Exista o “doctrina a crizei”, dezvoltata si in teoriile politice, in politica internationala, in abordarile media, in cultura globalizarii si nu numai, care vorbeste despre necesitatea pastrarii permanente a tuturor in defensiva, prin provocarea de scandaluri in cascada. Un scandal, o criza duc la pozitionari si repozitionari, la calcule strategice, la iesirea din ritm, la abatere atentiei. La orice, mai putin la continuarea pe drumul stabilit. Politica scandalurilor nu a fost adusa in Romania de Traian Basescu, dar el a perfectionat acest mecanism si l-a transformat intr-o arma institutionala. Astfel incat, in prezent, scandalul a devenit arma favorita a tuturor membrilor PDL, a partidului in sine si, prin extensie, a statului pe care l-au capusat.
Nu enumar scandalurile prin care Traian Basescu a reusit mereu sa abata atentia de la propria performanta guvernamentala. Se preda si in scoli acest mecanism. Iar mandatul de presedinte (dupa ce, ca primar, a cautat orice scuza pentru a-si justifica lipsa de rezultate concrete) a debutat cu crize provocate chiar de el. Va amintiti celebrul interviu acordat ziarului Adevarul, in ianuarie 2005, cand a denuntat insasi coalitia pe care o formase cu o luna in urma! Apoi, criza cu jurnalistii rapiti. Apoi, tema artificiala a alegerilor anticipate. Lista e lunga, din pacate, si contine, la nesfarsit aproape, o repetare a unui circ devenit regula in Romania.
Romania este o tara a scandalurilor permanente, iar modul in care se comenteaza in prezent “cablogramele” ambasadei americane (prezentate pompos drept “wikileaks”, desi nu contin nimic din substanta si greutatea dezvaluirilor “originale”) imi lasa un gust amar, pentru ca vedem cat de mult ne-am obisnuit cu scandalurile. Avem scandaluri peste tot – si parca am ajuns sa ne hranim cu ele. Si asta in timp ce ne afundam, ca tara, tot mai mult, in saracie si izolare (vezi, spre exemplu, recenta pozitie a Frantei in ceea ce priveste intrarea noastra in Spatiul Schengen). Romania este parte a unui mecanism politic si economic amplu, aflat in criza, iar contributia noastra la iesirea din criza este reprezentata doar de discursurile unor Oajdea la televizor si pe scenele din tara, pe unde colinda. Apropo – ati mai vazut vreo tara in care premierul merge in teritoriu, in plina criza, si in loc sa vorbeasca despre criza (despre care spune ca e rezolvata, si ca iesim din ea pe 1 aprilie), vorbeste doar despre opozitie si despre cum trebuie sa se pregateasca propriul partid de alegeri? Nu ca ar fi gresit sau ilegal – dar parca ar trebui sa mai vorbeasca si de alte lucruri, nu? Preturile cresc, leul oscileaza, criza alimentelor nu este chiar improbabila, fondurile europene nu sunt deloc absorbite, profesorii si medicii continua sa plece, Banca Nationala se ocupa doar de tintit inflatia in timp ce exporturile sunt afectate etc. Si in timpul asta, Guvernul se ocupa de campania electorala de anul viitor.
