmarea faptului că țara noastră își găsise, în sfârșit, locul într-o comunitate de națiuni unite prin valori comune. A fost un moment de mândrie, dar și de responsabilitate .
Am știut atunci că acest pas trebuie să rămână viu în conștiința românilor. De aceea, în același an, am susținut adoptarea legii prin care prima duminică a lunii aprilie a fost declarată Ziua NATO în România. Am dorit ca această zi să nu fie doar o simplă comemorare, ci un simbol. Un simbol al drumului parcurs, al eforturilor depuse și al angajamentului nostru față de securitatea și stabilitatea acestei țări.
Pentru mine, aderarea la NATO a însemnat mai mult decât o realizare politică. A însemnat garanția că România nu va mai fi niciodată singură în fața provocărilor istoriei. A însemnat un legământ cu viitorul, cu generațiile care vor trăi într-o țară mai sigură, mai respectată și mai bine ancorată în valorile lumii democratice. A fost un efort care a inceput in 1990!
Privesc în urmă cu convingerea că am făcut ceea ce trebuia pentru România. Ziua NATO nu este doar o dată în calendar. Este o amintire vie a unui moment în care am ales, ca națiune, să mergem înainte, împreună cu aliații noștri, pe drumul libertății și al solidarității.
Este important ca liderii de astăzi ai țării să găsească soluțiile potrivite, in contextul actual, pentru a asigura, in continuare, securitatea națională!
Multumesc! O realizare impresionanta pentru care dumneavoastra si dl Ion Iliescu veti ramine in cartile de istorie! Viitorul pare sumbru dar cum ar fi fost daca eram in afara NATO?
Felicitări tuturor celor care au făcut cu adevărat ceva bun pentru România! Aici primii cărora trebuie să le aducem aceste meritate laude sunt Ion Iliescu şi Adrian Năstase, un tandem de nota 10 cum nu cred că voi mai vedea în timpul vieţii mele în politica românească! Cu siguranţă şi tandemul Ion Ilescu cu Nicolae Văcăroiu a fost unul foarte bun, dar perioada tulbure dintre 1992-1996, de izolare a României, de hiperinflaţia a la petre roman etc şi-a spus cuvântul în performanţa guvernării Văcăroiu! Ion Iliescu a ştiut să lucreze cu prim-miniştrii săi, i-a respectat şi i-a ajutat în actul de guvernare! Tot aşa pot spune şi nostalgicii imbecilului Băsescu?! Iliescu a încercat atât cât s-a priceput, să transfere din popularitatea sa către Adrian Năstase, îmi amintesc banaerul cu cei doi dându-şi mâna, ca o ştafetă, pentru că omul avea încredere în Adrian Năstase, la fel ca subsemnatul şi alţii 4 milioane de votanţi, că va fi un preşedinte la fel sau chiar mai bun ca el, dar ce să faci alţi 4 milioane de votanţi cărora le-au plăcut beţivii, mincinoşii, hoţii sarcastici, demagogii şi care nici acum nu au curajul să recunoască că au fost nişte proşti sadea votând un circar cu un ardei iute în mână (zicea el că e iute, dar mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte n.b.) în toate afişele electorale cu „Băsescu îî arde pe toţi”! şi a început cu ei! „Ieşi afară, javră ordinară”, i-au strigat poliţiştii aruncându-şi caschetele la Cotroceni! Îmi amintesc ce şoc au avut atuncii băsiştii în mass-media, cum să nu respecţi un preşedinte ales democratic etc! Aştept „intelectualitatea” română să-şi reconsidere poziţia faţă de regimul băsescu, a fost bun, a fost rău, nu a fost deloc etc, acum când numai sunt plătiţi să o facă, ca un exerciţiu măcar în faţa conştiinţei lor dacă nu istoria are să o facă şi pentru ei ca complici! Nu scuzaţi cacofonia!
Bună ziua,
Dacă SUA pleacă din NATO atunci celelalte țări ar trebui să facă față și să consolideze această alianță fără americani.
Așa este logic.
UE este la fel de deșteaptă sau chiar mai deșteaptă decât SUA.
Trebuie doar să își înlăture de tot inhibițiile și să spună, de ce nu, chiar Drum bun ai OUT din NATO americanilor cu tot cu trump al lor.
Stiti sa invartiti fraze și idei…
NATO doar o afacere ptr americani. A plimbat mierea protejării si parteneriatului pe la nasul țărilor si le-a atras in plasa ei, a USA. Dar a primit totdeauna ceva la schimb. Ce a dat Romania ca să intre in NATO ?
NATO este DOAR o afacere
Marea problemä in legäturä cu tärile democratice din NATO la care Romania mai ales prin meritele Domniei Voastre a aderat in final (2002-2004) – marea problemä a valorilor democratice este , cred, mai ales cä ati vizitat recent Beijingul räspunzand unei generoase invitatii, cä intre Republica Popularä Chineza si Republica China (Taiwan-ul) aceasta din urmä pare de la distantä cel putin mai democraticä in sens traditional. Si totusi Romania , desi membrä NATO ar trebui sä nu intre „pe picior de räzboi” cu Beijingul lui Xi Jinping. Dar nici acesta n-ar trebui IN NICI UN CAZ SÄ ATACE MILITAR TAIWANUL ca sä unifice cu forta natiunea demnä a Chinei. Ce pärere are Domnia Voasträ, stimate Domnule Prof. Univ. Adrian Nastase? Multumind pentru atentie Elisabeta Bucur