Este trist ca am si ajuns sa propun un astfel de titlu – “tara scandalurilor permanente”, pentru ca el vine in totala contradictie cu modul in care vad eu politica: un model consensual, in care accentul este pus pe viziune si strategie, pe acordul privind obiectivele mari de dezvoltare, pe constructie, pe viitor, pe profesionism dezideologizat, pe modernizare- inclusiv prin modul de raportare la teme -, pe dialogul extins cu toate grupurile social-politice. Acest model consensual este singurul care poate functiona intr-o tara ca Romania, in care este foarte usor sa identifici inamici, sa construiesti tinte de carton si sa gasesti vinovatii oriunde altundeva decat in propria ograda. Modelul majoritarist (cititi marii autori de stiinte politice) functioneaza real doar in cateva state din lumea asta – cu preponderenta in cele anglo-saxone, pentru ca au cateva caracteristici aparte: sunt societati omogene, cu un model bipartidist traditional, in care cele doua forte care se confrunta nu actioneaza, ajunse la putere, explicit impotriva celeilalte si in care nu isi pun problema schimbarii continue a regulilor (probabil ca de aceea, guvernul vrea sa propuna scaderea pragului electoral de la 5% la 3%, ca sa revenim la un sistem parlamentar mai „eficient” cu 200 de partide cate erau in Romania prin 1990). Romania, din acest punct de vedere, trebuie sa invete sa nu mai caute scandaluri si crize peste tot, si sa reinceapa sa construiasca inteligent – in politica, in economie si in social. Folosind o paralela cu anii 90, atunci aveam foarte multa munca, dar nu aveam capital (si ii asteptam pe investitorii straini sa il aduca in tara). In anii 2000, am adus in tara capital (chiar si capitalism), si am rezolvat multe probleme, punand Romania pe o traiectorie europeana. Acum, in plina criza, nu mai avem nici capital (fiindca guvernarile Boc habar nu au cum sa-l atraga in tara), si nu mai avem nici munca (fiindca aceasta nu este stimulata, ci chiar dimpotriva).
Catre ce ne intreptam? Cum vor arata anii urmatori? Care este orizontul vietii unui tanar in Romania? Dar al unui pensionar? Sau al unui investitor? Cum tinem muncitorii in tara? Cum educam mai bine tinerii? Cum ajutam mediul rural sa devina, cu adevarat, performant? Cum rezolvam marile decalaje sociale? Cum raspundem, de fapt, marilor probleme ale vietii de zi cu zi? Prin scandaluri si crize permanente? Cu siguranta, nu. Acestea vor trece, la fel cum va trece si “regimul Basescu”. Ce va ramane dupa el?
Aici ar trebui sa intervina Opozitia unita, demonstrand vointa si viziune. USL trebuie sa demonstreze, nu doar la televizor, ca este o alternativa. Organizand, spre exemplu, o intalnire a alesilor locali ai PSD,PNL, si PC – 5000 de primari si de consilieri. Pentru a arata felul in care se distribuie, inechitabil, fondurile in teritoriu. Pentru a arata marea minciuna a descentralizarii spitalelor. pentru a arata ca este blocat sistemul de educatie. Pentru a arata cum functioneaza prefecturile actualului regim.
Urmeaza un an de zile in care va trebui sa incercam sa iesim din aceasta capcana a crizei (cu totii, si politicieni, si ziaristi, si analisti, si lideri ai societatii civile, si cititori obisnuiti de pe bloguri…), si sa ne concentram pe cel mai mare efort de constructie al acestui deceniu. Un efort care sa raspunda la aceasta intrebare: “cum vrem sa arate viata noastra dupa ce Traian Basescu si Boc vor fi disparut din ea?”.
@ Aya,
Sorry, insişti: intervenţia a urmărit extirparea unui nodul autonom la nivelul lobului drept al tiroidei! Asta este cauză tipică de hipertiroidism. Poţi căuta manifestările, tot tacâmul, ş-ai să vezi că se potriveşte.
http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/basescu_externat_ieri_dupa_operatia_la_tiroida_22612.html
Nu este altceva! 😯
@ Cârcotaşu
Las-o, vecine! Nu stii c-o tine ca gaia matu’?
@ Augustin,
Ştiu, dar trebuie să se obişnuiască cu realitatea asta: cu mine nu ţine!
@ Carcotasu
Nu se obisnuieste, ca citeste, dar nu intelege ce scrii.
@
Carcotasu
Daca preferi sa privesti situatia doar la nivelul enuntului, fara a aparofunda problema medicala si daca asta iti da satisfactie, atunci continua, te rog, sa crezi ca ai dreptate.
Lucrurile sunt, insa, diferite ca esenta. Extirparea unui nodul autonom (benign) la nivelul unui lob tiroidian nu inseamna „operatie pe tiroida” in sensul afectarii glandei, in sine.
Este o nuantare esentiala.
Din aceasta perspectiva am afirmat ca interventia a fost peritiroidiana.
@ Aya,
Aici, dar şi-n cazul cu „speranţa” avută de români în decembrie 1989, evidenţiezi dorinţa de a avea ultimul cuvânt ca pe o necesitate acută. Necunoscându-ţi, până acum, acest… nărav, te-am lăsat la un moment dat fără să mai replic, ceea ce probabil ţi-a procurat satisfacţia tânjită. Din păcate, pentru tine, când cineva se lasă păgubaş la a mai lungi o discuţie, în condiţiile în care sesizează inutilitatea argumentării în continuare, nu-i bine să tragi concluzia că l-ai convins şi cu atât mai puţin c-ai convins pe toată lumea. De obicei, cu cât lungeşti argumentaţia, că de noutăţi nu poate fi vorba, ci de reluarea la nesfârşit a aceloraşi motivaţii, fie ele sub altă formă, omul se-ntâmplă să aibă sentimentul zădărniciei, motiv pentru care abandonează.
În cazul de faţă tu traduci noţiunea de „nodul autonom” ca existând în afara glandei tiroide, explicaţie ce aduce cu cea dată de medic pacientului operat, pentru a-l linişti. De fapt, şi asta indiferent de starea mea de satisfacţie sau insatisfacţie, noţiunea de „nodul autonom” se referă aici la cu totul altceva, anume la funcţionarea independentă de restul glandei:
Acum te citez pe tine:
Autonom nu înseamnă în niciun caz „benign” (după cum spui), după cum o intervenţie chirurgicală asupra unui organ, glandă etc, afectează în mod obligatoriu funcţionearea acestuia/acesteia.
Consideraţii de genul Daca preferi sa privesti situatia doar la nivelul enuntului, fara a aparofunda problema medicala si daca asta iti da satisfactie, atunci continua, te rog, sa crezi ca ai dreptate. mă surprind la tine, şi de fapt mai mult mă dezamăgesc. Suficient pentru a nu mai răspunde pe acest subiect.
@ Carcotasu
Daca nici acum n-ai inteles, o sa-ti explic eu, mai simplu: „peri” adica „primprejur” Asa e clar?
Saraca …
@
Carcotasu
Informatiile mele sunt de la sursa (sursa medicala autorizata!).
Asa am aflat ca acel nodul (autonom) a fost benign si, ca pozitionare (mi s-a explicat ca sa poate intelege orice profan) o „excrescenta” pe lobul tiroidian. O astfel de interventie nu inseamna, din punct de vedere medical, o „interventie clasica” pe tiroida.
Nu am afirmat ca un nodul autonom (la nivelul unui lob tiroidian) este, obligatoriu, benign (nu poti documenta faptul ca as fi facut o astfel de afirmatie) si nu inteleg de ce imi pui pe seama ceea ce nu-mi apartine.
Amintesc: am afirmat doar ca, in acel caz, a fost vorba despre un nodul autonom, benign- ceea ce este cu totul altceva.
Nu te pot suspecta de faptul ca incerci (asa cum procedeaza altii) sa-mi atribui afirmatii false pentru ca, apoi, in baza acestora, sa indrepti sageti impotriva mea.
Banuiesc ca nu ai citit cu atentie replica mea.
@ Aya,
Alta-i acu’, am ajuns să mă contrazici pe motiv că nu mai înţeleg limba română, rolul parantezei. Ai afirmat în scris în postarea http://nastase.wordpress.com/2011/03/29/romania-tara-scandalurilor-permanente/#comment-127274 , te-am citat anunţându-te în postarea mea http://nastase.wordpress.com/2011/03/29/romania-tara-scandalurilor-permanente/#comment-127274 şi iar o fac acum, avertizându-te că te citez încă odată
@
Carcotasu
Nu am fost suficient de clara- este vina mea, in acest caz.
Prin acea paranteza nu am vrut sa afirm ca orice nodul autonom este benign ci doar ca aceasta era realitatea pentru cazul in speta.
Repet, e vina mea ca n u am reusit sa ma fac inteleasa.
Imi amintesc, fara sa vreau, de ceea ce mi-a spus cel care mi-a fost mentor cand am intrat in presa „copilul meu iubit, ai grija sa formulezi clar mesajul intrucat nu vei avea posibilitatea sa-i explici cititorului ceea ce ai vrut sa spui”.
De obicei, tin cont (chiar reflex) de invatamintele acelea.
Mai am, insa, si scapari (din fericire, blogul ofera posibilitatea corijarii explicative).
@
Carcotasu
Sunt de acord cu afirmatia ta, legata de faptul ca nu dezechilibrele hormonale (in speta, tiroidiene) sunt cauza comportamentului sau.
Nu stiu daca termenul „responsabil” este cel mai potrivit, ca forma- dar sigur este corect sensul in contextul mesajului tau.
@ Aya
Mi se pare mie sau lumea de pe blog a cam „mirosit” cine-mi esti dumneata cu adevarat?
Tine-o tot asa… Incet-incet, lucrurile se aseaza.
@
Iceflame
Te bucuri degeaba!
Eu si Carcotasu suntem vechi si buni prieteni- iar schimbul de idei contradictorii nu afecteaza defel reciproca opinie favorabila.
@ Aya
Ceea ce am afirmat pe 3 aprilie 2011 la 7;09 am, e relationat cu mai multi oameni, mai multi si cu mult mai inteligenti decat ti se pare dumitale atunci cand incerci sa faci din cazul unei persoane prinsa efectiv cu matza-n-sac precum Severin, victima unei conspiratii galactice si erou national…
Ceea ce incerci dumneata sa faci in acest nefericit pentru Romania (mai putin pentru portocalii poate) caz, seamana prea bine cu tehnicile folosite pentru pacalirea romanilor in legatura cu „enigmele” revolutiei din 1989 ca sa nu suspectez ca ai putea face parte dintr-o anumita categorie de „tehnicieni” ai manipularii.
Nu pot de asemenea sa nu remarc faptul ca, in aproape toate interventiile pe care le ai impotriva celor care nu sunt de acord cu tentativele-ti de manipulare, folosesti trucul acela atat de ieftin cu Prostanacul & company…
E ieftin si prost Aya si pana la urma se va dovedi a fi si contraproductiv, atat pentru imaginea dumitale cat si pentru cea a PSD.
Sa stii ca apreciez gestul lui Severin de a demisona din partid la justa sa valoare: demisie tarzie si fortata de imprejurari.
Nu am absolut nimic imotriva acestui politician, consider insa ca daca domnia sa ar fi fost un politician intr-adevar bun si valoros cum mereu afirmi, si-ar fi data seama din prima ca nu are rost sa forteze ramanerea in functiile detinute dupa tambalaul de dimensiuni continentale…
Din punctul meu de vedere, Severin nu este deloc un foarte bun politician, nici macar unul mediu, pentru mine el este un simplu „aparatcik cu pedigree” contopit cu sinecura.
Daca Severin si-ar fi prezentat la timp demisia din toate functiile detinute, Romania ar fi fost scutita de aceasta ultima palma a rusinii, iar dumneata nu ai mai fi fost nevoita sa te acoperi de penibil cu atata
daruire…
Uite, daca tot nu ai ce face si te plictisesti (am dedus asta din prea numeroasele si mult prea toxicele dumitale interventii pe acest blog) mergi mataluza la postarea domnului Nastase din 20 martie 2011, aceea intitulata „Relatia cu comunitatea maghiara”.
Ai acolo un raspuns pe masura caracterului dumitale, postat de mine pe 28 martie 2011 la ora 1:o4 pm.
Este (cronologic vorbind) ultimul comentariu de la acea postare a domnului Nastase.
Enjoy.